Tags Posts tagged with "urbanism Cluj"

urbanism Cluj

by -
6 1149

“Nu prea circul cu maşina, fiindcă lucrez în centru şi nu am unde parca”, spune un clujean care locuieşte în zona de extensie a Clujului şi apelează la transport în comun / mers pe jos pentru a ajunge la biroul din zona centrală a oraşului. Iar, pe viitor, s-ar putea să fim tot mai mult încurajaţi să renunţăm la maşini pentru a ajunge într-un centru tot mai mult pietonal. În acest sens ar putea lucra şi o propunere lansată în şedinţa comisiei de urbanism a muncipiului, în această săptămână. Un ansamblu imobiliar propus în centrul istoric al oraşului ar putea fi realizat fără locuri de parcare. Mai ales că parcarea poate fi asigurată de un parking din apropiere, în acest caz parkingul primăriei. Soluţia de arhitectură lasă de dorit, iar proiectul trebuie ajustat, au considerat membrii comisiei, dar propunerea a dat şi ocazia lansării unei discuţii de principiu privind parcările din centru.

Proiectul din zona străzilor Gh. Şincai – S. Micu are beneficiar privat, Mircea Mădăian, care doreşte aici birouri cu funcţiunea conexă de restaurant, la parter, cu păstrarea corpului dinspre strada S. Micu, încadrat ca monument istoric. Conform propunerii afișate pe site-ul primăriei,  proiectul nu e modest deloc: ar avea subsol, parter, două etaje şi încă două retrase.

Perspective de pe str. S. Micu, proiect Arh Consult
Propunere proiect, Arh Consult

Au fost discuţii în ceea ce priveşte soluţia de arhitectură, aşa că proiectul urmează să revină în comisie, dar partea cu parcarea a primit ok-ul, potrivit arhitectului Claudiu Salanţă,  membru al CTATU. “Partea cu parcarea” în sensul de… fără parcare.

“Propunerea a fost ca pentru acest proiect să nu se facă locuri de parcare şi s-a acceptat. Acolo nu e funcţional aşa ceva; cu un acces auto s-ar bloca strada. Există parkingul primăriei la 250 metri. Aş propune chiar ca din centrul istoric să se scoată locurile de parcare, să rămână doar cele publice”, susţine arhitectul Vlad Negru, membru în Comisia de Urbanism. “Este singura şansă pentru a degaja zona. Degeaba tot aglomerezi cu parcări, fiindcă în felul acesta atragi şi mai multe maşini; investitorii fac într-adevăr profit din locul de parcare, dar trebuie să ne gândim şi la alt aspetc: pe unde circulă toate aceste maşini? Eu m-am lovit de un exemplu extrem de bun la Grenoble, unde, după ce m-am plimbat o oră jumate încercând să parchez, mi-am dat seama că nu se poate – era peste tot un stâlpişor, ceva discret care te împiedica. Nu doar că rişti amenzi, dar pur şi simplu nu ai cum, fizic, să parchezi în locuri unde e interzis să parchezi. Asta e varianta cea mai sănătoasă”, e exemplificat Negru. În felul acesta, s-ar încuraja venitul pe jos în centru, ceea ce ar avea efecte pozitive şi asupra atmosferei, şi asupra afacerilor din zonă. “Gândiţi-vă cum arăta Piaţa Muzeului, când acolo se parca. Câţi oameni se opreau acolo? Câte business-uri funcţionau?”, aminteşte arhitectul.

Reminder:

Sursa foto: prezentare Ligia Subtirica

Arhitectul a mers chiar mai departe, susţinând că până şi obligativitatea asigurării unui loc de parcare la un apartament în proiecte rezidenţiale ar merita pusă în discuţie. “Oraşul creşte, e tot mai atractiv, în fiecare an aici se mai stabilesc câteva mii de oameni. Avem nevoie de ei, sunt bineveniţi, oraşul creşte. Dar nu creşte organic, e o creştere explozivă. Aşa că se pune întrebarea: ce facem cu maşinile? Sunt locuri unde e imposibil să mai lărgeşti străzi”, spune Negru. Soluţia ar fi descurajarea traficului auto, în favoarea transportului în comun, a mersului cu bicicleta sau a car sharing-ului. “De 20 de ani se tot fac proiecte şi se bagă bani pentru fluidizarea traficului auto. Merge? Nu. Asta înseamnă că avem nevoie de altceva”, concluzionează Negru.

Ideea de a limita locurile de parcare în centru ar avea și susţinerea altor colegi de comisie. “Colegul Vlad Negru a lansat ideea şi are toată susţinerea mea. Şi dl. Boc a fost încântat de ea. Cred că o asemenea abordare este benefică. Daca nu ai loc unde să-ţi parchezi maşina la birou, o să găseşti altă formulă de a ajunge acolo – fie ea autobuz, bicicletă, car-sharing (Pony), taxi… Clar o asemenea formulă descurajează mersul cu maşina personală în centru. Din punctul meu de vedere, aceasta e abordarea care trebuie să domine în centru. Şi o să susţin şi la următoarele proiecte aceasta abordare. În paralel, nu ar stica câteva parkinguri publice la limita cu zona centrală. Ştiu că sunt câteva în lucru. Unul la intrare în cimitirul central. În centru taxa de parcare peste un interval de 2-3 ore trebuie să fie prohibitiă, în şa fel încât să te descurajeze să mergi cu maşina”, crede Claudiu Salanţă, membru CTATU şi arhitect-şef al judeţului.

“Este momentul să începem să ne gândim din alt unghi la problema traficului. Nu putem să continuam cu scenariul de creștere a infrastructurii rutiere. Mai ales in centru unde nu mai putem lărgi șoselele. Parcările generează trafic, dacă știi că ai unde parca o să vii cu mașina, dacă nu probabil o să te tenteze alte mijloace, autobuz, bicicletă”, a declarat pentru Actualdecluj.ro şi Mihai Racu, membru în Comisia de Urbanism. “Măsurile de reducere a parcărilor – care sunt folosite de mulți ani in orașe ca Londra, Copenhaga – trebuie corelate cu măsuri care să ofere alternative: benzi dedicate pentru transportul in comun, benzi pentru biciclete, rute de transport eficiente
Și benzile dedicate transportului în comun nu trebuie in nici un caz sa fie făcute tăind din spațiul pentru pietoni și din spațiul verde”, completează Racu.

Trotuarele acaparate de maşini îi chinuie de multă vreme pe locuitorii oraşului, nu doar în centru, ci şi în cartiere:


Viaţa de pieton pe una din arterele principale ale oraşului, unde maşinile au acaparat trotuarele: “te izbești de mașini parcate dreapta – stânga”

Primarul Emil Boc a susţinut în câteva rânduri că viitorul orașului ţine de noua abordare: deplasarea cu bicicleta, pe jos, cu transportul în comun. Cu toate acestea, în practică, chiar şi când se încurajează transportul în comun, defavorizaţi sunt tot pietonii.

Noaptea ca hoții! Clujenii supărați că Primăria rade vegetația și trotuarele ca să facă loc pentru mașini

Citeşte şi:

Idee în Clujul maşinilor, de la un expert olandez: o bandă în minus de pe drumurile largi

Suras imagine: Proiect Arhimar

O firmă controlată de investitori francezi anunța în urmă cu aproape 10 ani un proiect de 55.000 mp, cu apartamente, birouri și chiar și un hotel. Regim maxim de înălţime: 21 de etaje! În 2017, pe terenul vizat din zona Buftea – Scorțarilor nu a apărut niciuna din aceste funcțiuni. Acum, proprietarii de la Stemmer Development revin cu un nou proiect, pe care tocmai l-au prezentat arhitecţii în şedinţa Comisiei de Urbanism a oraşului. Ce-i drept, cu nişte clădiri departe de înălţimile desenate în urmă cu ceva ani. Nu departe de această zonă unde se anunţă un nou proiect imobiliar de amploare, investitori belgieni vor să reactiveze o fostă platformă industrială şi au propus chiar în acest an un proiect pentru fostul Argos – proiect criticat dur în Comisia de Urbanism şi ulterior modificat. Dintre îngrijorările exprimate acum în Comisia de Urbanism: ce se întâmplă cu traficul din zona deja “sugrumată”? Asta în condiţiile în care cele două mari proiecte – Argos şi Stemmer – ar aduce peste 460 de apartamente noi în zonă, dar şi birouri, care la rândul lor sunt generatoare de trafic.

Conform propunerii firmei Stemmer anunțată în 2008, ansamblul din zona Buftea – Scorţarilor urma să cuprindă spaţii rezidenţiale, un hotel şi clădiri de birouri. În 2019, apăreau detalii şi ansamblul primea chiar şi aviz de opotunitate în comisia de urbanism de atunci: proiectul era botezat “Les Tours de Cluj” şi aduceau turnuri de până la 21 de etaje. Acum, o nouă versiune de mobilare a terenului de 11.000 mp a fost prezentată în şedinţa Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism (CTATU): se vorbeşte de 6-7 etaje. Arhitectul Cristian Bănuț, de la Arhimar, a precizat că proiectul actual vizează un teren lăsat în paragină de 10 ani. “Proiectul aprobat anterior avea un regim de înălțime prea mare, care nu era viabil”, a explicat arhitectul. Terenul are acces la străzile Scorţarilor şi Buftea, e foarte aproape de cel mai mare complex de birouri din Cluj – The office – şi, alături de proiectul Argos, promite să regenereze zona, dar şi să atragă trafic.

Arhitectul care a susţinut proiectul Stemmer a făcut şi o trecere în revistă a situaţiei actuale: pe amplasament există o serie de construcţii în paragină – un “schelet” de biserică în ruină, care a început să fie demolată, două clădiri anexe ce urmează la rândul lor să fie demolate și un fost atelier de reparații. Ca urmă de fostă industrie, acesta ar putea fi păstrat. “Am propus păstrarea clădirii, restaurarea și integrarea sa în concept. La sud avem Canalul Morii, aproape e platforma Argos, în curs de dezvoltare. Avem şi o locuinţă cu două etaje şi pod, pe limita de proprietate, o situaţie atipică, aşa că ne-am retras de la acel imobil”, a mai precizat Bănuţ. Înspre Canalul Morii se păstrează zonă de protecţie şi, potrivit proiectantului, spaţiile verzi amenajate pe sol reprezintă 30% din parcelă. Vor fi amenajate două niveluri de parcări subterane. Ansamblul în sine ar urma să aducă trei imobile noi: unul de birouri şi două clădiri de locuințe colective, iar clădire dinspre strada Scorțarilor ar avea parter comercial, cu servicii. Pentru clădirea care ar urma să fie reabilitată, arhitecţii au propus realizarea unui spațiu de co-working, pe modelul deja operaţionalului Cluj Hub. Proiectul prevede 225 de apartamente şi 350 de parcări. Răspunzând unor observaţii din comisie, arhitectul a mai precizat că va mai exista o piațetă și spaţii pietonale între clădirile de birouri, iar traseul acestora se va corela cu traseul propus de vecinii de la Argos; retragerea de 9 metri faţă de Canalul Morii este respectată.

Primele observaţii din Comisia de Urbanism au vizat traficul care ar urma să fie generat de noile construcţii, mai ales în contextul în care şi proiectul Argos vine cu un ansamblu de mari dimensiuni.
“Zona de studiu de circulaţie ar trebui extinsă, e o zonă unde deja sunt probleme de trafic”, a menţionat şefa Serviciului siguranţa circulaţiei, Mirela Mărincean. Bănuţ a precizat însă că a fost deja întocmit un studiu de trafic pe suprafaţă extinsă (la comanda beneficiarului), acesta a fost depus la primărie şi ar fi luat în calcul dezvoltarea oraşului pe următorii ani, dar şi proiectul Argos din vecini.

Despre proiectul Argos, mai multe detalii aici:


Ansamblu imobiliar pentru terenul fostei fabrici Argos. Proiectul, “desenat” de arhitecții noului PUG, a fost criticat în Comisia de Urbanism fiindcă nu respectă… PUG-ul

şi

Cum s-a schimbat proiectul imobiliar de la Argos, după ce arhitecţii noului PUG au fost “certaţi” la Urbanism

“Dacă ajungem la “roșu” cu traficul, tăiem din apartamente”, a intervenit primarul Emil Boc, cel care conduce şedinţele de urbanism şi edil într-un oraş care a ajuns deja să fie, uneori, “paralizat” de trafic. Viceprimarul Dan Tarcea a avut de făcut o altă observaţie: proiectul propus are cu trei etaje peste ceea ce există construit în zonă (patru etaje). “Ce le spun oamenilor la o asemenea observaţie?”, a întrebat Boc, sugerând că proiectul nu trebuie obligatoriu să meargă spre maximul admis în regulamente. La rândul său, arhitectul şef al Judeţului, Claudiu Salanţă, a avut de făcut o recomandare în ceea ce priveşte regimul de înălţime: dacă Argos are clădiri de cinci etaje la stradă, la fel se poate şi în cazul proiectului Stemmer. “Să tratăm cu aceeași unitate de măsură ambele investiții. Văd două investiţii majore care se doresc în această zonă, ar putea să rezolve ce înseamnă circulaţii prin proiectele de utilitate publică propuse prin PUG. Strada Scorțarilor e propusă pentru expropieri, până la Buftea. Ai două ansambluri, dar ceea ce propune PUG-ul aduce o rezolvare”, a spus Salanţă. S-a mai pus în discuţie şi necesitatea unor dotări de utilitate publică: dacă la Argos se face grădiniţă, aici să fie creşă. O astfel de funcţiune e şi în folosul beneficiarilor şi chiar poate fi o foarte bună unealtă de marketing pentru un astfel de proiect, a admis reprezentantul investitorilor, care a precizat că s-a gândit un asemenea spaţiu la parterul clădirii rezidenţiale. “Creșa nu poate fi la parterul unei clădiri, trebuie respectate nişte norme”, a intervenit primarul. “Nu mai putem trece cu vederea sub nicio formă astfel de servicii de utilitate publică. Încercăm acum să găsim soluţii pentru Bună Ziua, unde investitorii au promis astfel de servicii şi nu le-au făcut. Mai sunt terenuri rezervate, dar nu sunt făcute dotările”, a amintit Boc, vorbind de o zonă asaltată de construcţii inclusiv în mandatele sale precedente. “Blocul de la Canalul Morii are un parter cu funcțiuni publice destinate în special locatarilor – o grădiniță în regim privat adresată celor din zonă e o opţiune – să rezolve o problemă existentă în zonă, dar nu exclusiv pentru locatarii din acest proiect”, a spus Bănuţ.

Arhitectul Marcel Crișan, membru CTATU, a atras atenţia asupra amenajărilor din zonă, dar şi asupra aspectului clădirilor propuse. “Dacă vrem să activăm zona pietonală, o zonă pentru bicicliști, trebuie şi terase. Propunerea are blocuri standard cu balcoane – poate ar fi interesant să gândiţi retrageri, nişte logii”, a spus Crişan. Şi, încă o dată, s-a trasat paralela cu Argos. “Proiectul Argos a adus spaţii deschise 24 de ore. Cu dotări de cartier, bine conectate pietonal, această zonă ar deveni una cu identitate mult mai bună. Sunt două pete mari, dar ar fi mult mai frumos să fie percepute unitar”, au spus membrii comisiei. S-a mai recomandat restudierea mobilării pe parcelă, pentru că între unele clădiri distanţele ar fi foarte mici.

Un vecin dintr-un bloc vechi de 70 de ani a intervenit cu perspectiva locuitorilor zonei. Ovidiu Rusu a atras atenţia că o parte din canalizarea care deserveşte blocul său e realizată pe terenul investitorului, dar arhitecţii de la Arhimar au explicat că au primit deja notificările pe acest subiect, iar varianta actuală de proiect a rezolvat acest aspect. “Asociația pe care o reprezint a ridicat problema de trafic. Strada Scorţarilor are o bandă pe sens, iar cea de pe latura de nord e ocupată de parcări. În anumite momente ale zilei se creează un grav blocaj pe Scorțarilor, la intersecţie cu Buftea. Clădirea de birouri existentă nu face față, pe zona unde ați propus dvs clădirea de birouri se parchează acum – sunt vreo 100 de mașini parcate. Sigur, asta nu e problema dvs, dar tot ne întrebăm ce se va întâmpla cu ele. Vom avea încă alte 200 de locuri de parcare pentru apartamentele din acest proiect, încă 200 de maşini, ceea ce va fi o mare problemă, încă 200 de mașini la Argos. Traficul generat de cele două investiţii majore va crea probleme foarte mari şi, din păcate, nu prea există posibilităţi de lărgire a străzii”, a spus clujeanul care locuieşte în zonă.

Bănuţ a mai amintit o dată că studiul de trafic realizat pentru acest proiect există şi ar urma să fie analizat în comisia de trafic şi discutat cu specialiștii. Mai mult, a susţinut că problemele de trafic au soluţii. “Strada Scorțarilor se blochează la intersecţia cu Buftea din cauza a ceea ce se întâmplă la intersecţia Buftea – 21 Decembrie. De acolo începe problema şi există recomandări în acest sens, pentru deblocarea situaţiei. Din valori simulate de trafic reiese că se poate ajunge la pragul maxim, dar nu se ajunge la un blocaj. Avantajul acestei parcele e că are intrare-ieșire la două străzi. Şi mai e un aspect. Clienții dau bani să stea în centru, tocmai ca să fie aproape de locul de muncă. Asta înseamnă că mulţi dintre ei nu sunt participanți activi la trafic. Chiar am făcut un studiu în acest sens. Am fost la investiții, proiecte de-ale noastre din zona centrală și am văzut câte mașini sunt în parking în timpul zilei. Aceasta e o realitate”, a mai precizat Bănuţ.

Proiectul va trebui să revină în analiza comisiei de urbanism. Au rămas ca puncte de interes major: problema traficului şi corelarea cu proiectul Argos în această analiză, integrarea urbană în ceea ce priveşte regimul de înălţime şi problema creşei. Bănuț a remarcat însă că ansamblul Argos are 5 etaje doar pe porţiuni, dar ansamblul e, de fapt, mai înalt. Salanţă a precizat însă că se referă la alinierea laturii dinspre stradă. “E nevoie de regenerare urbană, sunt zone care arată mizerabil, trebuie să aveți sprijin instituţional, dar să iasă niște lucruri minunate. În urma acestor proiecte să rămână ceva de urmat în toată țara, ca stadionul domnului Ţigănaş”, a ţinut să precizeze Boc, în sala în care era prezent şi preşedintele OAR, “semnatar” de Cluj Arena. “Nu spunem “NU” proiectului, suntem convinși de necesitatea investițiilor, nu vrem să blocăm pe nimeni, dar îmi doresc să rămână lucruri de calitate”, a declarat Boc în şedinţă publică.

Proiectul Stemmer-Arhimar poate fi consultat AICI

Cine poate iniția investiții pe terenuri agricole? Primăria. Sau cel puțin aceasta este poziția arhitectului șef al Județului, în dezbaterea privind completarea regulamentul de urbanism, unde una din cele mai discutate teme a ținut de urbanizarea terenurilor agricole. Președintele Ordinului Arhitecților din România a propus ca municipalitatea să treacă prin Consiliul Local un set de reguli pentru a clarifica ce înseamnă oportunitatea folosirii acestor terenuri și care sunt direcțiile strategice ale orașului. De fapt, în contextul în care în decurs de 20 de ani intravilanul orașului s-a triplat, fără ca acesta să fie înțelept utilizat, după cum atrage atenția unul dintre arhitecții din Comisia de Urbanism, acum s-au inițiat demersuri pentru și mai multe posibilități de construire: pe terenurile agricole. Unii arhitecți atrag atenția că se deschid portițe spre specula cu prețuri imobiliare, în timp ce alți cetățeni fac presiuni pentru construibilitate. Cum se poziționează în această luptă primăria, care ar trebui să administreze orașul, încă nu e foarte clar definit, dar deciziile vor trebui asumate în Consiliul Local.

Dezbaterea publică de joi privind completarea Regulamentului Local de Urbanism a prins trei teme, deși, spun arhitecții, PUG-ul nou a creat multe alte probleme. Deocamdată, s-a lansat discuția asupra finalizării procedurii de urbanizare pentru teritorii studiate prin Planuri Urbanistice Zonale (PUZ) aprobate anterior intrării în vigoare a noului Plan Urbanistic General, urbanizarea terenurilor agricole situate în intravilan și reglementarea situației terenurilor afectate de servitute de utilitate publică.

Amintim că în cazul terenurilor agricole din intravilan, PUG-ul nu permitea urbanizarea lor tocmai pentru a le conserva în cazul în care orașul are nevoie de teren pentru extindere sau pentru obiective strategice. Proprietarii au făcut însă presiuni, iar Primăria, cu avizul arhitectului-șef al județului, a decis să permită urbanizarea Unităților Teritoriale de Referință A (agricol) prin PUZ-uri. Compromisul a fost făcut cu mențiunea că oportunitatea se va decide de către Comisia de Urbanism pentru fiecare situație în parte.

Vezi și:

Se amendează regulamentul local de urbanism. Doar cine dorește va dona Primăriei teren pentru realizarea unor străzi sau lărgirea celor existente

 

 

Rezerve de teren vs specula imobiliară

Fiindcă în ceea ce privește terenurile agricole se face referire la acea oportunitate a investiției, președintele Ordinului Arhitecților din România, Șerban Țigănaș, a avut o următoare întrebare. “Unde e definită necesitatea și ceea ce înseamnă dezvoltarea strategică?”, a menționat Țigănaș, în cadrul dezbaterii. Acesta a propus să se realizeze un proiect de hotărâre care să definească condițiile în care se pot folosi aceste terenuri agricole și unde să se precizeze și necesitățile strategice, în concordanță cu planul Orașului. Mihai Racu, membru în Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism, a atras atenția asupre unor cifre care arată cam cum a crescut Clujul în anii recenți. Fiindcă,  înainte să se adauge alte terenuri de construit, putem să avem în vedere și că, fără să fie modificări spectaculoase în ceea ce privește numărul locuitorilor, intravilanul orașului a crescut de trei ori în 20 de ani. În anumite noi zone de dezvoltare ale orașului – Europa, Câmpului, Borhanci – pe mare parte din teren media de unități de locuit pe ha este de sub 50, ceea ce înseamnă costuri de transport ridicate, traduse în trafic pe care nu știm cum să îl gestionăm, a subliniat Racu, a cărui teză de doctorat a analizat aceste teme ale extinderilor și dispersiei necontrolate a orașului. “Nu ne ajung terenurile propuse deja pentru urbanizare (aprox 3400 ha)? Trebuie să intrăm și în rezervă? Există o estimare de costuri de infrastructură pentru populație?”, a întrebat Racu. La rândul său, primarul Emil Boc a declarat în dezbaterea publică că nu se poziționează contra dezvoltării (“Vreți să trăim în ghetouri?”), dar a precizat că susține ideea de a se stabili criterii clare, pe care orice cetățean să le aibă ca referință. “Ideea că pe aceste terenuri se poate construi e o portiță de speculă”, a adăugat Racu.

Viceprimarul Dan Tarcea a avut și el o revelație în ceea ce privește oportunitatea folosirii acestor terenuri “A” (agricole). “În zone ca Europa, Câmpului nu avem parcuri de joacă, școli – putem să gândim aceste zone strategic în direcția asta”, a spus Tarcea. Arhitectul șef al Județului, Claudiu Salanță, a fost ceva mai tranșant. “Singurele investiți, PUZ-uri pe aceste UTR-uri A sunt cele realizate de municipalitate. Vorbim de „rezerve strategice” – aici municipalitatea poate să își asume urbanizarea. În rest, avem suficient intravilan pentru alte construcții”, a opinat Salanță. Fostul arhitect șef al municipiului, Ligia Subțirică, a dat însă exemple din teren pentru care ar fi nevoie de corecturi. “Avem o parcelă agricolă între două UTR-uri diferite – ne-am confruntat cu genul acesta de situații și li s-a răspuns oamenilor că legea le dă voie să facă PUZ-uri. A le interzice definitiv să construiască unor oameni cărora din eroare li s-a încadrat terenul așa nu se poate”, a intervenit Subțirică.  “Cazurile trebuie tratate punctual, probabil se va putea în viitor. Și nici nu am spus că primăria nu poate face PUZ-uri pe zone private. Planul Urbanistic General e oricum în actualizare”, a spus Salanță.

Țigănaș a pasat “mingea” în terenul municipalității, care, de altfel, își poate asuma o direcție strategică pentru Oraș. “Strategic, Orașul poate lua poziția: considerăm aceste terenuri rezervă de intravilan, adică se va putea construi pe ele, dar nu acum”, a menționat președintele OAR. Cealaltă opțiune e cea impusă de presiunea imobiliară, având în vedere că orice proprietar își dorește ca terenul său să fie construibil. “Terenul lui valorează acum cât producția de iarbă și fân, altfel ar valora cât e prețul pieței pe terenuri construibile pentru locuințe”, a punctat Țigănaș, în cea mai scumpă piață imobiliară a țării. “Primăria trebuie să ia poziție. Lăsăm lucrurile să se dezvolte în formula “fiecare face cum poate, cât poate”, cu primăria arbitru ce încearcă să ia decizii juste? Sau există inputuri strategice? Dacă avem deficit de infrastructură, dotări, piese de circulație, de spațiu verde, agrement, să folosim stragtegic aceste terenuri, care pot fi și concesionate”, a sintetizat Țigănaș.

Din părerile exprimate, primarul Emil Boc a ieșit cu concluzia că ar fi două opțiuni: versiunea unei Hotărâri de Consiliu Local unde se stabilesc condiții privind oportunitatea construibilității sau discuții cu evaluare de la caz la caz, în Comisia de Urbanism.

“Reguli clare, o procedură cu circuit predictibil”, a cerut Racu, iar primarul la rândul său s-a mai declarat o dată pentru “transparență”. “Criterii strategice se cer, dar nu am niciun motiv legal să nu analizăm aceste cereri ale cetățenilor. Strategic poate fi și dacă cineva vrea să construiască un cartier de locuințe, cu toate dotările”, a intervenit Subțirică. Horațiu Răcășan, vicepreședinte OAR Transilvania, a subliniat și el că municipalitatea are responsabilitatea de a da direcția de dezvoltare. “În zone ca Borhanci, Sopor sunt zone “copioase” în UTR A și unde cred că parteneriatele public-private vor putea rezolva situația acelor terenuri care se doresc dezvoltate. Departamentul de Urbanism și Consilul Local trebuie să dea tonul în ceea ce privește care dintre problemele  orașului se rezolvă, nu doar acceptă că vine un tip și pune un bloc”, a menționat arhitectul Horațiu Răcășan în cadrul dezbaterii.

Bloc lângă bloc, plus încă vreo câteva şantiere pe terenurile disponibile şi trotuare transformate în locuri de parcare prin deciziile şoferilor. Recunoaşteţi probabil peisajul şi îl puteţi asocia cu multe dintre străzile Clujului, dar de data aceasta este vorba despre una dintre arterele principale ale oraşului: Calea Mănăştur, care leagă centrul de ieşirea spre Vest. Problema e deja veche, dar a fost repusă pe tapet cu prilejul discutării în Comisia de Urbanism a unui proiect de birouri. Una dintre locatarele dintr-o clădire vecină a arătat că problema zonei e mai amplă şi deja acută: lipseşte privirea de ansamblu în dezvoltarea oraşului şi, o dată cu noile construcţii şi şantierele în lucru, s-a îngreunat şi traficul. Mai mult: trotuarul a fost acaparat de fapt de maşini pe o mare porţiune.

Societatea Nolimit a venit în Comisia de Urbanism din această săptămână cu propunerea pentru un Plan Urbanistic de Detaliu necesar pentru construirea unui imobil mixt – cu birouri, servicii şi comerţ – pe Calea Mănăştur nr. 26-28. Clădirea ar avea şase etaje şi, ca funcţiune, preponderent birouri. Este vorba de o suprafaţă mică de teren – 520 mp – în vecinătatea unui imobil recent construit, care are calcan spre parcela deţinută de Nolimit. “Unul din scopurile proiectului e acoperirea calcanului. Beneficiarul vrea un imobil de birouri, cu parter comercial, probabil sediu de firmă IT”, a menţionat arhitectul Claudiu Botea de la Arhimar, cel care a prezentat documentaţia. Acesta a subliniat că proiectul respectă indicii urbanistici impuşi în zonă: clădirea propusă ar avea o înălţime de 21 metri, faţă de 25 maxim admişi, CUT de 1,98 şi POT de 28%, faţă de CUT 2,8 şi POT 50% maxim admise. “În perioada PUG-ului vechi era un PUZ aprobat ce azi nu apare în PUG-ul nou. Exista prevăzut un drum, iar proprietarul a dezmembrat teren pentru ca acel drum din PUZ-ul vechi să poată fi realizat. Sunt peste 30 de metri liniari până la imobilul din spate”, a mai precizat Botea.

La şedinţa de urbanism au venit şi câţiva vecini, cu nemulţumiri în ceea ce priveşte proiectul. “Planşele nu corespund cu realitatea și cu CF-urile. Un proprietar trecut acolo nu mai e de actualitate. Blocul nostru nu figurează corect pe planşe. Apoi, ar fi trebuit să fim consultaţi cu privire la includerea în PUD a drumului de acces, noi suntem coproprietari acolo”, a spus una dintre vecinele parcelei. Aceasta a mai susţinut şi că zona va fi aglomerată excesiv şi că ar fi prea puţine locuri de parcare. Având în vedere că suprafaţa totală construită e de 900 mp şi în proiect sunt prevăzute 9 locuri de parcare pentru clădirea de birouri, normele ar fi însă respectate. „Acel drum a fost obligatoriu, exista acel PUZ vechi, cu prevederea pe care noi am respectat-o. Noi nu avem nevoie de el, proprietarul a făcut-o ca să îi ajute pe proprietarii din spate. Noi avem acces din Calea Mănăştur. Dar dacă va exista acel drum, îl vom folosi”, a precizat arhitectul.

Primarul Emil Boc, cel care conduce şedinţele CTATU, a sugerat ca beneficiarul proiectului să discute cu vecinii. “Dacă rămâne drumul, să discutaţi cu proprietarii! Acela nu a fost gândit degeaba, ci pentru comunitate. Să se reglementeze circulația”, a spus Boc. Aşa că arhitectul şi-a asumat că va discuta cu investitorul. Cât despre probleme de însorire, Botea a susţinut că nu e cazul de aşa ceva, având în vedere că distanţa între clădirea propusă şi blocul vecinilor nemulţumiţi e de 30 de metri, ipoteză susţinută şi de arhitectul Adrian Iancu.

 

Politica anunţată pentru viitorul: deplasarea cu bicicleta, pe jos, cu transportul în comun

Un vecin a ridicat însă o altă problemă din zonă. “Avem un bloc de 6 etaje la 6 metri, făcut de același constructor, avem probleme cu alimentarea din cauza proiectului”, a spus vecinul. Arhitectul a intervenit însă cu precizarea că beneficiarul proiectului susţinut acum în CTATU nu a construit altceva în Cluj. O clujeancă din zonă a atras însă atenţia asupra unei probleme mai ample a căii care duce spre ieşirea din oraş. “Zona s-a aglomerat foarte mult, sunt trei șantiere deschise pe Calea Mănăștur, lipsește privirea de ansamblu. Noi folosim mijloacele de transport în comun, dar tot te izbești de mașini parcate dreapta – stânga şi nici nu vorbesc de mașinile şi utilajele de șantiere. Între strada Berăriei şi Tarniţa, trotuarul e blocat. Nici numărul locurilor de parcare pentru noua clădire de birouri nu e corelat cu realitatea zonei”, a spus clujeanca. Proiectul respectă însă normele în vigoare. “Legal atâta se cere. Eu nu aș da niciun loc de parcare. Să vină cu bicicleta, pe jos! Viitorul orașului acesta este: deplasarea cu bicicleta, pe jos, cu transportul în comun. Nu mergi cu mașina tot timpul la birou, în centru, vremurile astea s-au dus”, anunţă Boc politica oraşului. Cu toate acestea, admite că deocamdată autorităţile nu fac faţă în controlul legalităţii parcărilor. “De-abia reușim să ținem sub control lucrurile pe marile bulverde. Mă va preocupa zona Calea Mănăștur. Dar mai multe locuri de parcare nu fac decât să genereze trafic”, a spus Boc.

“Toate blocurile de asemenea dimensiuni ar trebui să aibă spațiu verde. Blocurile nou construite nu au”, a spus un vecin, care a explicat că în faţa unor clădiri noi, construite recent spaţiul e folosit pentru parcări. “Acolo nu au fost autorizate locuri de parcare, ci retragere faţă de artera principală”, a spus şi Corina Ciuban, aşa că s-a anunţat că poliţia locală va face verificări în zona respectivă. Arhitectul Adrian Iancu a reiterat soluţia pentru a-i împiedica pe şoferi să parcheze în astfel de spaţii: stâlpișori, ca să blocheze accesul maşinilor pe trotuar. “Apreciem totuşi în acest caz comunicarea. În cazul proiectului de la nr 28-30 nu am știut de proiect. Ne-am trezit cu o clădire de şase etaje la 6 metri de noi”, a mai spus vecina. Şi în cazul proiectului de birouri mai sunt însă chestiuni de clarificat. Parcela e foarte îngustă, e neclar unde s-ar realiza spaţiile verzi necesare şi sunt şi probleme de acces, au sesizat arhitecţii din CTATU. “Noi trebuie să corelăm lucrurile, chiar dacă proiectanţii PUG au uitat. Trebuia să ia PUZ-uri vechi. Se știa că trebuie făcută această legătură. Nu văd nicio retragere, trebuia 5-6 metri pentru drum (proprietarul ar fi cedat 4, din prezentările de proiect). Viitoarea stradă de 14 nu poate fi realizată, dacă faceți acces spre parking. Să se aducă încadrare în PUZ-ul anterior, o situație reală de azi cu construcţiile existene și atunci vom putea să ne lămurim”, a sintetizat Iancu.

 

 

Sursa imagine: prezentare Radu Spânu
Cartiere cu străzi și chiar și cu trotuare, locuri de parcare, spații verzi, parcuri și centre comerciale, trasate după planuri. Sunt câteva exemple de așa ceva în Cluj (sau erau cândva) și, după cum era de așteptate, ele nu vin din rândul noilor dezvoltări, născute, fără reguli clare ori coordonare, în boom imobiliar. Dacă “blocurile comuniste” au fost îndelung criticate, iar Mănășturul a fost declarat “cartier dormitor”, există și motive de apreciat unele aspecte din cartierele vechi constituite ale Clujului, arată urbaniștii.  E vorba despre cartierul de case Andrei Mureșanu, dar și de zone din Grigorescu și Gheorgheni, acesta din urmă propus de către un fost arhitect șef al județului, Radu Spânu, să fie declarat „rezervație arhitectural urbanistică”.
Prezentările și propunerile au fost făcute cu ocazia Zilei Mondiale a Urbanismului, celebrată pe data de 8 noiembrie 2016, în cadrul unui eveniment organizat la Cluj-Napoca de Registrul Urbaniștilor din România Biroul Teritorial al Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest în colaborare cu Uniunea Arhitecților din România- Filiala Cluj.
După intervenţiile forţate, presiunile şi naţionalizările din sumbrii ani comunişti, au urmat construcţiile haotice din perioada “tranziţiei” şi a boom-ului imobiliar. În anii recenţi, zone cu hectare întregi de terenuri disponibile (vezi sudul oraşului) au cunoscut un fenomen al dezvoltării de tip “urbanism de parcelă”, fără coordonare, fără parcuri şi fără infrastructură, au spus în repetate rânduri specialiştii.
Cartierul Gheorgheni din estul municipiului a fost construit în anii ’60, după un plan urbanistic ce a inclus spații verzi, parcuri și zone de agrement. Este al doilea construit după cartierul Grigorescu și predomină aici blocurile de patru etaje cu accente de 8 și 10 etaje. Cartierul are spații comerciale, sediul Poliției Rutiere, policlinică, clinică veterinară.
cartier-gheorgheni-1
Sursa imagine: prezentare Radu Spânu
Sursa imagine: prezentare Radu Spânu
Sursa imagine: prezentare Radu Spânu
Din lista de spații comerciale, unele au fost deja puse la pământ în fața avântului imobiliar. Complexul Mercur ar trebui conservat. Asta deși „cineva îl poate transforma în ceva ingenios”, spune Spânu, precizând totuși că speră să nu se ajungă la astfel de proiecte.
Sursa imagine: prezentare Radu Spânu
Sursa imagine: prezentare Radu Spânu
Cum „ingenioasăa fost o idee din 1988 care a propus, pe linie de partid, o mobilare a Pieței Unirii, o îndesire. Cu blocuri. Vă imaginați garsoniere în Piața Unirii?
blocuri-in-piata-unirii
Sursa imagine: prezentare Radu Spânu
Revenind la zona Gheorgheni unde este așteptat un mare spațiu verde: Parcul Est așa cum a fost el inițial propus de Vasile Mitrea nu mai e posibil – un lac a fost acoperit cu pământ, iar arhitectura – ecran, cu blocuri bordând malul lacului nu mai fac posibilă deschiderea directă spre spațiul verde. Totuși, ONG-urile s-au mobilizat cerând un Parc Est și acesta ar mai putea fi încă realizat, chiar dacă la dimensiuni mai mici față de planurile orginale. Asta ar ridica valoarea cartierului şi nivelul de confort al locatarilor, prin acces la un mare spaţiu verde.
gherogheni-lacuri
Sursa imagine: prezentare Radu Spânu
Dacă mergi în lumea imobiliară vei vedea că mai degrabă se caută un apartament „ceaușistdecât unul făcut în Florești. Cartierul Gheorgheni 1 e exemplu de urbanism făcut logic, nu „urbanism de bloc”, făcut de dezvoltator, spune Spânu.
Propunerea lui Spânu ar fi ca organizațiile din domeniu – Ordinul Arhitecților din România, Uniunea Arhitecților, Registrul Urbaniștilor – dar și ONG-urile să facă demersuri pentru ca Gheorgheniul să devină rezervație arhitectural urbanistică.
Un alt cartier gândit după plan a fost și Grigorescu, după un început al construcțiilor de care se leagă un moment dureros pentru cei care locuiau în zonă: exproprierea masivă a cartierului de vile din vestul Tăieturii TurculuiÎnainte de densificare, Grigorescu a fost gândit ca un cartier aerisit, cu distanțe mai mari de h/2 până la limita de proprietate (distanță echivalentă cu jumătate din înălțimea clădirii) și cu spații de parcare aferente numărului de locuințe, a amintit Radu Spânu. „Apoi au apărut garajele, care în loc să ridice standardul de confort, contrazic dorințele urbaniștilor”, a spus fostul arhitect șef. Acesta a mai amintit de o altă mare problemă actuală: reabilitările termice. „S-a renunțat la materiale tradiționale și au fost înlocuite cu polistiren. Aceste fațade machiate vor arăta mai rău ca înainte, în scurt timp”, spune Spânu. Circulația rutieră a devenit o promblemă majoră și în cartiere.
grigo-inainte-de-indesiri-salvat
Sursa imagine: prezentare Radu Spânu
Cartierul Grigorescu a fost oarecum ferit de mari dezvoltări imobiliare agresive – aici în ultimii ani s-au făcut mai mult vile, spune Spânu. Totuși, chiar și aici au început să apară blocuri între case și intervenții care schimbă specificul zonei. Astfel de exemple în Grigorescu:
Vezi și

FOTO Grigorescu, așa cum nu-l știai. Cum arăta cartierul clujean cu jumătate de secol în urmă

Un exemplu de zonă care ar trebui și mai atent protejată de intervenții imobiliare agresive, cartier care ar trebui menținut: Andrei Mureșanu, unde se fac și construcții, dar cu restricții.

Str A. Muresanu. Sursa imagine: Gabriella Leu
Str A. Muresanu. Sursa imagine: Gabriella Leu
“Când s-au edificat cartierele Grigorescu și Gheorgheni a început să se folosească experiența internațională, cu asigurarea indicatorilor de spații verzi, parcaje, dotări. Ghinionul cartierul Grigorescu e că a prins etapa de îndesiri. Cartierul Gheorgheni a scăpat, ar merita să fie pe lista patrimoniului. Arată modul în care s-a gândit locuirea la un moment dat. E blamată perioada comunismului și veți spune că eu fac parte din generația de atunci. Da, am lucrat și atunci și pot să spun că și în acea perioadă au existat arhitecți care s-au dăruit profesiei”, spune arhitectul Vasile Mitrea, unul dintre cei care au participat la “desenarea” marilor cartiere și care a pledat pentru spații verzi în ultimii ani și în boom imobiliar.
În condiţiile unei presiuni imense de densificare şi construire, şi arhitecţii anilor comunişti aveau “bătălii” de dus.
Nu era deloc simplu pentru un arhitect/urbanist în acea perioada, deoarece era o presiune imensă de sporire a densității locuirii fiind date inclusiv ordine (legi) in a est sens. Ceea ce în schimb a făcut diferenţa a fost faptul că proiectele de cartiere se elaborau de o echipă multidisciplinară formată din diverşi profesionişti şi care îşi bazau deciziile şi soluţiile propuse pe studiu (de însorire, de transport, de asigurare a infrastructurii edilitare, de asigurare a dotărilor publice necesare – de ex. o grădiniţă deserveşte locuinţele de pe o rază de cca. 500m)… Şi compromisuri erau puţine. Cel mai dens cartier al Clujului a ajuns să fie cartierul Mănăştur, zona Mehedinți, dar care în comparaţie cu noile dezvoltări imobiliare pare aerisit”, a comentat actualul arhitect şef al Judeţului, Claudiu Salanţă.
Vezi și

Atunci: hectare întregi neconstruite, unele la marginea pădurii sau în pădure, în jurul lacului sau în locul unor foste fabrici și un oraș a cărui siluetă era definită de turnurile catedralelor. Acum: blocuri, blocuri, blocuri, turnuri, clădiri de birouri cu fațade de sticlă, mall-uri și blocuri, blocuri, blocuri. Dezvoltatori de profesie sau pur și simplu oameni (de afaceri) cu bani disponibili au investit în ceea ce mulți ani a fost piața momentului: imobiliarele. S-a construit mult și nu neaparat bine, după cum au atras atenția specialiștii, în boom imobiliar și în niște vremuri “fierbinți”, în care vechiul Plan Urbanistic General (PUG, din 1999) nu mai făcea față avântului de construcții. S-a construit chiar și în perioada în care planul care ar fi trebuit să dicteze construirea în oraș era oficial expirat, până să intre în vigoare oficial unul nou. S-a construit în sistem “urbanism de parcelă”, cum l-au numit arhitecții, în care fiecare dezvoltator își făcea propriul plan pe terenul său, fără să fie neaparat integrat într-o strategie a orașului, au apărut celebrele de acum “blocuri între case”, au apărut zone întregi care altădată erau terenuri și dealuri cu vegetație și care s-au transformat rapid în noi “cartiere”, umplute de blocuri – mari, mici, mijlocii – alături de case mai pașnice. Cartierele de mai sus au ghilimele pentru că zonele respective au crescut fără să îndeplinească neaparat condițiile cartierelor de definiție tradițională: fără servicii, fără comerț, școli, grădinițe și, adesea, fără infrastructura necesară care să le deservească, zone unde funcțiunile de locuire au luat-o înaintea oricăror servicii (Câmpului și Bună Ziua se numără printre exemplele date de ani de zile de urbaniști). Între timp, unele aspecte s-au îmbunătățit, au mai apărut străzi și servicii, dar și noi locuințe. Un nou PUG e în vigoare de la final de 2014. În anii de după ’90 au mai dispărut zone verzi, s-au bordat maluri de apă cu noi construcții, au apărut turnuri care concurează turnurile catedralelor, s-a construit în pădure (Făget), pe foste platforme de fabrici au apărut clădiri care să deservească noua orientare a orașului: birouri pentru servicii. S-au ridicat și proiecte apreciate, au apărut locuințe care să mai acopere din cererea care încă există (deși prețurile apartamentelor sunt cele mai ridicate din țară), au apărut servicii de care orașul avea nevoie. Există și ansambluri cu servicii sau spații verzi, au mai apărut și câte o grădiniță și spații de servicii. Mai pe scurt: bine sau, uneori, cu proiecte controversate, orașul a crescut.

Recent, o companie cu birou în Cluj activă în furnizarea de soluții software dedicate tocmai pieței imobiliare a adunat câteva imagini în care arată niște etape de evoluție: atunci / acum. Yardi a întocmit o listă cu proiecte care arată cum s-a schimbat orașul în câțiva ani. “Am vrut să punem în lumină și schimbările de pe plan local printr-un proiect vizual cu ajutorul Google Street View”, spun reprezentanții Yardi. Lista cuprinde 11 proiecte, împărțite pe trei categorii principale: rezidențial, office și altele, care au fost alese în funcție de imaginile stocate de Google și de impactul vizual asupra peisajului urban. “Numită Capitala Europeană a Tineretului în 2015, Cluj-Napoca constituie un punct de atracție pentru studenți și turiști deopotrivă, fiind gazda a numeroase festivaluri de renume internațional, precum TIFF, Temps D’Images și Untold, declarat „Cel mai mare festival din Europa.” Străzile citadelei alcătuiesc un mix deosebit de stiluri arhitecturale care îi reflectă istoria la fiecare pas, de la catedrale gotice și palate baroce, până la blocurile din cartierele muncitorești și cele 24 hectare de clădiri moderne de birouri. Hub-uri technologice, inițiative civice și comunitare, artă și antreprenoriat, dinamism și dezvoltare, Clujul le are pe toate. Cu toate aceste aspecte care redefinesc orașul, piața imobiliară locală se bucură de o expansiune vizibilă, înnoind fațada Clujului”, motivează inițiatorii demersului. La acest proiect au contribuit: Ruxandra Pătrașcu-Maian, Ioana Popovici, Arianne Stritter, Mircea Hodiș și Ioana Pop.

Nu este vorba de un top al proiectelor, menționează reprezentanții companiei. “Proiectele au fost alese în funcție de imaginile și datele stocate de Google și de impactul vizual puternic pe care îl au asupra peisajului urban al Clujului. Am vrut să punem în lumină diferite categorii de imobile: rezidențial, office, timp liber, educațional, religios. Nu este un top al celor mai reușite proiecte. Există foarte multe inițiative imobiliare care merită menționate. Vom lua în considerare opțiunea de a extinde acest studiu”, a precizat pentru Actualdecluj.ro Enikő László, specialist PR la Yardi.

Am vrut să aflăm ce spune despre construirea în acești ani recenți unul dintre cei mai reputați arhitecți ai orașului, Vasile Mitrea, care a contribuit și la scrierea unei cărți despre evoluția orașului: “Cluj-Napoca in proiecte – 50 de ani. 1960-2010”. “O primă problemă care a apărut, din păcate, în această dezvoltare imobiliară a orașului este că ea nu a fost făcută în realitate sub controlul administrației, ci a fost mai ales determinată de interesul privaților. Iar lor nu le-a păsat întotdeauna dacă aveau la standarde actuale asigurate dotările necesare: accese, circulații, infrastructură, servicii. Așa că au apărut, în timp, multe nemulțumiri și chiar procese. S-au făcut de exemplu locuințe, dar fără acces sau cu infrastructură dubdimensionată. Cu alei sau fundături, nu cu străzi, cu drumuri de 4-5 metri, când standardele spun că un drum trebuie să aibă 3,5 m pe bandă, plus trotuare. Felul în care au apărut noile construcții a făcut să se nască conflicte pe regimul de înălțime. Spunându-se că e depășit PUG-ul vechi, au apărut derogări, nu neaparat corecte”, amintește Mitrea. Ceva bun în acești ani? “Partea bună este că în sfârșit suprafața locuibilă a crescut și a crescut și calitatea locuințelor. Mă refer strict la suprafețele locuite, nu la locuire, care e un concept mult mai amplu, ce include și dotările unei zone”, precizează Mitrea. Pentru o imagine, cu cifre a evoluției orașului: intravilanul Clujului a crescut de la 3.987 ha cât era în 1990 la peste 10.000 de ha acum.

Multe dintre proiecte au bifat rapid succes comercial, au fost “consumate” în piață și au fost integrate în viața economică a orașului: locuințele au fost cumpărate, spațiile de birouri au fost ocupate de mari companii, spațiile comerciale au fost ocupate de branduri și sunt acum populate de cumpărătorii care le așteptau.

Redăm în continuare proiectele și imaginile din lista Yardi, alături de fragmente din prezentare (articolul integral poate fi consultat AICI):

* Mișcați săgeata de la stânga la dreapta pe fiecare imagine:

REZIDENȚIAL

  1. Cartier Europa

Cartierul Europa, cunoscut și ca Zorilor-Sud, a atras mulți clujeni în căutare de liniște și aer proaspăt. Amplasat în partea de sud a municipiului, str. Eugen Ionescu fiind un punct de reper, cartierul include construcții noi, fie vile sau complexuri rezidențiale. Un alt exemplu asemănător este strada Câmpului, parte din colonia Făget, paralelă cu strada Eugen Ionescu. Cartierul Europa este delimitat de str. Mikó Imre, Calea Turzii și Colonia Făget, fiind în prelungirea cartierului Zorilor.
manastur si europa 2003-2014

  1. Galeria Comercială Platinia

Un ansamblu rezidențial care va avea la primele două nivele un mall. Locația: fosta fabrică de bere Ursus, aproape de zona parcului, stadionului și a Sălii Polivalente.  Se estimează că proiectul va fi finalizat în martie 2017 și va cuprinde o suprafață de 55.000 mp cu un total de 320 de apartamente.

  1. Proiectele Rezidențiale Între Lacuri

Complexul de 10 etaje, Park Lake Residence, se află în cartierul Între Lacuri și este unul dintre ultimele blocuri de locuințe construite între lacurile din Gheorgheni. Vizavi de Park Lake se află două imobile noi, finalizate în 2015, Proiect Dunării 20B pentru locuințe și Proiect Dunării 20B cu regim hotelier. Poziționarea clădirilor este extrem de avantajoasă, acestea fiind situate la mai puțin de 10 minute de Iulius Mall, FSEGA și United Business Center Tower.

  1. Platinia Lounge Residence

Clădirea este situată pe strada Dorobanților, la 10 minute distanță de mers pe jos față de Piața Avram Iancu, fiind aproape de diferite instituții de învățământ, cum ar fi Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea” și FSPAC (Facultatea de Știinte Politice, Administrative și ale Comunicării).

  1. Cartier Bună Ziua

Situat în partea de sud a orașului, cartierul Bună Ziua este unul relativ nou pe piața clujeană, acesta fiind într-o dezvoltare continuă începând cu anii `90. Locația este una avantajoasă, fiind poziționat între cartierele Andrei Mureșanu, Zorilor și Gheorgheni, aproape de centre comerciale și diferite unități de învățământ. Accesul e facilitat de câteva artere principale de circulație, cum ar fi Calea Turzii, str. Fagului sau str. Bună ziua.
buna-ziua-2003-2014

OFFICE

  1. The Office Business Center

Aflată în același loc unde era odată fabrica de Tricotaje Someșul, The Office Business Center, inaugurată în mai 2014, este cea mai mare clădire de birouri din Cluj Napoca cu un un total de 54.000 mp (la finalizarea proiectului). Clădirea de pe strada 21 Decembrie 1989 oferă birouri de tip A. Are certificat BREEAM (Building Research Establishment Environmental Assessment Method) și, alături de birouri și servicii: cafenele, un restaurant, un wine bar și o terasă interioară.

7. United Business Center Tower

Clădirea UBCT, inaugurată în septembrie 2014, oferă birouri de tip A pe o suprafață de 10.000 mp distribuită pe 11 etaje și este în curs de certificare LEED (Leadership in Energy & Environmental Design). Construcția situată pe strada Al. Vaida Voievod, vizavi de FSEGA și complexul rezidențial Riviera, are ieșire direct în Parcul Iulius.

  1. NTT Data Tower

Inaugurat la 3 iunie 2016, noul sediu NTT Data se află pe strada Constanța, foarte aproape de Platinia Elite Residence și de zona centrală. Clădirea are 12 etaje pe o suprafață de 10.000 m2 și cuprinde birouri, săli de conferințe, o bibliotecă, un restaurant, precum și un etaj dedicat zonei de relaxare pentru angajații companiei.

  1. Domus Business Center

Cu o poziție de invidiat pe strada Victor Deleu din Piața Muzeului, Domus Business Center e locul unde trecutul se împletește cu prezentul. Subsolul acesteia adăpostește un sit archeologic de ruine romane de dinaintea cuceririi Daciei, care pot fi vizitate la cerere.Clădirea finalizată în 2013 a fost dezvoltată conform standardului pentru clădiri de birouri BOMA – Building Owners and Managers Association .

TIMP LIBER, EDUCATIONAL SI RELIGIOS

10. Sala Polivalentă

Sala Polivalentă, cea mai mare și nouă construcție de acest tip din România, a fost inaugurată în octombrie 2014 cu un concert James Blunt. Sala multifuncțională de pe strada Uzinei Electrice este construită pe cinci nivele și își poate extinde capacitatea de la 7.300 de locuri la 10.000. Faţada acesteia conţine panouri solare care transformă energia solară în energie electrică şi are capacitatea de a recupera şi folosi apa de ploaie sau zăpada. Designul architectural al clădirii se îmbină perfect cu cel al Cluj Arenei, împreună devenind un simbol al orașului.

  1. Universitatea Sapientia

Construcția celei mai recente clădiri a Universității Sapientia a fost inaugurată în 2013 și se află pe Calea Turzii, la doar cinci minute de cea mai mare Catedrală Greco-Catolică din România, situată în Piața Cipariu. Aceasta găzduiește Facultatea de Științe și Arte, dotată cu un amfiteatru de 200 de locuri, cabine pentru traduceri şi un studio de televiziune de 200 mp.

Imagine cu “înainte”: o clădire – bloc, gri şi opacă. Urmează intervenţia, în care o bucată din miezul clădirii e “scobită”, scoasă afară, ca să lase loc unui atrium şi aşa totul se schimbă în interior, iar în imaginea de “După” şi exteriorul e modificat dramatic: a apărut o faţadă prietenoasă şi o clădire legată de împrejurimi. E doar una dintre imaginile cu care rămâi după o prezentare a arhitectului englez David Cash, preşedintele biroului britanic BDP. Apoi urmează proiectul Liverpool One – o arie imensă, cu clădiri noi şi altele renovate – despre reconversie în oraş. Şi câteva intervenţii care îţi trezesc nostalgii, despre cum într-un oraş o clădire-emblemă nu trebuie ascunsă. În niciun fel. Asta nu înseamnă doar grijă pentru cum construieşti în vecinătatea ei, ci atenţie pentru cum construieşti oriunde în oraş, în aşa fel încât să nu obturezi priveliştea înspre acel obiectiv – simbol. Într-un oraş în care, adesea, nu contează nici măcar regula corectei vecinătăţi, preocuparea pentru “silueta” oraşului pare de-a dreptul o sofisticată grijă pretenţioasă. Mai urmează, apoi, un proiect pentru o şcoală, dar nu e orice şcoală, ci una care aduce conceptul “the cool school” – şcoala cool, care să arate mai mult a club decât a instituţie sobră, pentru a o face mai atractivă pentru elevi. Şi apoi un al proiect vine cu imagini de spital cu holuri luminoase, decorat cu statui -jocuri la interior, cu vedere spre parc şi copaci, pentru a crea un mediu cu ceva prietenos pentru nişte copii atfel bolnavi şi necăjiţi.

dsc_3742

dsc_3741

dsc_3739

Mai multe proiecte AICI

Aşa că după prezentarea britanicului de la Architecture, conferinţă organizată de Libero Events la început de octombrie, l-am oprit pe David Cash pentru o discuţie despre oraşe.

 

Actualdecluj.ro: Să creezi oraşe ca locuri pentru oameni. Aceasta a fost tema prezentării dvs. Cum vi s-a părut, la primul contact, Clujul? E un oraş pentru oameni?

David Cash: Da, de fapt da. Văd că se întâmplă lucruri aici, e acum şi un festival în desfăşurare (în oraşul festivalier, n.red.). Despre asta e vorba. Oraşul e despre oameni care vor să vină aici, oraşele trebuie să fie locuri unde oamenii să vrea să vină. În UK sunt câteva locuri unde oamenii nu vor neaparat să fie.

De ce? Când nu mai vor să vină oamenii?

Există oraşe în care oamenii locuiau, de fapt, în afara oraşului: ziua veneau la muncă, seara plecau acasă în suburbii. Lucrurile s-au mai schimbat. Sunt acum tineri care trăiesc în centru, iar asta face ca oraşul să fie mai vibrant,e important să ai un mix de activităţi, de funcţiuni, mai ales cele de recreere.

Asta face, aşadar, ca un oraş să fie atractiv – mixul de activităţi?

Sunt multe lucruri care fac ca un oraş să fie unul în care e plăcut să trăieşti, iar aceste elemente constituie o parte din acele lucruri. Un alt exemplu poate fi dat dacă vorbim de funcţiunile din oraş. Când ai clădiri cum sunt marile centre comerciale care “se uită” doar spre interior, iar pe din afară sunt ziduri goale, asta rupe un oraş, îl face mai puţin penetrabil. Când lucram la Liverpool 1 (complex imobiliar din Liverpool care a presupus redesign şi reconversie, n.red.) am încercat să facem conexiuni ale centrului comercial cu zone de lângă. E important. Când vii în centru în Cluj, vezi o stradă şi vrei să mergi pe ea, zăreşti o curte – vrei să vezi ce e înăuntru.

Deci avem aşa ceva în Cluj, avem un astfel de oraş, cu conexiuni?

Aveţi, cred că da. Ce nu aveţi: mari centre comerciale noi în centru. Aveţi zone de cumpărături în afară sau în cartiere, ceea ce e ok, dar e şi un pericol. Unul dintre lucrurile pentru care oamenii vin în centru e tocmai ieşitul la cumpărături; dacă centrul comercial e în afara oraşului, oamenii merg acolo, nu mai vin în “inima” oraşului. E important ca Clujul să aibă noi investiţii comerciale în oraş, să atragă oamenii aici.

Despre ce fel de centre comerciale vorbim? Ce poţi să aduci în centrul unui oraş?

E uimitor ce poţi face. Genul de centre comerciale pe care probabil nu le-ai pune în centru sunt supermarketuri de mari dimensiuni, care au o amprentă mare la sol, care ocupă un lot mare de teren. Dar ai putea avea nevoie de  magazine universale (department store), pe câteva etaje, care nu au o mare amprentă la sol şi deţine un mix bun de magazine, unele de modă, în special. Dacă tinerii se uită la haine, la echipament sportiv se vor duce afară, nu vin în centru (în lipsă de ofertă). Un mall la periferie e o ameninţare pentru centru. Dacă un oraş cum e Clujul are mari mall-uri în afara oraşului, e important să dezvolte o ofertă puternică de comerţ şi în centru.

Adică e nevoie de un echilibru?

Trebuie. Cei din Manchester au construit un mare centru comercial în afara oraşului, dar e amplasat între Manchester şi Liverpool, aşa că mulţi locuitori din Liverpool mergeau acolo, iar centrul oraşului a devenit tot mai părăsit. Liverpool 1, dezvoltarea la care am lucrat noi, ocupă o zonă extinsă. Nu trebuie ca un centru comercial în oraş să fie atât de mare. Poate fi vorba de o conversie din clădiri existente sau de un mix între clădiri reconvertite şi unele noi. Nu trebuie să fie doar construcţii noi, dar ai nevoie de plan, de un masterplan pentru întreaga zonă ce ar aduce totul laolaltă.

Poţi face asta şi nu neaparat să cauţi un teren nou de construit, ceea ce poate fi greu într-un oraş compact; se pot face reconversii…

Sunt multe clădiri foarte frumoase în Cluj care au nevoie să fie renovate. Unele sunt renovate, altele au nevoie de astfel de intervenţii. Vor avea nevoie şi de funcţiuni noi. Cele de relaxare, de petrecere a timpului liber sunt foarte bune – restaurante, baruri. Vezi oameni venind în centru pentru astfel de activităţi. Dar ai nevoie şi de alte lucruri. În mod evident există şi funcţiuni culturale: cinema, teatru, ceea ce e grozav, şi funcţiuni rezidenţiale. Dar e nevoie şi de spaţii comerciale. Dacă vorbim de construcţii noi, cred că e important să alegi situl potrivit. Nu poţi să pui o astfel de clădire în cea mai sensibilă zonă a centrului istoric, dar trebuie să găseşti un loc aproape de centrul oraşului, aşa încât să ajuţi centrul istoric; fără să îl distrugi.

Cum construieşti într-un oraş cum e Clujul, un oraş cu clădiri istorice? Când vorbeaţi de proiectele din Liverpool menţionaţi cât de importantă a fost conservarea priveliştilor înspre obiective importante. Cum construieşti într-un centru istoric?

Construieşti cu mare grijă. Trebuie să ai grijă la spaţiul public. Investiţiile în spaţii publice, în străzi, în pieţe poate să îi stimuleze pe proprietarii clădirilor din zonă să investească la rândul lor, să renoveze imobilele. Dacă vrei să construieşti clădiri noi, e important să identifici obiectivele-cheie, clădirile importante pentru silueta oraşului. Există clădiri importante pentru Cluj: care au un turn, un dom, un element important. Trebuie să identifici acele puncte cheie de perspectivă, pentru ca atunci când apar clădiri noi acestea să încadreze priveliştea, nu să o blocheze. Asta e parte a procesului de realizarea a unui masterplan. Poţi găsi locuri mai puţin sensibile unde poţi pune clădiri noi, poţi identifica bucăţi de terenuri. Clădirile mari de retail se comportă într-un anume fel. Le numim “ancore”. E nevoie de un punct de atracţie major, care, prin natura sa, e mare. Când ai aşa ceva, vin şi locuri mai mici care apar pe lângă. Trebuie să ai ceva ce îi face pe oameni să vrea să vină.

Vorbiţi despre funcţiuni care atrag oameni. Cât de important e spaţiul public în tot acest proces, de a aduce dezvoltări noi în oraş?

Într-un centru de oraş calitatea clădirilor e foarte importantă, evident. Trebuie să ne uităm la ele, unele clădiri trebuie renovate. La fel de importante ca imobilele sunt însă şi spaţiile dintre ele. Acestea sunt locurile unde oamenii vor să fie, unde vor să stea. Dacă sunt locuri frumoase, atractive, locuri unde oamenii se simt bucuroşi, entuziasmaţi, unde vor să vină laolaltă atunci oraşul va fi unul de succes. Şi atunci va fi de succces şi pe plan comercial şi pe plan social. Totul e legat, nu e ceva simplu. Trebuie să pui totul laolată, ai nevoie şi de activitate, de comerţ.

Ajungem din nou la ideea de Masterplan. Nu pui, deci, orice vrei, oriunde vrei.

Nu e vorba doar de arhitectură în construcţia oraşului, e nevoie de un masterplan puternic care să aducă totul laolaltă. E nevoie de arhitecţi buni care să proiecteze clădirile, de specialişti în amenajări peisagere pentru spaţiile publice, de specialişti pentru iluminat. E nevoie de toate aceste lucruri ca să facă un întreg.

Sursa foto: BDP
Sursa foto: BDP

 

Cum se derulează acest proces în Marea Britanie? Există o competiţie, se ocupă administraţia publică de tot?

În Liverpool, pentru o perioadă îndelungată de timp, s-au întâmplat puţine lucruri. Alte oraşe au luat-o înainte, în timp ce Liverpool-ul avea probleme politice. Când Liverpool-ul s-a adunat avea deja de învăţat de la alte oraşe. Din fiecare dezvoltare nouă înveţi ceva. Poţi să te uiţi la o ţară ca Marea Britanie – am făcut lucruri bune acolo, dar şi rele; poţi să înveţi din lucrurile bune, dar şi din cele rele care nu au funcţionat. Liverpool a făcut asta. Trebuie să vezi ce funcţionează şi ce nu. Acum, cu internetul, cu social media e importantă construirea reputaţiilor oraşelor. E un lucru minunat.

Ajută internetul în profesia dvs? Ne ajută oraşele?

Cred că ne ţine atenţi la ceea ce se întâmplă, ne ţine “în gardă”. Comunicarea merge acum foarte repede, dacă faci o greşeală, se află imediat. Poţi fi în Cluj şi să ştii ce se întâmplă în New York, la Londra, în Liverpool. E minunat. Nu ai de ce să te temi. E puţin înspăimântător totuşi, că lucrurile se întâmplă atât de repede. Se schimbă multe lururi, iar asta te face să te întrebi şi cum se vor schimba obiceiurle oamenilor. De exemplu: se vor muta cumpărăturile online? Cred că nu. Oricât te uiţi la ceva online, trebuie să şi vezi produsul, să simţi, să probezi. Oamenii sunt sociabili, le place să se adune. Nu cred că mulţi vor dori să stea în faţa ecranului, să cumpere de acolo.

 

 

 

Sursa foto: Architecture

Vi s-a întâmplat recent să fiţi în postura de pieton şi să simţiţi că aveţi tot mai puţin loc în oraş? Aţi observat că în cartier nu puteţi merge pe trotuar, fiindcă maşinile sunt parcate fără să lase loc de un pas de om alături (darmite loc de cărucior)? Vi s-a întâmplat să vă daţi la o parte chiar pe pietonală, în centru, fiindcă un şofer se strecura să parcheze? E doar un aspect care contribuie la tabloul oraşelor de azi, care ar putea fi ameliorat prin nişte simple intervenţii de reglementare şi bun simţ. Despre oraşele României de azi a punctat câteva elemente Eveline Petcu, româncă ce lucrează la unul dintre cele mai renumite birouri europene cu preocupări în zona urbanismului – Gehl Architects. Tânăra a lucrat, în România, la un proiect de mici dimensiuni pentru Alba Iulia şi a ajuns în vizită la Cluj, pentru conferinţa Architecture, a celor de la Libero Events. Despre spaţii pentru pietoni, piste de biciclete, trenduri în oraşe şi spaţii publice, Eveline Petcu a punctat câteva aspecte, într-o discuţie cu Actualdecluj.ro

Aceasta a susţinut la Cluj o prezentare despre oraşe şi siguranţă. Mai multe aici:

Cum “luptă” urbanismul cu infracţionalitate. Nota Clujului la siguranţă şi exemple de la vestici

În februarie, chiar fondatorul Gehl Architects a venit în România, la vecinii din Alba. Jan Gehl, arhitect de origine daneză specializat în domeniul proiectării și regenerării urbane, a susţinut o prezentare despre orașe și cărțile sale despre orașe. Asta după ce a studiat sau a lucrat prin compania pe care a fondat-o la proiecte de urbanism în orașe din întreaga lume.

Despre descurajarea traficului auto şi ”Orașe atractive pentru locuit în secolul XXI”:

Orașe pentru oameni versus Orașe pentru mașini. Un arhitect danez ne arată cum suntem cu zeci de ani în urmă

Câtva luni mai târziu, Eveline Petcu revine în România, unde singura colaborare în zona urbanismului (de pus în practică, nu doar dezbătut în prezentări) s-a concretizat deocamdată în Alba, pentru o lucrare de mici dimensiuni. “Am mai avut un proiect mic mic, în Bucureşti, cu care nu s-a întâmplat nimic. Acum, pentru Alba Iulia am făcut un mic raport pentru o strategie a oraşului, pentru oameni şi cultură. Acest contract s-a încheiat, a fost unul foarte scurt. Practic, o săptămână am observat ce s-a întâmplat acolo în spaţiul public. Apoi, la Copenhaga, am realizat un raport cu nişte sugestii strategice, cu demersuri care pot să înceapă acum, am arătat ce schimbări se pot face pe scurtă durată sau lungă durată”, ne explică Eveline Petcu. Una dintre problemele identificate ţine tocmai de punctul dureros pentru multe oraşe din România: parcările. “Sunt nişte lucruri foarte foarte simple care se pot face. Cei de la Alba erau deja foarte focusaţi pe parcări. Nicăieri, niciun oraş (în România) nu reglementează strict unde se parchează. Şi aici, în Cluj, mergeam pe trotuar şi îmi dădeam seama că trebuie să merg pe mijlocul străzii, fiindcă cineva e parcat în mijlocul trotuarului. Prima chestie care se poate face: să reglementezi parcările şi să dai amenzi celor care nu parchează cum trebuie”, punctează Eveline Petcu.

Un al doilea punct spinos în Urbanismul de România: nimic nu se leagă

“În Alba au început deja să dezvolte o reţea de biciclete şi piste de biciclete, dar din păcate au luat spaţiu de la pietoni. Au pictat benzile de biciclete pe trotuar. De fiecare dată când refăceau o stradă puneau piste de biciclete. Trebuie, în general, să existe o idee de dezvoltare, care e mult mai completă şi integrată şi pe o scară foarte mare. Ca să ştii când investeşti bani în strada asta şi dedici loc pentru o pistă de biciclete că la un moment dat, peste nu ştiu câţi ani, acea pistă va fi parte dintr-o reţea. Că va fi conectată. Lucrăm cu paşii aceştia mici spre ceva mai mare care funcţionează“, arată reprezentanta echipei Gehl. Acum lucrurile nu se leagă. “Asta e prima chestie pe care toate oraşele din România trebuie să o înţeleagă: cum să lucreze pe scară mai mare şi să facă planuri strategice care îndrumă toată dezvoltarea. Proiectele mici trebuie toate legate unul de altul”, spune Petcu.

Un exemplu recent despre cum se ia din spaţiul pietonilor, chiar şi cu intenţii onorabile – pentru crearea de benzi dedicate transportului în comun:

Nou scandal la Cluj. Primăria acuzată că “fură” de la pietoni ca să facă transport public performant

Oraşele care au totuşi oameni ce folosesc spaţiile publice – fie ele bune, rele, multe sau puţine – au deja un mare avantaj. Dar se impun îmbunătăţiri. Ce oferi acestor oameni care ies în spaţiile publice? “Alba ne-a surprins că e un oraş mic, dar are o tonă de oameni în spaţile publice. În alte oraşe nu e aşa. Poţi să lucrezi cu asta, e deja un plus mare. Oamenii sunt deja în spaţiul public. Peste tot în România –  Bucureşti, Cluj, Alba – spaţiile de joacă pentru copii au acelaşi tipar: tobogane, leagăne pentru copii de 1, 3, 5 ani, iar pentru cei mai mari nu e nimic. Trebuie să te gândeşti la toate categoriile, la toate grupele de vârstă. În loc să laşi un copil de 14 ani să se dea cu rolele în mijlocul străzii, mai bine faci un loc pentru mai mulţi, care să poată fi folosit de mai multe grupuri, care să fie multifuncţional”, arată Petcu.

“Cred că în toate oraşele din România mai e de lucrat încă. Interesant e totuşi că deja se schimbă puţin gândirea. De exemplu, în Bucureşti, la 5 ani distanţă de când nu am fost în vizită, s-au schimbat multe lucruri – de pe unele bulevarede au scos complet maşinilie. Apoi, au apărut conferinţe ca acestea (Architecture – Cluj), pentru oraşe pentru pietoni, pentru ceea ce se vrea pentru generaţiile viitoare. Am fost chemaţi în Alba. Cred că au început oamenii să gândescă astfel. Cei din generaţia “millennials” nu vor neaparat o casă mare pe un teren mare; văd care e partea pozitivă în a trăi în oraş. Iar când trăieşti în oraş, trăieşti “mai mic”. Poate nu îţi trebuie maşină. Sper să se mai schimbe lucrurile cu generaţia aceasta”, spune Petcu.

Şi încă un trend pozitiv, care se vede deocamdată la vestici: dezvoltatorii au început să pună preţ pe împrejurimi şi spaţiu public. “În ultimul timp sunt mult mai mulţi clienţi privaţi care înţeleg care e valoarea spaţiului, care înţeleg valoarea unui demers pentru a îmbunătăţi aceste spaţii. Sunt multe date de bază care arată că valoarea apartamentului creşte dacă ai un spaţiu bun lângă tine, dacă trotuarul e amenajat. Poate până la urmă înţeleg şi dezvoltatorii. În multe ţări nordice, vest europene administraţia pune cereri mai mari, limitări mai drastice: vrei bloc de x apartamente, trebuie să şi construieşti spaţiu public. După ce îl plăteşti şi îl construieşti, noi îl preluăm şi îl administrăm”, exemplifică project managerul din echipa Gehl Architects.

 

 

Clujul e considerat un oraş sigur de către clujeni. Cam de un “8”, arată un sondaj recent. Ce fac însă europenii preocupaţi de urbanism de mai multă vreme decât noi, în oraşe tot mai vulnerabile la infracţiuni şi atacuri teroriste? Siguranţa în oraşe a fost una dintre temele de dezbatere de la conferinţa Architecture, care a adunat azi arhitecţii la Cinema Florin Piersic. Actualdecluj.ro vă prezintă câteva exemple şi concluzii.

Clujul e considerat un oraş sigur de către locuitorii săi. Până aici, nicio surpriză. Nu e însă 100% “protector” – cei mai mulţi i-ar da “8”. Cel puţin asta a reieşit dintr-un studiu prezentat ieri de Adina Moldan în cadrul conferintei Architecture şi realizat la iniţiativa organizatorilor de la Libero Events. Numărul celor care au răspuns nu e foarte mare – 264 – dar rezultatele aduc totuşi câteva indicii în ceea ce priveşte percepţia asupra siguranţei în oraş. “Majoritatea respondenţilor sunt femei şi cele mai multe dintre ele sunt tinere. Tragem de aici concluzia că cel mai mult sunt preocupate de siguranţă fetele. Majoritatea celor care au răspuns la sondaj spun că se simt cel mai în siguranţă acasă şi la serviciu, iar în zonele publice cel mai bine e precepută zona centrală”, arată Moldan. Dacă întrebăm cine ar trebui să răspundă în cea mai mare măsură de siguranţa cetăţenilor, evident că poliţia şi administraţia locală sunt pe primele locuri. “Dar un loc de frunte e ocupat şi de arhitecţi, 22,3% dintre participanţii la studiu indicându-i pe aceştia”, arată Adina Moldan.

grafic-siguranta

Dacă vine vorba despre îmbunătăţiri care ar putea să îi facă pe clujeni să se simtă mai în siguranţă, şi aici răspunsurile sunt previzibile: cei mai mulţi indică spre sisteme de iluminat mai eficiente şi supraveghere video.

Exemple de dincolo: flori împotriva scandalurilor şi “Efectul Bunica”

Asta e percepţia la noi. Ce se întâmplă însă la europenii pentru care urbanismul şi traiul civilizat sunt preocupări serioase şi constante? Ei bine, aflăm de la un alt speaker la Architecture: Eveline Petcu, româncă ce lucrează la unul dintre cele mai renumite birouri europene cu preocupări în zona urbanismului – Gehl Architects.

Despre viziunea daneză în desenarea oraşelor puteţi citi şi aici:

Orașe pentru oameni versus Orașe pentru mașini. Un arhitect danez ne arată cum suntem cu zeci de ani în urmă

În primul rând, iată cum arată un proces de desenare a spaţiului, conform teoriei celor de la biroul lui Gehl: munca începe cu analizarea situaţiei existente, urmată de designul spaţiului public şi abia apoi vine rândul preocupării pentru clădiri, aici fiind important mai ales ce se întâmplă la parter – zona care leagă exteriorul de interior. În ceea ce priveşte securitatea în oraşele prezentului, se pare că, până la urmă, soluţii pe care le-am numi de bun-simţ, dar orientate înspre oameni pot fi mai avantajoase decât tehnici costisitoare. Măcar în unele cazuri. “Conform unui studiu din Danemarca, se pare că de fapt camerele video nu au efect prea mare în ceea ce priveşte prevenţia infracţiunilor, dar pot fi eficiente măsuri de design urban”, arată Eveline Petcu. “Supravegherea pasivă” sau iluminatul deştept (strategic) pot aduce beneficii; la fel şi transformarea zonelor părăsite, unde maşinile abandonate fac parte din peisaje, în artere pietonale, care atrag oameni. O astfel de stradă transformată poate aduce cu până la 162% mai mulţi pietoni. Se merge, de asemenea, înspre renunţarea la “cartierele dormitor” (exclusiv de locuinţe) sau la cele exclusiv destinate afacerilor. Dimpotrivă, clădirile multifuncţionale şi zonele care îmbină tipuri diferite de funcţiuni pot asigura activitate 24 de ore din 24. Deci sunt mai sigure. “Dacă ai cartiere destinate doar locuinţelor şi zone doar pentru birouri, creezi de fapt spaţii unde limitezi viaţa la o perioadă din zi”, arată Eveline Petcu. În unele oamenii se retrag doar să doarmă, în altele merg la serviciu şi devin abandonate noaptea. Supravegherea pasivă sau “ochii oraşului” şi-au dovedit, de asemenea eficienţa: configurarea unei zone în aşa fel încât o proprietate să fie “privită” de alte trei propietăţi scade cu 38% rata criminalităţii.

Aleile lăturalnice transformate în locuri atractive pentru oameni (pietoni) scad, la rândul lor, riscurile de incidente. Un exemplu relevant vine din Melbourne, arată Petcu. O zonă de unde luau, de obicei, taxiuri tinerii care tocmai ieşeau din cluburi devenise în oraş loc unde izbucneau frecvent scandaluri. Ce fac autorităţile? Trimit poliţia? Nu. Cheamă un operator să înfiinţeze un chioşc unde se vând flori. Cu o condiţie: acesta să fie deschis non-stop. Noul tranzit generat în jurul chioşcului a dus la scăderea incidenţei scandalurilor. Alături de “Efectul florilor”, ar mai fi de menţionat “efectul bunica”: asta presupune să ai în oraşe locuri de şedere bine gândite, astfel încât să poată fi confortabile pentru vârstnici. “Oamenii încep să se comporte mai bine în preajma vârstnicilor. Poate nu e bunicul tău, nici al meu. Dar e bunicul cuiva”, arată Petcu.

Oraşele au nevoie, în continuare, şi de poliţie şi de măsuri de siguranţă impuse de autorităţi, menţionează aceasta. Violenţele şi atacurile teroriste au dus la regândirea oraşelor. Pentru un exemplu: bombe lăsate în cabinele telefonice publice au dus la redesignul cabinelor telefonice. Atacul din Oslo din 2011 a transformat oraşul nordic într-unul cu locuri baricadate. “La Oslo am fost chemaţi să găsim un echilibru între ceea ce înseamnă cartier închis super-securizat şi zone prietenoase cu oamenii. În loc să ne gândim la protejarea unor puncte cheie, a unor clădiri, am mers spre soluţii care ar putea îmbunătăţi întreaga zonă, mai ales fiindcă se investesc mulţi bani înspre aceste măsuri de securitate. Am identificat zonele vulnerabile, obiectivele care ar putea fi ţinte pentru atacuri teroriste, am propus unde să fie străzi pietonale sau cu acces limitat. Aceste atacuri sunt tot mai imprevizibile, se întâmplă oriunde – în spaţii publice, în săli de concerte, în restaurante. Un design urban bine gândit nu poate rezolva toate probleme de securitate. E nevoie de implicarea mai multor actori”, spune reprezentanta Gehl Architects.

Hidehiko Kanegae şi Paola Rizzi. Sursa foto: Scena Urbană

Scena Urbană a adus pe mal de Someş, la jumătatea lunii august, o expoziţie şi dezbateri cu privire la parcursul râului în cadrul orașului, cu focus pe Parcul Feroviarilor și parcul Oașului. Înainte de asta însă, în iulie, alături de Ordinul Arhitecţilor Filiala Transilvania în Cluj a avut loc o şcoală internaţională de vară, la care au venit studenţi şi profesori din Cluj, dar şi din afara României. La final de proiect, am discutat cu doi dintre ei – profesorul arhitect Paola Rizzi din Italia şi Hidehiko Kanegae, de la Ritsumeikan Univerity, specialist în urbanism în Japonia – despre ideile studenţilor şi propunerile lor pentru zona unde se află unul din parcurile uitate ale Clujului, dar şi despre oraşul de care aparţine acesta.

La final de „şcoală de vară”, echipele mixte de studenţi, cu specializări în domenii diferite şi provenind din şcoli diferite, au venit cu viziunile despre zona Parcului Feroviarilor, trasate în cele câteva zile pe care le-au avut la dispoziţie (e vorba despre parc, dar şi despre zonele învecinate, cu privire inclusiv înspre zone industriale în proces de reconversie). Menţionăm că primăria a anunţat că face demersuri să preia Parcul Feroviarilor de la  Compania Națională de Căi Ferate CFR SA şi că urmează să se lanseze şi un concurs de soluţii pe această temă.

Sursa imagine: Scena Urbana
Sursa imagine: Scena Urbana

O echipă a avut ca temă aleasă „Conexiunile”, a propus restricţii de construire în zonele cu risc, îmbunătăţirea infrastructurii, staţii noi pentru încurajarea transportului public, amenajarea Parcului Feroviarilor, construirea de poduri, reconversii în zona industrială şi conexiuni ale zonelor, folosind râul şi promenadele. O altă echipă a venit cu o alt fel de soluţie: aducerea unor funcţiuni universitare în zonă, în speţă pe terenuri „brownfield” din zona industrială în proces de reconversie. Tot în zonă ar putea exista şi loc dedicat afacerilor de tip start-up şi implicarea locuitorilor în procesul de redesign. O a treia echipă a propus conceptul de „ţesut” comunitatea. A propus poduri peste râu şi căi pietonale, legarea zonelor verzi şi a funcţiunilor plus activităţi noi. Malul râului primeşte pietonale, iar Parcul Feroviarilor poate fi legat de cel de pe Oaşului. Zona parcului are nevoie de îmbunătăţiri – o mică piaţă, loc de joacă pentru copii, zonă sportivă, o zonă centrală comună, unde oamenii se pot aduna pentru evenimente. Echipa a patra propune la rândul său legarea spaţiilor verzi de pe malul Someşului prin promenade şi conexiunea cu parcul Oaşului. Pentru revitalizarea zonei ar fi nevoie de o investiţie nouă, consideră studenţii – clădiri mai înalte, şase etaje. Asta ca să îi convingă şi pe alţi investitori să reacţioneze la schimbare. O plajă ar mai putea, de asemenea, apărea în zonă, iar în parc şi un amfiteatru pentru concerte şi restaurant. Zona verde „se împrăştie” în vecinătate.

  13934597_1184046478326720_5161595694126487929_n

 

13934966_1184046678326700_5421154799957598180_n

 

Sursa imagine: Scena Urbană

13938380_1184046758326692_2744982539013951400_n

 

Sursa imagine: Scena Urbană

 

13962704_1184046178326750_2785774329071345938_n

 

Sursa imagine: Scena Urbană

 

14039916_1184047024993332_7610961968128356236_n

 

Înainte să îşi ia rămas-bun de la studenţi, doi dintre profesori, Paola Rizzi şi Hidehiko Kanegae, apucă să împărtăşească câteva impresii cu Actualdecluj.ro despre propunerile care vor să ajute la “învierea” zonei

Ca o concluzie, după prezentare, care ar fi cel mai bun plan care s-ar putea întocmi adunând din toate aceste idei? S-au pus întrebări, s-au propus unele posibile soluții, s-au trasat strategii, pe planșe. „Fiecare dintre participanți a realizat că nu e vorba doar de parc, doar de râu, doar de zona industrială. Ci că există legături între toate acestea. Fiecare echipă e diferită, datorită mixului de domenii din care vin studenții și datorită diferenţelor de vârstă – sunt studenți din anii 2, 3, dar și de la Doctorat, iar mixul de idei a fost foarte interesant, unele idei au fost strălucite, când le împarți cu cineva e cu atât mai interesant”, spune Paola Rizzi.

Insistăm: niște exemple de idei strălucite? „Fiecare echipă are puncte bune în proiectele sale. Există provocări în ceea ce privește felul în care poți să faci față problemelor de mediu și de siguranță; nu poți să rezolvi totul, nu poţi să rezolvi toate problemele, dar se pot oferi soluții de design, iar unele chiar au fost propuse: legarea parcului și deschiderea unor zone, deschiderea parcului spre zona rezidențială. Alte idei punctează că există două părți ale râului, nu doar una, există două maluri și ambele trebuie avute în vedere. Pentru ambele trebuie găsite soluții – de exemplu, poate că trebuie să punem piste de biciclete și mai mult verde. Toate echipele au identificat partea care e legată de poduri, de legătura cu linia ferată. Alții oferă soluții externe, cum ar fi un campus”, spune Rizzi.

E fezabilă o astfel de idee, a unui campus în zonă? Menționăm în plus (sau în minus) că universitățile sunt la Cluj mari proprietare de terenuri și bunuri imobiliare, așadar au unde să se dezvolte, în cazul în care nu au făcut-o deja. „O propunere de genul acesta ar putea fi fezabilă. E interesant că echipa care a venit cu această idee nu a spus că propune un campus model care să adune universitățile, care să devină ghetou. Propunerea a vizat un ansamblu cu funcțiuni mixte, unde principala temă ar fi adunarea infrastructurii universitare care e în oraș. Dar sunt propuse și funcțiuni rezidențiale și de relaxare, nu era vorba doar de un campus uriaș. Acela e modelul american, care nu ar merge aici”, punctează Rizzi.

E o idee bună să construiești în parc?, mai întrebăm, fiindcă una dintre propuneri menționa și o astfel de opțiune. Studenții au avut, de fapt, o exprimare inexactă, e explicația îndrumătoarei. „S-au exprimat greșit, ideea era nu că vor să se construiască în parc, ci că lângă parc se poate construi, poate ceva mai dens, adică în perimetrul parcului pot să apară proiecte care să anunțe o revitalizare a zonei. Unii se gândeau cum să intre cu căi de acces, pietonale și înspre zona rezidențială”, arată Paola

Sunt și idei propuse de studenţi care sunt, poate, de pus în analiză? Când discuția a ajuns la tema clădirilor înalte, profesorul japonez a ridicat problema infrastructurii de care e nevoie pentru a susține astfel de imobile. „Situl are potențial, e aproape de gară, iar de spații deschise este nevoie; dacă orașul vrea să se îndrepte spre zona gării, acesta ar putea să fie un fel de centru de afaceri. De ce clădiri înalte? (acolo unde ele se pretează). Pentru a crea spații deschise, la sol (o suprafață construită mai mare pe verticală lasă mai mult spațiu liber la sol). Acesta e motivul. Voiam să atrag atenția asupra acestui aspect. O altă problemă pe care am ridicat-o se referă la faptul că redezvoltările au uneori ca efecte că cei cu venituri mici sau medii sunt împinși în afară. Dar există soluții, se pot face locuințe sociale, pot apărea oportunități noi de locuri de muncă în zonă”, arată Hidehiko Kanegae.

Şi investitorii se pot bucura să audă măcar o parte dintre propunerile din cadrul prezentării de final a şcolii de vară, menite să “învie” zona; oricum, ne întrebăm şi în ce fel se poate dezvolta coerent şi sustenabil oraşul. E pozitiv, de pildă, să susţii trendul verde şi să spui că propui piste de biciclete, dar nu prea poți spera că, în viitorul apropiat, toți locuitorii/angajații din astfel de zone se vor deplasa cu bicicleta sau pe jos. Ce soluţii sunt pentru astfel de aspecte? „Aici aș veni cu o precizare. Spre exemplu, în Elveția trendul e să pui zona rezidențială în mix cu alte funcțiuni. Când spui „rezidențial” lumea se gândește la blocuri. Dar rezidențialul nu înseamnă automat blocuri mari. În competițiile pentru zone rezidențiale în Elveția criteriul e că trebuie să ai un mix, să adaugi și alte funcțiuni – comerciale sau de servicii. Când spuneau de clădiri mari, studenții nu se refereau la “zgârie-nori”, ei voiau să sublineze avantajul de a se crea spații publice pe teren. Același grup a identificat foarte bine și vulnerabilitățile zonei, care sunt de natură socială, economică, de transport și accesibilitate. Asta arată că ei sunt conștienți de problemele zonei”, adaugă Rizzi.

Prima impresie asupra parcului? „Protecția împotriva eventualelor inundații e insuficientă”, crede japonezul. „E un mare potențial acolo, dar e o zonă îngrădită. E o zonă cu garduri, izolată și separată. Eu nu sunt pentru dezvoltare și construire oriunde și peste tot, nu spun că trebuie să razi și să eliberezi totul. Dar trebuie să deschizi spațiile, să arunci gardurile, să pui ceva care să atragă oamenii acolo. Începând din parc și apoi gândindu-te la toată zonă. Acum aceea nu prea e o zonă unde vrei să te plimbi, dar există potențial, sunt grădini mici private, pe care poți să le vezi. Copiii se joacă în stradă, în siguranță, aș păstra asta ca valoare a locului. Unii au propus lărgirea pietonalelor, plantarea de copaci, crearea de străzi pietonale. Sunt lucruri care trebuie avute în vedere. Apa e un risc, dar e și o oportunitate, dacă știi cum să o folosești”, completează Rizzi.

 

Sursa foto: Scena Urbană

 

Cum se vede Clujul

„Clujul păstrează ceva din „scenariul” său unițial, dar sunt și dezvoltări noi, reconversii și clădiri noi. Mi se pare că nu am văzut un management prea bun în ceea ce privește clădirile istorice, nu înțeleg cum s-a permis construirea unora dintre clădirile noi din zonă, dacă te uiți la felul în care au fost inserate acolo. Ar fi bine să existe o zonă de conservare. Sigur, restaurarea e în regulă, e bine să se facă, dar trebuie să existe o preocupare pentru păstrarea peisajului original. Conservarea clădirilor istorice creează un fel de miez, iar zona din jur poate fi o zonă de conservare. Noile clădiri trebuie făcute cu atenție, în alte părți, în afara zonei istorice. Acum e ok, dar peste 20 de ani, pe fondul dezvoltării economice și a presiunilor, o să fie ușor de distrus ceva și înlocuit și așa riscă să dispară memoria unui oraș. Regulamentele pentru conservare sunt absolut necesare, apoi poate exista o zonă „tampon”  și o trecere gradată spre nou. Zonele istorice atrag turiști. E ușor să distrugi, dar înlocuirea a ceva istoric cu ceva nou face centrul mai puțin valoros”, atrage atenția Hidehiko Kanegae.

“Partea bună este că această zonă (Parcul Central) nu arăta așa acum șapte ani, când am mai ajuns eu în zonă. E o zonă pe care o împarte toată lumea și sunt și alte exemple. Dar în acest timp am văzut cum toată lumea critica blocurile comuniste, iar acum oamenii încep să critice blocurile contemporane, spunând că cele vechi sunt poate mai bune. Probabil sunt urâte, dar sunt funcționale, s-au făcut după un plan de urbanism, în timp ce dintre cele noi puține sunt concepute cu o viziune de viitor. E pe principiul fiecare pe parcela lui, a avut loc o dezvoltare fără perspectivă, fără viziune pentru viitor. Revenind la ce s-a întâmplat la Școala de Vară, aici s-a pus problema de dezvoltare, studenții au fost nevoiți să iasă din zona lor, din specialitatea lor și să intre în contact și cu alte domenii, să vadă care e problema unei zone, cum poate fi ea rezolvată, să identifice probleme și cauze ale problemelor. E important ceea ce face Scena Urbană, care pune în lumină locuri la care merită să ne gândim”, subliniază Paola Rizzi.

13710050_1160164437381591_2592509372905577505_n
Hidehiko Kanegae şi Daniela Maier, coordonatoarea Scenei Urbane

 

Şcoala internaţională de vară, despre spaţii urbane şi riscuri

Școala internațională de vară a avut ca temă “spațiile urbane supuse factorilor de risc” și s-a desfășurat, în perioada 4-10 iulie, la Casino- Centrul de Cultură Urbană din Cluj-Napoca. Proiectul derulat la Cluj-Napoca, Scena Urbană, a atras, în cadrul Universității de Vară Transilvania a Ordinului Arhitecților România Filiala Transilvania (OART), un grup internaţional de profesori, cercetători şi studenţi, din Italia, Cipru, Marea Britanie, Polonia, și Japonia. Participanții au luat parte la ediţia a VIII-a a ”International School of Awareness and Responsibility of Environmental Risk- Resilient Places and Spaces-Design for Risk Reduction” (“Școala Internațională de conștientizare și responsabilizare cu privire la factori de risc ai mediului înconjurător, cu tema Spații reziliente și design spațial”), organizată la Cluj-Napoca, la inițiativa profesorului arhitect Paola Rizzi din Italia, în parteneriat cu OART și Primăria Cluj-Napoca. Prezentările și workshop-urile au mers în paralel cu lucrul la un studiu de caz real din Cluj-Napoca, Parcul Feroviarilor, factorii de risc de mediu și design, și managementul lor prin proiect.

 

Sursa foto: Scena Urbană
Sursa foto: Scena Urbană