Condamnat definitiv pentru că și-a bătut fosta concubină și i-a furat telefonul ca să cumpere droguri
Actualitate by Actual de Cluj - iun. 11, 2026 0 10
Un bărbat din Apahida a fost condamnat definitiv astăzi de Curtea de Apel Cluj la doi ani de închisoare pentru tâlhărie, după ce a furat bani și un telefon de la fosta sa concubină și a bătut-o pentru a scăpa cu bunurile furate. Ar fi vrut să vândă telefonul ca să-și cumpere droguri.
Fapta a avut loc pe 12 august 2025, în jurul orei 15:00, la locuința victimei din satul Sânnicoară, comuna Apahida. Inculpatul, în vârstă de 29 de ani la data comiterii faptei, a venit la locuința femeii pretextând că vrea să-și viziteze copilul. Odată intrat în casă, a sustras 40 de lei dintr-o geantă aflată pe pat, după care i-a smuls telefonul din mână fostei partenere. Când aceasta a alergat după el pentru a-și recupera bunurile, bărbatul s-a întors și a lovit-o cu pumnul în zona ochiului stâng. Femeia a sunat imediat la 112, iar polițiștii l-au prins pe inculpat pe calea ferată din Apahida, după ce au alergat după el aproximativ doi kilometri. Asupra lui au fost găsite suma de 43 de lei și telefonul sustras. Victima declarase că fostul concubin îi spusese că vrea să dea telefonul pe trei plicuri de droguri.
Judecătoria Cluj-Napoca l-a condamnat pe bărbat la doi ani de închisoare prin sentința din 12 martie 2026. Inculpatul a formulat apel, solicitând reducerea pedepsei și invocând valoarea mică a prejudiciului, recuperarea integrală a bunurilor, lipsa unor consecințe medicale grave asupra victimei și contextul conflictual preexistent al relației de concubinaj.
Curtea de Apel Cluj a respins astăzi apelul ca nefondat, menținând pedeapsa de doi ani. În motivarea deciziei, instanța a reținut că infracțiunea de tâlhărie „este o infracțiune complexă, care afectează simultan două valori sociale esențiale, patrimoniul și integritatea fizică a persoanei.” Curtea a subliniat că gravitatea faptei este amplificată de împrejurările concrete ale cauzei: inculpatul „a folosit ca pretext vizitarea propriului copil și, ajuns în locuință, a profitat de neatenția victimei”, agresând-o pe fosta parteneră pentru a-și asigura scăparea și urmărind „doar să-și procure substanțe narcotice”.
Curtea a respins argumentul că recunoașterea faptei ar constitui o circumstanță atenuantă, arătând că aceasta nu poate fi valorificată „sub forma unei căințe active pentru infracțiunea săvârșită”, mai ales că „bunurile au fost recuperate datorită intervenției organelor abilitate și nicidecum prin diligența inculpatului”.
Un element suplimentar reținut de instanța de apel a fost că, în timp ce se afla sub control judiciar în acest dosar, inculpatul ar fi săvârșit o nouă infracțiune contra patrimoniului pe 5 martie 2026, motiv pentru care controlul judiciar a fost înlocuit cu arestul preventiv, pus în executare pe 22 martie 2026.
Fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, bărbatul fiind eliberat condiționat în septembrie 2024 dintr-o condamnare anterioară tot pentru infracțiuni contra patrimoniului. Instanța a constatat că „inculpatul perseverează în comportamentul infracțional în ceea ce privește acest gen de fapte”, apreciind că executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție „este aptă a determina inculpatul la conștientizarea consecințelor faptei sale și la responsabilizarea lui în sensul adoptării unei conduite conforme cu ordinea de drept”.
Decizia Curții de Apel Cluj este definitivă.
