Instanța constată caracter abuziv al clauzei de dobândă variabilă într-un contract de împrumut bancar la Cluj, după aproape 20 de ani

Actualitate by Actual de Cluj - mai 26, 2026 0 10

Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat ieri 25 mai 2026 o hotărâre prin care a admis în parte acțiunea unui client împotriva unei bănci, constatând caracterul abuziv al clauzei de dobândă variabilă inserată într-un contract de credit de patru mii de euro încheiat în urmă cu aproape două decenii, în 2007. Instanța a respins însă cererea privind comisionul de administrare.

Litigiul a pornit de la un contract de credit bancar în valoare de 4.000 de euro, acordat pe o perioadă de 120 de luni. Reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a mai multor clauze din contract, în special a celei privind dobânda variabilă și a comisionului de administrare de 0,3%, și să oblige banca la restituirea sumelor percepute în baza acestora.

Clauza contestată prevedea că, după primele 90 de zile de la acordarea creditului, se va aplica „dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în vigoare la acel moment”, fără a specifica niciun criteriu obiectiv după care urma să fluctueze aceasta. Instanța a reținut că „în conținutul clauzei referitoare la dobânda variabilă pârâta nu a inclus niciun criteriu obiectiv în raport de care urma să fluctueze dobânda lunară”, iar „modalitatea de formulare este una neclară și ininteligibilă pentru consumator”.

Judecătoria a subliniat că problema nu este dobânda variabilă în sine, ci mecanismul prin care aceasta opera. „Absența unor indici obiectivi și transparenți de ajustare a cuantumului dobânzii face ca mecanismul să depindă în final de intervenția discreționară a profesionistului, independent de consimțământul ori de poziția consumatorului”, se arată în motivarea hotărârii. Concret, banca putea modifica oricând nivelul dobânzii fără a fi ținută responsabilă de vreun criteriu verificabil, în timp ce clientul nu dispunea de nicio pârghie de contestare sau refuz.

Instanța a invocat și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special Cauza C-26/13, în care CJUE a statuat că cerința de transparență a clauzelor contractuale „trebuie înțeleasă în mod extensiv” și că este esențial ca „în contractul de împrumut să se indice în mod transparent motivul și particularitățile mecanismului, astfel încât consumatorul să poată să prevadă, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta”.

Ca efect al constatării nulității, instanța a stabilit că părțile se vor raporta, de la data încheierii contractului, exclusiv la dobânda fixă inițială de 8,95% pe an, și a obligat banca la restituirea tuturor sumelor încasate peste acest prag, împreună cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data fiecărei plăți. ”Instanța observă că în conținutul clauzei referitoare la dobânda variabilă pârâta nu a inclus niciun criteriu obiectiv în raport de care urma să fluctueze/varieze dobânda lunară. Din acest punct de vedere, contrar susținerilor pârâtei, modalitatea de formulare este una neclară și ininteligibilă pentru consumator, în condițiile în care profesionistul nu a prevăzut în contract condițiile concrete în care poate opera modificarea dobânzii, termenii utilizați având un caracter vag și nedeterminat, dar și unul vădit discreționar, câtă vreme, în absența unor criterii obiective, caracterul variabil al dobânzii se afla în întregime la latitudinea pârâtei, care, astfel, avea posibilitatea în orice moment de a majora dobânda în condiții pur potestative”, a apreciat instanța. Aceasta a mai reținut că atât criticile reclamantului, cât și analiza proprie instanței nu privesc, ca atare, caracterul variabil al dobânzii, ci modalitatea în care întregul mecanism funcționează, ”mai exact presupusele criterii – în realitate, lipsa acestora – care determină caracterul variabil; ori absența unor indici obiectivi și transparenți de ajustare a cuantumului dobânzii face ca mecanismul să depindă în final de intervenția discreționară a profesionistului, independent de consimțământul ori de poziția consumatorului; astfel, creditorul are prerogativa de a modifica unilateral contractul sub aspectul clauzei esențiale, cea care privește prețul plătit de către debitor”.

Concluzia instanței a fost că această clauză este, ”în mod neîndoielnic”, de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în defavoarea consumatorului, ”contrar bunei-credințe, câtă vreme consumatorul nu are nicio posibilitate de a pune în discuție temeinicia motivelor care stau la baza unei eventuale modificări a dobânzii sau de a influența ori controla în vreun fel această dobândă, tot astfel cum nu are nicio posibilitate de a refuza plata noii dobânzi”.

În schimb, cererea privind comisionul de administrare a fost respinsă. Judecătoria a apreciat că denumirea acestui comision era suficient de clară pentru un consumator obișnuit și că „pentru a înțelege semnificația acestei clauze nu sunt necesare studii de specialitate, scopul reținerii lor rezultând din denumirea sa, fără a fi necesară indicarea detaliată a activităților executate”. Instanța a reținut totodată că, la data încheierii contractului, legislația națională nu interzicea stabilirea unor astfel de comisioane.

Cererile ambelor părți privind cheltuielile de judecată au fost respinse, întrucât niciuna nu a depus documente care să dovedească existența și cuantumul acestora.
Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Nici un comentariu