Închide

Un frigider vechi cu pământ din Ierusalim marchează în piața Unirii exterminarea evreilor din Cluj

Cultură by Actual de Cluj - mai 22, 2017 0 680

O serie de evenimente ce marchează tragica istorie a evreilor din Ardeal în timpul celui de-al doilea război mondial are loc sâmbătă la Cluj și merită urmărită.

E vorba de exemplu de un performance în piața Unirii, la ora 17, în memoria celor aproximativ 18.000 de evrei clujeni deportați la Auschwitz. Performance-ul e susținut de Belu-Simion Făinaru, un sculptor evreu născut în București în 1959 și emigrat în Israel în 1973.  Instalația e un frigider vechi cu o rochiță de fetiță și un sertar umplut cu pământ din Ierusalim, care amintesc de copiii omorâți la Auschwitz, iar un congelator cu gheață în el și o formă de stea a lui David umplută cu ulei fac aluzie la stelele pe care evreii au fost forțați să le poarte.

O oră mai târziu la ora 18 e programat vernisajul unei expoziții la Casa Tranzit, pe strada George Barițiu, iar la ora 19.30 are loc o masă rotundă pe tema „trenului lui Kasztner”, cu Ladislaus Löb, Zoltán Tibori Szabó și o introducere de Szilárd Miklós despre cercetarea lui István Fischer pe tema trenului lui Kasztner. Moderată de Olga Ștefan. Discuția va fi în engleză, cu traducere în română.
Dr. Ladislaus Löb s-a născut în mai 1933 și este profesor emerit la Universitatea Sussex în Anglia. Este autorul lucrărilor „De la Lessing la Hauptmann: studii în drama germană” (1974) şi „Christian Dietrich Grabbe” (1996). Löb este cunoscut și ca unul din pasagerii celebrului tren al lui Kasztner, la vârsta de 11 ani. Profesorul Löb a scris despre experienţa sa în „Tratând cu Satan: îndrăzneața misiune de salvare a lui Rezso Kasztner”(2008). Pentru această carte a primit Austrian Holocaust Memorial Award în 2012.

Dr. Zoltán Tibori Szabó este director al Institutului pentru Studii de Holocaust și Genocid la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, şi profesor asociat în Ştiinţele Comunicării. În anul 2007, a primit titlul de doctor în filologie, filosofie şi istorie de la Universitatea Babeş-Bolyai.

Szilárd Miklós s-a născut în 1981 la Miercurea-Ciuc. A studiat grafică la Universitea de Artă și Design din Cluj. A lucrat la Catedra de Arte Vizuale a Universităţii Creștine Partium din Oradea. Szilárd a fost unul dintre membrii fondatori ai Proiect-Protokoll (www.protokoll.ro) și coordonator al Școlii Populare de Artă Contemporană (ȘPAC) din Cluj. În prezent este doctorand la Universitatea de Artă din Budapesta.

Expoziţia de la Casa Tranzit include o arhivă bogată cu albume de pictură şi sculptură, cărți și documente scrise de supraviețuitoare sau supraviețuitori și victime ale Holocaustului sau descendenții acestora, dintre care multe vor fi prezentate publicului pentru prima dată în acest context. Tot aici e pus pe roate proiectul „Missing since 1944 – Cine îi recunoaște? – Tudsz róluk?”, la baza căruia stau două albume ce conțin în total 154 de fotografii reprezentând 442 de portrete, compilate de tipograful clujean Martin Katz din fotografii găsite de către deportaţii întorşi din lagăre.

Încercarea lui de a identifica persoanele din fotografii a fost preluată de către proiectul „Missing since 1944” al Fundației Tranzit, pornit în anul 2008, o combinație de demersuri de cercetare și evocări artistice. Prin realizarea unor expoziții, publicații și o bază de date publicată pe internet, proiectul dorește să continue încercarea lui Martin Katz de a identifica persoanele care au dispărut în urma tragediei din 1944. „Deoarece şansele pentru identificare se diminuează cu trecerea timpului, proiectul nostru poate fi considerat o ultimă încercare în aceasta direcţie”, spun organizatorii.

Tot aici găsiți peste 200 de foi matricole din Al Doilea Război Mondial ale evreilor din zona Târnavelor și din împrejurimi, ce au fost descoperite recent în balconul sinagogii din Mediaș, alături de alte documente valoroase de arhivă. Aproape un sfert din aceste foi matricole menționează detalii despre munca obligatorie prestată de persoanele respective. Aceste registre au fost întocmite de Centrala Evreilor din România, cel mai probabil la inițiativa guvernului. Ele oferă informații detaliate despre genealogia persoanelor înregistrate, menționând data și locul nașterii până la a doua generație. Astăzi aceste registre reprezintă o resursă rară pentru genealogiști și istorici. Persoanele prezente în aceste registre erau atât locuitori ai zonelor urbane cât și rurale din regiunea Târnava-Mică. În perioada războiului, locuitorii evrei din sate și micile orașe au fost evacuați forțat spre centrele urbane, precum Târnăveni, punând astfel capăt istoriei rurale a evreilor din Transilvania, de vreme ce foarte puțini au mai revenit după război.

„Blocul Fischer/Fischer Block” curatoriat de Szilárd Miklós: În pofida operei sale extrem de vaste în domeniul filmului documentar, István (Stefan) Fischer (1936, Cluj – 2014, Aachen) a fost un regizor mai degrabă omagiat decât cunoscut.

Începută la Studioul de filme documentare „Sahia” din Bucureşti, opera lui Fischer a continuat în redacţia proaspăt înfiinţatei Emisiuni maghiare din cadrul Televiziunii Române. A putut parcurge ţara în lung şi-n lat producând reportaje şi filme documentare. Printre altele, îi datorăm un portret intim al muncitorilor de la uzina Tehnofrig din Cluj, unde, de altfel, a şi lucrat înainte ca lăcătuş mecanic. În 1973 a emigrat în Germania. A luat cu el trei dintre filmele sale – printre ele filmul artistic „Măcar Europa” (1972), realizat după nuvela omonimă a lui Géza Páskándi, care a rămas şi singurul său film artistic. Creat în spiritul noului val european, acesta poate fi clasat, pe drept, printre operele marilor inovatori ai limbajului filmic progresist. În RFG, Fischer e angajat de studioul de la Saarbrücken al televiziunii publice ADR. Datorită educaţiei sale universitare la Leningrad, și deci cunoscând limba şi împrejurimile, va începe să călătorească destul de devreme în Uniunea Sovietică şi în statele sale satelit pentru a realiza documentare, și va continua să facă același lucru şi după schimbările de regim, în primii ani ai „tranziţiei”.

Mutându-se după pensionare în Ungaria, Fischer descoperă o placă memorială dedicată lui Rezső Kasztner, personaj controversat, evreu clujean, implicat într-o operaţiune de salvare a unui număr de evrei, evacuaţi în urma unui compromis cu autorităţile germane. Fischer începe o polemică intensă pe această temă şi rămâne un cercetător insistent al aşa-numitului „tren Kasztner”. Nu se ştie exact ce a vrut Fischer cu această cercetare, dar e limpede că ea i-a marcat sfârşitul vieţii. În calitate de cineast, Fischer a fost un portretist remarcabil. Oricare ar fi fost situaţia istorică sau politică în care îşi decupa subiecţii, aceştia erau prezentaţi ca purtători excepţionali ai istoriei.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare