Când teroarea poartă Burberry și Finalul se plimbă cu NUP-ul. Mizele “recuperării” procurorului Panait: generația tânără și redeschiderea cazului

Foarte-foarte pe scurt despre joi seară, când a ajuns la Cluj mult așteptata variantă de “work in progress” a filmului “De ce eu?”, inspirat din fapte reale, respectiv circumstanțele care au dus la moartea tânărului procuror Cristian Panait: au fost două ore de film dublate de încă două pentru discuții, într-un cinematograf plin și avându-i pe scenă după proiecție pe regizorul Tudor Giurgiu, alături de actorii Emilian Oprea (Panduru/Panait) și Ionuț Caras.

Foarte pe scurt: un film în care teroarea flutură în carouri Burberry, iar spre deznodământ se circulă cu o Dacie cu număr (B-39-)NUP, adică soluția pe care ar fi dat-o Panait pentru dosarul de la care a început totul. (Precizare: Panait chiar avea acest număr pe mașină). Filmul a ajuns la Cluj la două zile distanță de duminica decisivă a alegerilor prezidențiale și aici este și locul unde se încheie periplul special de proiecții-test programate pentru patru orașe din țară: filmul s-a văzut înainte la București, Iași și Timișoara.

Despre subiectul dezbătut (prea) mult zilele acestea în jurul filmului vă spunem de la început. Și o facem fiindcă asta nu intră în categoria spoilerelor, ci în cea a clarificărilor, dacă mai era nevoie de precizare, după ce a zis-o Tudor Giurgiu în mai multe rânduri, precum și cei care au văzut proiecțiile speciale programate în celelalte trei orașe. Așadar: NU, Victor Ponta NU îl omoară în film pe Cristian Panait/ Panduru. Într-un film construit deștept lucrurile se spun mai subtil și amenințările din trecut/viitor se conturează altfel.

Pe scurt, cinci (doar cinci dintre multele) motive pentru care să mergeți la film:

1. Aparița arogantă a unui Adrian Năstase, fost premier (PSD) condamnat pentru corupție și fantomatica apariție a personajului care o întruchipează pe Rodica Stănoiu, fost Ministru al Justiției, colaboratoare a securității comuniste. Sunt suficiente un discurs în stil Năstase (care își dă cu părerea despre “arestările de vineri seara”) și apariția coafurii familiare în stil Stănoiu (plus o eșarfă Burberry; da, tot Burberry) ca să evoce chiar și pentru cei mai tineri dintre spectatorii din sală o sinistră perioadă pentru Justiția de pe la noi. În caz că cineva a uitat, fiindcă, se știe, poporul uită repede și iartă mult.

2. Relația Procuror care încearcă să dea o soluție corectă într-un caz greu – Sistem care a dat deja soluția. Și pentru un personaj care vrea să lupte într-un sistem care îi arată la fiecare pas că nu are nicio șansă. Și îi arată prin fiecare fibră a unui mecanism greoi și putred până în străfunduri (chiar și în elementele tinere). Politică, Justiție, Administrație, Economic, Servicii. Totul e interconectat și (aparent) de nezdruncinat.

3. Paralela și intersecțiile dintre birourile, holurile și sălile cu umbre grele și cealaltă Viață a procurorului și a fetei care îl iubește.

4. Felul în care Emilian Oprea îl „duce” pe Panduru/Panait de la procurorul hotărât și sigur, de la tânărul care dansează la petreceri pe ritmuri latino la încercănata lui fantomă pierdută într-un oraș blurat, confuz, amenințător și aproape de neînțeles. Ca viața după intersecția cu sistemul.

5. Finalul. E un film despre circumstanțele care au dus la moartea procurorului Panait. Știți cum se termină, veți zice.  Dar mai scriu o dată acest ultim motiv menționat în listă: Finalul. Știți cu toții că Panait iese din scenă. Dar mergeți totuși să vedeți cum “dispare”.

Tot pe scurt, despre context

Tânărul procuror Cristian Panait/Panduru a fost desemat să se ocupe de cazul procurorul Alexandru Lele/Leca (în film), cel care a dispus arestarea lui Adrian Tărău, fiul unui prefect PSD (Bihor), sub acuzaţia de complicitate la contrabandă cu produse petroliere. Acesta ar trebui arestat, după cum i se trasează tânărului procuror, care decide, după documentare, că Lele trebuie scos de sub acuzare. În 2012, după enormele presiuni ale cazului, cade vestea-șoc: tânărul procuror de 29 de ani s-a sinucis.  Oficial, verdictul a fost cam așa: medicii au stabilit că magistratul s-a sinucis pe fondul unei labilități psihice, în urma unei expertize psihiatrice post-mortem. Actualul premier prezidențiabil Victor Ponta a fost coleg cu Cristian Panait la Parchetul General, iar potrivit unor informații vehiculate acesta ar fi fost ultimul martor care l-ar fi văzut pe Panait în viaţă, variantă infirmată atât de premier, cât și de regizorul filmului. La momentul sinuciderii lui Panait, Ponta era şeful Corpului de Control al premierului Adrian Năstase.

Filmul vă lăsăm să îl vedeți, așa că… ceva mai pe larg despre discuțiile cu Tudor Giurgiu și actorii din sala plină de la Cinema Victoria, cu publicul impresionat, care a aplaudat entuziast, mai ales la venirea pe scenă a actorului din rolul principal – Emilian Oprea.

Sursa foto: De ce eu? pagina oficiala

Din culisele “facerii” lui “De ce eu” – documentarea, omul, procurorul, miza

E variantă de lucru cea pe care a prezentat-o Giurgiu în patru orașe, între două tururi de alegeri prezidențiale. Încă se rafinează, se gândește, se ajustează. Așa că regizorul “s-a jucat” după proiecție cu publicul. Și publicul s-a bucurat să intre în joc – discuția a durat două ore. Publicul și-a dat cu părerea despre scene, a întrebat despre situații, s-a exprimat pe teme muzicale. „Sunt la un moment din procesul de lucru aproape de final când sunt foarte curios de reacția unei săli”, a explicat Giurgiu, încă de la început. Așa că între “această scenă sigur rămâne” și “la piesa asta mă mai gândesc. Vouă cum vi se pare?”, regizorul a lăsat publicul să se implice. Revenit „acasă”, la Cluj, în orașul TIFF populat de festivalieri de iunie și amatori de filme, Giurgiu a menționat că aici se află în fața unui public mai avizat, dar a povestit impresionat despre reacția emoțională a sălii de la Timișoara, unde proiecția a avut loc cu o seară înainte. „E ceva acolo.. poți să înțelegi de ce acolo a pornit totul”, a spus regizorul.

• “A fost sau n-a fost” cu presiuni?

Întrebat din sală dacă echipei nu îi e frică să dispară materialul, Giurgiu a subliniat că nu s-a confruntat cu niciun fel de imixtiuni din afară în lucrul la film. “Cred că trăim într-o țară relativ normală, nu am simțit nicio formă de presiune , nimeni nu ne-a întrebat ce am filmat, unde am filmat, când am lucrat la montaj nimeni nu a venit să ne întrebe nimic, nici Victor Ponta, nici altcineva. Ne vedem de treabă, terminăm filmul și îl lansăm”, a spus regizorul. Lansarea oficială ar urma să aibă loc în februarie.

• De ce Cristian?

“Am vrut să fac un film despre un om al cărui destin m-a impresionat, m-a mișcat, mi s-a părut că e o poveste in istoria noastră recentă care trebuie spusă”.

• Despre Panait – Procurorul

Un om riguros, excesiv de riguros, disciplinat, sever – așa se conturează portetul tânărului procuror, din documentare și discuții. “În general oamenii ăștia foarte serioși, care nu acceptă compromisul devin subiect de bășcălie pentru ceilalți. Se făcea mișto de asta, colegii făceau mișto. Bășcălia asta e în fibra noastră, ne place. Nu fac politică, dar asta e situația”, a spus Giurgiu, între zâmbetele celor din public care au revăzut imaginea și brandurile asociate celor doi prezidențiabili, în acest context.

• Despre Panait – Omul

Întrebat din sală despre rolul scenelor de sex din scenariu, regizorul a explicat despre importanța construirii personajului și pe dimensiunea sa umană, dincolo de imaginea rigurosului om care era Panait la seviciu.

“Eu nu l-am cunoscut pe Panait, dar scenariul a fost scris având la bază omul. Omul era pentru mulți o icoană, era un profesionist extraordinar, era respectat enorm de colegi, studenții lui l-au venerat, l-au iubit, a fost un om despre care toată lumea mi-a vorbit în cei mai buni termeni, un om despre care s-a vorbit numai de bine. Cu câteva zile înainte de a se filma, am întâlnit o fostă prietenă a lui și am vorbit multe cu ea, mi-a spus multe detalii picante din istoricul relației lor, asta a făcut cumva să schimbăm felul în care apare procurorul. Noi am făcut un film de ficțiune, nu e un film despre cazul Panait, e inspirat din cazul Panait. Am încercat, așa cu delicatețe, să ne apropiem de Panait, pe cât am putut să îl cunoaștem noi. Scenele acestea pentru mine, pentru noi, au însemnătare și nu aș renunța la ele, definesc un anume tip de om, e o parte a vieții lui.. e important să arătăm ceva ce se întâmpla dincolo de fațada pe care o afișa la servici zi de zi. Era un om vital, care iubea viața. În aceeași măsură își iubea meseria, stătea până seara cu studenții, în relațiile pe care le avea dădea totul. Asta și apropo de faptul că mulți spuneau că o luase razna, că a deraiat. El era un om foarte normal”, a subliniat Giurgiu.

• Realitatea cu Ficțiune. Documentarea

„La documentare filmului m-au ajutat foarte mult două persoane: Procurorul Alexandru Lele din Oradea, de la dânsul am avut mult mult material, și a doua – Eleni Dumitru, mătușa lui Panait. Dl Lele vrea să scie o carte. Mi se pare important, ar pune lucrurile într-o oglindă mult mai corectă. Aș fi vrut să fac un documentar. Eu nu mai am timp, dar aș vrea să găsesc un coleg sau altcineva care să lucreze și un film doar despre cazul Panait”, a spus regizorul.

Giurgiu a povestit și despre procesul lucrului la conturarea poveștii filmului și presiunea realității.

„După trei ani de lucru la scenariu eu m-am blocat pentru că devenisem sclavul realității, tot ce se întâmpla era exact, urmăream toată cazuistica, dar la un moment dat mi-am dat seama că tot pariul meu de a face un film despre dezintegrarea unui om și strivirea unui om de către sistem e în pericol. Mi-am dat seama că dacă nu reușesc să depășesc acest blocaj de a face filmul despre Cristian Panait, nu o să îl fac niciodată. Și atunci am zis – preiau informațiile, acțiunile, relația lui cu șefii, cu personaje care există, sunt multe elemente reale, dar au apărut și elemente de ficțiune fără de care nu cred că puteam să duc filmul la capăt. De exemplu, iubita lui e avocat, nu am întâlnit-o nicodată, ea nu a vrut deloc să vorbească cu nimeni și nu am vrut nici eu să mă duc peste ea”, a povestit Giurgiu. „Am introdus partea în care personajul a aflat că s-a întocmit un dosar pe numele lui, lucru despre care eu sunt convins că i s-a întâmplat, nu am probe să arat, dar cred că între toate mecansimele de presiune la care a fost supus a fost și acesta”.

• Relația procurorului cu Ponta

Chiar dacă la momentul morții lui Panait, actualul premier prezidențiabil nu mai lucra în aceeași clădire, cei doi fuseseră colegi și făcuseră parte din acealși anturaj. “Erau amici, se mergea la petreceri împreună. Ponta șarja, cum îl vedeți și acum, era modelul personajului care se impune ca lider, el organiza meciurile de fotbal între procurori și polițiști. Era o rivalitate. Ponta preda și el studenților. Dar din discuțiile cu foști studenți, în afară de glumițe, nu prea transmitea.. studenții l-au preferat pe Panait. Eu sunt convins, părere personală, că din funcția pe care o avea la Guvern a fost un purtător de mesaje evident”, a spus Giurgiu.

• Finalul din realitate al lui Panait

„S-au scris tot felul de lucruri despre asta, despre cine l-a văzut ultima oară. Eu am vorbit cu mătușa, erau acasă mătușa și mama, nu Ponta l-a văzut ultima dată. Ele au încercat să îl oprească, l-au tras de pantaloni, a fost.. în fine…”, a povestit Giurgiu despre documentarea scenei finale din viața lui Panait.

• Alegerea lui Emilian Oprea pentru Cristian Panduru

„El a venit la o preselecție pentru „Despre oameni și melci”, pe care nu îl filmasem încă și eu i-am zis că vreau să facă rolul ăsta (Cristian Panduru, n.red.). Trei ani a crezut că am glumit. Am crezut că e singurul care poate să facă rolul acesta și cred că nu m-am înșelat”, a punctat Giurgiu.

• Miza. “Da, probabil trebuia să fac proiecțiile la Teleorman sau la Olt”

„M-aș bucura ca cei tineri să vadă filmul, cei ce vin după noi, să vadă cum arăta România în acei ani, în anii 2000. La rândul meu, când am făcut documentarea filmului nu mi-a venit să cred în ce țară trăiam. Habar n-aveam. Asta mi se pare miza, se vede cum uneori oamenii sunt orbi. E o totală nepotrivre. Cineva m-a întrebat de ce am venit să fac proiecții în orașe cum e Clujul, la Oradea, Timișoara și am zis – da, probabil trebuia să le fac la Teleorman sau la Olt. Cred că totuși că între timp la nivel de justiție s-a schimbat ceva. Poate sacrificiul ăsta nu a fost degeaba”, a spus regizorul. Marele obiectiv al filmului ar fi ca acesta și reacțiile de după să determine redeschiderea cazului, a spus încă o dată Tudor Giurgiu. “Mi s-ar părea normal să se întâmple asta, în condițiile în care dosarul de anchetă făcut la comandă de oamenii din parchet a fost unul rușinos pentru reputația justiției române de atunci (2002)”, a spus Giurgiu, care a amintit că moartea lui Panait a fost declarată sinucidere, pe fondul labilității psihice după o analiză psihiatrică post-mortem.

• Emilian Oprea și icon-ul “Cristi”

Întrebat despre rolul greu pe care l-a preluat, actorul din rolul principal, aplaudat entuziast de publicul de la Victoria, a recunoscut că a fost “Speriat. Foarte speriat”, în fața imaginii pe care a lăsat-o în urmă omul pe care Emilan Oprea l-a interpretat. „Mă întâlneam cu oameni, cu procurori, cu foste studente și înainte de fiecare întâlnire aveam mari emoții, știam cam ce părere au ei despre Cristi. Înainte de a începe filmările, m-am întâlnit cu o fostă iubită a lui Panait, care era foarte deschisă. Primul lucru care m-a întrebat – a zis da, ești înalt, ai mușchi? Cristi arăta bine… Pe lângă asta, eram foarte speriat. Și aseară la Timișoara am întâlnit o fostă studentă a lui și spunea aceleași vorbe pe care le-am întâlnit la foști colegi de-ai lui. Era incredibil, un adevărat icon”, a povestit Oprea. “Parcă e încă cineva în mine și va rămâne foarte multă vreme, dacă nu pentru totdeauna. Și e firesc. A fost o mare onoare și simt, așa, multă căldură”, a mai spus Emilian-Cristian.

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.