Închide

Expoziție la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, despre Revoluția din 1989, după trei decenii. Piesa centrală, hainele unui clujean împușcat în cap. ”Nu i se recunoaște fața, în locul lui ar fi putut fi oricine”

Actualitate by Actual de Cluj - nov. 02, 2019 0 972

Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei deschide peste trei săptămâni o expoziție dedicată Revoluției din 1989, la trei decenii de la manifestările de stradă soldate, la Cluj, cu zeci de morți.

”Expoziţia porneşte de la ideea de sacrificiu uman, urmărind drama tuturor celor care au participat, direct sau indirect, la evenimentele revoluţionare din decembrie 1989”, explică reprezentanții MNIT. ”Fiind o expoziţie de concept, ea este bazată mai degrabă pe impactul emoţional prin stimulare senzorială și mai puțin pe relatarea de fapte, mărturii sau interpretări ale evenimentelor din decembrie 1989. Într-un mod subiectiv, sobru şi decent, vom pune accent pe drama personală, promovând gândirea critică şi declanșând o dezbatere interioară asupra datoriei civice în epoca contemporană”.

Directorul creativ al proiectului, Geanina Simion, spune că piesa centrală a acesteia este îmbrăcămintea lui Mihai Călin Țiclete, unul dintre cei care au fost omorâți la Revoluție la Cluj. ”A fost singurul care a fost împușcat în față în așa fel încât nu mai este recognoscibil. Am utilizat acest martir pentru a transpune în expoziție starea eroului colectiv, pentru că nu i se recunoaște fața și în locul lui putea fi oricine. Hainele lui, donate de sora sa muzeului și care sunt în starea în care erau atunci, nespălate de sângele lui – sunt cu sânge uscat – vor fi expuse ca piesă centrală în jurul căreia se va construi întreaga expoziție”, spune ea.

Expoziția va fi vernisată în 21 noiembrie, la ora 18 și va fi completată cu o alta în exterior, pe structura de pe semipietonala Eroilor, ”unde va fi o oglindire a vremurilor de acum raportate la ce a fost atunci, pe o parte zece fotografii ale lui Răzvan Rotta și în partea opusă va fi Clujul pozat din aceleași unghiuri, de Alexandru Rădulescu”.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu