La film, în sala de cinema, povestea e pe ecran şi poate o preiei sau nu, poate o pricepi sau nu, poate îţi place sau nu. Dar după… ei bine, după film, oamenii care au făcut filmul vin în faţa ecranului să îţi povestească despre el. Sau cel puţin în 10 zile de festival se cam întâmplă asta, mai ales că cineaştii cu filme în competiţie au venit la Cluj să vadă cum sunt primite produsele lor. Deci la TIFF (e cam lung să zici „Festivalul Internaţional de Film Transilvania”) e cam aşa: film, oameni de film, concerte, petreceri, conferinţe, expoziţii, gale, laboratoare, proiecte şi campanii, lecţii, premii şi, inevitabil, multe multe lucruri pe care nu ai apucat să le vezi/ să le faci. Dar câte ceva prinzi, aşa că…

Mai întâi au apărut bannerele prin oraş, s-a pregătit ecranul pentru Piaţa Unirii şi a apărut AperiTIFF-ul. Aşa că ştii: din 29 mai e un fel de sărbătoare cu filme în Cluj. Deschiderea a fost open air, sub cerul din Piaţa Unirii, cu covor roşu, sub semnul totemului care a adus logoul TIFF în turnuleţ lângă Regele Matei. Gala a început cu salutul oficial al organizatorilor, cu tot cu înţepăturile de rigoare (anul acesta pentru tinerii politicieni care cer invitaţii) şi după ce au venit caii luminoşi ai celor de la Compagnie des Quidams printre noi, spectatorii, a fost clar că intrăm pe un tărâm unde oricând pot să apară inorogi. Deci a fost start TIFF. Iar când în rândul publicului de 2000 de spectatori în Unirii Open Air se râde la o scenă cu două figuri carbonizate ori la o nuntă care se lasă cu vărsări de sânge e clar că a început bine. După cum zicea directorul artistic Mihai Chirilov de la început: aducem comedii la TIFF, dar sunt comedii negre şi deştepte. Am fost avertizaţi!

Start TIFF.14! Caii magici și pilda de la frizerie, tango și film în Piața Unirii

Şi în cadrul TIFF se mai înâmplă tot soiul de evenimente conexe. De pildă, în a doua zi se prezintă scrutmetraje de începători pe temă aleasă: luptă anitcorupţie. Asociația Pro Democrația, Direcția Generală Anticorupție din Ministerul Afacerilor Interne și Fundația Hanns Seidel România au organizat de fapt un mini-festival de film, iar premiile s-au dat în cadrul TIFF pentru 3 scurt-metraje realizate de amatori, al cărui subiect central este prevenirea și lupta împotriva corupției. Au venit tinerii participanţi de peste tot de prin ţară să se mire de Cluj-TIFF. Şi aici, la Casa TIFF (şi, de altfel, oriunde prin oraş 10 zile) poţi să te intersectezi cu organizatorii. Şi cu ocazia asta poţi să îl întrebi pe Tudor Giurgiu şi cum se poate continua planul cu transformarea Clujului din oraş al cinefililor în oraş al cineaştilor. „Centrul de Industrii Creative” al primăriei e puţin blocat acum în şantier, pe deal (CREIC, în Deal Lomb), dar el ar putea deveni loc bun de lucru mai ales pentru tinerii pasionaţi de tehnologie şi film; în plus, Clujul are decoruri bune de pus în film şi asta nu neaparat pe deal. Iar în ceea ce priveşte marea temă a oraşului – candidatura pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021, directorul TIFF are o atitudine optimistă, pe care încercăm să o împărtăşim. „Am fost la discuţii (ale celor din asociaţia care gestionează candidatura oraşului, n.red.), acolo s-au discutat concepte, există un plan. Clujul o să ia titlul. Am văzut la Iaşi ce se face, la Craiova. Aici la Cluj e singurul mod de organizare care funcţionează civilizat, care nu e o emanaţie de la autoritate. E un grup unde participanţii la discuţii pot să fie sau nu de acord, dar există un dialog. Cred că ia titlul! Nu are cum să nu ia! Am văzut în celelalte oraşe ce se întâmplă”, spune Giurgiu. 2021 e şi anul în care TIFF va aniversa 20 de ani 🙂

Anul acesta e primul în care festivalul ajunge oficial printre studenţi: s-a pus TIFF în campus. Mai precis, s-a ridicat un ecran printre cămine, în Haşdeu, şi a apărut o scenă în vârf de Piezişă, strada cu cu atmosferă de Vamă a Clujului. E program cu filme şi concerte.

Apropo de concerte: au fost multe anul acesta la festivalul cu filme, iar unele dintre ele au adus pe scenă muzică pe care poţi să desenezi scenarii. În primul weekend, la Casa de Cultură a Studenţilor, milionarii de Cluj, dar şi studenţii din public au avut parte de o combinaţie surpinzătoare: una între muzica pianistului de jazz Tord Gustavsen și vocea artistei afgano-germană Simin Tander.

Şi tot apropo de concerte: e una dintre perioadele din an în care revine în circuitul public fosta clădire Continental-New York, imobil clasificat monument istoric, la km 0 al oraşului, palatul ruină, abandonat şi aflat în descompenere. Muzică în loc bun de fantome, cu Robin and the Backstabbers:

Foto/Video “Au început să iasă fantome de sub paturi” – Conti, deschis cu muzică pentru o noapte de TIFF

Nici nu te dezmeticeşti bine după un concert ca să poţi să îţi iei un billet de film că mai ai o surpiză: în holul de la Cinema Victoria (da, cinemaul nostru din Cluj!) e omul momentului în piaţa de artă. Pictorul Adrian Ghenie (fan TIFF, de altfel, de mai multă vreme) se pregăteşte să intre la „Incendiu”. Poate a şi purtat noroc echipei argentiniene, fiindcă filmul a şi luat Trofeul Transilvania al festivalului. Apoi mergi la Livada şi lângă masa voastră se aşează grupul lui Tudor Chirilă.

Dar să nu uităm: festivalul în care intri pe covor roşu, alături de creaturi miraculoase (caii fantastici) e despre film. Şi e unul dintre rarele momente din an în care, după filme, regizorii, actorii, producătorii “ies” de pe ecran: sunt în sala de cinema, după proiecţii.

După 1001 grame, regizorul norvegian Bent Hammer ne spune de unde a venit ideea filmului şi ne asigură că oamenii au nevoie de poveşti în continuare. Aşa că ele vor fi spuse prin filme, mai departe, fie că acestea vor fi comerciale sau de artă.

Incendiu e marele câştigător al festivalului, dar când vine în faţa sălii pline de cinema, la filmul de competiţie, regizorul Juan Schnitman încă nu ştie asta. “Sper că aţi avut o zi bună până acum fiindcă probabil urmează să vi-o stric!”. Tinerii argentinieni din cuplul de film nu au cea mai armonioasă relaţie pe care aţi văzut-o vreodată, iar acum au de păzit nişte teancuri de dolari cu care urmează să îşi plătească apartamentul… Afli direct de la regizor apoi că actorii au contribui şi ei la poveste, că în Argentina cam toată lumea cumpără apartamente cu banii jos (de obicei cu ajutorul părinţilor – e şi cazul lui), că toată lumea are obsesia dolarului, având în vedere că moneda naţională nu e tocmai stabilă. Cât despre finalul deschis, deşi e întrebat, regizorul refuză să ne mai dea chei. E la latitudinea noastră. Pe principiul “nu vă ofer soluţii. Aşa e viaţa reală!”

La “Regii Capitulează”, o poveste cu polişti şi găşti în conflict, unul dintre actori preia rolul de gazdă de festival şi oferă el însuşi microfonul celor care au întrebări. Iar actriţa din rolul principal ne explică: filmul e despre umanitate, despre relaţii între indivizi şi dinamica unui grup, oricare-oarecare, nu e o poveste politică sau (doar) poliţistă.

Parisul Nordului e tot în competiţie şi nu e film de Paris. Acţiunea, cu poveşti cu taţi şi fii, se petrece într-o mică localitate din Islanda. E un micro-cosmos local, într-o localitate cum există într-adevăr în Islanda, dintre acelea cu 150 de locuitori, subliniază Hafsteinn Gunnar Sigurosson, regizorul care e şi el alături de noi, la Cluj. 150 de locuitori! Încap într-o sală de cinema!

Şi la Despre Oameni şi Oi a venit regizorul, din acelaşi “val” nou de cineaşti islandezi. L-am întâlnit şi în “zona VIP” a invitaţilor din Piaţa Unirii – proaspătul câştigător de premiu la Cannes are filmul în competiţie la Cluj (a şi câştigat două premii) şi a stat la o poveste cu Actualdecluj.ro.

Mai multe citiţi aici:

Premiat la Cannes, în competiţie la TIFF-Cluj. Cineastul Grímur Hákonarson: sunt încă surprins că am câştigat la Cannes şi sunt curios să văd care sunt aici reacţiile

Aprecia atmosfera relaxată a festivalului de la Cluj şi, deşi tocmai se întorsese cu un premiu de la Cannes (Un Certain Regard), era curios în ceea ce priveşte felul în care va fi văzut aici filmul său. Cum a fost văzut? A luat două premii – pe cel al publicului şi unul special al juriului.

Sursa foto: TIFF

“Un etaj mai jos” e văzut la mall. Radu Muntean şi echipa au venit şi ei la mall. “E un fel de avanpremieră, aici, la Cluj, la TIFF (filmul nu a fost încă lansat în cinematografe). Voi încerca să fac asta de fiecare dată. Aici e exact publicul pe care ni-l dorim”, spune Munteanu.

Cineaştii români s-au adunat la TIFF Lounge în Piaţa Unirii la una dintre întâlnirile cu publicul, iar în lounge-ul vecin (Hansen) se intersectează invitaţii cu badge-uri, la o apă/un pahar. Aici îl găsim pe omul care de obicei se plimbă cu microfonul pe la TIFF. Aşa că de data asta facem invers: îl rugăm pe Cristi Grindean să ne facă un tur.

„Finala” TIFF are loc sâmbătă, la Teatrul Naţional, când se dau premii şi se ţin discursuri. Scurte. Mai ales că e meci mare şi se pare că toată lumea se grăbeşte să mai prindă ceva din Juventus – FC Barcelona. Sala nu e plină, dar au venit un ministru (Ionuţ Vulpescu) şi o principesă (Maria). Se dau premii şi se omagiază oameni cu zeci de ani de carieră sau se vorbeşte despre viitor: despre micuţii crescuţi cu programele EducaTIFF şi tinerii trainuiţi cu Let’s go digital sau actorii de teatru din echipa „10 pentru Film”.

Tudor Giurgiu lansează şi mesaje. În plin scandal la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, Tudor Giurgiu a lansat un discurs, poziţionându-se de partea revoltaţilor. „Andrei Rus a cutezat să lupte cu sistemul. Lui şi celor tineri din sală vreau să le spun că noi eram mult mai uniţi (Giurgiu a studiat şi el la UNATC, n.red,), mai organizaţi, se făceau greve, iar profesorii incompetenţi erau forţaţi să îşi dea demisia. Unitatea grupului era alta, valorile erau altele. Sper ca exemplul lui Andrei să fie luat de cât mai mulţi”, a spus Giurgiu de pe scena galei de închidere. Şi a adăugat: „Cei ce vor fi daţi afară din UNATC, sunt bineveniţi aici”, a asigurat directorul TIFF. După ce anul trecut a fost lansată campania „Salvaţi marele ecran”, pentru cinematografele lăsate de izbelişte le ţării, în 2015 a venit şi bilanţul de un an: s-au digitalizat 35 de ecrane, s-au scris scrisori către primării, către primari şi au fost făcute investiţii la nivel local în mai multe oraşe din ţară. Dar e nevoie de implicare de la stat.

Cât despre filmele de competiţie, se pare că de aici se poate „privi” viitorul. Sau cel puţin asta ne spune selecţionerul de festival.

“Cele 12 filme, regizorii lor sunt cele mai importante noi voci din cinematografia mondială. Această selecţie este tot mai grea pentru că se fac multe filme, TIFF creşte de la un an la altul, probabil că se vor schimba foarte multe. Spiritul şi atmosfera sper să nu”, a spus la gala cu premii omul care vede sutele de filme pentru selecţia de festival, directorul artistic Mihai Chirilov. Concluzia: TIFF 2015 are două recorduri. E cea mai caldă ediţie din istoria de 14 ani a festivalului şi a adunat mult mai mult public decât altădată: până sâmbătă se vânduseră cu 27% mai multe bilete decât la ediţia precedentă, iar TIFF 2015 a contabilizat pâna la ziua premiilor 65.000 de spectatori.

Final de TIFF 14. Cine ia premiile în “cea mai bună ediţie din istoria festivalului”

Ştii deja că la TIFF oamenii de film ies din ecran, dar la gala de închidere ţi se mai dovedeşte o dată: pe treptele Teatrului Naţional o înâlnim pe Margita Gosheva, care tocmai a luat premiul festivalului pentru cea mai bună interpretare, pentru rolul din Lecţia, povestea unei profesoare care ajunge să jefuiască o bancă. Co-producţia Bulgaria – Grecia Lecţia (The Lesson), un film realizat cu buget redus, cu familie şi prieteni, a luat şi Premiului pentru cea mai bună regie (Kristina Grozeva, Petar Valchanov).

“Povestea filmului a pornit de la un titlu de ziar, de acum 5 ani: o profesoară a jefuit o bancă. Acest titlu a inspirat filmul, care nu este însă povestea adevărată a acestei femei. Avem doar aceste informaţii preluate: că ea era profesoară şi că a jefuit o bancă. Tot ce se întâmplă între aceste două ipostaze ale ei este ficţiune. Nu am cunoscut-o şi nici regizorii nu au dorit asta, au vrut să avem libertate, să medităm asupra problemei, să încercăm să descoperim de ce o profesoară din secolul 21 ajunge să facă asta. Am văzut un inteviu cu ea, în care părea ascetică, folosea propoziţii perfect structurate, părea aproape ca şi cum ar fi o mască pe ecran. Am început să mă întreb cum această femeie pe care o vedeam pe ecran a putut să facă aşa ceva”, spune, pentru Actualdecluj.ro, de pe treptele teatrului, actriţa premiată. Şi ai înţeles? „Cred că nu e o victimă a mediului social. Deşi acesta e dur în Bulgaria, şi cred că şi în România. Dar dincolo de asta, de lupta pentru supravieţuire, noi nu suntem victime! Avem propriile decizii de luat, avem libertatea, darul de a lua decizie. Aceasta a fost decizia ei, rebeliunea ei. Cred că cel mai important lucru este că am reuşit să ne facem propria poveste, cu popriul punct de vedere, nu doar am prezentat într-un film ceva ce s-a petrecut în realitate”, spune Margita Gosheva. Filmul e unul făcut cu un buget extrem de redus, fără sprijin de la instituţii ale statului, cu prieteni şi familie. Un film premiat ulterior. Rezultatul premiilor şi expunerii în festivaluri a apărut însă: o a doua parte a plănuitei trilogii a primit finanţare. Cât despre TIFF-ul de Cluj, impresia e clară: „TIFF is great! Keep it rockin’!”

Sursa foto: TIFF

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.