FOTO/VIDEO Personalități transilvănene fac apel să nu se uite a cui era Mănăstirea Nicula: „Pe vremea când era greco-catolică, pelerinajele de Sfânta Maria Mare erau uriașe și impresionante”

Actualitate by Actual de Cluj - aug. 15, 2026 0 10

Înaintea pelerinajului de Sfânta Maria Mare de la Nicula, două voci cunoscute din spațiul cultural transilvănean readuc în discuție istoria greco-catolică a mănăstirii și cer ca memoria acestei perioade să nu fie uitată.

Scriitoarea și profesoara UBB Ruxandra Cesereanu amintește că, în perioada în care Mănăstirea Nicula era greco-catolică, pelerinajele de 15 august adunau mulțimi impresionante de credincioși. „De Sfânta Marie Mare, odinioară, la Mănăstirea Nicula, pe când aceasta era greco-catolică, pelerinajul credincioșilor era uriaș și impresionant”, a scris aceasta.

Surse istorice ale Bisericii Greco-Catolice indică faptul că, în perioada 1936-1948, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ajungeau la Nicula până la 20.000 de pelerini, mulți venind pe jos din localități din Transilvania. Episcopul Iuliu Hossu a contribuit decisiv la dezvoltarea pelerinajului, iar în 1936 a încredințat mănăstirea călugărilor bazilieni.

„De ce această mănăstire greco-catolică nu le este înapoiată greco-catolicilor e de neînțeles și de neacceptat”, mai spune Cesereanu, care consideră conflictul dintre cele două confesiuni una dintre marile probleme nerezolvate ale societății românești.

Profesoara UBB spune că poziția sa este influențată și de propria familie, în care au existat atât un preot greco-catolic, cât și unul ortodox. „Fratricidul românesc, la nivel confesional creștin, e una din rușinile țării noastre”, afirmă ea, pledând pentru depășirea rivalității dintre cele două Biserici.

În aceeași perioadă, Mia Hodiș, soția preotului greco-catolic Silviu Hodiș din Târgu Lăpuș, implicată în numeroase inițiative și proiecte culturale, a publicat un mesaj în care cere ca pelerinajul de la Nicula să fie privit și ca un moment de recuperare a memoriei istorice.

„Dacă aş fi purtător de cuvânt al Bisericii Greco-Catolice din România, aş trata pelerinajul de la Nicula nu ca pe o simplă sărbătoare religioasă, ci ca pe un front al memoriei”, scrie Hodiș.

Ea susține că istoria greco-catolică a locului nu poate fi ștearsă prin schimbarea proprietarului și avertizează asupra unei „confiscări” a memoriei: „Se păstrează zidurile şi se schimbă povestea”.

Hodiș cere inventarierea și protejarea fostelor proprietăți greco-catolice, precum și prezentarea integrală a istoriei acestora. „Patrimoniul poate fi confiscat o dată de un regim. Memoria însă nu trebuie confiscată de fiecare generație care rescrie povestea”, afirmă ea.

Mănăstirea Nicula a intrat în posesia Bisericii Ortodoxe după desființarea Bisericii Greco-Catolice în 1948. Comunitatea greco-catolică de la Nicula a fost îndepărtată, iar patrimoniul a fost confiscat de regimul comunist și transferat ulterior cultului ortodox. Greco-catolicii au revendicat în timp ansamblul monahal.

Înainte de 1948 însă, Nicula era deja un important centru de pelerinaj. Biserica de zid a fost ridicată între 1875 și 1879, tocmai pe fondul creșterii numărului de pelerini, iar tradiția pelerinajului greco-catolic datează încă din secolul al XVIII-lea.

Nici un comentariu