Închide

„U” bate pasul pe loc. 1200 de membri susținători. Unde-i publicul de altădată?

OpinieSport by Catalin Suciu - nov. 21, 2017 3 2416

Universitatea Cluj era una dintre cele mai iubite echipe din România. În alte timpuri, oamenii, fie ei din București, Iași, Timișoara sau Brașov, își ofereau sufletul pe tavă studenților, iar la Cluj, pe Municipal, era sărbătoare.

N-a câștigat Universitatea nimic, în afara unei Cupe în 1965, dar și-a câștigat respectul adversarilor.

Mulțimea freamătă de bucurie. Tribunele de ciment masiv tremură sub vuietul extatic al Clujului, care a venit să-și vadă „copiii” luptând pentru victorie. Zeci de mii de plămâni înghit aerul înghețat și îi dau drumul într-un urlet comun, fierbinte: „U!”. În stânga plin, în dreapta plin. Peluza, la fel, e neîncăpătoare. În copacii din spatele tabelei de marcaj, ciorchini alb-negrii. Unii veniți cu o oră înainte să își ocupe locul. „Copiii” se dezlănțuie și inghesuie adversarul în „corzile” de var din jumătatea „lor” de ring. Sunt „pe ei”! Dar adversarul încearcă un contraatac. Irelevant. Nu face decât să lase spații prin care ai noștri se strecoară: o ființă fluidă, nimicitoare. Un glonț scapă de undeva, de la 30 de metri. Un proiectil cu ținta clară: plasa porții, colțul scurt, vinclu, printre palmele portarului care încă mai simt căldura balonului trimis cu o furie pur și simplu de nestăvilit. „Goool!”, urla Clujul într-un glas.

Atmosfera acelor vremuri e descrisă înălțător de jurnalistul Adi Popa într-un reportaj titrat sugestiv: „Căderea Bătrânului Moina”. Era cam pe vremea asta, în 2008, când am mers împreună la stadion, iar mai apoi în biroul lui Remus Câmpeanu la sediul lui „U”.

Adi, coleg cu mine pe-atunci, nu era nici măcar microbist.  Urmărea fotbalul așa, când și cum, nu ținea cu vreo echipă și aproape că l-am târât după mine ca să nu stea prin redacție să roage secretara să-i formeze din centrală diverse numere (așa era pe-atunci, sunai prin centrală, de pe fix, și telefonul se închidea automat la 4 minute). El vedea echipa Națională când era vreun meci important. I-am luat un interviu lui Remus Câmpeanu, după o poveste de peste 3 ore și-un pachet de Rothmans albastru, marca preferată a președintelui de atunci. Ne-a povestit cu însuflețire de Sony Bacsy, magazionerul care-a păstrat cu echipamentul în timpul dictatului de la Viena, ne-a descris driblingurile imposibile ale lui Zoli Ivansuc,  vestiarul unde, la început, se temea să pășească.

Adi n-a vrut să mai iasă din biroul din Remus Câmpeanu. Atunci el s-a îndrăgostit iremediabil de Univeristatea Cluj. Splendoarea și iubirea necondiționată față de acest club pot fi de neînțeles pentru unii, dar ele stau, în primul rând, în aceste povești cu adevărat inspiraționale. Ele strârnesc invidii și acum. Și poate că unii suporteri de azi uită ce-a însemnat sau ce înseamnă U Cluj și formidabila sa istorie. Neprețuitele pagini de aur scrise, în decade, de medici, de ingineri, de studenți, de profesori.

Azi, U forțează o revenire în Liga 1.

„Pe unde mergeam, eram primiți precum niște cavaleri întorși acasă. Petale de flori zburau înspre noi, eram purtați pe brațe. Eram copiii Clujului iubiți pretutindeni. Sunt binecuvântat pentru că atâta dragoste cât am simțit în toți anii petrecuți alături de U e greu pentru un om să simtă într-o viață. Îți era rușine dacă făceai cel mai mic gest necugetat în timpul unei partide. Îți era rușine pentru toți cei care te priveau în tribune și te iubeau necondiționat. Atât de mulți erau, că nu puteai să arunci o fir de ață pe stadion”, îmi spune Remus Câmpeanu, căpitanul dintr-un secol pierdut.

1200 de membri susținători are U Cluj în prezent. De câteva luni, s-au mai făcut câteva carduri oficiale.  Culmea, în mediul virtual, U se bate la titlu în privința numărului de susținători. Like, Like, share,  dragoste intens trăită din spatele monitoarelor.

Pe stadion bate vântul de o vreme bună încoace.  Sunt aceiași suporteri care mergeau acum 2 ani, acum 3 ani. Dar unde-s toți ceilalți?

E un proiect pentru comunitate, există o legătură strânsă între club și Universitățile clujene. Sunt doar clujeni în conducere, clujeni pe bancă, clujeni sponsori generali. Înainte se invoca teoria intrușilor din sudul României. Acum toți sunt clujeni. Și jucătorii sunt clujeni. Florescu, Goga, Abrudan, Giurgiu, Onicaș plus alții. Clujeni din Cluj.

Ceva lipsește.

„Vremurile s-au schimbat, dar trecutul să nu-l uite nimeni! Asta depinde de tinerii de azi, de suporterii de azi”, conchide venerabilul Remus Câmpeanu.

foto: Istoria Fotbalului Clujean / facebook

 

3 comentarii

    • „————oare unde ii problema ? , unde se greseste ? , ce-i de facut ?”
      Acestea sunt intrebari care ar trebuii sa si le puna fiecare U-ist,de la conducere si pana la suporteri.
      Daca va ganditi la U,la perioada infintarii clubului de catre Iuliu Hategan, U a FASCINAT mase largi
      a locuitorilor Clujului. In perioada BEJENIEI,U a FASCINAT iarasi. La revenirea la Cluj , U a FASCINAT din nou.
      Apoi,prin modelul de oameni care au fost coptati la club , caracterul fiecaruia si tinuta academica a lor(toti
      erau studenti,profesori,doctori,ingineri) au FASCINAT prin simplitate ,daruire si apropiere de masele de suporteri.
      Publicul avea placuta impresie ca participa la viata clubului,nu erau simpli spectatori. Puteau sa-si imbratiseze
      favoritii si nu odata sa bea o bere alaturi de ei si sa le asculte la fiecare istoria. Astazi clubul s-a distantat de public. La conducerea clubului s-au perindat o serie de diletanti,care au facut doar rau imaginii clubului. Tot ce a fost tanar si valoros ,a trebuit sa plece.
      Din nefericire pentru U,majoritatea fostilor jucatori din vechea garda,nu mai sunt. Uifaleanu,Adam,Ivansuc, si altii au plecat prea devreme dintre noi.Sepci,Balutiu,antrenori de exceptie ne-au parasit si ei. Remus Campeanu,Szabaslay,sunt la o varsta in care le e greu sa se mai ocupe de destinele clubului. Se incearca acum o revigorare a vietii clubului prin Sabau. Dar inafara de Sabau , nu sunt cooptati fosti jucatori cu talent sa preia fraiele clubului. Staful lui Sabau NU FASCINEAZ,NU STRALUCESTE. Daca nu ma insel mai sunt cativa jucatori care l-ar putea ajuta pe Sabau. Dorin Barbu,Tiberius Poratzki,Victor Ciocan, Ioan Furnea,toti uisti si cu suflete mari. De ce nu se apeleaza la ei? Chiar Tegean care a jucat si la CFR ar putea fi cooptat sa revigoreze clubul universitar. Cred ca acesti oameni ar atrage publicul ,acesti oameni ar da din nou stralucire clubului si ar reusii sa FASCINEZE masele largi de suporteri.

Scrie un comentariu

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.