Colocviile Institutului de Calcul din Cluj: cum arătau ”conferințele de IT” din Silicon Valley-ul României când informatica era cibernetică
Actualitate by Actual de Cluj - oct. 17, 2026 0 20
Astăzi, la o conferință de IT ne așteptăm la prezentări despre inteligență artificială, software, cloud sau procesoare. În România anilor ’50 și ’60, oamenii care aveau să pună bazele informaticii se întâlneau la Cluj pentru a vorbi despre cibernetică, analiză numerică, mașini electronice de calcul, automate, teoria informației sau chiar modele matematice ale neuronului. Institutul de Calcul din Cluj devenise unul dintre locurile în care această lume nouă începea să prindă contur.
În 1958, Institutul de Calcul a organizat la Cluj primul Simpozion Național de Cibernetică din România. Instituția îl consideră un moment fondator pentru informatica românească, iar sursele sale istorice îi atribuie lui Tiberiu Popoviciu rolul decisiv în organizarea evenimentului. În presa românească a vremii se vorbea despre cibernetică, mașini electronice de calcul, automatică și teoria informației. În anii anteriori, cibernetica fusese privită oficial cu ostilitate, fiind catalogată drept o „pseudoștiință reacționară”, iar schimbarea de atitudine a venit în contextul interesului tot mai mare pentru calculatoarele electronice și pentru aplicațiile lor.
La Cluj, însă, lucrurile mergeau mai departe decât simpla popularizare a unor tehnologii venite din Uniunea Sovietică sau din Occident. Institutul de Calcul fusese fondat în 1951, iar în 1957 preocupările sale se extinseseră de la cercetările matematice și spre construirea calculatoarelor electronice. Viziunea lui Popoviciu era una care combina teoria matematică, rezolvarea problemelor practice și construirea efectivă a mașinilor de calcul.
Dacă primul simpozion național de cibernetică din 1958 este greu de regăsit astăzi în presa vremii, arhivele din anii următori permit reconstruirea atmosferei în care funcționa Institutul de Calcul.
În noiembrie 1963, Scînteia relata despre un „Colocviu al Institutului de calcul din Cluj”, organizat pe tema „Aproximarea funcțiilor cu aplicație la calculul numeric”. Nu era o întâlnire restrânsă între câțiva matematicieni clujeni: la lucrări participau peste 150 de specialiști din întreaga țară, între care matematicieni, ingineri din întreprinderi industriale și cercetători din institute științifice. Veneau, de asemenea, invitați din Bulgaria, Cehoslovacia, Franța, RDG, Polonia, Ungaria și URSS. Lucrările se desfășurau timp de cinci zile, în trei secții de specialitate.
Este, practic, imaginea unei conferințe științifice internaționale avant la lettre, cu Clujul drept punct de întâlnire pentru oamenii care lucrau cu matematica aplicată și calculul numeric. La colocviul din 1963 s-au discutat aplicații ale matematicii în economie, probleme teoretice de analiză numerică și chiar lingvistică matematică. Presa relata că interesul pentru aceasta din urmă era legat inclusiv de dezvoltarea traducerii automate. După colocviu, conducerea institutului urma să analizeze propunerile venite de la specialiști și să introducă în cercetare noi probleme sugerate de întreprinderi. Adică exact mecanismul pe care astăzi îl asociem cu marile conferințe tehnologice: cercetători, industrie, probleme concrete, rezultate matematice și tehnologii de calcul.
În 1963 era finalizat DACCIC-1, calculator electronic construit la Cluj, primul calculator românesc cu tranzistori și memorie internă pe ferite, potrivit istoriei Institutului de Calcul. Presa avea să prezinte ulterior dimensiunea acestei performanțe. Un material din Scînteia despre activitatea institutului arăta că, în timpul colocviului din 1963, participanților le-a fost prezentat noul calculator electronic cu inele de ferită, pus recent în funcțiune. Calculatorul nu era un exponat ci un instrument de cercetare și de rezolvare a unor probleme concrete.
Institutul lucra inclusiv pentru întreprinderi. În materialele despre activitatea sa sunt menționate probleme de optimizare pentru Uzinele „Tehnofrig”, inclusiv elaborarea unor șarje mai economice pentru cuptoarele de topit fontă și echilibrarea compresoarelor de amoniac.
Presa anilor ’60 oferă și o imagine asupra felului în care era definită noua disciplină. Un material publicat în 1963 descria cibernetica drept domeniul care studia sistemele de comandă și procesele de dirijare, folosind matematica, statistica matematică, logica matematică, calculul probabilităților și calculatoarele. În același material erau prezentate aplicații ale mașinilor electronice de calcul în industrie, transporturi, medicină, cercetare și administrație.
În România se construiau deja calculatoare, iar Clujul era unul dintre centrele importante ale acestui efort. Institutul de Calcul a ajuns să lucreze la probleme de programare, modelare, automate și logică. În anii următori, cercetătorii clujeni aveau să lucreze inclusiv cu logici cu mai multe valori pentru studiul automatelor cu contacte și relee.
În 1965, presa românească făcea deja tranziția terminologică. Într-un interviu despre calculatoare și cercetarea matematică era explicat faptul că termenul „informatică” apăruse de curând în terminologia mondială și desemna cercetarea matematică a prelucrării informației. Institutul de Calcul din Cluj era menționat printre centrele în care se studiau probleme de cibernetică economică. Mai jos un articol publicat de reputatul matematician Grigore Moisil în Scânteia Tineretului:
În același timp, Institutul continua să fie prezent în avangarda tehnică. Un material din Flacăra arăta că Academia Română, prin Institutul de Calcul din Cluj, contribuise la construirea unor mașini electronice cifrice, alături de Institutul de Fizică Atomică din București și Institutul Politehnic din Timișoara. Iar în 1965, DACCIC-1 era deja descris drept o mașină capabilă să rezolve ecuații cu 24 de necunoscute și să citească 1.000 de semne într-o secundă.
Institutul de Calcul a construit în jurul său o adevărată cultură a colocviilor și întâlnirilor științifice. În 1963, un colocviu aducea la Cluj peste 150 de specialiști din România și cercetători din mai multe țări europene. Mai târziu, aceste întâlniri aveau să devină și mai mari. Un exemplu spectaculos este simpozionul „Informatică și conducere”, organizat la Cluj începând din 1975. Prima ediție:
A doua ediție, din 1976:
Ediția a treia:
Ediția 4 era relatată pe larg în revista Flacăra, inclusiv aplicațiile prezentate:
În 1988 ajunsese la ediția a XII-a și aduna peste 800 de participanți din întreaga țară. În cele 12 secțiuni ale ediției din acel an au fost prezentate peste 400 de comunicări. Erau discutate calculatoare personale, mini și microcalculatoare, software, teleinformatică, automatizare, robotică și formarea specialiștilor în informatică.
Comparația cu Silicon Valley trebuie făcută cu măsură. Clujul anilor ’50 nu avea capital de risc, companii globale, startup-uri sau piață liberă pentru tehnologie. Dar avea matematicieni, ingineri, contacte internaționale, colaborări cu industria, calculatoare proiectate și construite local, probleme economice transformate în probleme matematice și întâlniri la care peste o mie de specialiști veneau să își prezinte rezultatele. Și avea un avantaj decisiv: oamenii care organizau aceste întâlniri nu priveau calculatorul doar ca pe o mașină de calcul ci ca pe o nouă metodă de a descrie și rezolva lumea.
Așa arătau, în România, „conferințele de IT” înainte să existe IT-ul ca industrie. La Cluj, informatica se numea încă cibernetică, iar Institutul de Calcul era unul dintre locurile în care această disciplină își construia limbajul, instrumentele și comunitatea.
1966:
