Tibi Uşeriu, campionul român de la ultramaratonul Arctic, s-a întors acasă. Despre cursa cu degerături şi luminile de Auroră

Uite-l!”, „El e! În geacă albastră”. În aplauzele a zeci de perechi de palme, geaca albastră trece de uşile de sticlă sablată, la terminalul Sosiri Internaţionale al aeroportului din Cluj-Napoca. Tibi Uşeriu, campion pentru a doua oară la ultramaratonul Arctic 6633, a aterizat în această noapte (miercuri spre joi). A încheiat în urmă cu câteva zile, câştigător, cursa de 566 kilometri, din apropierea Cercului Polar. Uşeriu a terminat cursa la 01.25 (ora locală), vineri, la Tuktoyaktuk (Canada), la o temperatură de minus 36 de grade. Asta după ce medicii au încercat să îl oprească să continue cursa, în condiţiile în care degerăturile suferite în cursul maratonului au dus la infecţii. Tibi însă nu a renunţat şi a reuşit să câştige lupta din „Iadul de Gheaţă” (cum singur l-a numit), pentru a doua oară.

Sursa foto: 6633 Arctic Ultra

Miercuri noapte (de fapt, s-a făcut deja joi), sala de aşteptare a zonei de Sosiri din aeroportul clujean e mai populată decât de obicei. Ora anunţată pentru aterizarea avionului: 00.50. Susţinătorii,familia, prietenii de la Tăşuleasa Social şi cei care i-au urmărit, de la distanţă, cursa au venit să îl întâmpine. Un banner marcat „Până la capăt” aşteaptă în mâini emoţionate să ureze bun-venit campionului care a depăşit, încă o dată, limite de gheaţă. După ce, rând pe rând, ies pasagerii curselor de ore târzii, apare şi Tibi, în geaca albastră zărită mai înainte printre uşi. Zâmbitor. S-a oprit să povestească frânturi din cursă, la întrebările presei, înainte să îşi îmbrăţişeze susţinătorii. Pe ceilalţi susţintări.

”

A fost ceva mai greu decât în 2016, concluzionează câştigătorul – mai frig şi cu o concurenţă mai dură.”Da, am avut ceva probleme (de sănătate, n.red.)”, admite, întrebat, ultra-maratonistul. Şi adaugă imediat. „Dar la o competiţie de-asta nu te aştepţi să te duci şi să te întorci sănătos. Sau nu foarte sănătos. Am avut ceva probleme, dar destul de minore – ceva degerături. Au început din a treia zi, dar până la urmă am putut să le gestionez şi să ajung la final cu ele. Cel mai dificil cred că a fost startul, când mi-am dat seama ce mă aşteaptă pentru următorii kilometri. Au fost momente destul de dificile şi mi-am dat seama că, de fiecare dată, cu cât mă duc mai pregătit, cu atât mi-e mai greu; fiindcă eu am instinct de supravieţuitor şi de obicei sunt spontan şi îmi rezolv problemele fără să fiu pregătit. De data asta am fost un pic mai pregătit şi mi-am dat seama că am avut mai mari probleme decât anul trecut. Dar le-am rezolvat şi am putut să trec peste toate”, spune Tibi Uşeriu,fără să zăbovească prea mult asupra limitelor. Un al treilea ultramaraton polar? „E un pic cam prea devreme”, zâmbeşte Tibi. Dar nu zice „Nu”. „Anul trecut m-am hazardat când am zis că nu mai calc pe acolo. Trebuie să îmi revin, să mă recuperez, până la anul mai este…”, adaugă. „Nu o să uit toată competiţia, toate zilele acelea care au trecut şi nopţile. La un moment dat, a început să apară Aurora Boreală. M-am pus jos pe sanie; mi-am făcut o cafea şi am stat aşa să mă uit, până am început să îngheţ de frig. Au fost aşa nişte momente… le-am savurat de data asta. Anul trecut nu am avut aşa un avans, de data asta mi-am permis să fac chestia asta”, spune Tibi. Ce urmează? „Mă întorc la Tăşuleasa, că ăştia mă dau afară!”, glumeşte proaspătul campion. „Mi s-a terminat concediul, mă întorc la muncă. Avem o competiţie de terminat, avem Ziua Voluntarului, sunt angajat, pe lângă toate astea. Nu sunt sportiv, nu îmi câştig existenţa din asta (din maratoane, competiţii sportive), dimpotrivă. Mă întorc la Tăşuleasa, la muncă”, zice Tibi. Urmează şi alte competiţii „Una la căldură, să mă încălzesc, va urma una în deşet, dar încă nu ştiu care”, spune el. Campionul de maraton rămâne câteva zile la recuperare, la Cluj, la Spitalul Polaris. „Anul trecut am avut nevoie de două luni de recuperare, anul ăsta sper să am două zile”, completează Tibi. Urmează îmbrăţişările, fotografiile şi autografele. Şi recuperarea.

Câteva imagini cu sosirea la Aeroportul Cluj

Cine e Tibi Uşeriu?

Răspunde el însuşi. Înainte de plecare în cursa Arctic 6633, Tibi Uşeriu şi-a lansat la Cluj cartea – 27 de Paşi – în care povesteşte nu doar despre competiţii sportive în ger, ci şi despre viaţa care l-a condus la aceste competiţii: slugă, porcar, azilant politic, bodyguard, autor de jafuri armate şi de evadări din închisoare.

Fragment din prezentarea cărţii:
„Lumea mă știe drept alergător de anduranță. Ce nu știe, însă, e povestea vieților mele paralele. Am fost pe rând: slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria și autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene, dar nu și din a treia. Vânat prin Interpol, am devenit client al unei pușcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit la apel din propria tinerețe, închis complet singur între 4 ziduri albe, foarte groase. Cei care au auzit de mine după ce am câștigat 6633 Arctic Ultra vor descoperi în această carte povestea mea așa cum n-o știe și n-a auzit-o nimeni, niciodată. La fel și cei care, fără să fi întrebat înainte, m-au ales ca subiect al examenului de capacitate la limba română” – Tibi Uşeriu.

Dacă doriţi să vă alimentaţi pofta de (re)citit: Cursa – explicată în carte şi amintirile din carte – legate de cursă:

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.