Înaltpreasfințite, Biserica Ortodoxă a devenit partid?

Sinodul Mitropoliei Clujului Maramureșului și Sălajului a luat, recent, o decizie tare nefericită privind implicarea preoților ortodocși  în politică. Mitropolitul Andreicuț ne-a comunicat că nu-i nimic rău ca Biserica Ortodoxă să sprijine câte un politician, ba că e chiar indicat – „spre binele comunității” – ca preoții să participe la alegeri, să candideze. „Preoţii pot şi trebuie să se angajeze şi să militeze pentru promovarea valorilor unei comunităţi, a unor proiecte comunitare esenţiale şi chiar a liderilor sau a unor organizaţii de orice fel care servesc binele comunitar în cel mai mare grad”, mai scrie în comunicatul Mitropoliei. Poftim, cum?? Cred că am citit informarea aceasta de cel puțin zece ori și parcă tot nu mi-a venit a crede că Înaltpreasfințitul și-a putut construi o asemenea „strategie”, acum, în prag electoral. Sigur, a avut el grijă să-și îndulcească vorbele, subliniind că acei preoți care se hotărăsc să candideze trebuie să o facă independent, pentru că n-au voie să se afilieze politic. Ce folos, însă?  Atâta timp cât preoților  li se permite, în mod oficial, să susțină și să sprijine proiectele oricărui lider sau organizație/partid, înseamnă că ei fac politică, iar acest lucru o spun, da, cu toată răspunderea, pe mine mă supără grozav de tare!

Și sunt multe motive care mă determină să-mi exprim, franc, această nemulțumire. Un prim argument – cel mai simplu de altfel – ar fi acela că mă număr și eu printre milioanele de credincioși ortodocși din România și numai ideea că la slujba de duminică preotul ar putea să-mi împuie capul cu „poveștile de succes” ale vreunui lider politic îmi provoacă oroare. Mă întreb și vă întreb, dacă într-o Românie încă atât de habotnică ajungeți voi să promovați inițiative politice și polticieni, cum vă veți mai putea numi preoți, povățuitori spirituali? Nu vi se pare că vă cam irosiți vocația asumându-vă acest rol de locomotivă electorală?

Sigur, cineva mă va atenționa că sunt destui credincioși indeciși, care nu știu cu cine să voteze, și atunci e  normal să-l întrebe pe duhovnicul în care au încredere deplină. Dar atunci vin eu și vă întreb, duhovnicul în baza a ce anume decide pentru credincios în privința politicianului/partidului care merită a fi votat? Faptul că Biserica îi permite preotului să-i povățuiască pe credincioși/enoriași cu privire la politicienii care trebuie votați nu denotă decât un lucru. Că polticienii se vor lupta și mai abitir să le intre preoților sub piele, fără să le pese prea mult de alegători. Ei, politicienii știu că Biserica înseamnă electorat, iar electoratul însemană putere.

Credincioșii trebuia să fi înțeles până acum – și din experiențele trăite în Cluj – că lupta politicienilor de a le intra în grații preoților nu reprezintă o garanție că ar fi vorba despre niște oameni cinstiți și onești. De asemenea, nici faptul că un preot/duhovnic ne spune că un anume politician/partid este mai bun decât un altul – numai pentru că a dat și a făcut pentru biserică, sau pentru că promite că va face – nu are cum să reprezinte o certitudine pentru starea noastră de bine. Cu tot respectul pentru vocația preotului, decizia privind desemnarea unui politician într-o funcție publică trebuie să aparțină fiecăruia dintre noi. A-ți asuma un vot implică un comportament democratic. Biserica Ortodoxă ar trebui să ne respecte această libertate și să-i  educe  în această direcție și pe credinicioșii indeciși.

Și aici merită să mai amintesc un lucru. Mai ieri, în jurul Înalpreasfințitului Andreicuț roiau politicieni cu funcții administrative importante care acum sunt în pușcărie, pentru rușinoasele lor fapte de corupție. Și vorbim despre oameni cărora le-a fost înmânată cea mai înaltă distincție pe care o putea acorda Mitropolia Clujului Maramureșului și Sălajului: „Crucea Transilvană”. Pentru „eșecul” acestor politicieni Biserica nu mai are acum nimic de spus?

Cu siguranță Biserica Ortodoxă are destui susținători care îmi vor reproșa că tratez subiectul cu superficialitate și că ar trebui să țin seama de rolul semnificativ pe care această instituție l-a avut de-a lungul timpului în construcția României. Adevărat că eu nu mi-am dorit să aprofundez, ci numai să constat o realitate. Și anume că în țară nu-i război, că Biserica nu-i săracă, nu-i lipsită de credincioși și în nici un caz  nu-i lipsită de sprijin politic/administrativ. Biserica Ortodoxă are o putere imensă în România și atunci de ce se cramponează de politică, în beneficiul cui?  Nu mai bine și-ar cantona forța în soluționarea milioanelor de probleme sociale din țară?

Oricât de îndobitociți ne-am simți în aceste momente (din multiple cauze), mi-e imposibil să mă conving că ar putea exista cineva care să perceapă decizia Sinodului Mitropoliei ca fiind una favorabilă credincioșilor. Și să nu se înțeleagă că până în prezent n-aș fi bănuit că mediul politic se apropie fraudulos de mult de cel bisericesc, dar  să vii, așa, în prag de campanie electorală cu ditamai măsura Sinodului prin care le oferi posibilitatea preoților să se comporte liber  în raport cu politicienii, aceasta nu poate fi decât o insultă la adresa oricărui  principiu care fundamentează o religie. Cum rămâne cu noi credincioșii, către ce loc lipsit de trocuri și aranjamente politice ne mai putem îndrepta pașii spre a ne reculege?

Cosmina Fernoaga

Este redactorul-șef al site-ului actualdecluj.ro, din aprilie 2014. A fost reporter pentru cotidianul Ziua de Cluj din martie 2005 până în aprilie 2014 şi redactor la Realitatea FM Cluj din martie 2012, timp de un an. Lucrează în presă din iulie 2003, când a debutat la cotidianul "Bună ziua, Ardeal". A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB Cluj în 2004 şi Facultatea de Drept a Universităţii „Dimitrie Cantemir” în 2012.