Cinci decenii de pictură, într-o expoziție deschisă azi la Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Cultură by Actual de Cluj - iul. 15, 2026 0 19
Cinci decenii de creație artistică – o jumătate de secol – pot fi văzute, începând de astăzi, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, unde pictorul Madarassy György Tamás expune sub titlul „39 + 1”. Vernisajul are loc diseară la ora 18 iar expoziția va rămâne deschisă publicului până pe 9 august.
Născut la Baia Mare, la 25 august 1947, Madarassy a studiat pictura la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, între 1968 și 1974, sub îndrumarea profesorului Gábor Miklóssy. După absolvire, a predat la Cavnic (1974–1978) și la Liceul de Industrie Textilă din Baia Mare (1978–1988), perioadă în care a organizat numeroase expoziții personale în oraș și a expus constant atât în țară, cât și în străinătate – la București, Satu Mare, Cluj-Napoca, Budapesta, Nyíregyháza, Sopron, Kecskemét sau Rovigo.
În 1988, artistul s-a stabilit în Ungaria, la Nyíregyháza, unde a fost profesor de pictură la Liceul de Artă local între 1990 și 2010, ocupând între 2008 și 2010 și funcția de șef al catedrei de Arte Plastice. De-a lungul carierei a primit mai multe distincții, printre care Premiul Miklós Káplár (Hajdúböszörmény, 1976), Nívódíj la Nyíregyháza (1990), Premiul „Orașul artelor” (Baia Mare, 2005) și Premiul Județean la categoria „Arte frumoase” (2011). Este membru al uniunilor de artiști plastici din România și din Ungaria și a coordonat, ca director artistic, Colonia Internațională de Artă de la Vaja.
Selecția de lucrări reunită la Cluj sintetizează, potrivit criticului Attila Iakob, direcțiile esențiale ale creației lui Madarassy, marcată de un proces de acumulare vizuală prin suprapuneri de culoare și textură, în care abstractul și figurativul coexistă fără a se exclude. Stilistic, opera artistului este apropiată de neoexpresionismul liric, cu influențe ale expresionismului abstract european.
Madarassy însuși leagă începutul drumului său artistic de copilăria petrecută la Baia Mare, unde l-a văzut pictând, pe la mijlocul anilor ’50, pe pictorul András Mikola, iar câțiva ani mai târziu pe Oszkár Nagy, lucrând la o pânză cu Turnul Ștefan. Aceste întâlniri l-au determinat, spune el, să se înscrie, în 1958, la școala elementară de artă din Baia Mare, drum care avea să-l conducă spre Liceul de Artă din Cluj și, ulterior, spre Facultatea de Pictură.
“Gânduri despre artă. Cândva, în vara anilor 1953–1954 (aveam 6–7 ani), mă plimbam cu părinții mei prin Baia Mare, spre Parcul Municipal. Pe Câmpul Mănăstirii (Klastromrét) stătea un domn pe un scăunel, în fața unui șevalet ciudat. Era András Mikola, renumitul pictor. Părinții mei îl cunoșteau. Ne-am apropiat în liniște și atunci am văzut pentru prima dată o «minune»: un tablou colorat, plin de expresivitate. Am plecat mai departe în tăcere și i-am întrebat pe părinții mei:
Cine este acel domn și ce face? Mi-au răspuns:
Este pictor.
Ce înseamnă pictor? am întrebat eu.
Mi-au explicat ceea ce tocmai văzusem. Știam cine este un tâmplar, un profesor, un funcționar și așa mai departe, dar cine este un pictor? Și de ce face asta?
Știi, copilul meu, din același motiv pentru care și noi avem tablouri în locuința noastră.
Erau tablouri de Ferenc Gál. Aceasta este meseria artistului; din asta trăiește, la fel ca orice alt om care muncește. Primește bani pentru munca lui. Câțiva ani mai târziu, în 1957–1958, ieșeam de la ora de religie din Biserica Mare din Piața Cinterem. La poalele treptelor stătea Oszkár Nagy și picta Turnul Ștefan. Băieții care erau cu mine au început, ca de obicei, să joace fotbal. Eu m-am așezat liniștit lângă domnul Oszkár și l-am privit cum picta. Când băieții au terminat jocul, mi-am luat rămas-bun și am pornit spre casă. În vara anului 1958 m-am înscris la școala elementară de artă, înființată chiar atunci, condusă de doamna Kati Vida, iar profesorul nostru era tânărul Gyula Dudás.
Așa a început totul. În 1961 am fost admis la Liceul de Artă din Cluj, apoi am urmat Facultatea de Pictură a Universității „Ion Andreescu”, unde am studiat sub îndrumarea maestrului Gábor Miklóssy. În 1974 am absolvit și m-am întors acasă, la Baia Mare, unde am rămas până în 1988. În acel an ne-am mutat, împreună cu soția și fiica noastră, în Ungaria, la Nyíregyháza. Între timp, din 1954 trecuse deja multă vreme. Astăzi încerc să răspund la întrebările pe care mi le puneam atunci:
Ce este arta? Cine este artistul? De-a lungul deceniilor s-au petrecut multe schimbări: s-a schimbat sistemul politic, s-au schimbat țările. Însă arta a rămas ceea ce trebuie să fie: un mod de a răspunde lumii prin propriile sale mijloace specifice. Oamenii talentați reacționează cu sensibilitate la viața din locul în care trăiesc, fie prin artele plastice, literatură, muzică, dans sau alte forme de expresie. Arta poate deveni valoroasă doar atunci când este sinceră. Nu copiază și nu plagiază, ci exprimă o viziune asupra lumii prin sensibilitate, talent și o gândire profund umanistă. Ceea ce vedem cu ochii, ceea ce auzim cu urechile și ceea ce transformăm în imagini, sunete sau texte scrise, la nivel artistic – aceasta este arta.” (Tamás György Madarassy)
Expoziția este organizată de Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Cluj.
