Istoria primului „zgârie nori” al Clujului: treci zilnic pe lângă el și nu-i știi povestea

În lumina construcției a ceea ce se prevede a fi centrul comercial al Clujului în piața Abator, cu mai multe blocuri de peste zece etaje, actualdecluj.ro vă prezintă azi povestea primului „zgârie nori” al Clujului, ridicat acum aproape o jumătate de secol.

Primul bloc înalt de locuințe s-a ridicat brusc, din nimic, în 1962. Proiectat de arhitectul Dragoș Popovici, înconjurat de case joase și construite prost, pe locul altor case construite prost ce fuseseră demolate, blocul de pe strada Cuza Vodă, primul bloc cu zece etaje al Clujului, ieșea în evidență de departe. Un an mai târziu, tot în zonă, era ridicat blocul Republica, ce găzduia și cinematograful cu același nume – după care construcția blocurilor cu zece etaje în centrul orașului a fost abandonată iar construcțiile se mutau la periferie: era vremea industrializării și a „zilei și etajului”.

foto arhiva minerva

Arhitectul Vasile Mitrea, decanul de vârstă al breslei în Cluj, își reamintește perfect perioada construcției primului bloc-turn al orașului și spune că, deși era o premieră, aceasta a scăpat neremarcată de clujeni. „A fost în premieră atunci, primul a fost blocul de pe Cuza Vodă, era primul bloc cu cofraj glisant, după care a fost cel din piața Abator. Blocul de pe Cuza Vodă a fost făcut pe baza unui studiu de sistematizare, detaliu de urbanism se numea pe vremea aceea, și făcea parte dintr-o compoziție care avea în vedere rezolvarea urbanistică a pieței Mihai Viteazu, în care intra actualul scuar, după care cea de-a doua componentă, hala agroalimentară. Și atunci blocul acesta trebuia să fie capul de perspectivă și piesa nr. 1 în compoziție pe verticală, iar hala era pe orizontală împreună cu cinematograful. Construcția blocului nu a făcut valuri la vremea respectivă, singura chestie care a atras atenția a fost corpul cinematografului Republica, pentru că în acest fel sa făcut o ordonare, spațiul respectiv a devenit mai civilizat. N-a atras atenția poate și pentru faptul că, imediat după, au fost construite și blocurile-lamă din Grigorescu, și ele înalte, și au fost cam contemporane”. „Toată gândirea pentru piața Mihai Viteazu a însemnat o asanare, o curățire de locuințe cu parter, în stare fizică degradată, și blocul Cuza Vodă trebuia să fie un element important în acest ansamblu, o piesă principală în compoziție, la fel ca cinematograful”.

În 1961 Clujul – care în 1974 urma să-și schimbe denumirea în Cluj-Napoca – era foarte diferit de orașul cu care sunt obișnuiți utilizatorii acestui site: cartierele Mărăști și Mănăștur încă nu existau, ele aveau să fie ridicate peste aproape 20 de ani, Grigorescu și Gheorgheni erau mult mai mici, iar centrul orașului, de exemplu în piețele Mihai Viteazu, Abator și Cipariu – erau ceea ce acum am numi mahalale, cu case joase, construite prost. Arhitectul Emanoil Tudose, care și el a ajuns în oraș doar după acele vremuri, rememorează atmosfera ce a precedat construirea primului „zgârie-nori” a orașului: „acolo era o zonă de construcție extrem de proastă și se dorea să se marcheze realizările noilor orânduiri, așa a fost și cu blocul Republica; ar trebui să rememorăm o anumită situație locativă, era momentul de după război când într-un apartament locuiau mai multe familii, era familia și camera. Era o foame turbată de locuințe, orice se construia era binevenit. Blocul acesta turn de pe Cuza Vodă era la limită de zonă, în apropierea zonei zidurilor cetății, în afara lor, și putea fi un nou început. Zona era mai mult sau mai puțin liberă, erau case proaste-proaste, construite prost, joase. Populația își dorea case și nu își punea problema cum se va integra în arhitectura zonei, a orașului. Era după perioada cruntă cu colectivizarea, închisorile, deportările în Bărăgan. Încă nu apucase societatea să facă ochi, nu apăruse spiritul civic, nimic. Era înainte de industrializarea Clujului, înainte de a veni puhoaiele de oameni spre Cluj. Dacă oamenii aveau un apartament cu două camere se temeau că peste noapte mai băgau pe cineva într-o cameră, așa că orice se construia nou se considera că scade presiunea asupra acestei situații. După ce s-a construit și în zona Mihai Viteazu și blocurile de pe Horea, primele locuințe mai multe au fost în Gheorgheni, Micro 1 și 2, când s-a mai depresurizat povestea. Blocul din Cuza Vodă pentru perioada în care a fost construit a fost în regulă, era primul bloc în care se turna beton cu panouri glisante, cofraje, fără prefabricate care au apărut mult mai târziu”.

Priveliste de pe blocul situat in Piata Mihai Viteazu, construit in 1963 după un proiect care a obţinut o menţiune a Uniunii Arhitecţilor. / foto facebook.com/IstoriaFotografieiClujene

„Eram la începutul perioadei comuniste din punctul de vedere al implicării. Eram sub influența urbanismului sovietic, se lucra la altă scară, cu alte înălțimi, se mergea pe ideea că comunismul va fi veșnic, de aceea de la acest regim de înălțime s-a plecat, fără să se țină cont de zona centrală. A apărut după aceea necesitatea costruirii de cartiere mari, apăruse ideea de industrializare și nu se mai mergea cu blocuri împrăștiate. indicatorul de demolare în zona centrală era foarte mare pentru a te băga în aceste zone, așa că s-a mers spre periferie. Apoi au apărut construcțiile în Cipariu, pe strada Pata – se simțea nevoia morală a curățării zonelor de japițele acelea de case, bordeiele și casele în marea lor majoritate insalubre, să fie desființat tot lupanarul de acolo și să se facă blocuri care să se vadă, să fie emblema noii orânduirii”, spune acum arhitectul care, la acea vreme, urma să fie proiectantul a jumătate Cluj-Napoca pe care îl cunoaștem acum: mare parte din cartierele Mărăști și Mănăștur, dar și altele.

foto Balazs Palfi

1952 Începe construirea cartierului Grigorescu, ce avea să se încheie în 1964

1960 Începe construcţia blocurilor de pe strada Horea
1960 Începe sistematizarea pieței Păcii și a pieței Mihai Viteazu
1962 Se dă în folosinţă primul bloc turn al orașului, pe strada Cuza Vodă

1963 Se dă în folosință blocul de locuințe din vecinătate, ce găzduiește și cinematograful Republica

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.