Pe urmele casei Mariaffy, palatul secret de sub Prefectura Cluj de care nu știe nimeni

ActualitateIstorieTop News by Actual de Cluj - oct. 17, 2026 0 47

Sub fațada Art Nouveau a Palatului Administrativ din Cluj, recent renovat, se ascunde povestea unei case dispărute de care nu mai știe nimeni: a găzduit o școală de fete și redacția unui ziar politic, apoi a fost demolată în 1910, odată cu o bucată din zidul medieval al orașului.

Cei care urcă azi treptele Prefecturii Cluj, proaspăt renovată, intră într-una dintre cele mai cunoscute clădiri secession din oraș. Puțini știu însă, ce exista pe acest loc lipit de zidul de apărare al fostei cetăți a Clujului, înaintea ridicării clădirii: o casă mare, joasă, cunoscută clujenilor de la acea vreme după numele proprietarilor ei – Máriaffy – și dispărută între timp aproape cu totul inclusiv din analele istoriei.

Istoria casei a fost reconstituită într-o cronologie documentară întocmită la 31 august la Instituția Prefectului, bazată pe presa epocii, rapoarte muzeale și lucrări de istorie urbană și obținută în exclusivitate de actualdecluj.ro. Studiul este încă preliminar și își marchează singur lacunele.

Iată ce aflăm din ”Magyarok utcája. A kolozsvári egykori Bel- és Külmagyar utcák telkei, házai, lakói („Strada Maghiarilor. Terenurile, casele și locuitorii fostelor străzi Magyar interioară și Magyar exterioară”)”, publicată la Cluj în 1995, de Asociația Muzeului Ardelean:

Familia Máriaffi din Maksa poate fi considerată una dintre familiile vechi și distinse ale Transilvaniei. Printre strămoșii săi s-au numărat membri ai Gărzii Maghiare din Viena, mai mulți locotenenți și căpetenii. Centrul moșiilor lor era Gyulatelke. Aceștia rezervau cel mult câteva camere pentru uz familial în casa lor din Kolozsvár, deoarece cele 8 camere ale lor au fost anunțate de închiriere de mai multe ori în Ellenzék. În jurul anului 1890, oamenii puteau întreba despre afacerile lui Náthán Taub în această casă. În cele din urmă, Școala Superioară de Fete a închiriat clădirea din 1893 până în 1900, deoarece clădirea sa de pe strada Belső Magyar nu putea găzdui numeroasele studente. Din anul 1900, Ellenzék și-a înființat aici redacția, tipografia și editura. Anterior, redacția se afla în Casa Maghiară de la numărul 50, astăzi.

Memoria locală vorbește despre „Palatul Máriaffy”. Sursele maghiare folosesc însă formula Máriaffy-ház, „casa Máriaffy”. Istoricul Gaál György o descrie ca pe o „casă mare cu un singur nivel”. Cronologia recomandă ca denumirea de „palat” să fie folosită între ghilimele, până când o sursă contemporană va dovedi că imobilul era numit astfel. ”Sursele maghiare folosesc forma Máriaffy-ház („casa Máriaffy”), iar Gaál György o descrie ca nagy földszintes ház („casă mare cu un singur nivel”). Denumirea românească „Palatul Máriaffy” poate fi păstrată ca formulă de memorie locală, dar trebuie pusă între ghilimele până când o sursă contemporană va confirma că imobilul vechi era numit efectiv „palat””, precizează documentul. ”Istoria documentată nu susține imaginea unei reședințe aristocratice izolate, păstrate intacte până la demolare. Casa era mare, dar cu un singur nivel, divizibilă și închiriabilă. Înainte de 1910 a găzduit spații școlare și o întreprindere de presă. Această evoluție reflectă transformarea patrimoniului nobiliar în capital imobiliar urban, pus în circuitul educațional, comercial și mediatic al Clujului. Prezența Ellenzék schimbă statutul istoric al clădirii. În interiorul ei se redactau, tipăreau și distribuiau texte care participau direct la viața politică și socială a orașului. Adresa „Máriaffy-ház” era, prin urmare, nu doar o localizare, ci un nume activ în spațiul public. Un studiu complet trebuie să urmărească articolele despre mutarea redacției, conflictele politice desfășurate în jurul ziarului și modul în care demolarea a fost relatată de chiar chiriașul clădirii”.

Parcela cadastrală 701/2 era deja în 1869 în proprietatea latifundiarului Albert Máriaffi. În 1889, casa a fost trecută pe numele fratelui său, Lajos Máriaffy, iar numele a primit în acte, observă Gaál, grafia cu „y”.

Între 1893 și 1900, Școala Superioară de Fete, pusă în dificultate de lipsa de spațiu, a închiriat săli aici. Apoi a intrat în istoria presei: frontispiciul ziarului Ellenzék din 17 septembrie 1900 indică drept adresă a administrației „strada Kossuth Lajos (casa Máriaffy)”. Potrivit lui Gaál, din 1900 au funcționat aici redacția, tipografia și editura cotidianului, adică o parte din motorul vieții politice clujene de la începutul secolului XX.

Actuala clădire a Instituției Prefectului nu a fost ridicată doar pe terenul casei Máriaffy. Ea a fost construită pe două parcele alăturate, reunite în aprilie 1910: 701/2, cu casa Máriaffy, și 701/1, unde funcționa hotelul și restaurantul ”Magyar Korona”, cumpărat în 1886 de Gál Simonné, născută Szabó Erzsébet. Formularea corectă este că Palatul Camerei a fost ridicat pe terenul rezultat din reunirea casei Máriaffy cu proprietatea „Magyar Korona”.

Muzeograful Pósta Béla notează în raportul său pe 1910: „În anul acesta a venit rândul demolării casei Máriaffy”.

(„Când trebuie să vorbim despre sporirea secției noastre de arhitectură, din păcate nu o pot face niciodată fără amintiri neplăcute. Anul acesta a venit rândul demolării casei Máriaffy. Nu vreau să obosesc stimata adunare generală repetând lucruri cunoscute, căci și la această demolare s-a aplicat vechea rețetă. Instituția noastră a făcut de la bun început tot ce i-a stat în putință pentru salvarea și răscumpărarea detaliilor cu caracter de monument. Nici aici nu au lipsit promisiunile. Rezultatul este o mână de fragmente de care nimeni nu s-ar mai putea folosi la nimic. Restul vestigiilor au dispărut cu toate și au fost refolosite ca material. Am putut aduce în muzeu doar o piatră de mormânt din 1583, o piatră de sprijin, o gură de tragere din zidul orașului care trecea pe lângă casă și câteva cărămizi ștampilate. Salvarea acestora se datorează și ea doar zelului deosebit al domnului Kohn Hillel, student la drept. E o minune că și acestea au ajuns la noi, căci în afară de dânsul și de noi, nimeni nu se prea ocupă, în acest oraș plin de comori, de păstrarea amintirilor trecutului.”)

Casa se afla lângă fostul turn al Porții Ungurești. Odată cu ea a fost demolat și un segment din zidul de incintă medieval. Din dărâmături au ajuns la muzeu o inscripție funerară din 1583, a lui Martinus Schindler, o gură de tragere din secolul al XV-lea, o consolă a drumului de strajă și câteva zeci de cărămizi ștampilate. Demolarea a distrus, așadar, țesut istoric, dar a produs și un început de arheologie de salvare.

Lucrările au fost atribuite în iunie 1910 antreprenorului Spáda János, iar în octombrie 1911 clădirea era descrisă în presă drept predată. La 28 noiembrie 1911, Camera și-a ținut adunarea generală în sala de consiliu a noului sediu. Cronologia avertizează că nu există încă dovada unei ceremonii separate de inaugurare.

Cercetătorii nu au identificat până acum actele de proprietate din cartea funciară, data exactă a evacuării chiriașilor și a demolării sau articolul din octombrie 1911 care descrie clădirea predată. Nici presa evreiască a vremii nu a fost încă epuizată. Fasciculul din Kolozsvári Hírlap din 25 mai 1910, cu licitația pentru execuție, a fost identificat în catalogul BCU, dar articolul relevant nu a fost verificat. L-am găsit noi, traducerea mai jos:

Concurs pentru demolarea unei case

Camera de Comerț și Industrie din Cluj anunță o licitație pentru demolarea clădirii cu un singur nivel din Piața Bocskai nr. 19 (casa Máriaffy), aflată în proprietatea sa.

Condiții de concurs:

1. Ofertantul este obligat să demoleze toate clădirile aflate pe terenul respectiv, să scoată fundațiile și să transporte complet toate materialele de construcție, inclusiv molozul.
2. Părțile de clădire și toate materialele aflate pe teren trec în proprietatea nelimitată a antreprenorului care câștigă lucrarea de demolare.
3. Câștigătorul concursului este obligat să finalizeze complet demolarea și transportul materialelor în perioada de la 1 aprilie 1910, cel mai târziu până la 30 aprilie, și să predea terenul Camerei curat, fără moloz.
4. Materialele rezultate din clădiri vor fi atribuite celui care oferă cel mai mult, dar Camera își rezervă dreptul de a decide. Ofertanții sunt obligați să depună la casieria Camerei, odată cu oferta, 200 de coroane în numerar sau în titluri de valoare acceptate ca garanție.
5. Ofertele scrise, în plic sigilat, se depun până la ora 12 a zilei de marți, 22 ale lunii curente, la secretariatul Camerei (strada Deák Ferenc nr. 3, etajul I). Ofertele sosite mai târziu nu vor fi luate în considerare.

Informații suplimentare oferă biroul secretarului Camerei, zilnic între orele 10—12 înainte de amiază.

Cluj, 15 februarie 1910.

Weisz József, președinte
Dr. Gámán József, secretar

Nici un comentariu