Crushing Lips

Pășind prin întunericul primejdios, era să mă izbesc de două blonde identice. Ca arătare, ca stare, ca și comportament social. Să fie gemene? Nu cred…Arată ca gemenele, dar de fapt nu-s, ci îs doar copiate una după cealaltă.

Suntem în Crush, un wine-bar din centrul Clujului, din Piața Muzeului. Sună pompos, dar, în fond, rămâne un birt al decadenței extreme, un bar al opulenței de cel mai prost gust. Invitat la o zi de naștere, îmi fac intrarea, așadar, în acest punct de refugiu al petrecăreților trecuți de 30+. Avem o masă rezervată (suntem mai mulți) și ca să ajungem la ea, ne facem, cu greu, loc, dând din coate, la propriu, printre sacouri și rochițe, care mai de care mai sclipitoare. O defilare a la Cote D’Azur, nu alta. Cu toate că-i beznă, rochițele sclipesc, ca și cum ar sfida întunericul nenorocit. Cercelușii joacă într-o simfonie minunată cu datu’ din cur, pe muzica zilelor noastre. Muzică mult spus, că, de fapt, îs doar niște lălăieturi pe versuri cretine, într-o limbă românească de lemn și beat făcut din butoane, pe calculatoare.
Privirea-mi fu imediat acaparată de apariția unei arătări bipede, cu păr galben și ondulat în bucle nemaipomenite. Picioare lungi, corp subțire, fund bombat, sâni faraonici, construiți, probabil, într-un ditai laborator de chirurgie plastică. Șocul survine imediat, când fata se întoarce și-i văd moaca. Nici măcar n-o pot desluși ca s-o descriu, din cauza buzelor. Fata avea buzele cât toată fața. Dumnezeule mare, unde ne aflăm?

O masă în dreapta și-o altă arătare care tocmai își face selfiuri cu țâțele pe-afară, apoi își întreabă partenera de dans dacă e mișto, primește girul și urcă pozele pe facebook. Și ele au bot de meduze. Ei bine, astea două cu selfiurile sunt însoțite și de un prince-charming, un flăcău scos din Neckermann și dat cu trei sticle de parfum. Are un costum ce pare bleumarin, croit perfect, peste burtă, strâmt, iar batistuța nu lipsște nici ea de la piept. Prințișorul are freza așa ca Smiley pe vremuri, tuns scurt lângă urechile clăpăuge și păr stufos în vârfu capului. Evident, nu-i lipstește nici barba de viking alterat pentru că, nu-i așa, e la modă s-o porți ca să-ți lași supa când mănânci. Băiatul ăsta nu se mișcă, stă drept precum un prapor, lipit de-un geam ce dă-n stradă, și din când în când soarbe un picur de șampanie, ducându-și la gură paharul cu grația unui balerin. Pic-pic-pic.. Lângă el e un alt companion. Și ăsta are barbă, are și costum și are freza la fel. După vreo două ore ajungi la concluzia că toți bărbații îs la fel și de-ar trebui să-i deosebești pentru vreun motiv anume, tot n-ai reuși niciodată.

Bun, să trecem mai departe. Vrem să comandăm ceva de băut. Păi dacă suntem la Wine Bar, hai că bem vin, nu? Un prieten îmi zice că mai bine -ar bea un wiskey, că n-are chef de vin. Îl atenționez că ne aflăm în wine-bar. Pleacă amicul meu și vine într-o clipită înapoi cu coada între picioare. N-ai zis că iei wiskey? Și-a luat pe dracu, că e 5 milioane sticla. Auleu! Vin să fie, Corcova, mai exact. 55 de lei sticla, ușor aromat, nu rău, dar nici bun. Pipițele de la mesele alăturate își continuă parada pe facebook și instragram. Se dau chek-inuri și între timp apar câteva gorile cu cămășile descheiate până la buric. Le-au venit masculii.
Unul are pantofi lucioși, lungi, interminabili, blugi, și-o cămașă albă deschisă așa cât să-i iasă flocii de pe piept la înaintare.Însoțitorii săi sunt la fel.
Ăsta își ia fleica cu buzele cât fața și îi declară în scurt timp iubire necondiționată, înfingându-și cu nesaț brațele vânjoase în fesele proeminente ale blondei. Giugu-lugu, pupu-lugu, gigi-ghigi. Frumos, degaba. Așa se nasc marile povești de amor. Să le dăm o șansă, totuși.
Dar aventura adevărată începe odată ce te ridici să traverzezi wine-barul. Ei bine, traficul din București la ora de vârf e fix pix pe lângă ce-i aici. Blondele se înmulțesc, băieții cu bărbi și cămăși albe, mulate, sunt tot mai mulți. Se formează adevărate bariere feroviare.. Prin marea de bărboși se evidențiază un pitic spân. E atât de mic că s-ar putea ascunde sub cracii oricărei blonde dinmrepjur. Pare mai scund decât piticii lui Albă ca Zăpada, iar chelia îi lucește în ton cu moda wine-barului. Nu știu ce are, dar vorbește singur. Cred că vrea să ajungă la baie, deși i-ar fi mai greu cu pisoarele. Vorbește piticu (ceva indescifrabil) și dintr-o dată își face loc, cu brațucele lui, prin toată mulțimea, aducându-ne tuturor aminte că și Noe a reușit ceva similar la un moment dat.
Unuia îi vine să-și așeze paharul pe chelia piticului și începe să glumească cu prietenul său. Hi hi hi, ce mic e ăsta. Apoi, ca într-o coregrafie perfectă, amândoi își scot telefoanele inteligente cu ecrane cât un laptop și scriu pe facebook. Și voi, bă? Credeam că doar gacicile fac d-astea.

După vreo juma de oră, istovit, mă îndrept să ies la o țigară în fața birtului. Aici sunt și alți nefericiți de soarta lor de fumători și înfruntă aerul rece al dimineții cu povești despre pisi. Cât de bună e aia și aialaltă. Și când își face apariția una dintre femeile pomenite, apare și băiatul etern care vinde trandafiri în Piața Muzeului. Ș-atunci unu dintre hipsterii cu sacou își scoate un mănunchi de bancnote de 500 de lei (recunosc că n-am văzut până la acest moment) ca să vadă și ceilalți hipsteri cu sacouri că e bazat.
Apoi, fericita care primește floarea pasiunii se apropie de altruistul Făt Frumos și îi șoptește, candid: Hai să -ți dau un pupic pe botic!
Poftim??? Fata cu trandafiru e prima eroină a serii. Una dintre multele blonde cu buzele care maschează fizionomii. Ptiu!

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.