Cum s-a ridicat cartierul „Între lacuri” din Cluj pe terenuri mlăștinoase și de ce sute de apartamente au rămas goale. „În toată zona, s-au pus mii de panouri de prefabricate sparte, câte 3-4-5 panouri unul peste altul în mlaștină”

O bizară decizie a regimului comunist a făcut ca într-o zonă din Cluj-Napoca sute de apartamente să rămână goale cu lunile, căci nu le voia nimeni – după ce fuseseră construite pe o suprafață mlăștinoasă și asanată.

Vorbim despre zona cunoscută ca „Între lacuri”, care pe hârtie, la momentul sistematizării zonei, urma să fie una de case familiale, dar unde, din 1985, au început să fie construite și blocuri cu locuințe. Unul dintre arhitecții care au desenat zona, Emanoil Tudose, relatează în cartea „Clujul în 50 de ani de proiecte”: „atât de împotriva firii a fost ideea dezvoltării acestei zone de blocuri, încât în decembrie 1989-ianuarie 1990 în această zonă existau sute de apartamente goale, pe care nu le voia nimeni, de regulă apartamentele de la parter și etajul IV. Acestea au fost brusc ocupate o dată cu declararea Clujului oraș deschis, în primăvara anului 1990, când sute de navetiști au avut drept să primească apartament”.

fotografie din Arhiva Minerva realizată chiar în 1985, când în zonă începeau „îndesirile”

Ce făcea ca aceste apartamente să fie neatractive? Arhitectul Emanoil Tudose explică pentru actualdecluj.ro: „la vremea aceea încă nu se aprobase dreptul de a intra în Cluj al navetiștilor și erau mii care lucrau de exemplu în CUG și făceau naveta, locuiau în satele din jurul Clujului, dar nici lor nu li s-au putut da apartamente. Toată lumea căuta apartamente mai bune, așa că erau goale cele de la parter și de la etajul 4. Cele de la ultimul etaj aveau izolare termică proastă, vara era cald, iarna – frig. Trebuie să vă zic o poveste: o parte din construcții au fost pe teren de stat, cum e bună parte din cartierul Zorilor, Agronomiei sau Mănăștur, dar în ultimii ani mergeau mai greu exproprierile, după 1987. Toți șefii locali voiau să construiască repede, fără să aștepte ani cât durau exproprierile. Era o întreagă operațiune care dura. Și în jurul lacului erau terenuri libere, dar a fost o problemă mai delicată din punct de vedere al  fundațiilor la blocurile din zona mlăștinoasă. Aceea ar fi trebuit să rămână zonă liberă. Acolo, în toată zona, s-au pus mii de panouri de prefabricate sparte, câte 3-4-5 panouri unul peste altul în mlaștină. Panourile de prefabricate pentru construcția tuturor acestor mii de apartamente erau transportate cu trailere, cu camioane mari. În timpul manevrelor de încărcare-descărcare unele crăpau și nu mai aveai ce face cu ele. Trebuiau aruncate undeva și au găsit acea zonă, sunt mii de panouri stricate unul peste altul. Nici copaci nu mai cresc. Fabrica ACE (Fujikura-n.red.) e construită așa. S-au făcut foraje 20 de metri străpungând panourile, multe foreze s-au rupt”. Într-adevăr, paralel cu strada Aurel Vlaicu o zonă imensă e deșertificată, fără clădiri și chiar verdeață:

Amenajarea zonei „Între lacuri”, în suprafață totală de 44 de hectare, a presupus între altele drenarea a hectare întregi de teren mlăștinos. Proiectul prevedea construcția a 1.228 de locuințe, dintre care doar 180 în blocuri cu patru etaje, iar restul – în case cu un singur etaj ori în duplexuri.

Inedit, străzile întreaga zonă poartă nume de ape: Dunării, Tulcea, Mure;ului, Bega, Jiului, Niraj, Siretului și așa mai departe. Zona „Între lacuri”, ce poartă acest nume datorită lacurilor din zonă, e delimitată de străzile Aurel Vlaicu, Teodor Mihali și Amza Pellea, respectiv pârâul Becaș.

Actual de Cluj