Cum au contribuit clujenii la moartea lui Mihai Viteazul

La 19 august 1601, în tabăra de la Câmpia Turzii, Mihai Viteazul a fost ucis din porunca generalului Gheorghe Basta, moartea acestuia fiind interpretată în multiple forme de istoriografia românească. Multă vreme s-a speculat că principalii ucigași ai domnitorului au fost cei aflați exclusiv sub comanda generalului austriac, neluându-se în calcul posibilitatea implicării altor factori sau a altor facțiuni care nesocoteau conducerea domnitorului Țării Românești.

Mihai sprijină inițial Clujul

Asocierea Clujului cu figura lui Mihai Viteazul se petrece la scurtă vreme după intrarea domnitorului în Alba-Iulia, la data de 1 noiembrie 1599, când Mihai începe să își impună monopolul asupra spațiului transilvănean proaspăt cucerit. În prima parte a domniei lui Mihai în Ardeal, relația cu municipalitatea Clujului pare să se păstreze în relații bune, Clujul oferindu-i sume de bani în repetate rânduri, domnitorul întărind în schimb, ori de câte ori avea ocazia, privilegiile anterioare ale orașului. Încep să se organizeze o serie de Diete prin care sunt luate măsuri în numeroase aspecte care vizau sfera administrativă, financiară, religioasă și politică, Clujul, alături de Aiud și Turda fiind scutite de aprovizionarea oștirii orașelor, întrucât erau poziționate „în drumul mare al țârii”.

Măsuri luate de Mihai Viteazul care nemulțumesc nobilimea transilvăneană, implicit conducerea municipalității din Cluj

Lucrurile aveau să degenereze odată cu reformele efectuate de Mihai Viteazul, reforme care vizau întreg spațiul transilvănean, dar implicit și orașul Cluj. Obișnuiți cu vechea orânduire și vechile cutume, mare parte dintre comunitățile de maghiari din Cluj nu l-au agreat pe domnitorul muntean, care în cele 11 luni de dominație a Ardealului a încercat să uniformizeze teritoriul transilvănean după modelul Țării Românești pe care o conducea. Mihai nu aduce doar armata și administrația de la sud de Carpați, ci și populații muntene împreună cu limba română. Astfel ca în iulie 1600, Dieta de la Alba-Iulia hotărăște ca toate scrisorile emise de domnitor către nobilimea maghiară și comunitățile săsești să fie scrise în limba maghiară sau latină. În ciuda protestelor manifestate de nobilimea protestantă cu privire la menținerea limbii maghiare în cadrul decretelor emise de domnitorul muntean, Mihai a continuat să emită porunci în limba română, chiar „Catastihul Țării Ardealului de pre județe și vămile și ocnele” emis la 12 noiembrie 1599, a fost scris tot în limba română, spre nemulțumirea nobililor transilvăneni.

Mihai Viteazul era sceptic cu privire la nobilii maghiari din orașele transilvănene, astfel că a hotărât amplasarea de garnizoane muntene la porțile orașelor. Concomitent cu aceste garnizoane, Mihai a trimis responsabili financiari și administrativi, care aveau rolul de a supraveghea buna guvernare a orașelor, documentele vremii precizând că orașul Cluj se afla pe agenda logofătului Teodosie, voievodul numindu-l pe Andrei Stăncel ca jude de Cluj, spre nemulțumirea orășenilor ale căror ierarhii politice erau destabilizate de noua conducere.

Dat fiind costurile mari de război, Mihai a efectuat o serie de împrumuturi de la orașele ardelene, la 4 noiembrie 1599 Clujul oferindu-i 6.000 de florini. Pe lângă finanțări bănești, nobilii maghiari din Cluj i-au furnizat domnitorului și resurse materiale, „lemne, postav, căruțe, vin, ceapă, ovăz pentru cai și firește arme”. Mihai însuși cere primăriei din Cluj „un val de pânză de bumbac pentru soția lui Mihai Vodă, spre a-și face din ea saltea și pernă.”

Până în acest punct, putem observa cum comunitățile etnice din Cluj, în frunte cu municipalitatea orașului, aveau destule motive să nesocotească conducerea voievodului și să conteste măsurile luate. Singurii care nu doar că îl acceptau pe Mihai, dar care chiar și-au pus speranța într-o acțiune salvatoare a acestuia, au fost cei care formau mica comunitate de români din Cluj, care odată cu pătrunderea armatei lui Mihai în oraș, după bătălia de la Șelimbăr, a început să nutrească speranțe și să își pună nădejdea în noul stăpânitor al Transilvaniei, efectuând răscoale împotriva nobilimii maghiare care a defavorizat-o de-a lungul timpului.

Atitudinea nobilimii transilvănene, implicit a nobilimii din Cluj față de conducerea lui Mihai Viteazul

Cronicarii vremii, precum Ambrosius Simigianus, Somogyi ori Krauss precizează starea de spirit colectivă a locuitorilor Ardealului care nu îl priveau cu ochi buni pe conducătorul Țării Românești. Francisc Miko afirmă că „nobilii maghiari erau îngroziți de stăpânirea românească a lui Mihai Viteazul”, în timp ce Krauss vorbește despre „românii murdari, hoți, ucigași…deoarece tiranul era din națiunea lor, adică român”. Treptat, măsurile reformatoare ale domnitorului încep să nemulțumească tot mai mult nobilimea transilvăneană, Clujul sprijinind facțiunea insurecțională îndreptată împotriva lui Mihai cu 2.000 de florini, precum și cu ostași pregătiți să îl înlăture de la guvernarea Ardealului.

Evenimentul care a marcat clar și concis atitudinea clujenilor față de Mihai Viteazul a avut loc după bătălia de la Mirăslău (18/28 septembrie 1600), pierdută în fața principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory, când nobilii clujeni s-au răzbunat pe oamenii lui Mihai Viteazul, comandantul acestuia, Baba Novac, aflat în Cluj ca reprezentant al domnitorului, fiind arestat de Dietă (formată din aristocrația maghiară) și condamnat la moarte. Deși aliat al domnitorului, generalul Gheorghe Basta cunoștea intenția municipalității clujene, execuția lui Baba Novac fiind efectuată în prezența autorităților locale și a strategului militar, care supraveghea derularea crimei de la fereastra unei case.

Mihai la Cluj

Ultimul contact al domnitorului cu orașul Cluj are loc la 7 zile după victoria obținută la Guruslău (3 august 1601), sursele vremii prezentându-l pe Mihai intrând în oraș la 11 august 1601, acesta amplasând un steag în piața centrală, în memoria lui Baba Novac. Simțindu-se răspunzători de moartea comandantului, mulți oameni care participaseră la crimă au venit înaintea domnitorului pentru a cere îndurare, în timp ce alții chiar au părăsit orașul. Arhivele orașului precizează acțiunile efectuate în cele 7 zile ale șederii lui Mihai și a oamenilor acestuia la Cluj, autoritățile locale – simțindu-se vizate de trecutul tensionant pe care l-au avut cu acesta – au efectuat împrumuturi pentru ca domnitorul și tabăra acestuia să fie bine primită.

Uciderea lui Mihai Viteazul nu a reprezentat o acțiune singulară a unei părți implicate, ci a ascuns în spatele ei nemulțumirea unei întregi provincii care timp de 11 luni fusese smulsă de conducătorul ei și nevoită să se supună unui nou lider politic care avea alte idealuri și obiective. Pentru nobilimea maghiară transilvăneană, implicit pentru cea din Cluj, domnia lui Mihai Viteazul „a rămas ca o amenințare gravă”.

(autor: Andrei Iulian Loza, Facultatea de Istorie)

Nici un comentariu

Actual de Cluj