Închide

Cum au vizitat Clujul regele Ferdinand și regia Maria, după Marea Unire

Istorie by Actual de Cluj - iun. 01, 2020 0 355

La puțină vreme după Marea Unire, într-o zi de sfârșit de mai, în urmă cu 101 ani, în gara din Cluj sosea un tren important – judecând după amplele pregătiri care au transformat orașul. Pe peronul gării coborau regele Ferdinand și regina Maria, care vizitau Ardealul și care, pe teritoriul actualului județ Cluj, au vizitat Dejul, Gherla, orașul Cluj și, după aceea, Turda.

Turneul a început în 23 mai și s-a încheiat în 1 iunie 1919, interval în care familia regală a vizitat orașele Oradea, Carei, Baia Mare, Jibou, Dej, Bistrița, Gherla, Cluj, Turda, Câmpeni, Abrud, Țebea, Alba Iulia, Blaj, Copșa, Sibiu, Săliște, Făgăraș și Brașov. La Cluj familia regală a ajuns în 27 mai, dimineața în jurul 10.30.

Ziarul Gazeta Poporului a relatat vizita cuplului regal din Cluj în ediția sa din 15 iunie. Redăm parțial reportajul, cu mențiunea că acesta include și relatări din vizitele la Gherla și Turda.


 

Cătră amiaz sosim la Cluj, capitala şi centrul cultural viitor al Ardealului, unde a fost ţinut în robie românismul şi unde acum 25 de ani, cari se împlinesc astăzi, s’a rostit dureroasa sentinţă în procesul memorandului. E o zi nouroasă, ameninţând cu ploaie. Gara e împodobită ca în nici o altă parte. Pe peron o companie de onoare cu drapelul şi muzica dintr’un regiment ardelenesc, prefectul judeţului Tămaş, prefectul oraşului Dr. Porutz, primarul, protopopul Dăianu, Dr. Amos Frâncu preşedintele fostului senat al Ardealului, împuterniciţii autorităţilor judecătoreşti, şcolare şi administrative, dintre care lipsesc împuterniciţii oficiali ai confesiunii evreeşti şi ai maghiarilor, motivând lipsa lor că nu recunosc unirea decât după hotărârea conferinţei de pace.
Această împotrivire a Ungurilor a avut de urmare porunca comandamentului, ca toţi ungurii în tot timpul petrecerii suveranilor în Cluj, să ţină ferestrile închise şi perdelele trase.

Clujul era năpădit de mai bine de 100 de mii de români din tot cuprinsul judeţului, unii de la depărtări chiar de 90 km. Suveranii sunt întâmpinaţi de prefectul oraşului, care arată fericirea nemărginită a poporului român, văzând pe glorioşii suverani în capitala Ardealului, pe care Ungurii o schimbaseră în centrul tuturor prigonirilor şi durerilor neamului. înfăţişează apoi în cuvinte frumoase recunoştinţă vecinică şi supunerea plină de dragoste a poporului, mulţumind călduros suveranilor pentru cinstea ce o fac oraşului.

Regele a răspuns cu vie recunoştinţă : Mulţămesc proniei cereşti, adaugă suveranul, că a îngăduit să trăim timpurile mari prin care trecem. Am pus piciorul în Cluj,—cetate istorică pentru Roniănia-mare, pentrucă de aici au pornit toate durerile şi chinurile la care a fost supus încercatul nostru neam. Timpurile ce-au mers înaintea zilelor înălţătoare de azi, ne-au oţelit inima românească si înarmat braţul oştirei care a sdrobit lanţurile ce vă apăsau. Sunt fericit că azi pot veni aici ca primul rege al tuturor Românilor şi vă spun din toată inima: bine v’am găsit.

Primarul Iulian Pop îmbie apoi pânea şi sarea în semn de fiască supunere, devotament şi sinceritate în numele oraşului.
Regele răspunde mulţumind.
Se face apoi în sfârşit primirea doamnelor în salonul garei frumos înpodobit cu cusături şi covoare naţionale, brădet şi flori.
O ceată aleasă a doamnelor clujene îmbiară reginei un buchet de flori, urându-i bunăvenire.

Oraşul este tot împodobit cu flori şi cu verdeaţă, arcuri de triumf cu inscripţii, printre cari una: „Al nostru eşti Maiestate.“ Clujul acesta mânios, care ne-a silit să vărsăm atâtea lacrimi, a pus şi el deastă- dată pe umerii săi haina de sărbătoare românească. Şirul de automobile şi trăsuri, ce urmau automobilul regal, se opresc în piaţa mare.
Defilarea trupelor şi a poporului din împrejurimile Clujului se face în piaţa Mateiu Corvin din faţa catedralei romano-catolice pe a cărei turn fâlfâie cu toată împotrivirea ungurilor, treicolorul român, iar pe pridvoarele din jurul turnului bisericii, care s’a zidit în 1519 de regele Sigismund, stau doi dorobanţi români, străjuind zările spre palatul Banffy şi statua lui Matei Corvinul, care se află la spatele catedralei. În conductul poporului, satele în costume locale, moţi călări, femei cu tulnice, nice cu tunul de lemn al lui Avram Iancu, gospodării săteşti, şcolile etc. peste 100 mii oameni, defilară prin faţa suveranilor, şi fără să ţină seamă de ploaia, care începuse să cearnă mărunt şi fără întrerupere, ridicau glas de laudă cătră aceia cari i-au mântuit din cea mai grozavă robie…
Urmă dejunul la prefectură. A toastat prefectul pentru rege şi familia regală la care răspunde Suveranul în chipul următor : ”Mă simt fericit în mijlocul acestui oraș, care ca şi judeţul este unul . dintre acelea care au suferit mai mult dint-o soarte nemiloasă. Toate persecuţiile, toate durerile, toate chinurile, n’au putut să isbutească să stingă tocmai credinţa aceasta sfântă în biruinţa neamului. De aceea acum când am văzut, că a venit ceasul cel mare, era un singur glas, care a străbătut văzduhul, un glas venit dela strămoşi. Aceia, cari au fost martirii din trecut au binecuvântat zilele de astăzi. Credinţa lor să o păstrăm şi de-aici înainte, nu numai în inimă ci şi în faptă. Doresc ca acest oraş să devină un focar al culturii româneşti.
Să trăiască acest judeţ şi oraş.

Gátra seară trenul regal porni spre Turda, unde-şi doarme somnul de veci arhanghelul neamului românesc, marele voevod Mihaiu Viteazul.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu