Închide

Şcoală pe model britanic, deschisă la Cluj. „Artizanul” Royal School in Transylvania: „Existăm ca răspuns la cerere. Dacă nu era cerere pentru opţiuni, competiţie şi inovare, atunci Royal School nu îşi găsea loc aici”

ActualitateEconomieTop News by Kristina Reştea - sept. 04, 2015 2 8223

O fundație lansează la Cluj o “școală regală”, unde elevii urmează să studieze după Curriculumul Naţional al Angliei, o şcoală unde IT-ul e considerat domeniu de bază, dar care trebuie completat cu învăţături despre artă şi abilităţi practice şi unde termenul „european” apare peste tot în prezentări. Forma de guvernare este şi ea diferită faţă de ceea ce găseai până acum în oferta educaţională: există 13 fondatori şi un consiliu de 39 de guvernatori, specialiști din ţară şi străinătate, în diverse domenii, reprezentanţi ai mediului academic, dar şi ai mediului de afaceri. Şcoala se lansează cu clase primare și o clasă de gimnaziu pentru copii de la 4 la 12 ani şi funcţionează într-un spaţiu de pe strada Henri Barbusse din Mărăști, la parterul unei clădiri de birouri – Cluj Business Center. Ar fi în Cluj prima alternativă pentru publicul-ţintă al Transylvania College (unde de altfel „artizanul” noii şcoli, Julian Hingley, a fost director). Dar să studiezi „altfel”, pe model britanic, nu e ieftin şi nu e pentru oricine: taxa porneşte de la 4.970 de euro pe an. (Vezi care sunt TAXELE anunţate de RS şi cine sunt PROEFSORII). Şcoala şi-a pus şi „regalitate” în nume: modelul de educaţie vine din Marea Britanie (monarhie constituţională), iar proiectul clujean e patronat de Regele Mihai al României.

Despre planurile şi gândirea pe care s-a construit noua şcoală, despre publicul ţintă şi ţintele de urmărit, despre dezvoltarea Clujului şi nevoile din oferta educaţională din prezent Actualdecluj.ro a povestit cu directorul Royal School in Transylvania, Julian Hingley, înainte de „lansare”. Pe model britanic, la „Şcoala Regală” cursurile au început în această săptămână (1 septembrie).

 

Reporter: De ce era nevoie de o școală nouă în Cluj?

Julian Hingley: Nu e vorba doar de o școală nouă, ci de un model nou de școală nouă. Sunt profesor de 35 de ani – din care 20 de ani petrecuţi în Anglia, 15 în România. Când am venit aici, am venit să lucrez la o școală internațională; de atunci am mai lucrat la două și am realizat că direcţia administrativă a şcolilor din Europa de Est nu e una progresistă. Dacă deschizi o școală nouă, cu o curriculă relevantă pentru acest mediu și pentru economie, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să determini cum e structurată școala. În România am văzut că sistemul de educație nu e atât de puternic pe cât ar spune mulți că este. Educaţia în Europa de Est se făcea mai ales în şcoli administrate de stat ori în şcoli confesionale. A urmat apoi emergența alternativelor școlilor private, numite internaționale, dar acestea sunt deţinute în sistem privat, de către companii sau familii. Am venit cu ideea Şcolii pentru Europa şi a unei fundaţii, cu ideea de a promova școli pe un drum mai european. Majoritatea ţărilor din fostului bloc sovietic au intrat în Uniunea Europeană, dar nu au trecut prin toate schimbările culturale necesare. Promovăm nişte valori, şcolile trebuie să fie internaționale, tolerante, incluzive, să accepte diversitatea.

 

În prezentarea şcoli apare adesea termenul „european”. Ce înseamnă asta? Să fii european?

Ceea ce vrem noi să facem este să construim un model de școală independentă, cu spirit internațional, bazată pe un model european, care nu e deținută de o companie.

Dar cine o deține?

Nu e deținută de cineva. Asta e schimbarea radicală. Dacă furnizăm acest fel de model, atunci vom avea un model care se poate emula în alte țări din Europa de Est. E important să nu uiți de valori doar pentru că ai țintă de profit.

Dar aveți o taxă. Care nu e una mică. Nu e o școală pentru toată lumea, accesibilă, nu e şcoală publică.

Sigur că avem o taxă. Termenul potrivit e cel de „școală independentă”. Nu sunt filantrop în acest sens, nu sunt atât de idealist încât să cred că putem oferi tuturor ceea ce oferim. Nu putem.

Cui oferiți atunci aceste servicii? Cine e publicul țintă?

Pentru început, publicul ţintă vine din clasa de mijloc emergentă, aș spune. Sunt cei care au un anumit nivel material, astfel încât să își permită să intre în acest nou concept. Existând într-o piață, această şcoală trebuie să fie capabilă să se întrețină bazându-se pe taxe. Şi pe sponsorizări. Trebuie să fim capabili să facem asta; nu avem venit de la stat, nu avem altă sursă de venit, decât taxele, la care se adaugă fondurile venite din generozitatea fondatorilor și alte sponsorizări posibile în viitor. Trebuie să fim capabili să funcționăm la nivelul dorit, apoi vom acorda burse altor copii dotaţi sau celor provenind din grupuri de minorități. Acesta va fi actul nostru de filantropie. Încă nu putem să îl facem, dar e inclus în viziunea școlii. Taxa este una realistă.

 

Când zici termenul „realist”, putem înţelege că în primul an ar trebui să fiți pe „break even”, că taxele sunt cele necesare pentru acoperirea cheltuielilor. Dar dacă realizaţi profit, ce se întâmplă cu el?

Îl reinvestim în școală. Vom avea o întâlnire generală anuală în care vom explica unde merg banii. Suntem foarte transparenți. Avem profesori plătiți cu salarii rezonabile, ne vom plăti taxele. Asta va încuraja ca brandul nostru să fie preluat şi în alte țări est-europene. Nu e o cruciadă morală, dar e un mod nou de a privi felul în care se face educaţia, e o a patra cale. Şcoala nu e deținuă de stat, de biserică, de o familie privată. E bazată pe o fundație, are un board, care îi reprezintă pe profesori și pe părinți, dar și comunitatea. În board avem reprezentate universitățile, ONG-uri, Clusterul Cluj IT, antreprenorii, avem diverse profesii.

 

Pentru ca un astfel de proiect să devină realitate e nevoie de cineva care are încredere într-o astfel de idee încă de la început. Cine au fost cei convinşi încă de la început să se implice?

Investitorii inițiali, membri fondatori. Eu sunt fondator onorific, există şi alți membri ai fundației care plătesc pentru a fi membri şi care investesc și alte abilități în acest proiect. Modelul este unul deja interesant pentru alte locații. Ideea ar fi să aduci o școală – creație locală sub „umbrela” Royal School. Persoana care face asta devine membră a fundației și, în locația sa, pregăteşte un board, pentru a se asigura că școala e condusă transparent, la fel ca în Cluj.

Adică să se creeze un lanț Royal School, dacă ar fi să vorbim în termeni corporatişti?

Fundația este dedicată inițiativelor educative. Nu e o companie, nu e o industrie, dar va stimula dezvoltare pe orizontală. E un concept de școală care merge orizontal.

Unde ar apărea primii „sateliți”?

În alte orașe de provincie, emergente din România și apoi în alte state dincolo de granițe.

Nu şi în Bucureşti?

În Bucureşti există destulă competiţie. Bucureştiul va deveni sufocat de oferte. Sunt cel puţini 12 şcoli internaţionale.

Şi competiţia la Cluj?

Există cel puţin o altă şcoală internaţională

 

Va fi o bătălie între aceste două şcoli pe piaţa locală (Transylvania College şi Royal School in Transylvania)?

Există aici o şcoală internaţională dominantă, care e aici de 20 de ani. Dar numărul de opţiuni e limitat. Există şcoli private, dar lucrează după curriculă română. Mai sunt grădiniţe private, dar nu există suficientă competiţie dacă vorbim de furnizarea de educaţie internaţională. Fundaţia School for Europe există ca răspuns la cerere. Dacă nu era cerere pentru opţiuni, competiţie şi inovare atunci Royal School nu îşi găsea loc aici. Şi emergenţa pieţei de aici a trezit interesul altor locaţii, inclusiv în Chişinău.

 

E loc şi e nevoie pentru o astfel de şcoală în Cluj ziceţi?

Inclusiv primarul a afirmat că e loc de încă o şcoală internaţională în Cluj. Dacă te uiţi la toate statisticile vezi că aici se raportează cea mai mare şi sustenabilă creştere socio-economică. Nu trebuie să faci multe teme ca să îţi dai seama de asta. Nu folosesc termenul de „Silicon Valley de românia”, care e un clişeu, dar ai aici clusterul Cluj IT, ai dezvoltarea Clujului ca hub, ai aeroport internaţional, două din cele mai bune şcoli internaţionale, ai cea mai bună reputaţie de oraş universitar, ai investitori străini; aceştia vor avea nevoie de ofertă educaţională.

Credeţi că mai există potenţial? Că vor mai veni investitori?

Urşii trăiesc în păduri? E papa catolic?

Sunteţi atât de sigur?

Absolut! Nu uitaţi că iniţiativele NATO şi venirea forţelor americane pun Clujul în centrul dezvoltării, Transilvania e cea mai bogată regiune din România, sunt 6,5 milioane de oameni aici. În acest mediu dinamic şi divers nu ai destule alegeri în ceea ce priveşte educaţia pentru aspiraţiile în creştere ale românilor şi pentru cei care vin de afară. Asta va continua să se întâmple. Proiecţiile Uniunii Europene, cele locale, cele din Bucureşti – toate arată că Clujul va continua să crească. După Bucureşti, acesta este cel mai scump loc în România în care să trăieşti.

Acesta nu prea e un lucru bun.

Nu, nu e. Dar e un semn că ceva se întâmplă. Locuinţele sunt foarte scumpe.

Asta poate fi un simptom pentru o nouă criză.

Vor fi creşteri şi scăderi, dar în 4 ani de când locuiesc aici am văzut creşterea oraşului. Uitaţi-vă la toate clădirile noi de birouri! Multe construcţii noi sunt birouri, nu se construiesc destule locuinţe, oraşul se extinde în toate direcţiile. După Bucureşti, Clujul e cel mai prosper oraş din România.

Revenind la proiectul dvs: ce îi veţi învăţa pe copii?

Vom oferi linie de învăţare în limba engleză, dar şi ore pentru învăţarea limbii române, maghiare şi germane pe tot parcursul şcolii. Deschidem cu şcoala primară, pentru copii cu vârste 4-12 ani şi ne pregătim pentru ciclul gimnazial, în al doilea an. Pentru primul an estimăm să avem în jur de 160 de copii, de 4-12 ani. Apoi vom introduce ciclul gimnazial, iar anul viitor vom deveni şi centru pentru examinări Cambridge; în anii 3-4 vom construi restul liceului. Dar vom face multe altele în afară de a fi frunizor de educaţie academică.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că vom produce copii care merg mai departe de felul în care arată prezentările majorităţii site-urilor de şcoli. Cele mai multe spun că încearcă să le dea copiilor care termină aici abilităţile şi cunoştinţele necesare pentru a deveni jucători valoroşi în piaţă, pentru a fi cetăţeni ai secolului XXI. Noi vom face asta în mod real. Toţi copii vor face mult mai mult decât să studieze. Toţi vor vorbi patru limbi, vor şti limba maternă, engleză şi o altă limbă la alegeri şi vor fi „fluenţi” în ştiinţa computerelor. IT-ul va fi unul dintre motoarele acestei şcoli. IT-ul nu e componenta unică pe care ne axăm; vom avea cursuri de artă, activităţi de sâmbătă, activităţi de after school, care toate vor fi importante. Nu vrem să avem doar cluburi pentru copii, ci locuri unde aceştia vor învăţa deprinderi reale.  Vom avea o reţea de părinţi în jurul şcolii. Vom avea o reţea socială care include comunitatea.

Cum se implică părinţii?

Sunt nenumărate modalităţi de a face asta. Părinţii care au diverse abilităţi le pot oferi în şcoală – părinţii folosesc şcoala ca un catalist al activităţii comunitare. Părinţii sunt prea des excluşi din activităţile şcolare. Noi vrem să facem invers. Nu suntem o şcoală-fortăreaţă care exclude lumea de afară, suntem o şcoală-fântână care aduce oameni.

Aţi menţionat IT-ul. E foarte logică axarea pe acest segment, care e domeniul momentului. Dar de ce aţi menţionat arta ca fiind esenţială în procesul de educaţie?

Tocmai pentru că nu e de ajuns că se dezvoltă foarte puternic interesului pentru învăţarea domeniilor legate de ştiinţă, tehnologie, inginerie, matematică. Dacă vom continua să îi împingem pe copii doar înspre aceste domenii şi în activităţile de după şcoala, atunci domeniile umaniste şi arta vor fi „lovite”. Aş încuraja toţi copii să cânte, să danseze, să facă artă, sport, să vorbească în public, să facă muncă legată de mediu. Asta alături de educaţia academică, în completarea cursurilor şi materiilor de bază. E absolut esenţial. Altfel vom avea o societate unde toţi vor carieră, unde toţi sunt interesaţi doar de nivelul salariilor, fără înclinaţii spre artă. România are nevoie de mai mulţi comedianţi, de actori, de mai mulţi artişti. Aceştia nu vor fi creaţi dacă nu se cultivă aceste aptitudini şi interese încă de la început, din şcoală. Altfel nu formezi cu adevărat caracterul. Dacă nu obligi copiii să înveţe literatură şi muzică atunci nu vor fi cereri pentru literatură şi muzică în viitor, iar societatea va fi sărăcită.

O imagine tristă.

Este. De unde vor veni asistentele medicale, pompierii, profesorii viitorului? Aceste profesii sunt liantul pentru coeziunea socială a unui oraş cum e Clujul. Bogăţia se poate crea prin IT şi alte servicii, dar fără şoferi de ambulanţe, asistente, fără profesori ţesutul unui oraş nu există. Am lucrat în Londra 20 de ani. Profesorii, pompierii, asistentele abia îşi permiteau să trăiască în Londra. Unul dintre cele mai bogate oraşe din lume nu îşi putea susţine tocmai oamenii care ţin oraşul în viaţă. Dacă în viitor toţi copiii vor să fie oameni de afaceri şi experţi IT de unde vor veni celelalte aptitudini necesare într-o societate? Deci predarea aptitudinilor, aptitudinilor vocaţionale e unul dintre elementele de pe agenda Royal School. Unde găseşti instalatorii, meşteşugari cu aptitudini? E cerere mare pentru astfel de servicii, dar oameni pricepuţi sunt greu de găsit. Vom avea o fuziune între ceea ce înseamnă învăţământul clasic şi aptitudinile de care e nevoie pe viitor. Nu suntem doar o altă şcoală. Dacă nu schimbăm curricula… am văzut viitorul şi nu îmi place. E nevoie de educaţie vocaţională, meseria e marea gaură neagră în educaţia din România. Mă bucur să văd că unele şcoli din Bucureşti încep să aducă aceste aptitudini înapoi. Ele există în Vest şi sunt încurajate şi susţinute de companii şi în România.

Cine sunt primii copii care vin la Royal School in Transylvania?

În primul an vom avea aproximativ 100 de copii sau peste 100. Vom recruta şi în timpul anului şcolar. Majoritatea sunt români şi maghiari, dar avem copii din Franţa, Anglia, Australia, Spania, Mexic, Suedia.

 

Sursa foto: Royal School in Transylvania

Sursa foto: Royal School in Transylvania

 

Cine sunt primii 13 care au susţinut ideea „Şcolii Regale”

Cei 13 fondatori ai School for Europe (fundaţia al cărei prim proiect este Royal School in Transylvania) vin din rândul expaţilor sau sunt antreprenori locali: Julian Hingley (UK), Erika Hristea, Sorin Teglaș, Alexandru Drăgan, Dan Dunca, Radu Vargancsek, Lorand Soares Szasz, Carl Widell (Suedia), Alexandra Gioarsă, Marie Druguet Masic (Franţa), Vasile Vita, Sorin Gadola, Sergiu Biriş

Vezi AICI cine sunt membrii Board-ului Royal School

Vezi şi

Concept inovativ de școală la Cluj, își deschide porțile în toamnă, pe curricula Marii Britanii. “E unic în Europa Centrală și de Est!”

 

 

  • author photo two

    Kristina Reştea

    Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

    2 comentarii

    Articole similare