Asociația Dăruiește Viața le-a propus două donații de sute de mii de euro celor ce-au condus sau conduc Institutul Oncologic din Cluj. Ambele au fost refuzate. Mai mult, directorii nici n-au mai răspuns la telefoane. Ambele proiecte ale asociației vizau ajutorarea bolnavilor de cancer.
Conform datelor prezentate de Institutul Oncologic Ion Chiricuță, spitalul a oferit 110.000 de servicii spitalicești către 26.000 de pacienți în ultimul an. La Cluj vin bolnavi din toată țara, din toate zonele geografice.
Duminică, 8 iulie, președintele României, Klaus Iohannis, vizitează, la rândul său, Institutul Oncologic din Cluj, după ce ține un discurs la deschiderea Olimpiadei Internaționale de Matematică. Programul e anunțat de administrația prezidențială.
De undeva, de la etaj, o asistentă pozează marea de ziariști, grupuri vesele care zâmbesc, fac glume și-și dau cu părerea despre orice. Nu e puțin lucru să vezi niște persoane bine-dispuse la intrarea în Institutul Oncologic, nu-i așa?
După 30 de minute, șeful statului părăsește Spitalul, face cu mâna și pleacă sub escortă din fața presei. Directorul Patriciu Achimaș, în fața camerelor, spune că „trebuie să ne organizăm și apoi dăm declarații”.
Bolnavii sunt ai spitalului și-acolo sunt zi de zi. Potrivit Asociației Observatorul de Sănătate, bolnavilor de cancer le lipsesc medicamente esențiale pentru supraviețuire, iar altele sunt pe cale să dispară de tot din țară. Din țară, implicit și din Cluj. Responsabil e statul român. Toți cei care-au fost sau care sunt la putere.
Asociația Dăruiește Viață a reușit să pună bazele și să pornească construcția unui spital pentru copiii bolnavi de cancer în București. Fundația s-a turnat, au început și lucrările. Proiectul se face cu bani din donații, milioane de euro, de la oameni simpli sau de la privați. Mult voluntariat, nopți pierdute, multă alergătură și nemăsurată umilință. Oameni pentru oameni, căci, în fond, despre asta este vorba.
Dăruiește Viață a reușit acolo unde statul român a eșuat.
Carmen Uscatu e fondatoarea fundației Dăruiește Viață, alături de Oana Gheorghiu. Ea spune că la Cluj au încercat să inițieze mai multe proiecte pentru bolnavii de cancer, dar s-au lovit de un zid impenetrabil. Și dacă aici nu s-a putut, se poate în altă parte fiindcă, dacă ne raportăm la starea generală a sistemului sanitar, ar trebui vreo 10 vieți, legate, să se pună cât de cât lucrurile la punct. Sunt prea multe probleme de rezolvat și prea puțini oameni. De ce-ai renunța la confortul personal pentru a-i ajuta pe alții? Răspunde Carmen Uscatu, pentru actualdecluj.ro.
„Mai întâi ne-am apucat să facem chestia asta în regim de voluntariat în 2009. O mamă disperată voia un transplant de 150.000 de euro de celule stem în străinătate, pentru fiul ei, pentru că atunci nu se putea face în România. Oana, colega mea, primise un mail. Acel mail a declanșat o revoltă în ceea ce ne privește. Noi luptam pentru lucrurile mărunte din viața noastră, care ni se păreau nedrepte nouă. Am luat foarte personal acest caz și într-o lună am reușit, în urma unor demersuri, ca statul să finanțeze tratamentul lui Dragoș. Exista acest ordin 50, care permitea lucrul acesta, dar lumea nu-și cunoaște mereu drepturile. Atunci am văzut câtă putere pot avea oamenii simpli”.
– Acesta e doar începutul…
-.Până în 2012 am tot strâns bani, dar nu mai făceam față pentru că timpul era limitat, noi având joburi. Am demisionat și ne-am dedicat full-time proiectelor din cadrul Asociației Dăruiește Viața. Să știți că se pot schimba multe lucruri atâta timp cât există persuasiune, voință și încrederea că tu poți schimba – dacă nu lumea – câteva lucruri din jurul tău. Am încercat să ne implicăm și la Institutul Oncologic din Cluj, dar, din păcate, nu s-a putut.
– De ce?
– De ce? E o întrebare bună, vă și răspund. Din cauza unor oameni și a unor concepții.
-Explicați-ne punctual.
– Am făcut o campanie de strângere de fonduri în 2012 pentru un aparat de radioterapie. Găsisem un raport al Ministerului Sănătății din care reieșea că doar 27% dintre pacienți români au posibilitatea să se trateze în România. Aparatul costa 2-3 milioane. Am reușit să strângem până în decembrie 400.000 de euro din donații. Știind că la Cluj se duc pacienți din toată țara, am spus să ne îndreptăm către Institutul Oncologic, pentru că, firesc, ne dorim ca acest ajutor să ajungă la cât mai multă lume. Am discutat cu domnul Cernea, el era director medical, i-am spus că vrem să facem o campanie, am explicat ce și cum, dar apoi n-a mai răspuns la telefon, la mail, la nimic. L-am hăituit, l-am sunat de pe alte numere. Degeaba.
– Ați încercat să luați legătura cu altcineva?
– Păi aveam acești bani, 400.000 de euro, ce facem cu ei? Am încercat pe altă cale. Știind că Institutul din Cluj are o mare adresabilitate, trebuia să investim aici, într-un spital care folosește la maxim investiția. Ne-am mai interesat ce-am putea face cu banii ăștia și-am aflat că la Cluj s-a întors un specialist din Franța pe brahiterapie, dar nu avea aparat pentru așa ceva. Încercăm să luăm iar legătura cu cei de la Institutul Oncologic, să le explicăm: avem banii ăștia, un aparat de brahiterapie costă tot atât.
– Cu cine ați vorbit?
– Mi s-a spus că nu e suficient să discutăm cu Achimaș și că trebuie să vorbim cu domnul Irimie, care, deși nu mai e manager, el decide acolo, fără știrea lui nu se întâmplă nimic. Am stabilit o întâlnire la Cluj, cu Irimie, Achimaș și s-a dus Oana, colega mea. A vorbit cu ei, le-a spus că dorim să donăm un aparat de brahiterapie. Ei au spus că aveau un accelerator care e stricat și că ar dori să-l repare, iar costurile ajung la 100.000 de euro. Ok, am spus noi, hai să facem o campanie în spital și mai strângem încă 100.000 de euro. În felul acesta reparăm acceleratorul și rămân și cei 400.000 pentru aparatul de brahiterapie. Le-am zis că vom chema o televiziune să arătăm realitatea, cu cozile formate de pacienți, să le arătăm tuturor românilor că e nevoie. Nu dorea nimeni să lovească în spital, ci din contră, voiam să sensibilizăm publicul și cum poți s-o faci, dacă nu prin imagini, care sunt grăitoare?! Este o realitate din spital. Atunci au fost de acord.
– Ați spus „atunci”, ceea ce înseamnă că, undeva, pe parcurs, ceva s-a schimbat.
– Stabilisem această campanie și am luat legătura cu Pro TV-ul, post cu audiență foarte ridicată, da? Peste o săptămână m-a sunat o jurnalistă de la PRO și mi-a zis că nu o primesc în spital. Am zis: stai că-l sunăm pe Achimaș. El răspunde și spune că <<păi cu țigănie din asta eu nu vreau să fac nimic.>> Îi explicăm: dar nu avem cum să strângem banii altfel, e nevoie de campanie. A închis telefonul, a zis că e țigănie. Mai mult, Oana i-a dat un sms pe urmă, crezând, sincer, că nu-și amintește de întâlnirea avută la Cluj: uitați, eu sunt Oana, am discutat și am stabilit împreună să facem această campanie de strângere de fonduri pentru binele bolnavilor. Achimaș a răspuns: <<Doamna Gheorghiu, poate dumneavoastră nu mi-ați citit CV-ul.>> Și gata, acolo s-a terminat tot, n-a mai răspuns niciodată. E păcat, asta a fost. Bine, să știți, față de ce e la București, Clujul stă bine, se mai mișcă lucrurile în spital. Am fost cu o mătușă de-a mea, nu știu, poate n-am prins o zi foarte aglomerată, dar s-au mișcat bine. Am văzut, în schimb, speculanți imobiliari, chiar m-am cazat în apropierea Institutului, condiții horror, toaletă la comun și costuri ridicate. Ei fac bani de pe viețile oamenilor, asta este.
– Ați mai încercat ulterior să luați legătura cu cei de la Institut?
– Ne-am dus la Timișoara cu banii aceștia și am cumpărat acolo un aparat de Radioterapie. Avem alt proiect în Cluj acum, la Pediatrie II, unde vrem să facem două camere sterile împreună cu cei de la Untold. Nu avem altceva în plan pentru Institutul Oncologic, dar dacă se va ivi ocazia și în locul oamenilor de acolo – căci nu știu dacă pot fi mai deschiși la minte – vor veni alții, atunci, sigur, ne vom gândi la alte proiecte. Noi ne lovim de multe refuzuri în toată țara. La Cluj am pățit la fel, deși le-am arătat toate știrile pe care le-am făcut, campaniile de mobilizare prin care îndemnam oamenii să se implice. Nu poți spune că ai aparat de radioterapie, când tu nu ai. Până nu recunoaștem realitatea, nu putem schimba nimic. Așa s-a întâmplat și cu tragedia post-Colectiv, când domnul Bănicioiu zicea că avem de toate, avem cutare, facem. A fost o tragedie. Nici atunci nu eram lăsați să facem donații și sponsorizări.
– Cum merge construcția spitalului din București?
– S-a turnat prima parte a fundației, astăzi ar fi trebuit să urmeze al doilea strat, dar, din păcate, plouă torențial la București și e o mică întârziere. E un proiect demarat, un proiect care se face, e un vis de-al nostru. Un spital pentru copiii bolnavi de cancer nu există. Uitați, și la Cluj au cea secție de oncopediatrie, dar e într-un spital de adulți. Dacă un copil are probleme adiacente, de altă natură, ce faci? Îl mulți într-un spital pediatric, iar drumurile între spitale pot fi un dezastru pentru un copil bolnav. Pentru orice alt serviciu în afară de chimioterapie, lucrurile sunt foarte complicate. Spitalul pentru copii care se construiește acum va avea de toate.
– La ce costuri se ridică până acum?
– Pentru faza de construcție, 12 milioane de euro. Pe parcurs, acum, de exemplu, am avut un consultant din Spania care face planing pe bloc operator în toată lumea. A făcut un audit al blocului operator. Echipamentele vechi de peste 10 ani trebuie înlocuite. Așteptăm încă o evaluare. Apoi mai facem un pas și tot așa. Costurile sunt ridicate, dar copiii trebuie să trăiască.
– Primele schimbări pe care le-ați face în Sănătate sunt?
– Aș desființa Ministerul Sănătății pentru că interesele de acolo sunt foarte mari, e condus de marii profesori, de un personal necalificat pentru timpurile noastre. Aș schimba tot, aș reforma tot sistemul. Apoi e legea care desemnează managerii de spitale și e o mare problemă fiindcă nu are nimic de a face cu meritocrația, ci cu criteriile politice. Apoi sunt normele medicale neactulizate de peste 30 de ani. La noi încă se renovează spitale după normele de acum 30 de ani. Știți linoleumul acela care este pe jos în spitale și pe jumătate de perete, de exemplu? Am fost recent la Bruxelles, la un spital în construcție, iar managerul de proiect a avut disponibilitatea de a vorbi cu noi vreo 4 ore. Linoleumul acela din România de azi nu se mai folosește pentru că studiile arată că produce umeazeală, care dezvoltă apoi o bacterie foarte periculoasă. Medicamentele sunt apoi o mare problemă. Cele recomandate de Organizația Mondială a Sănătății nu există în România. Deși avem o legislație, nu o aplicăm.
– Când se va putea simți un bolnav mai în siguranță într-un spital de stat din România?
– Timpul de care vorbiți se măsoară în voință politică, nu neapărat în ani. Cât timp vom avea oameni care stau în casă și nu votează și nu se implică, nimic nu se va schimba. Se vor schimba câteva lucruri mărunte, dar atât. Asta nu înțeleg mulți.
Tur virtual al Spitalului de Oncologie pentru copii, cel care se construiește exclusiv din banii Asociației Dăruiește Viața:
Primul Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România se construiește în baza unui proiect arhitectonic conform standardelor internaționale. Unitatea Spitalicească se ridică în curtea Spitalului Marie Curie, din București și s-au pus deja bazele fundației. Contractul e semnat, au început lucrările. Vor fi 52 de paturi în Secția de Oncologie pentru internare continuă, 10 paturi pentru secția de Chirurgie Oncologică, 25 paturi în Departamentul Ambulator, 10 Camere Sterile, 1 compartiment pentru Radioterapie, săli pentru activități educaționale și recreere, bibliotecă și cinema, iar părinții vor avea paturi lângă paturile copiilor, pentru a putea sta cu ei în spital, în condiții civilizate. Definirea funcționalităților și dimensionarea spațiilor au fost realizate cu o echipă de consultanți francezi, specializați în construcția de spitale în Europa, ei fiind cei care au supervizat designul medical al întregului spațiu, integrând toate procedurile medicale și itinerariul micuților pacienți, astfel încât să poată fi respectate toate protocoalele la care aceștia sunt supuși pe parcursul tratamentului și să scadă riscul de a dezvolta infecții.
Arhitecta proiectului, Raluca Șoaită:
„Ne-am propus să schimbăm conceptul spitalelor prin acest proiect. Când copiii intră în spital vor intra de fapt într-un spațiu al jocului, vom avea săli tematice, o terasă în aer liber, o bibliotecă, o sală de sport, unde copiii vor putea să aibă diverse activități, să nu se plictisească. Tema conceptului este „Copacul vieții” – în interior, copiii vor avea diferite lumi. Buncărul de radioterapie va fi o lume a apelor subterane, sau vizuina unui arici. Vom lansa și o aplicație, astfel încât copiii să poată avea contact și cu lumea exterioară atunci când sunt în spital. Ce ne dorim este ca în momentul când vin la spital, și copiii și părinții să nu aibă această teamă pe care o resimt acum.”
Dacă vă gândiți să faceți o donație pentru proiectele Asociației Dăruiește Viață, o puteți face în felul următor:
SMS la 8844 cu mesajul SPITAL – o investiție de 2 euro pe lună
SMS la 8864 cu mesajul SPITAL – o investiție de 4 euro pe lună
foto: jurnalul.ro
Patriciu Achimaș conduce Institutul Oncologic Ion Chiricuță din 2012, după numirea fostului director Alexandru Irimie, în funcția de rector al Universității de Medicină și Farmacie. A fost Ministru al Sănătății în Guvernul Cioloș, dar a demisionat pe fondul scandalului privind dezinfectanții diluați din spitale.
L-am întrebat despre proiectele refuzate. Iată răspunsul dumnealui: „Nu comentez nimic. Nu comentez atâta timp cât ong-urile, cei din ong-uri nu-și depun declarațiile de avere, așa cum facem toți.”
foto: iocn.ro
Valentin Cernea este în continuare director medical la Institutul Oncologic și șef al secției de radioterapie. Activează în cadrul Institutului din 1982, de când și-a făcut rezidențiatul. Este, de asemenea, conferențiar al Universității de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu. Se pregătește de concediu, mi-a transmis secretara de la Institutul Oncologic. Am transmis că avem nevoie de un punct de vedere… Mai așteptăm.
foto: iocn.ro
Alexandru Irimie – fost director al Institutului, consilier județean din partea Partidului Social Democrat, apropiat al așa-numitului grup de la Cluj (Vasile Dîncu, Ioan Rus, Ovidiu Turcu, Virgil Ardeleanu, Vasile Pușcaș), rector al Universității de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu. E bine de menționat că Alexandru Irimie tocmai a primit titlul de cetățean de onoare al Clujului, într-o ceremonie fastuoasă organizată de primărie.
Rectorul UMF nu a putut fi contactat. Vom reveni de îndată ce vom avea un punct de vedere. Dacă vom primi.
CITIȚI ȘI: Lumea paralelă. Un reportaj din cea mai prosperă zonă turistică din Cluj, spitalul de Oncologie Ion Chiricuță