Închide

O poveste din alte timpuri

OpinieSportTop News by Catalin Suciu - nov. 05, 2019 1 752

Universitatea Cluj se confundă cu Remus Câmpeanu. Sau Remus Câmpeanu se confundă cu Universitatea Cluj, cum doriți.

Nu cu echipa nou înființată de câțiva ani încoace. Ci cu Știința și cu „U”Cluj. Cu Universitatea care n-a falimentat niciodată.

Remus Câmpeanu (82 de ani) a fost cândva un tânăr în ochii căruia, vechea tribună de lemn de 1.500 de locuri, acum la Cîmpia Turzii, îi părea imensă, iar fostul „Moina” era Maracana. Un tânăr cucerit de atmosfera de „gașca boemă” a studenților, care se juca cu fotbalul. Un „copil” care a început să dea în minge pe maidanele acelei bucăți de Cluj-Napoca numita „Bulgaria”. Avea 21 de ani. Tocmai se casatorise. Mai târziu avea sa devină tată.

Era spre finalul primului tur pe Moina, când primise fiecare jucător câte 300 de lei, primă. O sumă cam de trei ori mai mică față de cât era un salariu mediu la acea vreme.

„Când a venit casierul cu banii m-au dat afara din vestiar. Ma gândeam că au ceva de povestit ei între ei. Dar după trei minute a venit Georgescu (Traian, capitanul echipei – n.r.) și mi-a zis: «Un cărucior pentru copilul tău» – costă vreo 750 de lei, era foarte scump –  «Aici sunt banii, fiecare câte 50 de lei, să nu uiți că ești la „U”. Ai cu 50 de lei mai mult fiindcă Zoli (Zoltan Ivansuc – n. r.) nu o avut mărunt»”, a povestit  Remus Câmpeanu, căruia Traian Georgescu urma să îi ofere, mai târziu, banderola de căpitan.

Pe acel  „U” l-a iubit și îl iubește Remus Câmpeanu. Supraviețuitor al Cupei din 65, singurul trofeu din istoria Șepcilor Roșii, Remus Câmpeanu e printre puținii rămași care îți pot istorisi preț de câteva ore fel și fel de întâmplări din istoria echipei, una scrisă de el însuși și de colegi de-ai săi care azi nu mai sunt. Întâmplarea de mai sus ne-a povestit-o mie și unui coleg în urmă cu mai mulți ani.

Colegii săi au făcut chetă pentru un cărucior, aflând că Remus Câmpeanu devine tată. Cu Zoli, inegalabilul Ivansuc, care a plusat.

În toată noblețea sa, nu va spune nimic rău nici de cei de acum. Nu îi permite educația. Știind că urmează să fie evacuat, tot Remus Câmpeanu a făcut abstracție de situația ingrată și-a vorbit din nou doar despre Universitatea Cluj. Asta era în urmă cu doi ani, la 98 de ani de U:

„Mă uit acum în oglindă și nu-mi vine să cred. Universitatea are 98 de ani, iar eu, mai mult de jumătate i-am petrecut aici. Dacă m-aș uita în oglindă, aș putea să-i spun celui din oglindă că mi-au fost date multe bucurii, suferință, dar bucuria vindecării suferinței este fantastică. Acum, dacă m-aș întâlni cu Zoli, nu ne-am vorbi, cred că ne-am înțelege din priviri. Probabil că în această societate de azi nu ne-am vedea cu lunile. Dar când ne-am da întâlnire, am avea telefoanele închise amândoi, ne-am lăuda unul pe celălalt, ne-am mulțumi reciproc, am depăna amintiri, am râde, ne-am îmbrățișa, am recita poezii. Eu când pun capul seara, în pernă, mă gândesc la recensământ. Ne gândim unii la alții. Noi, cei rămași aici, ne gândim de-aici, iar cei care s-au dus în cer, se gândesc și ei la noi. Sunt sentimente greu de explicat. Pentru mine asta a fost Universitatea Cluj. U nu e o simplă literă. U este o dovadă, dacă vreți, că sufletul există. Mie mi se pare că s-au alterat aceste sentimente care, odinioară, înconjurau Universitatea. Oamenii obișnuiau să gândească cu sufletul, nu cu mintea, iar sufletul e mai cuprinzător. Îmi doresc să prind centenarul peste doi ani. Îmi doresc să mă sunați peste doi ani și să mă întrebați despre Universitatea. Eu voi fi la stadion. Dacă nu vă voi răspunde la telefon și dacă nu voi fi pe stadion, înseamnă că nu voi mai fi deloc, ci voi juca alături de Zoli, din nou.”

Clubul și-a bătut joc de el.

Remus Câmpeanu a locuit într-o casă în Cluj timp de 60 de ani, casă primită de la statul român. Locuința a fost retrocedată, iar Remus Câmpeanu a fost evacuat.  Între timp, U Cluj i-a promis un apartament, iar promisiunea nu și-a onorat-o. Mai exact conducerea clubului, prin președintele Radu Constantea, consilierul local PNL, omul trimis de Boc să conducă U Cluj. Radu Constantea nu face nimic de capul său, fără încuviințarea primarului – asta ca să ne înțelegem.

Remus Câmpeanu a fost evacuat și trăiește acum într-o garsonieră, cu chirie.

Atât de mult e prețuit Remus Câmpeanu, cetățean de onoare al Clujului.

Diferența dintre Remus Câmpeanu și ceilalți care se află vremelnic la conducerea Universității e că el nu s-a dezis niciodată de Universitatea Cluj. Nici acum. Nici n-o va face vreodată.

Restul sunt toți niște trecători, niște speculanți de materie și spirit.

 

 

Un comentariu

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.