Suferința unui Senior

E greu de explicat, aproape imposibil, atunci când te îndrăgostești și orice explicație poate părea un simplu clișeu.  E o trăire dincolo de noi. Așa e și cu Universitatea, e definiția iubirii într-o singură vocală.: „U”. Eu am trăit toată viața iubind.

Vorbele îi aparțin venerabilului Remus Câmpeanu, căpitanul de altădată al Științei, omul care se identifică , practic , cu cea mai frumoasă perioadă a istoriei acestui club.

Un club special, mai spune el. Și are și exemple cu care să demonteze orice contraargument. Dacă îi spui că performanță nu se poate face fără bani, el îți va spune ce spunea doctorul Luca și anume: performanța se poate face cu munți de bani, ori cu bani deloc. «U» al nostru a fost în­tot­deauna în a doua categorie… A performat în inimile celor ce-au știut să-l iubească.

Dacă îi zici că trecutul s-a dus, că nu mai poate fi sub nicio formă ce-a fost, tot el, Remus Câmpeanu, îți va spune că acest „U” -transformat astăzi o jucărie birocratică purtată prin tribunale la termene de insolvență- s-a născut în 1919 din ambiția unor studenți după Marea Unire. Îți va spune că e un club cu legitimitate istorică, un club fanion al românilor de pretutindeni, un club care-a refuzat să se supună, un club care și-a apărat cu demnitate mândria, plecând în bejenie, dar cu speranța vie și cu credința că va reveni acasă.
V-ar mai spune Remus Câmpeanu că U Cluj a dat generații la rând intelectuali de seamă, oameni rari prin ținută și port, personalități unice.

V-ar povesti de Zoli Ivansuc și-ale sale fente imprevizibile, poate unul dintre cei mai talentați fotbaliști care-au jucat vreodată în România. V-ar zice cum, în momente de sărăcie lucie, în vestiar se făceau chete, mână de la mână, ca de la frate la frate sau cum, atunci când a ajuns prima dată la U îi tremurau genunchii și era frică să pășească pe teren.
Practic, dacă povestești cu Remus Câmpeanu, vorbești cu persoana de care se leagă întreaga istorie a Univeristății de după pribegie. Iar cea dinainte, chiar dacă n-a prins-o jucând, i-a fost redată, prin viu grai, de toți colegii săi, de Georgescu, Luca, Marcu și restul. E omul de care se leagă existența acestui club.
I-am telefonat recent , dar seniorul lui „U” a refuzat politicos dialogul, s-a scuzat pentru că nu se simte prea bine. A rămas că vom vorbi în circumstanțe mai fericite. Numai că nu se referea la sănătate, ci la „U” Cluj.

Păcat de „U” și de ce-a ajuns.

Foto: Thomas Câmpean / arhiva personală

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.