Închide

Casa de la țară. „Rurala de calitate, AȘA DA” asumată la nivelul Consiliului Județean e și criticată de proiectanți

ActualitateAdministrațieTop News by Luminiţa Silea - iun. 17, 2019 2 3212

Un alt exemplu de „AȘA DA” de arhitectură rurală de calitate în localitatea Bălcești din comuna Beliș arătat public de arhitectul șef al județului, Claudiu Salanță, a strârnit polemici privind dezideratul de a încuraja ”imitarea” caselor țărănești la țară, fără a încuraja și activități specifice mediului rural. „Arhitectură care să nu importe valorile altora, ci să le pună în valoare pe ale noastre”, spune arhitetul șef.

„Manierism”, „Neoruralism” sau „imitații chiar dacă plăcute ochiului”, spun alți arhitecți. În replică, arhitetcul șef spune că satul din Cluj care ar rezulta în urma politicii asumate la nivelul Consiliului Județean nu este decât unul unde să primeze bunul simț, chiar dacă apar nevoi moderne de locuire.

Noua casa „AȘA DA!” prezentată public de arhitectul șef al județului, Claudiu Salanță, e gândită de arh. Jakab Laszlo și arh. stg. Kovacs Reka în localitatea Bălcești din comuna Belis. Și e prezentată ca „arhitectură de calitate” din mediul rural al Clujului.

Primarul din Iclod, Emil Pîrțoc a ridiculizat ceea ce se întâmplă la țară și a comentat că „nu te poți lăuda cu astfel de case, fără demisol, parter și etaj, două garaje și trei terase. E greu să ții pasul”. Salanță punctează și arată că „Pentru noi astfel de case reprezintă motiv de mândrie. Mândria de a nu ne pierde cultura. De a nu ne pierde valorile”.
Raul Blaga, care are o pagină de călărorii, spune că nu înțelege ce este anume tradițional la respectiva casă proiectată în comuna Beliș din Cluj.
Arhitetctul-șef exemplifică cu studiul de încadrare în arhitectura specifică din Beliș pe care Consiliul Județean obișnuiește că îl ceară în cazul caselor de la țară ca practică însușită de instituție și de comisia de urbanism pentru a nu mai încuraja producția de căsoaie în mediul rural din Cluj.  ” Tradițional românesc la această casă eu cred că este bunul simț”, mai adaugă oficialul.
Un alt proiectant, Albert Sandor, spune că a făcut și el așa ceva și că aduce un pic de pastișă arhitecturală. „Mă enervează ferestrele șarpantei. Folosesc forma lucarnelor tradiționale dar care au fost mult mai mici. Dacă e să fie fereastră la mansardă, îmi plac mai mult cele simple, dreptunghiulare. În rest, proiectul e ok. Și eu am făcut așa ceva, aduce un pic de pastișă arhitecturală. De preferat totuși altor grozăvii”, spune Sandor. 
Arhitectul Dan Clinci scrie că e „manierism”. Arhitectul Ștefan Marina plusează. El spune că ceea ce se încurajează în satul românesc clujean poate fi catalogat ca „imitație” plăcută ochiului deoarce locuirea rurală nu poate funcționa fără activitatea specifică a ţăranului care a şi-a creat gospodaria după nevoile sale. „Manierism? Sau neoruralism. În România, uneori, lipsa de măsură face măsura. Uneori un derapaj este contrat cu un alt derapaj. Controlat carevasăzică. Dar şi derapajele controlate pot deveni, uneori, de necontrolat. Anii ’90 au schimbat ne-democraticul ‘exist, deci tre’ să construiesc’ cu multi-democraticul ‘construiesc oricât, oricum, oriunde, deci că d-aia exist’. Arhitecţii, chiar dacă nu fac politică, se fac că nu fac politică, sau fac politică, sunt, prin forţa împrejurărilor că îs arhitecţi, între nicovala stării unei naţiuni şi ciocanul politicului, politicilor economice, religioase, tradiţionale, naţionale, regionale, tehnologice, patrimoniale etc. Sub barosul politicului unii se înclină, alţii se închină, alţi alţii se încovoaie. Pentru că fenomenul pe care îl traversăm trebuia să aibă un nume, iată, îi zic NEORURALISM. Înţeleagă fiecare ce-o vrea. Da’ io nu pot ca să nu fac carevasăzică o întoarcere cu gându’ la istoria arhitecturii – ori de câte ori arhitectura a căzut (uneori a fost împinsă) în gol, paraşuta care a salvat-o (a crezut c-a salvat-o) de la strivire a fost întoarcerea spre trecut. Spre trecutu’ cel „bun”. Pentru că unii credem că istoria se repetă. Doar istoriile se repetă. A imita locuirea rurală, fără activitatea specifică a ţăranului care a şi-a creat gospodaria după nevoile sale, de fapt o micro industrie complexă cu un „flux tehnologic” perfect pus la punct, fără a folosi (şi) uneltele, materialele şi tehnologia acelor vrem’i pe care vrem să le recreăm, plus altele, care n-aveau de-a face cu negospodăreştile legi de-acuma, este, la urma urmelor, doar o… imitaţie. Chiar dacă plăcută ochiului. Chiar dacă mai bună decât alte imitaţii aiuritoare aduse de aiurea”, consideră Marina.
Arhitectul șef al Județului îl contrazice și spune că, în primul rând, la țară ar trebui să se militeze pentru bunul simț chiar și atunci în nevoiele moderne intervin. „Nu ne strică să ne uităm la satele noastre înainte de a încerca să catalogăm, să le punem un nume, exemplelor bune. Nu știu dacă dumneavoastră vă place arhitectura care se realizează în satul romanesc. Mie personal mi-ar face o imensa plăcere să fie la nivelul uzualului exemplele bune de arhitectură rurală însă nu se întâmplă asta. Multe locuințe rurale pornesc de la o ignorare totala a contextului, o epatare prin gabarit și culoare, o lipsa de sensibilitate pentru materialele și continuând cu o poziționare precară pe parcelă. În viziunea mea nu acesta este satul/ruralul pe care îmi doresc să-l promovez. Satul din mintea mea nu reprezintă altceva decât bunul simț și respectul față de ceea ce reprezintă el. Pentru mine el e speranța că se poate face calitate arhitecturală în rural și că nevoile moderne (absolut firești) pot fi îmbinate plăcut într-o arhitectură care se încadrează contextului”, atrage atenția Salanță.
Casa de la țară care ține cont de specificul local este unul dintre dezideratele asumate de Comisia de Amenajarea Teritoriului și Urbanism a Județului Cluj, mai ales că Ordinul Arhitecților a scos o serie de ghiduri care să îi îndrume pe arhitecți să nu mai proiecteze căsoie la țară, dar nici locuințe urtâte și de proastă calitate. Arhitectul șef și-a asumat misiunea de a promova în mediul public exemple de „AȘA DA” când vine vorba despre casele proiectate la țară, în Cluj.

În ultimii ani administraţia judeţeană a făcut eforturi pentru a încuraja o arhitectură de calitate în mediul rural din Cluj, dar tot există derapaje, plânsete şi oameni care vor să forţeze ”mâna” şi să obţină autorizaţii. De cel puţin doi ani de zile nu se mai autorizează în comunele clujene case urbane sau case care nu au nimic în comun cu tradiţia sau cu specificul zonei în care se doreşte edificarea lor. Pentru un plus de rigoare s-a încercat rescrierea regulamentelor de urbanism din comune şi transpunerea în acestea a prevederilor din Ghidul de Arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural făcut de arhitecţii clujeni printr-un demers susţinut de Ordinul Arhitecţilor din România. În cazul proiectelor de locuințe de la țară se solicită la Județ încadrarea în specificul local printr-un studiu care trebuie făcut de proiectanți prin apel la Ghidul elaborat de Odinul Arhitecților pentru Dealurile Clujului.

Vezi și:

Cum arată o casă de țară care a primit o bulină cu ”excelent” de la Comisia de Urbanism a Județului

Casa de la ţară. Ce face administraţia din Cluj ca să împuţineze casele urâte şi proaste din mediul rural

sursă fotografii: Facebook

2 comentarii

  1. 1) Casa e foarte frumoasa. 2) Manierism si neoruralism ? Dar „formele fara fond” pe care le proiecteaza azi arhitectii , sunt mai bune? 3) Pentru primarul din ICLOD casa trebuie ….„ sa fie MARE si frumoasa”) (asa se lauda lumea de azi cind spune ca si-a facut casa) 4) Sa nu va enerveze d.lor arhitecti ferestrele sarpantei. Sigur. Cele vechi erau mai mici pt. ca si casele erau mmmmult mai mici. 5) Pt. domnii cu „imitatiile”: bine, bine; imitatiile caselor românesti vă put dar, imitatiile monstruoase pe care le fac arhitectii( aproape toti), nu va put? 6) Domnul arhitect SALANTA sa fie perseverent.„ AȘA DA” !!

author photo two

Luminiţa Silea

Este reporter la ActualdeCluj.ro din aprilie 2014. A lucrat la cotidianul Ziua de Cluj de la lansarea sa, în 2004, până în aprilie 2014. A absolvit Facultatea de Jurnalism a universității "Babeș-Bolyai" în 2004 şi are două diplome de master - în Administraţie Publică la aceeaşi universitate şi în Comunicare şi Relaţii Publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) Bucureşti.

Articole similare