Tags Posts tagged with "turnul pompierilor"

turnul pompierilor

Peste 2,2 milioane de euro sunt necesari pentru reabilitarea Turnului Pompierilor din Cluj-Napoca, obiectiv care stă închis cu lacăt de ani de zile și pe care Primăria s-a decis să-l integreze în oraș printr-un concurs de soluții adjudecat Biroului de Arhitectură mult premiat pentru reabilitarea Palatului Cultural din Blaj. Ca Turnul să primească o nouă față sunt necesari doi ani pentru realizarea efectivă a lucrărilor de revitalizare. Până atunici, Primăria mai urmează să organzeze și să finalizeze licitația pentru execuția lucrărilor, după ce va primi și proiectul de execuție, potrivit contractului, toamna aceasta.

Administrația locală a bifat săptămâna aceasta o altă etapă importantă pentru reintegrarea Turnului Pompierilor de pe strada Tipografiei în viața orașului. După ce anul acesta Primăria a făcut concurs de soluții și a adjudecat în urma lui contractul de proiectare pentru reabilitarea sa Biroului de Arhitectură Vlad Rusu, consilierii locali au aprobat la ședința ordinară din luna iulie indicatorii tehnico-economici pentru modernizarea obiectivului.

Investiția a fost evaluată de proiectanți la peste 10,2  milioane lei fără TVA, din care construcțiile și montajul presupun peste 7,4 milioane lei, fără TVA. Construcțiile implică restaurarea segmentelor patrimoniale ale imobilului în conformitate cu normele pentru monumente istorice, realizarea unui ascensor, a scării, a celor două niveluri panoramice, plus a spațiilor de expunere permanente și temporare.

Ca termen de realizarea lucrărilor de reabilitare s-a prevăzut o perioadă de doi ani de zile. Acesta curge din momentul în care Primăria are semnat contractul pentru execuția acestor lucrări. Ca să ajungă acolo, municipalitatea trebuie să lanseze și să finalizeze o licitație cu acest scop. Ca să lanseze licitația trebuie mai întâi să primească proiectul pentru execuție. Contractul de proiectare cu Biroului de Arhitectură Vlad Rusu are ca termen în acest sens om perioadă de 6 luni care curg din martie anul aceasta, ceea ce înseamnă că în toamna lui 2017 ar trebui să primească proiectul, după care poate lansa licitația de execuție. 

După cum au spus reprezentanții Primăriei, un termen optimist ar fi 2020 pentru inaugurarea Turnului Pompierilor cu primul selfie cu Clujul. Trebuie amintit că revitalizarea obiectivului implică eliminarea întregii structuri de beton, crearea unei noi “coloane vertebrale” – un “miez” translucid, care lasă vizibile vârstele turnului, instalarea unui lift care face mult mai accesibil punctul de belvedere din vârf, iar sus la ultimul nivel se va instala “oglinda”, care îi va reflecta pe vizitatori, dar şi pe trecătorii de jos, din stradă. Adicăse va crea un loc de unde poți să-ți faci selfie cu orașul Cluj.

De asemenea, intervențiile la Turn implică și pietonalizarea străzii Tipografiei. Modernizarea străzii a fost estimată la peste 1,1 milioane lei. Pentru execuția lucrărilor termenul a fost estimat la 9 luni de zile. Consilierii locali au aprobat și indicatorii tehnico-economici pentru realizarea lucrărilor de modernizare.

sursa: primăriaclujnapoca.ro

VEZI ȘI:

 

FOTO Au decis cum va arăta Turnul Pompierilor din Cluj: montează oglindă gigantică în acoperiș, să vezi din stradă

Primul concurs după aproape 7 ani de la cel pentru Casa Muzicii. Cum au răspuns arhitecții la provocare

S-a lansat concursul pentru Turnul Pompierilor. Care sunt cerinţele, care sunt termenele şi cine sunt “judecătorii”

S-a ales propunerea câștigătoare pentru porțile orașului. Cum ar putea saluta Cluj-Napoca

FOTO/VIDEO Cum poate fi scrisă povestea Clujului eclectic din Turnul Pompierilor

Povești cu pești? Nicio soluție până acum pentru Turnul Pompierilor, sub lacăt de zeci de ani. Placa pe care Primăria o pune de 4 aniPas înainte – pe hârtie – pentru ruina Turnului Pompierilor

Un interviu despre proiectul câştigător şi paşii următori, dar şi despre necesitatea concursurilor, despre Oraş şi oamenii săi:

Arhitectul premiat de arhitecți, despre oraș și oameni: “Ne plimbăm prin lume, vedem, observăm, ne place şi când ne întoarcem aici uităm totul şi ne întoarcem la aceleaşi vechi obiceiuri”

by -
0 158
așa ar urma să arate Turnul Pompierilor după reabilitare

Progres pentru ruina turnului pompierilor din Cluj: se mișcă hârtii dintr-o parte în alta.
Turnul pompierilor din centrul Clujului e închis de ani de zile, deteriorat și cu speranța că va fi cândva reabilitat, după ce Primăria l-a preluat în urmă cu mai mulți ani. Mâine consilierii locali primesc în sfârșit pe masă indicatorii tehnico-economici ai reabilitării. Între altele piramida de sticlă din vârful său va fi înlocuită cu o structură cu două nivele, unul închis cu sticlă și altul deschis care permite accesul publicului, conform unui concurs de soluții organizat în iarnă.

 

PLANSA 1
Între altele turnul va avea și un lift. Costul total – 10,24 milioane de lei fără TVA, sau 2,6 milioane de euro. Din deviz, cel mai costisitor element e obținerea unei clădiri din vecinătate, al cărei cost a fost prevăzut la 1,145 milioane de lei, adică un sfert de milion de euro. “În concursul de soluții clădirea vecină era prevăzută pentru o parte de recepție cu un spațiu expozițional la parter care să se continue cu turnul, o intrare mai generoasă. Având în vedere că nu e în proprietatea primăriei va trebui cumpărată iar prețul e unul estimativ după standarde din lege și din experiența cu alte proprietăți, nu înseamnă că asta va fi și suma pe care o vom plăti, negocierile nu au început încă”, spune Ovidiu Câmpean, responsabilul de proiect din partea Primăriei.

Lucrările ar urma să dureze doi ani.

O scurtă istorie: turnul situat pe strada Tipografiei – pe vremuri strada Săpunarilor – a fost construit în partea de Nord-Est a cetății Clujului, între Turnul Porții din ulița Podului și bastionul cu creneluri italiene al orașului. La bază avea o mică poartă de intrae în cetate. Ulterior, peste bastion a fost construit un turn, finalizat în 1574, care avea în final înălțimea de 28,5 metri, o bună vizibilitate asupra orașului și apoi predat breslei țesătorilor. În 1585 Sfatul Orașului decide ca din 17 mai 1585 în turn să existe observatori permanenți, pentru semnalizarea incendiilor.
Turnul a fost reconstruit după ce a fost distrus într-un puternic incendiu izbucnit în 1876. Noua construcție avea opt niveluri și a fost folosit, până în 1936, pentru observarea și semnalizarea incendiilor.
După 1936, însă, acesta a fost închis și uitat, chiar dacă de atunci au existat mai multe tentative de redeschidere a acestuia – în anii ’80, de exemplu, aici se intenționa amenajarea unui muzeu al astronomiei. Atunci și pentru acest scop a fost construită și cupola de sticlă funcțională și în ziua de azi.
Ulterior, pentru o scurtă vreme aici a funționat și un mic Muzeu al Pompierilor.

Citește și:

FOTO Au decis cum va arăta Turnul Pompierilor din Cluj: montează oglindă gigantică în acoperiș, să vezi din stradă

 

 

HCL Reabilitare Turnul Pompierilor by actualdecluj on Scribd

by -
0 192

Început de primăvară cu noroc pentru procedura concursurilor la Cluj, după câţiva ani de mari lipsuri în acest sector. Vineri s-a lansat Concursul Internațional de Soluții Revitalizarea Zonei Parcului Etnografic ”Romulus Vuia” din Pădurea Hoia, din subordinea Consiliului Judeţean şi, în aceeaşi zi, arhitecții care au câștigat competiţia pentru Turnul Pompierilor au semnat contractul de proiectare pentru obiectivul deţinut de municipalitate. Față de suma anunțată ca premiu – 365.000 de lei – preţul a mai scăzut la negociere, ajungând la 304.000 de lei, potrivit proiectanţilor. Estimarea actuală a arhitectului care coordonează proiectul: proiectul pentru execuție ar putea fi predat în toamnă.

Contractul de proiectare cuprinde Studiul de Fezabilitate, Proiectul Tehnic, detalii de execuție, documentaţia pentru autorizaţia de construcție şi asistenţa tehnică pe perioada execuției, precizează Ovidiu Cîmpean, reprezentantul primăriei. Termenul: 6 luni. “Toate studiile necesare conform legii sunt cyprinse in contract, la fel şi proiectul pentru pietonalizarea străzii Tipografiei”, a menţionat acesta.
Proiectul câștigător prevede mai multe intervenţii pentru transformarea turnului: eliminarea întregii structuri de beton, crearea unei noi “coloane vertebrale” – un “miez” translucid, care lasă vizibile vârstele turnului, instalarea unui lift care face mult mai accesibil punctul de belvedere din vârf, iar sus se va instala “oglinda”, care îi va reflecta pe vizitatori, dar şi pe trecătorii de jos, din stradă. De asemenea, se pietonalizează strada Tipografiei.

Vlad Sebastian Rusu e autorul principal al proiectului declarat câştigător în competiția pentru Turnul Pompierilor. A lucrat la proiect alături de coautori: Anamaria Cornelia Olănescu, Anda Gheorghe, Octav Silviu Olănescu şi colaboratorii ingineri Ovidiu Rusu și Ludovic Kopenetz. 25 de echipe de arhitecți, ingineri și proiectanți s-au înscris în concursul organizat de Primăria Municipiului Cluj-Napoca alături de Ordinul Arhitecților din România. Câștigătorul concursului a obținut premiul cel mare reprezentat de valoarea estimată a contractului de proiectare, care era iniţial anunţată la 365.823 RON. Pentru proiectul plasat pe locul doi premiu a fost de 22.00 de lei, iar pentru cel de-al treilea, de 13.000 RON.

Urmează, aşadar, ca arhitecţii să înceapă lucrul, însă numai după studii preliminare. “Din cauza faptului că avem de-a face cu o clădire existentă, cu foarte multe necunoscute şi cu o serie de studii preliminare care trebuie făcute, termenul din contract este unul estimativ. Am convenit cu primăria că vor fi nişte etape în funcţie de aceste studii preliminare. Noi sperăm ca în toamnă să predăm proiectul pentru execuţie”, ne-a explicat Vlad Rusu. Acesta a mai precizat că proiectarea propriu-zisă va începe abia după finalizarea studiului arheologic, care demarează în jurul datei de 15 martie. “Este nevoie de o autorizaţie pentru diagnostic arheologic de la Ministerul Culturii. Dacă nu se găsesc lucruri foarte valoroase din punct de vedere istoric şi arheologic, atunci putem detalia tehnic soluţia noastră câştigătoare, pentru a nu se impune alte cerinţe de conservare a unui eventual patrimoniu descoperit în pământ. Deci e un pic mai complicat cu termenele. Am preferat să facem acest studiu arheologic înainte de proiectare, pentru a nu avea surprize în timpul execuţiei, ceea ce ar fi însemnat să fim nevoiţi să schimbăm soluţiile tehnice”, a precizat Rusu.

Un interviu despre proiectul câştigător şi paşii următori, dar şi despre necesitatea concursurilor, despre Oraş şi oamenii săi:

Arhitectul premiat de arhitecți, despre oraș și oameni: “Ne plimbăm prin lume, vedem, observăm, ne place şi când ne întoarcem aici uităm totul şi ne întoarcem la aceleaşi vechi obiceiuri”

Mai multe informaţii despre proaspăt lansatul concurs pentru Muzeul Etnografic în formulă extinsă:

Când știm cum va arăta noul muzeu al satului din pădurea bântuită a Clujului

 

A participat la mai multe concursuri de arhitectură în țară, cu reabilitarea Palatului Cultural din Blaj a făcut înconjurul platformelor din domeniul arhitecturii, iar în urmă cu câteva zile a fost desemnat câștigător al unui prim concurs realizat de primăria Cluj după mulți ani: Turnul Pompierilor. Arhitectul Vlad Sebastian Rusu a vorbit pentru Actualdecluj.ro despre cum s-a “desenat” reabilitarea monumentului, despre restaurarea de case cu istorie, despre necesitatea concursurilor, despre evoluția orașului și arhitectura Clujului interbelic, dar și despre viitoarea generație de arhitecți, pe care o cunoaște fiindcă predă cursuri la Facultatea de Arhitectură din Cluj.

 

Turnul cu “balcon” și oglindă

Vlad Sebastian Rusu e autorul principal al proiectului declarat câştigător în competiția pentru Turnul Pompierilor. A lucrat la proiect alături de coautori: Anamaria Cornelia Olănescu, Anda Gheorghe, Octav Silviu Olănescu şi colaboratorii ingineri Ovidiu Rusu și Ludovic Kopenetz. 25 de echipe de arhitecți, ingineri și proiectanți s-au înscris în concursul organizat de Primăria Municipiului Cluj-Napoca alături de Ordinul Arhitecților din România. Dacă proiectul câștigător se pune în aplicare, transformarea turnului presupune mai mulţi paşi: eliminarea întregii structuri de beton, crearea unei noi “coloane vertebrale” – un “miez” translucid, care lasă vizibile vârstele turnului, instalarea unui lift care face mult mai accesibil punctul de belvedere din vârf, iar sus se va instala “oglinda”, care îi va reflecta pe vizitatori, dar şi pe trecătorii de jos, din stradă. Şi oraşul.

 

PLANSA 1

 

 

Un interviu între două oglinzi – începem cu o oglindă-proiect și încheiem cu o oglindă-utopică, din viitor.

 

Actualdecluj.ro: Cum a venit ideea oglinzii amplasate deasupra Turnului Pompierilor?

Vlad Rusu: Ne-am gândit că nu putem face ceva foarte extravagant, ci o extindere simplă. Dar trebuia compensat cu ceva – să nu fie un proiect banal. Atunci a venit ideea oglinzii, care are foarte multe conotații, de la unele filozofice la unele foarte pragmatice. Această instalație oglindește macheta centrului istoric, care e una fixă, reprezintă memoria unui anumit moment din istorie și, în același timp, oglindește și orașul, care se transformă. Asta poate fi o suprapunere interesantă. Oglinda are și calitatea aceasta ludică. Când stai sub ea, are un efect vizual interesant: te vezi și pe tine, și orașul. Apoi, de la nivelul pietonului observi că se întâmplă ceva acolo sus, că e mișcare. Obții un efect interesant și noaptea – dacă iluminezi bine noaptea, turnul devine un far. Am văzut în expoziție variante prin care am trecut şi noi, dar noi nu ne-am oprit acolo. Nu ne-am oprit până nu am epuizat tot ce înseamnă formalism sau moft, ca să ajungem la o esenţă a soluţiei, care să fie suficient de justificată şi argumentată încât să nu nască controverse prea mari sau eliminări. Ideea era să avem totul argumentat până la ultimul amănunt.

 

De ce vi s-a părut interesant acest obiectiv? În afară de faptul că nu prea avem concursuri în România, deci nu prea ai de unde să alegi și un concurs e o noutate.

Clujul, față de alte orașe, nu mai are un astfel de patrimoniu medieval – de tip turn sau bastion, e un element simbol. Turnul Pompierilor e și foarte privilegiat ca poziție. Orice oraș care se respectă are un punct de belvedere în interiorul orașului. Fie că e vorba de turla bisericii principale, de o campanilă, lumea urcă acolo ca să vadă orașul. La noi nu există așa ceva. La biserica Sf Mihail mai greu se poate urca, la Biserica Ortodoxă nu mai zic, deși și acolo ar fi un loc fantastic. Atunci e acest turn, care are și o poziție bună. E un obiect de patrimoniu, care a fost puternic alterat, din păcat, cu intervenții brutale. Nu putem zice că a fost vorba de restaurare, când principiul era “punem betoane”. Nu se ținea cont foarte mult de calitățile intrinseci ale obiectului. Asta e o ocazie și să îl restaurezi așa cum se restaurează în toată lumea asta civilizată. Zona medievală, barocă sunt tencuite, ar fi bine să dai jos tencuiala, să vezi piatra, să simți textura.

 

Cum a fost procesul? Cum ați început pregătirea pentru concurs?

Eu sunt născut în Cluj, deci știam turnul. Când eram student au fost o serie de evenimente care se întâmplau acolo, inclusiv o expoziție de proiecte de arhitectură. Sunt un mare participant la concursuri. Oricum sunt foarte puține în țară și foarte puține în Cluj. Așa că profit de orice ocazie. Asta e o ocazie unică de a face un proiect așa cum simți, fără restircții foarte mari legate de buget sau de anumite indicații ale beneficiarului și ai o anumită libertate. Asta a fost prima chestiune care m-a atras la concurs. Pe foarte mulți dintre noi, ca breaslă, ne atrage o astfel de inițiativă. Problema aici a fost termenul foarte scurt impus. O lună jumate e puțin. Asta i-a descurajat pe mulți, iar unii chiar nu au apucat să termine lucrul. Dacă era un termen mai lung, sigur erau mai mulți participanți (au fost 25, n.red.).

 

La proiectul de extindere al Bibliotecii Centrale Universitare au fost peste 100.

Era un moment de secetă de concursuri. Din păcate, acel concurs și unele de după el au adus o serie de dezamăgiri. Au fost unele comentarii în rândul breslei vizavi de decizia juriului. Dar a fost un moment unic în istoria recentă a concursurilor – un vârf. Am participat și noi, am luat locul 3. Nu s-a acordat atunci premiul 1, ci două premii II, iar beneficiarul a trebuit să aleagă una dintre soluții. Beneficiarul nu a ales cel mai bine, după părerea celor mai mulți. Noi, cu locul III, am primit premiul, ne-am văzut de drum.

 

Proiect extindere BCU Cluj. Sursa imagine: Vladrusu.ro
Proiect extindere BCU Cluj. Sursa imagine: Vladrusu.ro

 

 

A fost dezamăgirea. Legată de proces și de felul în care se concretizează lucrurile…

A fost timpul scurt de jurizare, în acel caz. Beneficiarii nu se așteptau la un număr așa mare de proiecte, juriul nu a avut timp să discearnă.

 

Care a fost apoi experiența voastră cu concursurile?

Am mai participat la Oradea pentru amenajarea promenadei din apropierea centrului istoric, unde am luat locul 3, la Bistrița pentru amenajarea pieței centrale – unde am obținut locul 2 și acolo e un proiect care se pare că nu are finalitate, e în stand by. Tipic.

 

Promenada Oradea. Sursa imagine: Vladrusu.ro
Promenada Oradea. Sursa imagine: Vladrusu.ro

 

Piata Centrala Bistrița.Sursa foto: Vladrusu.ro
Piata Centrala Bistrița.Sursa foto: Vladrusu.ro

 

 

Adică nici în cazul în care se fac concursuri, nu vezi obiectul realizat.

Și la turnul de control de la aeroport, cu beneficiar ROMATSA, e la fel. Acolo am luat locul 2. Pe locul 1 au fost niște prieteni din București, colegi, care nici ei nu au mai auzit nimic de viitorul proiectului. Se pare că nu au mai continuat, deși începuseră etapele. Undeva pe parcurs, proiectul s-a blocat.

 

Sursa imagine: Vladrusu.ro
Sursa imagine: Vladrusu.ro

 

 

Exemplul pozitiv din experiența recentă de proiecte rămâne, deci, palatul cultural de la Blaj.

Da. Acela a fost un concurs, deși nu a fost realizat cu ajutorul OAR, a fost un concurs de soluții tip licitație, deși tot concurs de soluții – trebuia să prezinți niște variante tehnice și financiare. Am câștigat, am semnat un contract și cinci ani de zile a durat procesul – de la început, cu execuție. Dar și lucrarea era la stadiu de ruină. Proiectarea a durat un an, dar execuția s-a extins, fiind o lucrare cu multe necunoscute. Pe de altă parte, lucrurile au fost făcute foarte temeinic, în sensul că am avut șansa unui constructor foarte corect și atent și asta s-a văzut în calitatea execuției. E un caz foarte fericit ăsta. Și am emoții, pentru că la licitații de obicei prețul cel mai mic dictează și vin tot felul de firme, care apoi îți caută nod în papură și încep o muncă aproape avocățească să reducă costuri pe care oricum nu le au.

 

Reablitare Palat Cultural Blaj. Sursa imagine: Vladrusu.ro
Reablitare Palat Cultural Blaj. Sursa imagine: Vladrusu.ro

 

Având în vedere și această experiență, a Palatului cultural de la Blaj, care sunt elementele de care depinde ca obiectul final să arate așa cum a fost gândit proiectul?

Acolo au fost câteva ingrediente. Unul a fost faptul că administrația de acolo și-a angajat un diriginte de șantier extrem de ferm și primarul a fost și el foarte ferm – a zis că nu plătește până când nu se predau anumite etape și la o anumită calitate. Al doilea element important a fost faptul că noi am fost permanent pe șantier. Tot timpul când ni s-au solicitat detalii, planșe, consiliere la fața locului am fost acolo. Asta e foarte important: să îți urmărești lucrarea și să te asiguri că e pusă în operă conform proiectului. Al treilea element: am avut un constructor serios. Nu a dat țepe, nu a intrat în insolvență, a fost un constructor serios.

 

Au apărut complicații pe parcursul lucrărilor?

Au fost niște probleme inevitabile la astfel de lucrări, nu știi de ce dai când începi să lucrezi. Dar nimic ce nu poate fi rezolvat. Iar lucrarea a ieșit mai ieftin decât am anticipat. Asta a fost o surpriză foarte plăcută, mai ales pentru administrație. A fost sub un milion de euro. Eu anticipasem undeva la 1,2-1,3 milioane.

 

Se poate vorbi de o estimare de costuri pentru Turnul Pompierilor, chiar dacă suntem într-o etapă incipientă?

E prea devreme. Noi vom face un DALI (Documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii), care presupune și partea de deviz – cu tot ce înseamnă execuție, restaurare, execuția corpului nou, demolarea a ceea ce trebuie demolat. Dar asta numai când ai soluții tehnice foarte clare. La lucrarea asta o etapă extrem de consistentă o reprezintă studiile de fundamentare, multe istorice.

 

Care sunt etapele care urmează, din punctul acesta, în care ne aflăm?

O dată studiile legate de monumentul propriu zis, monument clasa A – studiu arheologic, de parametri, biologic, de rezistența materialelor, fizica materialelor, expertiză tehnică făcută de expert, de asemenea, noi trebuie să colaborăm cu un arhitect atestat de ministerul Culturii. E partea asta de fundamentare, și studiile astea toate completează informațiile pentru conturarea unei soluții. După care urmează proiectarea, realizarea listelor de cantități de materiale, lucrări. Toate acestea duc la un deviz, care dă prețul final. După ce se predă proiectul, cu partea scrisă și partea desenată, urmează ca primăria să lanseze o licitație pentru execuție. Acolo e următorul moment important, o necunsocută: cine și reușește să implementeze proiectul? Noi chiar vrem să recomandăm ca constructorul să fie acreditat pentru lucrări pe monumente istorice.

 

Asta nu e o condiție esențală, care trebuie impusă la astfel de proiecte?

Ba da, dar trebuie spusă. Nu știu dacă cei de la primărie, de la Achiziții știu. Asta, pe de o parte, cerne mare parte a celor care ar vrea să vină – să îi lase pe cei care au expertiza, partea tehnică necesară și experiența să lucreze pe astfel de monumente.

 

Descrie-ne procesul care urmează, după proiectul vostru.

Prima etapă va fi eliminarea interioară a structurii de beton, partea de planșee, scări de beton, toate intervențiile făcute în anii ’80. Apoi se pune problema rigidizării acestui turn, care pe parcursul șantierului va trebui realizată cu lucrări de consolidare temporară, până se scoate miezul de beton. Priamida se va demonta, se va curăța tencuiala, vor fi sondaje legate de descoperirea vechilor straturi, posibil să fie puse în evidență aceste stratificații. Trebuie făcută și cercetare arheologică – vor decoperi etapa romană, medievală, poate chiar vestigii care merită păstrate și expuse în turn. Apoi se realizează noua structură: această coloană vertebrală, un miez metalic interior făcut din elemente modulare și care se realizează de sus în jos, în același timp el trebuie să conlucreze cu structura zidului, în așa fel încât să preia de fapt efectul pe care îl au planșeeele de beton acum. Ultima etapă: realizarea părții de sus, cu “oglinda”.

 

În momentul în care se contura tema se vorbea de punctul de belvedere – foarte bun, un mare avantaj al locului, dar și de una din marile probleme: e foarte greu să folosești spațiul din interior. Acolo sunt spații înguste, întunecoase. Pot apărea suprafețe utilizabile acolo?

Nu poți să faci foarte multe, trebuie să ne asumăm că spațiile sunt de dimensiuni reduse. Noi am mizat pe niște efecte de alt tip: planșeele vor fi translucide, se va vedea, se poate face iluminat ambiental care să facă spațiul interesant din punctul de vedere al stimulilor. Toate astea vor fi asezonate cu mici zone de expoziție, de expunere – atât a unui patrimoniu descoperit aici, cât și a unui patrimoniu care povestește despre istoria turnului, a orașului, vor fi spații de expoziții temporare de mici dimensiuni. Nu ne așteptăm să fie expoziții de anvergură sau foarte mari ca suprafață, dar mizăm pe o anumită experiență senzorială – panorama orașului, macheta, oglinda.

 

S-a discutat puțin și despre ce se va întâmpla acolo. Chiar dacă destinația finală a locului nu depinde de voi, tot e un aspect care vă interesează: dacă turnul nu e integrat în viața orașului, degeaba ai muncit. Așadar: care e viziunea voastră legată de utilizarea spațiului?

Doar faptul că turnul va fi mai ușor accesibil, că va exista acel ascensor îl va face mult mai vizitabil. Am experiența turnului din Bistrița, de la biserica de acolo, unde au montat un lift. Dintr-o dată locul a devenit punct de atracție, lumea e curioasă să intre să vaă. Cred că acest lift e suficient în primă fază.

 

Bun. Pentru un prim pas. Și dincolo de asta? Cât de mult contează managementul pentru un astfel de loc?

Contează! Și noi chiar am cerut niște păreri de la niște amici de la Fabrica de Pensule, în ideea că turnul poate deveni loc pentru artă contemporană, pentru diverse instalații.

 

Și care a fost feedback-ul de la operatori?

Sigur, ei sunt deschiși. Dar aici totul ține într-adevăr de beneficiar, care poate să delege un administrator, un operator pentru acest turn. Unul care să fie suficient de deschis și care să gândească foarte actual vizavi de ce evenimente se pot face în turn, mai ales la partea superioară, unde vizibilitatea e mai bună. Noi am ilustrat acolo cam ce se poate face, dar de aici paleta de evenimente e foarte diversă. Mai ales că noi ne lăudăm cu lumea artistică a Clujului.

 

E și o dezamăgire aici legată de ce s-a întâmplat până acum. S-au restaurat Casino-ul, Turnul Croitorilor și ce se întâmplă acum, în ceea ce privește calitatea evenimentelor? Cât de atractive sunt aceste obiective pentru publicul clujean?

Asta deja nu mai depinde de noi, ci de administrație. Dar chiar intenționăm să facem niște propuneri și pe această lini, deși uneori, după cum zicea Șerban, se mai “pierd” hârtii (arh Șerban Țigănaș vorbea de propunerea pentru un board de curatori care să supervizeze ce se întâmplă cu obiective ca Turnul Croitorilor, propunere care nu a primit nicio reacție de la administrație, n.red.). Totul e foarte simplu, de fapt, poți transfera administrarea printr-un parteneriat – dai un segment către Fabrica de Pensule ori către alt operator. Rămâne o zonă care e mult mai flexibilă, pentru expoziții temporare, se pot întâmpla multe lucruri, dacă ai un parteneriat cu orice operator de artă îi transferi lui șansa asta și libertatea de a organiza. Eu m-aș bucura să reușim să aducem lucrurile măcar la faza de suport.

 

În afară de concursuri, ce mai faceți voi, ca birou? Lucrați și pentru zona privată?

Da. Eu am activitate și ca birou de proiectare, dar am și la școală (la Facultatea de Arhitectură din Cluj) și munca cu studenții mă menține la zi. E revigorantă. Așa că avem lucrări la birou, dar nu foarte multe. Având programul acesta cu școala am o anumită libertate, nu trăiesc doar din proiectare și asta ne permite să ne alegem proiectele, concursurile și de aici și o anumită calitate.

 

Deci de asta depinde calitatea? De un anumit confort și posibilitatea de a alege.

Din meseria asta vreau să mă îmbogățesc mai mult sufletește decât material. Deși există și posibilitatea asta. Am pornit pe drumul acesta al cercetării de arhitectură. Și mergem la concursuri. Tot primăria din Blaj a lansat anul trecut concursul pentru sala de sport, unde am participat, am câștigat și urmează să semnăm contractul. Și acolo va fi un proiect destul de mare, la care vom lucra anul acesta, alături de turnul de la Cluj. Avem proiectul unui centru medical într-un loc intersant pe Canalul Morii și am încercat să îi convingem pe beneficiari să facă un spațiu semi-public acolo, să nu pună garduri, să facem un spațiu permisiv, astfel încât de pe strada Sindicatelor să se poată ajunge pe Canalul Morii și cu ocazia asta să atragem atenția că e un curs de apă către care merită să te deschizi, să nu pui gard. E o investiție privată, totuși, care sper să se concretizeze cu această deschidere.

 

Canalul Morii, în apropiere de Parcul Central
Canalul Morii, în apropiere de Parcul Central

 

 

“Totul ţine de maturizare şi noi încă nu avem beneficiul ăsta”

 

Actualdecluj.ro: Cum vezi, ca arhitect, dar și ca profesor evoluția Clujului din anii aceștia în care te-ai maturizat în această profesie? Noi, de pe margine, am văzut boom-ul imobiliar, dar și cazurile neplăcute, scandalurile, construcțiile care i-au afectat negativ pe cetățenii orașului. Cum se văd lucrurile din interiorul breslei?

E greu de spus. Aș face comparația cu Bucureștiul. Deși la București sunt mai mult de jumătate din arhitecții din toată țara. Încă la Cluj nu am observat să se formeze – deși sunt semne că se va forma – o pătură de clienți cu suficientă cultură a construitului și cultură urbană, clienți care să ceară lucruri cu adevărat de calitate. Mai ales în sectorul privat, că de multe ori acolo sunt comenzile cele mai importante și cu atât mai puțin din partea sectorului de stat. Față de alte orașe mai mici stăm totuși bine, chiar și față de capitală, dacă vorbim de deschiderea admnistrației. Cel puțin la nivel declarativ, deocamdată, această deschidere există. Să vedem și la nivel fizic, construit, palpabil.

 

Dincolo de declarațiile care se fac, există o realitate pe care am văzut-o cu toții evoluând în anii aceștia. Ne uităm cum arăta, de pildă, zona de sud a orașului prin 2000 și cum e acum. Vedem în ce fel s-a extins orașul.

Motivele pentru această evoluție a situației țin de responsabilitatea mai multor actori.

 

Lucruri sunt foarte vizibile. Eu văd ca cetățean, ca ziarist, că în unele zone orașul e sufocant, vin oamenii și se plâng: “uite ce mi se construiește lângă casă”. Cum vedeți voi, ca arhitecți, evoluția orașului? Poate arată și mai agresiv.

Absolul. Eu nu mai părăsesc zona pericentrală, nu mă plimb mai departe, e dezastru! Problema e cauzată de mai mulți factori. La nivel legislativ, la nivel național sunt lipsuri în ceea ce privește urbanismul – asta a permis astfel de apariții. Un alt motiv (care a dus la apariția unor fenomene) ține de incapacitatea primăriei de a gândi și de a avea o viziune de ansamblu. Nu poți să gândești un urbanism de parcelă, trebuie să gândești pe zone mari, să gândești infrastructura necesară, căi de comunicare, străzi, utilități, anticipând ce se va întâmpla. Pentru că te trezești că urbanizezi o zonă de foste ogoare agricole și tu nu ții în mână toată infrastructura necesară pentru cei care se vor muta acolo. Din punctul acesta de vedere primăria are o mare vină. După aceea, sigur, e partea aceasta de investitori zeloși care vor să câștige cât mai mult – maxim, cu minimum investit, negândindu-se și nefiind forțați, de cele mai multe ori, să dea ceva și orașului înapoi. În schimb, ei gândesc doar partea care aduce profit, negândind spații publice, utilități.

 

Și atunci intervine obligativitatea. Dacă investitorul nu va face așa ceva din proprie inițiativă, cumva negocierea se poartă în altă parte.

Și de multe ori primăria ar trebui să fie un mult mai bun negociator, unul care să apere interesele orașului. O altă problemă pe care o văd de mult timp este că orașul, prin primărie, a pierdut foarte multe terenuri, a cedat în diverse feluri, în diferite momente, locuri privilegiate care ar fi putut să devină motoare de dezvoltare – spații publice de interes.

 

Un exemplu? Un spațiu public de interes, cu mare potenţial?

Sunt multe – zona aceea a lacurilor din Gheorgheni, Cetățuia, sunt foarte multe locuri, unele au fost ale primăriei sau ale unor regii de stat care între timp s-au privatizat. Un exemplu poate fi și ştrandul de lângă stadion, sunt multe zone publice care prin privatizări de tot felul au ajuns pe mâna unor beneficiari și s-au pierdut. Şi e mare păcat.

 

Din relaţiile de acum cu beneficiarii, cu primăria, cu viitorii arhitecţi, cum vezi viitorul? Suntem tot în pericol? Sunt “umbre” de speranţe?

În toată povestea asta, în oraş, sunt implicaţi foarte mulţi actori. Cred că viitorul optimist ţine de maturizarea fiecăruia dintre ei. Până nu o să înţelegem că suntem toţi părtaşi, că suntem toți locuitori ai aceluiaşi oraş, care trebuie să negociem permanent pentru binele tuturor lucrurile nu vor merge bine. Până nu există o viziune foarte clară cu ce ne dorim de la acest oraş lucrurile nu vor merge bine. Totuşi, există nişte semnale. De exemplu Someşul. Faptul că se doreşte realizarea unui master plan care să spună cum se va dezvolta oraşul din punctul ăsta de vedere e un lucru bun. Dar totul ţine de maturizare şi noi încă nu avem beneficiul ăsta. Şi ne plimbăm prin lume, vedem, observăm, ne place şi când ne întoarcem aici uităm totul şi ne întoarcem la aceleaşi vechi obiceiuri.

 

Care e atitudinea în rândul viitoarei generaţii de arhitecți? Cum sunt studenții? La ce să ne aşteptăm de la ei?

Pot să spun ce văd la tineri. Un aspect e faptul că discutăm de o meserie vocaţională. Arhitectura este, prin natură, o meserie vocaţională, care la nivelul unei generaţii are un număr mediu de persoane care sunt făcute pentru această meserie – cele care au vocaţia, au talentul, au chemarea pentru această meserie. Din păcate, sistemul nostru universitar, nu doar la nivelul facultății de Arhitectură, ci şi la alte facultăți, a îngroşat numărul ăsta enorm. Vin foarte mulţi studenţi care nu prea au de-a face cu meseria asta.

 

Cam care e proporţia?

Dacă într-un an sunt 90-100 de studenţi, cei cu adevărat buni sunt 10-15. Sigur, există şi o parte medie, dar există un număr foarte mare de oameni care se chinuie toată facultatea, care nu știu dacă le place sau nu, care nu îşi dau seama la ce s-au înhămat şi se vor chinui toată viaţa sau vor ajunge să facă tot felul de compromisuri. Se văd de acum, am de-a face şi cu tineri stagiari, văd şi acolo cam ce material este. Încă noi aici, la Cluj, în partea de Ardeal stăm mai bine; dacă discutăm despre sud sau moldova acolo e chiar mai rău din punctul ăsta de vedere. Dar am speranţa că sunt și oameni buni, văd şi tineri arhitecți şi chiar studenţi care vin cu idei bune.

 

Despre Clujul interbelic: “A existat o mână de oameni cu viziune, cultură şi cu disponibilitate financiară, care au gândit pentru binele comunităţii” 

 

Actualecluj.ro: Ai publicat o carte în 2015, care urmărea o anumită perioadă din viața orașului – Evoluția urbanistică a Clujului Interbelic. De ce ai abordat această temă? Ce ai învăţat din acel moment al oraşului? În prezentarea cărţii ai punctat chiar că existau concursuri încă de atunci. Acum ne chinuim de câțiva ani să facem niște concursuri şi ne credem evoluaţi.

Au fost în principal două motive. Aceasta a fost prima perioadă când după o lungă istorie a acestui oraş cu administrație maghiară, cu multe realizări a unor arhitecți din imperiu, a venit un moment când şi arhitecții români, chiar din vechiul Regat au avut posibilitatea de a veni şi a implementa o arhitectură cu totul nouă în peisajul acesta eclectic clujean. S-a realizat o arhitectură de cea mai bună calitate într-o perioadă foarte scurtă de timp. Asta m-a fascinat dintotdeauna. Mă uit la Casa Universitarilor. Cum s-a putut face o casă de tipul ăsta lângă UBB, cu un contrast fantastic? Mi-am dat seama de urbanismul care s-a făcut atunci, cel cu care azi ne mândrim, toată lumea caută un mod de a locui în acele zone. Şi nu erau cine ştie ce lucruri fantastice, ci lucruri de bun simţ: distanţe, lăţimi de străzi, lucruri care sunt fireşti, pe care acum pare că le-am uitat, din aceeaşi lipsă de cultură şi aceeaşi dorinţă de a maximiza un profit în detrimentul unei calităţi a locuirii.

 

Cea mai importantă lecţie cu care ai rămas după studiul acestei perioade?

Greu de zis. Am fost surprins de faptul că atunci exista totuşi o dorinţă colectivă de a îmbunătăţi lucrurile, pe care azi nu o mai regăsesc la nivelul respectiv. A existat o mână de oameni cu viziune, cultură şi, e adevărat, şi cu disponibilitate financiară, oameni care au gândit pentru binele comunităţii. S-a făcut parcul Iuliu Haţieganu, care îi poartă numele pentru că din iniţiativa lui s-a făcut şi chiar şi parţial cu banii lui. S-a făcut Grădina Botanică, Muzeul Etnografic în aer liber. A existat o elită culturală a oraşului care a gândit dincolo de beneficiul propriu, în beneficiul comunităţii. Sigur, şi primăria şi-a adus aportul. Asta pe mine m-a fascinat. Lucrul ăsta nu îl mai regăseşti azi. A existat şi o voinţă. Poate au vrut să se dovedească că şi noi, românii, putem face ceva în ţara asta, în oraşul ăsta. Dar nu cred că a fost numai asta. A fost cred o anumită calitate umană şi o anumită decenţă care a permis să se întâmple aceste lucruri.

 

În legătură cu concursurile – vedem că în altă parte se poate, că s-a făcut un anume obiectiv și că acum e foarte vizitat. Și ne întrebăm de ce acolo se poate și aici nu. Există în rândul vostru o astfel de frustrare: de ce nu se întâmplă și la noi astfel de lucruri?

Evident! Şi mai ales pentru tânăra generaţie, pentru tinerii arhitecți ăsta e un moment fantastic de a te remarca şi de a primi nişte comenzi. Altfel stai pe tuşă foarte mult timp până ajungi să faci lucruri importante. Ăsta e un moment în care se setează valoric nişte lucruri şi cei mai buni ies în faţă şi toţi îşi permit să evolueze profesional. Sunt arhitecți care merită să câştige, să se facă remarcaţi pentru că sunt foarte buni. Dar piaţa asta şi lumea asta nu le permite acest lucru. E cu dublu câştig în această procedură: îşi profesia arhitecților își poate duce în prim plan vârfurile şi pentru beneficiar sau promotor e la fel de bine -poate să aleagă soluţia cea mai bună, are variante, poate decide.

 

De ce nu se întâmplă asta mai des acum? Pare ceva elementar. Inclusiv pentru beneficiarii privaţi

Au fost câteva exemple și în rândul privaţilor. Pur şi simplu s-a pierdut exerciţiul ăsta, nu se cunoaşte, nu se dă prea mare importanţă acestui aspect. Zic că e foarte bun scenariul ăsta în care s-a pornit acest demers de la administraţia publică. Poate fi un semnal fantastic şi pentru zona privată şi pentru alte administraţii.

 

Mai ales dacă continuă aceste demersuri. La nivel declarativ se spune că sunt planuri şi pentru alte obiective.

Dacă acesta se face şi nu vor fi tot felul de piedici poate fi un exemplu de demers corect – de la partea de selecţie la partea de implementare.

 

Crezi că va merge mai repede sau mai încet decât la Blaj? Vedem turnul restaurat în cinci ani?

Clădirea din Blaj era la nivel de ruină. Eu anticipez, dacă toate lucrurile merg bine, că lucrul la proiectul de la Cluj va dura doi ani. Partea de proiectare ar dura 6-7 luni şi realizarea un an jumate maxim. Ăsta ar fi un obiectiv realist, dacă nu apar piedici.

 

Cât de important e ce se întâmplă pe lângă turn, în acea zonă din inima orașului?

Dacă se întâmplă, acea pietonalizare ar permite ca turnul să fie vizitabil în condiţi de siguranţă şi confort. Dar dacă obiectivul acesta devine atractiv, automat şi casele de lângă îşi vor schimba destinaţia. Cu siguranță locul va câştiga, va veni lume

 

Ajunge doar pietonalizarea străzii Tipografiei?

Am şi gândit cum ar putea să se intervină pe suprafaţă mai mare (era una din temele de concurs). Dar nu poţi să pietonalizezi o suprafaţă atât de mare din oraş fără să oferi o alternativă de staţionare a maşinilor. Asta se poate întâmpla numai în momentul în care se realizează acea parcare subterană de sub piaţă, e şi aia din spatele halei, atunci poţi să elimini maşinile din zonă. Suntem totuşi o societate care depindem de maşini mai mult decât alţii.

 

În alt registru decât cel în care am vorbit până acum – cel cu termene realiste, cu obiectiv… dacă trecem într-un regim utopic, că tot vorbeau membrii juriului de utopii dorite. Să zicem că au trecut cei doi ani pe care i-ai dat ca termen, oglinda e sus. Ce ai vrea să se vadă?

Cât mai multă lume. Ciorchini de oameni care urcă sus. În limtele legale permise de pompieri, desigur. Cât mai multe lume, cât mai multe feţe – cred că asta m-ar bucura, asta e cel mai important, asta înseamnă că turnul e viu. Ăla e testul.

 

 

 

by -
1 570

Ruina Turnului Pompierilor, sub lacăt de ani de zile, bifează sâmbătă etapă importantă: după ani de codeli concursul de soluții pentru amenajarea acestuia a ajuns în etapa în care are un câștigător, ce primește o sumă consistentă de bani și contractul de proiectare.

turnulpompierilor proiect castigatorCe are inedit proiectul câștigător e că acesta prevede ca la ultimul nivel al turnului, în locul actualei uriașe piramide de sticlă, să fie montată o oglindă cu vedere la oraș, plus o machetă a acestuia.

Motivația juriului: “”Proiectul câștigător realizează un echilibru extrem de rafinat al răspunsurilor la multiplele cerințe ale temei. Funcția simbolică prin metamorfoza siluetei turnului este subtilă și contemporană, adăugând o ”vârstă” a prezentului concomitent cu o invitație pentru viitor prin oferta pe care o face platforma superioară de a găzdui instalații artistice temporare și evenimente diverse. Turnul intră astfel în dialog permanent cu orașul, devenind un turn al artelor, deschis atât la propriu cât și la figurat. El se transformă într-o scenă sau un soclu pentru performanțe artistice. Placa superioară oglindește lumea de dedesubt, stabilind o conexiune vizuală permanentă cu aceasta”.

Dacă n-ați înțeles nimic din acest citat, unul dintre membrii echipei câștigătoare, Sebastian Rusu, ne explică ce are acest proiect și nu au celelalte înscrise în concurs:

Proiectul câștigător al concursului e soluții a fost anunțat într-o festivitate programată sâmbătă după-masa în fostele spații expoziționale ale Uniunii Artiștilor Plastici din Cluj. Premiul concursului – o sumă de 465.823 lei – fix. Atât e valoarea estimată a contractului de proiectare. Juriul a fost format din arhitecții Ligia Subțirică, Șerban Țigănaș, Szabolcs Guttman, Ionuț Radu Filip, Irina Meliță, Oana Bogdan și Adrian Hagiu, plus directorul Casei Municipale de Cultură, Florin Moroșanu.

 

O scurtă istorie: turnul situat pe strada Tipografiei – pe vremuri strada Săpunarilor – a fost construit în partea de Nord-Est a cetății Clujului, între Turnul Porții din ulița Podului și bastionul cu creneluri italiene al orașului. La bază avea o mică poartă de intrae în cetate. Ulterior, peste bastion a fost construit un turn, finalizat în 1574, care avea în final înălțimea de 28,5 metri, o bună vizibilitate asupra orașului și apoi predat breslei țesătorilor. În 1585 Sfatul Orașului decide ca din 17 mai 1585 în turn să existe observatori permanenți, pentru semnalizarea incendiilor.
Turnul a fost reconstruit după ce a fost distrus într-un puternic incendiu izbucnit în 1876. Noua construcție avea opt niveluri și a fost folosit, până în 1936, pentru observarea și semnalizarea incendiilor.
După 1936, însă, acesta a fost închis și uitat, chiar dacă de atunci au existat mai multe tentative de redeschidere a acestuia – în anii ’80, de exemplu, aici se intenționa amenajarea unui muzeu al astronomiei. Atunci și pentru acest scop a fost construită și cupola de sticlă funcțională și în ziua de azi.
Ulterior, pentru o scurtă vreme aici a funționat și un mic Muzeu al Pompierilor.

 

PLANSA 1 PLANSA 2 PLANSA 3 PLANSA 4

Citește și:

Primul concurs după aproape 7 ani de la cel pentru Casa Muzicii. Cum au răspuns arhitecții la provocare

S-a lansat concursul pentru Turnul Pompierilor. Care sunt cerinţele, care sunt termenele şi cine sunt “judecătorii”

S-a ales propunerea câștigătoare pentru porțile orașului. Cum ar putea saluta Cluj-Napoca

FOTO/VIDEO Cum poate fi scrisă povestea Clujului eclectic din Turnul Pompierilor

 

Povești cu pești? Nicio soluție până acum pentru Turnul Pompierilor, sub lacăt de zeci de ani. Placa pe care Primăria o pune de 4 ani

Pas înainte – pe hârtie – pentru ruina Turnului Pompierilor

Circa 12 ani au trecut de când primăria a făcut concursul de soluții pentru amenajarea zonei centrale a Clujului, Eroilor – Pieța  Unirii, care nici în prezent n-a fost terminată de amenajat. Aproape 7 ani s-au scurs de când primăria a făcut un concurs pentru creionarea unui ansamblu public de la 0, pe un teren al orașului și anume cel pentru Casa Muzicii adică viitorul Centru Cultural Transilvania, cu sediul și sala filarmonicii incluse, dar și acesta a încremenit în proiect. Doi ani au trecut de când s-a organizat și adjudecat concursul pentru marcarea vizuală a porților de intrare în Cluj-Napoca, dar și pentru instalarea de suporturi de afișaj în interiorul orașului. Nici soluția aleasă prin respectivul concurs n-a mai prins viață nici până în prezent, nici cu impulsul dat de Festivalul Internațional de Film Transilvania care a avut un turnuleț de afișaj pe modelul celui ales de primăriei la edițiile din ultimii ani.

Acum este în derularea concursul de soluții pentru amenajarea Turnului Pompierilor, organziat de primărie în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România – Filiala Transilvania. Potrivit organziatorilor, pentru această competiție au fost depuse 25 de proiecte care, după ce au fost secretizate, au intrat sub lupa juriului pentru a fi disecate și a se stabili marele câștigător și locurile următoare.

Premiile sunt suportate de la bugetul local al municipiului și au fost deja asumate de Consiliul Local.  Câștigătorul ia “Premiul I” de 365.823 de lei, adică valoarea estimată a contractului de proiectare. Mai există însă două recompense: premiul II de 22.000 de lei și Premiul III de 13.000 de lei.

Juriul este format din șase arhitecți plus Florin Moroșanu, acum numit director (prin transfer) la Casa Municipală de Cultură, fostul președinte al Asociației Cluj 2021, înființată pentru gestionarea candidaturii orașului pentru titlul de Capitală Culturală 2021 (câștigat de Timișoara). Cei șase arhitecți membri titulari în juriu sunt trei clujeni – Ligia Subțirică, fostul arhitect-șef al municipiului, Șerban Țigănaș, președintele Ordinului Arhitecților din România, Szabolcs Guttmann, președintele filialei Transilvania a OAR – și încă trei din afară: Irina Melița, arhitect partener la POSTER , birou înființat în 2007, cu sediul în București, arhitectul Justin Baroncea (București), Oana Bogdan – Fondator si director al biroului BOGDAN & VAN BROECK ARCHITECTS, Bruxelles, Belgia. Arhitecții Ionuț Radu Filip și Adi Hagiu sunt membri supleanți.

Câștigătorii vor fi anunțați sâmbătă, 4 februarie, în cadrul unui eveniment programat începând cu ora 17.00, la fosta galerie de artă, acum spațiu de evenimente al parohiei Romano-Catolice, situată pe strada Iuliu Maniu nr. 4.  Potrivit programului, marele anunț privind câștigătorii va fi făcut în jurul orei 18.00.

Aici vor fi expuse și toate cele 25 de proiecte. Expoziția va fi deschisă până în 16 februarie, programul de vizitare fiind între orele 12.00 și 20.00. Pe lângă primărie și OAR-T, evenimentul de sâmbătă se organizează cu sprijinul Asociații Studenților Arhitecți dar și a Asociației Clujul Comoară.

S-a lansat concursul pentru Turnul Pompierilor. Care sunt cerinţele, care sunt termenele şi cine sunt “judecătorii”

S-a ales propunerea câștigătoare pentru porțile orașului. Cum ar putea saluta Cluj-Napoca

FOTO/VIDEO Cum poate fi scrisă povestea Clujului eclectic din Turnul Pompierilor

Turnul Pompierilor, unul dintre punctele splendide de belvedere ale Clujului, și-a deschis porțile de fier pentru câteva ore, sâmbătă de dimineață. Cu o vizită care să pregătească o nouă poveste a acestui Turn care trebuie să rezulte în urma concursului de soluții lansat la începutul lunii decembrie de proprietarul clăririi, primăria clujeană. Concursul are ca dată limită ziua de 26 ianuarie 2017 și urmează să fie jurizat la început de februarie. Primele trei locuri vor fi premite, cu bani, de la bugetul local, iar propunerea de pe locul I ar urma să fie implementată de primărie pentru ca turnul să fie un punct de atracție pentru turiști dar și pentru clujeni.

 

Turnul Pompierilor din Cluj se află pe strada Tipografiei, în apropierea pieței Mihai Viteazul din Cluj-Napoca. Pe o străduță cu trotuare minuscule, lângă Canalul Morii (pietonalizat, dar plin de mașini parcate), la fel de plină de mașini. Între acestea, un grup mare de curioși priveau sâmbătă de dimineața Turnul special al Clujului, unul dintre puținele care s-a păstrat din perioada medievală (alături de turnul Croitorilor deja reabilitate și aflat în proprietate primăriei, sau de Turnul Pielarilor/Pantofarilor din curtea viitorului centru cultural de artă de pe Avram Iancu nr. 1, proprietatea artistului Adrian Ghenie). Dintre mașinile parcare vizavi de turn, arhitectul Dan Clinci, cel care s-a ocupat de scrierea temei de concurs pentru punerea în valoare a Turnului Pompierilor, a încercat să provoace clujenii, în special pe proiectanți, să privească și să viziteze acest turn, înainte de derularea respectivului concurs.

“Istoria turnului începe în secolul XV, odată cu edificarea celei de-a doua incinte fortificate a orașului Cluj. A servit și pentru accesarea apei din Canalul Morii când era deținut de lăcătuși. Poarta de la strada Tipografiei avea un corespondent în partea de nord, spre Canalul Morii, unde în prezent turnul e înclus în țesătura urbană. Localul de lângă îl înconjoară pe două laturi. Poarta de nord a fost închisă în baroc. Sperăm acum să îl avem și în forma lui de trecere. Turnul parcurge mai multe faze. Avem faza neoclasică de sus, suntem în secolul XIX. Se schimbă complet inclusiv structura. Se trece la structură de cărămidă tencuită. Piesa de sus apare în niște desenele lui Pakey Lajos, edilul orașului din secolul XIX. Faptul că îl desenează alături de altedouă  lucrări ale sale ne face să ne întrebăm dacă nu e chiar un Pakey Lajos. Nu e un monument de amploare, evident. E intersant că are o stratificație istorică și reprezintă o contrucție de nivel administrativ, nu una de amploarea unei catedrale. Scopul nostru e să încercăm să îl revalorizăm. Dacă ați observat, dacă nu vă invit să faceți niște spirale prin țesutul orașului, e greu remarcabil din cauză că e îngust și interiorul e destul de greu de citit  sau de inclus în amintirile clujenilor. Puțini dintre noi s-au încumetat să se aventureze aici, cu riscul să fie măturați de mașini, ca să se uite uite la el. Cât de grozav ar fi de admirat fără cutiile de tablă din jurul lui”, a sinterizat arhitectul Dan Clinci câteva momente din istoria turnului și câteva deziderate pentru proiectanții care vor spune noua poveste a Turnului Pompierilor.

img_6837

img_6838

img_6839

Indiferent care va fi această poveste, ea trebuie să fie una “pietonală”. O altă perspectivă indicată de arhitect presupune legarea turnului de zona în care acesta se află: o pietonală pe Canalul Morii care încă nu și-a găsit o funcțiune, străduțe cu case istorice încă pline de mașini. Recomandarea fiind ca întreaga zonă să primească funcțiuni pietonale ceea ce ar duce și la relansarea celorlalte case din zonă, multe dintre acestea nefolosite în prezent. În timp ce arhitetectul trezea apetitul publicului, povestea se întrerupea de șuieratul unei mașini care tranzita străduța îngustă.

Arhitectul a deschis și poarta de fier construită în anii 60 și a invitat curioșii, înăuntru, în grupuri de 20 de persoane așa cum a cerut Inspectoratul pentru Situații de Urgență și cum s-a procedat și anul trecut când turnul a mai fost deschis odată în Capitala Tineretului pentru o proiecție specială de lumini.

De jos, de pe strada Tipografiei, se pot depista vârstele construcției: medieval, neoclasic, modern adică piatră, cărămidă și o căciulie de sticlă, pe terasa obiectivului. De sus, el spune povestea incintei fortificate a orașului Cluj. Interiorul este de beton, cu scări incomode, înguste și abrupte care amintește de istoria recentă. Câteva instalații de pe etajele create din betoane trădează funcțiunea pe care acesta a avut-o înainte de a-l prelua actualul proprietar, primăria – muzeul al pompierilor. De asemenea, tot în interior se mai pot depista și alte urme ale unor instalații făcute în cele câteva momente din ultimii ani când turnul s-a deschis temporar publicului pentru vizitare.

La parter, se poate depista conturul porții de nord, închise, ale turnului și este afișat un scurt istoric. La intrare, deja, după poarta de fier, s-a format o coadă consistentă în spatele primului grup de 20 de oameni care s-au aventurat pe scările cu balustradă roșie.

sursa foto: T.F.
sursa foto: T.F.

La primele etaje e întuneric, la cele superioare, ferestrele care dau în străduțele din jur lasă să se depisteze mai bine recele din interior. Penultimul etaj e complet scăldat în lumită și lasă să se vadă pe perete două planșe cu “bulgării de zăpadă”, rezultatul unui alt concurs (lansat de o firmă privată în parteneriat cu primăria) pentru iluminareafestivă a unui spațiu public din Cluj, Piața Mihai Viteazu din vecinătatea turnului. Căștigătorii acestui concurs sunt prezenți la vizita din turn în căutarea unei povești pe care să o spună la concursul lansat de primărie pentru reintroducerea Turnului Pompierilor în circuitul cultural și turistic al Clujului.

img_6853

 

sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan

img_6861

img_6862

Au venit în turn chiar și alți tineri arhitecți care în anii trecuți se ocupau cu facerea Zilelor Arhitecturii. Plus alți proiectanți, tot tineri, cunoscuți de la susținerile din primărie, la ședințele Comisiei de Urbanism. Au fost prezenți și arhitecți din București, chiar de la birouri mari, dar și proiectanți din Oradea. Dan Clinci a mai ținut să spună, înainte de accesarea ultimului nivel al turnului, cel cu belvedere, că acest soluții pentru reamenajarea turnului pot chiar îndrăzni să taie toate betoanele din interior, așa cum s-a întâmplat în cazul unui alt turn reabilitate din Cluj – cel al Croitorilor. Sau să combine vârsta actuală cu trecutul medieval sau neoclasic.

“Pe acești tineri ne bazăm la concurs. Ei nu sunt plictisiți, de la ei poate veni nebunia, ca să zic așa plastic. Adică ideile inedite și bune pentru revalorizarea Turnului. Mă bucur că sunt foarte mulți arhitecți tineri prezenți și sper ca toți să participe la concursul din ianuarie și să facă propuneri”, a mărturisit Dan Clinci.

sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan

Sub căciulia de sticlă, cu geamuri sparte și sprijinite cu placaje sau mobilier de lemn, arhitectul (care s-a ocupat din partea Ordinului Arhitecților de facerea temei de la concursul de soluții lansat deja de primăria pentru redeschiderea Turnului Pompierilor) deschide ferestrele și lansează o altă provocare: obiectivul e un punct ireproșabil de belvedere asupra orașului, din care se poate recrea vizual întreaga incintă fortificată a Clujului medieval.

Arhitectul începe să povestească despre belvederea care se întrevede de pe terasa turnului. Prima tentativă a poveștii nu reușește. Intervine un apel telefonic de la Șerban Țingnaș, președintele Ordinului Arhitecților din România și membru în juriul concursului. Țigănaș e jos și se interesează unde a ajuns turul. Dan Clinci îl invită sus, sub căciulia de sticlă.

Până să ajungă și Țigănaș, reușește să treacă în revistă conturul medieval al Clujului și să recomande perspective de abordare pentru cei care vor face propuneri la concurs.

Aflăm, odată cu apariția președintelui Ordinului Arhitecților din România, ajuns sus, că el a fost cel care a bătut primul cui în gândirea municipalității pentru a aduce ideea de concurs cu scop – redeschiderea turnului.

“A fost acum 20 de ani”, subliniază Țigănaș. Arhitectul a spus că primele proiecte interesante privind valorificarea Turnului Pompierilor au rezultat în urma unei teme de proiectare fixată pentru anul doi, când la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj s-a făcut primul schimb de studenți cu o universitate din Anglia. “7 studenți de la Cluj au făcut schimb de identități cu englezii. Pentru o lună jumătate ei au stat acolo, iar cei care au venit au lucrat aici cu noi. Ne-am întâlnit cu arhitectul care în anii 80 a realizat un proiect pentru turn care nu a fost terminat. Se dorea atunci ca turnul să devină observator. Ei au zis astronomic. Ce să observi? Ce e mai deasupra? Ce e dedesubt? Pe vremea aceea se știau foarte puțin despre poluarea luminoasă și că stelele nu se pot observa din orașe din pricina poluării luminoase. Atunci, arhitectul Gheroghe Vais, căci despre el este vorba, a scris o temă de proiectare pentru studenții noștri printre care și englezii de care spuneam: să gândească un planetariu în combinație cu un observator astronomic. Zis și făcut. Am lucrat cu toții. Era un proiect de anul II. Englezii au spus din prima că turnul poate mai mult decât atât. Parcă (g)astronomia nu mai e singura direcție posibilă. Au făcut niște proiecte extrem de interesante care s-au abătut complet de la tema cu planetariul și observatorul. A fost primul contact intens cu Turnul. De aici se pot observa calitățile spațiului. Acum, concurenții, pornind de la o temă pe care o dau proprietarii, primăria, pot să vină să propună să se facă ceva cu acest turn. O dată de Zilele Arhitecturii, acum vreo 7-8 ani, aici s-a cântat la vioara, s-a mâncat brânza și s-a băut vin bun pe această terasă”, și-a amintit Țigănaș.

Arhitectul a mai amintit că Ordinul Arhitecților a avut o tentativă de a prelua Turnul, înainte ca acesta să ajungă în proprietatea primăriei, de la pompieri. La fel ca Dan Clinci și Țigănaș a ținut să ofere ca exemplu de restaurare un alt turn din Cluj reabilitat deja, cel al Croitorilor, de pe strada Baba Novac, cu proiect realizat de echipa Planwerk, sub bagheta arhitectului Adrian Borda, proiect lăudat și multipremiat. Țigănaș a spus că respectivul turn a fost golit de betoanele din interior și i s-a administrat o stuctură reversibilă metalică care oricând se poate demonta în cazul în care se dorește o altă funcțiune pentru respectivul obiectv. “În câteva ore se poate face din el scut antirachetă pentru că miezul e demontabil”, a glumit arhitectul.

Concursul pentru revitalizarea Turnului Pompierilor a fost lansat la începutul lunii decembrie și are ca dată limită de predare a propunerilorziua de 26 ianuarie 2017.

Organizatorul concursului este Ordinul Arhitecților din România prin Filiala Teritorială Transilvania, în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România, iar promotorul concursului este Primăria Municipiului Cluj-Napoca, cea care este actualmente proprietarul și administratorul obiectivului, urmând să devină beneficiarul proiectului final. Revitalizare turnului presupune atât restaurarea a ceea ce există cu valoare patrimonială, refuncționalizarea și amenajarea obiectivului, cât și pietonalizarea străzii Tipografiei pe porțiunea din fața Turnului.  Concursul e deschis şi pentru specialişti din afara ţării, dar participarea unor arhitecţi străini e însă discutabilă, având în vedere că acest concurs nu are documentaţia tradusă în limba engleză.

Citiți mai multe detalii:

S-a lansat concursul pentru Turnul Pompierilor. Care sunt cerinţele, care sunt termenele şi cine sunt “judecătorii

 

 

 

Au trecut șase ani de la cel mai recent (dacă “recent” se mai potrivește chiar și după atâta timp) concurs pentru un obiectiv public al orașului lansat de administraţie – Centrul Cultural Transilvania, blocat în proiect – și aproape doi ani de la dezbatearea pe tema Someșului, de unde se promitea concurs de soluții pentru acest obiectiv. În urmă cu câteva zile, pe 25 noiembrie, s-a lansat oficial concursul pentru revitalizarea Turnului Pompierilor. Amintim, acesta este gestionat de primărie cu Ordinul Arhitecților din România, Filiala Transilvania, care au semnat un contract, la “pachet” pentru pregătirea de concurs a două obiective: Turnul Pompierilor și masterplanul pentru Someș. Deocamdată, cu câteva luni întârziere față de primele estimări ale primăriei, se lansează unul dintre cele două obiective în concurs. Revitalizare turnului presupune atât restaurarea a ceea ce există cu valoare patrimonială, refuncționalizarea și amenajarea obiectivului, cât și pietonalizarea străzii Tipografiei pe porțiunea din fața Turnului.  Concursul e deschis şi pentru specialişti din afara ţării, dar participarea unor arhitecţi străini e însă discutabilă, având în vedere că acest concurs nu are documentaţia tradusă în limba engleză.
În ceea ce privește formula în care e pregătită procedura lucrurile stau așa: organizatorul concursului este Ordinul Arhitecților din România prin Filiala Teritorială Transilvania, în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România, iar promotorul concursului este Primăria Municipiului Cluj-Napoca, cea care este actualmente proprietarul și administratorul obiectivului, urmând să devină beneficiarul proiectului final.”Promotorul dorește să revitalizeze acest monument, reintroducându-l în circuitul turistic și transformându-l într-un loc deschis pentru găzduirea evenimentelor culturale, permanente sau temporare. Se dorește ca obiectivul rezultat în urma acestui concurs să devină un element simbolic pentru energia concertată a tuturor clujenilor. Acest concurs de arhitectură are ca scop principal selectarea celei mai bune soluții pentru revitalizarea actualului turn. Această revitalizare presupune atât restaurarea existentului cu valoare patrimonială, refuncționalizarea și amenajarea obiectivului, cât și pietonalizarea străzii Tipografiei pe porțiunea din fața Turnului. Participanții sunt provocați să sporească valoarea actuală a obiectivului, demonstrând că pot îmbina o structură existentă, istorică, cu o intervenție contemporană. De asemenea, sunt invitați să propună atât idei de reinterpretare a accesului în turn cât și propuneri de revitalizare a unei zone urbane adiacente mai largi, în vederea discutării oportunității de pietonalizare a acesteia în viitor. Acestea sunt destinate să deschidă o nouă perspectivă în valorificarea țesutului urban din întreaga zonă”, se arată în anunțul OAR.

Facem și noi un concurs în orașul ăsta?

Arhitectul Dan Clinci, cel care a coordonat eleborarea temei, explică pentru Actualdecluj.ro ce se aşteaptă de la participanţi. Turnul, cu zona sa istorică, se restaurează; în interior, construit cu adăugiri din beton şi cămăruţe mici, proiectanţii pot să “se joace”. “Am oferit posibilitatea de a se păstra sau nu betoanele. Aceasta e şansa de a face vizitabilă zona de belvedere de sus, poate chiar şi pentru persoane greu deplasabile. Poate apare un lift, totul depinde de imaginaţia celor care vin cu propuneri. Piramida de sus e în stare fizică irecuperabilă. Şi aceasta se poate păstra sau nu, noi am oferit şansa de a se adăuga o nouă bucată, de a se supraînălţa structura. Am lăsat un nivel maxim de înălţime de 41 metri. Am cerut, deci, restaurarea perfectă a ceea ce există cu valoare isorică, să se rediscute ce nu e istoric în tot interiorul şi am dat posibilitatea de a adăuga în vârf un “moţ”. Turnul poate primi o “pălărie” de anvergură, poate să devină o torţă în oraş. Acum îţi ia câteva secunde să îl reperezi dacă te uiţi după el în peisaj, dar printr-o metodă modernă de înălţare turnul poate deveni un reper mai interesant în oraş. Noi am sugerat să se gândească la funcţiuni mai ales în partea de sus –  poate chiar o funcţiune de alimentaţie publică. Nu un restaurant, dar poate o cafenea de unde să priveşti de sus Clujul. Ideea unui muzeu rămâne şi ea valabilă, dar am sugera ca ea să se lege de tehnologia secolulului XXII. Poţi să urci în turn şi, cu telefonul mobil sau tableta, prin intermediul tehnologiilor de realitate augmentată, să te uiţi înspre Cinema Florin Piersic şi să vezi cum arăta Piaţa Mihai Viteazu în secolul XV. Am putea să avem un muzeu “viu”, care să folosească tehnologii futuriste”, arată Clinci. Un aspect important în gândirea concursului ţine de împrejurimi. Astfel, tema nu vizează doar turnul, ci solicită o perspectivă şi pentru vecinătăţi. “Accesul în turn e aproape imposibil acum, se face doar din carosabil, nu este trotuar. Aşa că e nevoie de pietonalizare. Din piaţeta cu “aurari” până la fosta Bancă Agricolă (clădirea “biscuite”, n.red.) poate deveni pieţişoara din faţa Turnului. Participanţii la concurs pot propune soluţii de amenajare: bănci, piatră cubică, palmieri, ce vor ei”, spune Clinci. Miza ar fi şi mai mare: deschiderea unei discuţii de pietonalizare a unei arii şi mai mari din vecinătate. “Cum ar fi dacă această zonă ar fi pietonală? Zona ar căpăta succes şi locuitorii din zonă ar putea să îşi dea seama că pot să închirieze spaţii pentru restaurante, galerii. Această parte a concursului e dată la nivel de idee: să vedem planşe care să arate potenţionalul zonei, să dechidem discuţia asupra beneficiului pietonalizării. Concursul vizează strict turnul şi strada Tipografiei, dar am vrea să adunăm cu acest prilej şi viziuni pentru o zonă mai largă. E un început”, crede Clinci.
Acum Turnul se zărește, cu piramida sa de sticlă, din încâlcita Piață Mihai Viteazu, o altă zonă despre care s-a spus că are mare nevoie de un concurs de soluţii.

 

dsc_4082
Vecinătățile, nu tocmai prietenoase pentru pietoni:
dsc_4096
dsc_4094
Canalul Morii:
dsc_4086
“Muzeul”:
dsc_4095
dsc_4092

Concurs deschis internaţional, dar fără traducere în engleză

 

Cu toate că până acum se vorbea de promovarea unor concursuri internaţionale, această competiţie lansată acum după mulţi ani fără o astfel de procedură la Cluj, ridică totuşi un impediment în faţa participării din afară: regulile şi cerinţele sale nu sunt traduse în limba engleză. Cu toate acestea, participarea e deschisă, spun organizatorii. “Deşi nu e tradus, concursul nu se rezumă la cadrul naţional. Oricine poate participa. Pentru străini e necesar doar ca, dacă câştigă, să aibă partener cu drept de semnătură din România”, spune arhitectul Dan Clinci. “E important să promovăm intens concursul. Deja am primit întrebări din Bulgaria”, completează arhitectul. Un concurs de anvergură internaţională e plănuit pentru Someş, unde e prevăzută şi traducerea documentaţiei în limba engleză.S-au stabilit și premii pentru concurs: câștigătorul ia “Premiul I” de 365.823 de lei, adică valoarea estimată a contractului de proiectare. Mai există însă două recompense: premiul II de 22.000 de lei și Premiul III de 13.000 de lei.”E un concurs interesant pentru un birou de orice dimensiune- şi pentru unul mare care îşi permite să detaşeze câţiva oameni pentru concurs, dar şi pentru unul mai mic. E un concurs care se poate rezolva cu o echipă de trei oameni”, spune Clinci.

 

dsc_4100
dsc_4085

 

Vă întrebați desigur cine va decide soarta “noului” Turn al Croitorilor. Ei bine, juriul este format din șase arhitecți plus Florin Moroșanu, acum numit director (prin transfer) la Casa Municipală de Cultură, fostul președinte al Asociației Cluj 2021, înființată pentru gestionarea candidaturii orașului pentru titlul de Capitală Culturală 2021 (câștigat de Timișoara). Cei șase arhitecți membri titulari în juriu sunt trei clujeni – Ligia Subțirică, arhitectul șef al municipiului, Șerban Țigănaș, președintele Ordinului Arhitecților din România, Szabolcs Guttmann, președintele filialei Transilvania a OAR – și încă trei din afară: Irina Melița, arhitect partener la POSTER , birou înființat în 2007, cu sediul în București, arhitectul Justin Baroncea (București), Oana Bogdan – Fondator si director al biroului BOGDAN & VAN BROECK ARCHITECTS, Bruxelles, Belgia. Arhitecții Ionuț Radu Filip și Adi Hagiu sunt membri supleanți. “Juriul are de toate, sunt oameni cu experienţă internaţională, în Belgia, Franţa, Germania, Polonia, sunt oameni cu proiecte futuriste sau cu specializări în restaurare”, menţionează Clinci.
Predarea proiectelor are ca termen data de 26 ianuarie. Calendarul concursului:


calendar-concurs-turnul-pompierilor
Aspecte pe care va trebui să le ia în considerare soluția propusă:
– Pietonalizarea și amenajarea tronsonului str. Tipografiei menționat în situl specific, astfel încât să se poată asigura accesul firesc în Turn;
– Restaurarea integrală a porțiunii patrimoniale a Turnului, segmentul medieval și cel adăugat în secolul XIX, precum și reaccesibilizarea drumului de strajă păstrat;
– Rediscutarea oportunității păstrării structurii interioare adăugată în intervențiile din deceniile 7 și 9 ale secolului XX – planșeele și scările din b.a., sau a eliminării parțiale sau totale a acestora. Propunerea unor soluții optime structurale, de circulație și de recompartimentare verticală, în conformitate cu
dezideratele de restaurare și funcționalizare;
– Înlocuirea segmentului construit în deceniul 9 al secolului XX cu un nou segment supraetajat;
– Refuncționalizarea Turnului, astfel încât să devină atractiv pentru oraș, nu
numai prin istoria lui;
– Propuneri de scenarii pentru promovarea și integrarea turnului în peisajul cultural urban viitor;
– Propunerea unei soluții de iluminat arhitectural; 
 

De la Turnul de veghe la turnul părăsit
Turnul Pompierilor este un obiectiv a cărui istorie începe în secolul XV, odată cu edificarea celei de-a doua incinte fortificate a orașului Cluj. După ce a servit ca turn de apărare și ca intrare secundară în cetate în perioada medievală, a fost trasformat în turn de veghere împotriva incendiilor, misiune pe care a îndeplinit-o până la jumatatea deceniului patru al secolului XX. Rămas fără destinație precisă, turnul mai marchează o perioadă de câteva decenii în care a găzduit un muzeu al pompierilor.
Cum arăta turnul, fără piramida de sticlă pe care a căpătat-o mai târziu:

Istoria Fotografiei clujene. Turnul Pompierilor de pe str.Tipografiei, la inceputul sec.XX , fotografiat de Cholnoky Jenő. sursa:cholnoky.ro
Istoria Fotografiei clujene.
Turnul Pompierilor de pe str.Tipografiei, la inceputul sec.XX , fotografiat de Cholnoky Jenő.
sursa:cholnoky.ro

 

“Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor (D.S.A.P.C.) Cluj a elaborat un proiect de restaurare a monumentului istoric Turnul Pompierilor în anul 1960, care prevedea și refuncționalizarea monumentului, amenajarea unui muzeu al pompierilor. În ultimele decenii s-a încercat de mai multe ori reamenajarea turnului și introducerea lui în circuitul turistic al orașului. În anii 1980 s-a intenționat transformarea lui într-un muzeu al astronomiei și cu acest scop s-a construit o piramidă de sticlă (1985), după proiectele arhitectului clujean Gheorghe Vais. O pierdere datorită acestui proiect este dispariția gheretei de pe vârful turnului, construită încă în anii 1880 (și reconstruită sau reabilitată cu mare grijă în anii 1960). La data de 15 mai 1998 s-a deschis în turn Muzeul pompierilor, care a funcționat până la 2001, fără un interes prea mare din partea publicului. În 2011 turnul a trecut în administrarea Municipiului Cluj-Napoca”, se arată în studiul istoric anexat anunțului de concurs. În ultima perioadă, turnul a fost folosit doar ocazional, pentru evenimente punctuale, de mică amploare, rămânând în majoritatea timpului închis accesului publicului. Lipsa de utilizare a dus la o degradare vizibilă a stării sale.

Vezi imagini de la un eveniment ZAIN 2015

Clujul văzut din Turnul Pompierilor. Când se organizează concurs de soluții pentru readucerea clădirii în circuitul orașului

Foto: Nicolas Friess

Un concurs de soluții va fi lansat în perioada următoare pentru reintroducerea în circuitul cultural al orașului a Turnului Pompierilor care stă de câțiva ani buni, închis cu lacat, în administrarea primăriei clujene. La ședința ordinară din 1 septembrie, consilierii locali au aprobat premiie, de aproape 400.000 lei, pentru lansarea acestui concurs de soluții, tema acestuia fiind concepută de Ordinul Arhitecților din România – Filiala Transilvania. Adică: transformarea clădirii într-o platformă de informații pentru vizitatori – văzute din turn, imagini tridimensionale ale diferitelor epoci ale orașului vor părea suprapuse peste străzile de astăzi ale Clujului.

În programul artistic al orașului din dosarul de candidatură pentru titlu de Capitală Culturală Europeană, Turnul Pompierilor apare pe lista proiectelor de infrastructură, proiectul de reabilitare fiind estimat la 3 milioane de euro, iar ca sursă de finanțare sunt indicate și fondurile europene.

Tema de proiectare care va sta a baza proiectului de reabilitare a obiectivului e “turnul celor trei vârste” și a fost întocmită de către Ordinul Arhitecților din România – Filiala Transilvania, în baza unui contract cu primăria clujeană. Cel care a coordonat eleborarea temei a fost arhitectul Dan Clinci.

Tema va sta la baza unui concurs de soluții care urmează să fie lansat în perioada următoare de primărie, pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice. Concursul va fi organizat pe modelul celorlalte inițiative de acest gen organizate de primărie (cel pentru totemurile de intrare în oraș, cel pentru Centrul Cultural Transilvania), acesta fiind finalizat prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.

Premiul cel mare va fi contractul de proiectare încheiat cu primăria și estimat la peste 365.000 lei. Premiile II și III ale concursului de soluții sunt de 22.000, respectiv 13.000 lei.

Toate cele trei premii vor fi stabilite de un juriu, numit de administrația locală. Potrivit informațiilor preliminare, juriul nu va fi unul internațional, dar va fi format din specialiști români de renume, implicați în astfel de proiecte.

Consilierii locali au aprobat la ședința ordinară lansarea concursului de soluții și premiile menționate.

Concursul este gândit pentru a crea “cele trei vârste ale Turnului, un proiect de realitate augmentată care recuperează și aduce la zi unul dintre cele mai interesante monumente ale orașului: Turnul Pompierilor. Cele trei vârste ale turnului se referă la nivelul medieval al clădirii, la extensia de secol XIX (neoclasică) și la cea contemporană, digitală. Proiectul transformă clădirea într-o platformă de informații pentru vizitatori: văzute din turn, imagini tridimensionale ale diferitelor epoci ale orașului vor părea suprapuse peste străzile de astăzi ale Clujului. O bază de date cu multe informații despre oraș va fi disponibilă online și in situ. Turnul va fi folosit ca punct de observație și va găzdui mici evenimente culturale și expoziții”.

Turnul Pompierilor a fost deschis publicului pentru o zi, anul trecut, în noiembrie, în timpul Festivalului dedicat designerilor, Zain Design Expressions. Detalii AICI:

Clujul văzut din Turnul Pompierilor. Când se organizează concurs de soluții pentru readucerea clădirii în circuitul orașului

Cine e Turnul Pompierilor

Turnul situat pe strada Tipografiei – pe vremuri strada Săpunarilor – a fost construit în partea de Nord-Est a cetății Clujului, între Turnul Porții din ulița Podului și bastionul cu creneluri italiene al orașului. La bază avea o mică poartă de intrae în cetate. Ulterior, peste bastion a fost construit un turn, finalizat în 1574, care avea în final înălțimea de 28,5 metri, o bună vizibilitate asupra orașului și apoi predat breslei țesătorilor. În 1585 Sfatul Orașului decide ca din 17 mai 1585 în turn să existe observatori permanenți, pentru semnalizarea incendiilor. Turnul a fost reconstruit după ce a fost distrus într-un puternic incendiu izbucnit în 1876. Noua construcție avea opt niveluri și a fost folosit, până în 1936, pentru observarea și semnalizarea incendiilor.
După 1936, însă, acesta a fost închis și uitat, chiar dacă de atunci au existat mai multe tentative de redeschidere a acestuia – în anii ’80, de exemplu, aici se intenționa amenajarea unui muzeu al astronomiei. Atunci și pentru acest scop a fost construită și cupola de sticlă funcțională și în ziua de azi.
Ulterior, pentru o scurtă vreme aici a funționat și un mic Muzeu al Pompierilor.

 

Sursa foto: ZAIN

Patru zile, 5 locuri din Cluj-Napoca, 60 de designeri și peste 5.000 de participanți. Acestea sunt cifrele primei ediții a festivalului de design ZAIN Design Expressions, potrivit “contabilității” de final a organizatorilor.

În perioada 12 – 15 noiembrie 2015, designerii și publicul au avut în agendă 11 evenimente. Printre acestea: expoziția centrală, desfășurată de 400 mp într-o casă din centrul orașului, care a atras 3.500 de vizitatori, un show de modă desfășurat într-o biserică și o expoziție de lumini la Turnul Pompierilor, redeschis publicului pentru o zi, deși stă închis de ani buni. Festivalul a fost pregătit de asociația Plai, cei care au gândit și făcut evenimentele Day 15, prin care au activat diverse spații cu potențial ale Clujului.

Reacțiile pozitive de după festival ne arată că era nevoie de ZAIN și că e musai să ne apucam de lucru pentru următoare. Intenția e să creștem, dar toate evenimentele au fost foarte bine primite. iar publicul a fost neașteptat de numeros”, este concluzia Georgianei Ciceo, manager de proiect. “Revenim și anul viitor, probabil mai repede decât s-ar aștepta lumea”, a completat Răzvan Luca, arhitect din echipa de proiect.

 

Sursa foto: ZAIN

 

Recapitulare ZAIN (12-15 noiembrie 2015)

Deschiderea.

Vin și design de autori români, printre obiectele lor și planșe cu poveștile creațiilor – cam așa s-a redecorat joi casa încă nerenovată din Piața Ștefan cel Mare de peste drum de Teatrul Național. Festivalul a fost inaugurat joi seara, pe 12 noiembrie 2015, cu vernisajul Expoziției Centrale ZAIN. Pe parcursul celor 4 zile – 41 de ore – în care a fost deschisă expoziția, aceasta a fost vizitată de peste 3.500 de persoane, spun organizatorii. Vizitatorii au fost designeri, oameni care activează în industriile creative – arhitecți, artiști, meșteșugari, fotografi și persoane interesate de domeniul design-ului.

Citește mai multe aici:

FOTO/VIDEO Casa cu obiecte “made in România”: cum arată expoziția festivalului de design de la Cluj

Premiera din biserică.

Cea de a doua zi ZAIN 2015, vineri a adus în Cluj unFashion Show găzduit de o Biserică. „Evenimentul a fost primit cu brațele deschise de comunitatea creativilor români. Aceștia consideră că evenimentul a reprezentat un gest de deschidere a Bisericii Reformate de pe strada Kogălniceanu, din Cluj-Napoca față de tinerii care încearcă să se afirme și care au avut ocazia de a-și prezenta lucrările într-un spațiu cu o arhitectură deosebită”, au precizat organizatorii. Cei doi designeri care și-au prezentat colecțiile aici au fost Irina Voinea și Ovidiu Pop. O soprană și un pian au acompaniat spectacolul, în care modelele au defilat printre băncile de biserică.

Vezi ce spun designerii:

Din biserică despre: artă, modă, festival şi piaţă. Dialoguri cu designerii de la show-ul de modă din lăcaşul de cult

12 ore cu 11 creativi și 3 ateliere

Programul ZAIN 2015 a continuat sâmbătă, 14 noiembrie, cu activități pentru cei din industriile creative. Cele două activități ZAIN 2015 – Turning Talents into Jobs și Studio Crawling, au însemnat 12 ore de prezentări, dezbateri și vizite la ateliere în care deja încep să se formeze comunități de designeri. La Turning Talents into Jobs, Vlad Sulea, Călin Crainic, Veronica Olariu, Mihnea Ghilduș, Dan Pierșinaru, Lana Dumitru, Mihnea Ghilduș, Florin Cobuz, Maria Neneciu, Roxana Rugină și Marius Bucea au fost cei 11 creativi români care au povestit cu tinerii participați și designerii interesați despre cum pot fi creativitatea și talentul transformate în meserii din care să poți trăi pe piața din România, în primul rând. DESIGN’SZKY, POD – Point of Design și Cluj Makers sunt atelierele pe care peste 200 de participanți la ZAIN 2015 le-au vizitat sâmbătă seara la Studio Crawling. Designerii prezenți în Expo Central ZAIN 2015 au început discuțiile despre o viitoare comunitate în industriile creative din România

 

 

Sursa foto: ZAIN

 

Brunch de duminică, meșteșugărit în casă, plimbare pe Canalul Morii și vedere din turn
Ultima zi de festival, duminică, 15 noiembrie, a început cu un brunch al designerilor pregătit de Szörcsey Ágnes. Olarul Daniel Leș, căldărarul Lali Gabor și împletitorul Zoltan Bojodi au făcut spectacole din meșteșugul lor duminică, în ultima zi de festival ZAIN 2015. Au explicat cum se creează obiectele din lut, fier sau nuiele în timp ce demonstrau procesul de creație publicului. Cei 3 meșteșugari au povestit despre tradiții, despre experiențe de viață, pentru peste 150 de participanți.
Duminică seara, a avut loc cel de-al doilea vernisaj din cadrul festivalului – prezentarea activității workshop-ului de design urban, „Plimbare pe Canalul Morii”. Echipa Experiment 5, coordonatorii workshop-ului și studenții participanți au deschis subiectul de interes pentru foarte mulți clujeni. Ce se întâmplă cu Canalul Morii și cum putem să îi valorificăm potențialul?

De asemenea, în ultima zi de festival, Turnul Pompierilor a fost luminat și a luminat orașul în cadrul ediției de noiembrie a proiectului Day 15. „La toate cele 8 etaje ale turnului, clujenii au putut găsi instalații de lumini și expoziții care au atras atenția din nou asupra acestui edificiu arhitectural urban. Seara s-a încheiat cu un spectacol de lumini, care s-a văzut din mai multe puncte ale orașului și care, cel puțin pentru o zi, a scos în evidență un spațiu uitat temporar, ce acum se află în planurile de modernizare și repunere a clădirii în circuitul public. Pe tot parcursul zilei, Turnul Pompierilor a fost vizitat constant de câte 20 de persoane odată la 15-20 de minute, conform aprobării primite de la ISU”, au rememorat organizatorii ZAIN.

Concluzii din turn aici:

Clujul văzut din Turnul Pompierilor. Când se organizează concurs de soluții pentru readucerea clădirii în circuitul orașului