Tags Posts tagged with "tiff"

tiff

by -
0 330

Regizorul clujean Tudor Giurgiu, care face la Cluj cel mai mare festival de film din țară la care cinefilii se înghesuie cu sutele să vadă filme de artă, biciuiește regizorii români care vor să facă filme de festival: pentru cele comerciale, unde se cumpără bilete, trebuie meserie, “nu merge treaba cu cadre lungi, tăceri și ciorbe”.

Filmele românești nu prind la public? Casieriile din multiplexuri avertizează cuplurile indecise, dacă li se opresc ochii pe o producție autohtonă, că e una românească, și deci “mai gândiți-vă”, spune Giurgiu – aceasta făcând și mențiunea că la ultimele două premiere de filme românești de la Cluj, “Breaking news” la cinema Victoria și “Octav” la Florin Piersic, cinefilii au făcut coadă la bilete.

Problemele industriei cinematografice din România, cu toate premiile sale, nu sunt puține iar Tudor Giurgiu încearcă o radiografie:

 

Recent, un coleg de breaslă a afirmat într-un interviu: “Noi avem o cinematografie prea măruntă, cu un sistem de distribuție prea limitat și cu un interes prea puțin din partea publicului ca să putem face și filme care să relaxeze…Trebuie să facem niște filme care să conteze din alt punct de vedere”. Îmi pare rău, dar nu sunt de acord. Dacă vom continua cu acest tip de gândire (self-centered, ego-driven, ar zice englejii), filmul românesc o va lua la vale rău de tot. Și mai rău decât locul lui de acum, respectiv cu un interes care merge spre zero al publicului mainstream pentru premierele noastre (oh, da, ce ne mai place să zicem că e “needucat”, “nu e curios”), cu casieri la multiplex care avertizează cuplurile indecise că “ăla e film românesc, mai gândiți-vă”, cu niciun program coerent de a stimula scrisul de povești comerciale, de comedii, de filme mai “lejere”, care nu vor fi evident făcute de autorii mari, care altfel aduc un prestigiu enorm țării prin premiile obținute în festivaluri. Și nu suntem deloc mărunți. Suntem a zecea țara din UE (după numărul de locuitori). Desigur însă și printre ultimele din punct de vedere al numărului de ecrane de cinema active la 100.000 locuitori și tot printre ultimele în ce privește numărul de filme comerciale bune și de succes care ies într-un an.

Și, da, interesul regizorilor pentru filme comerciale e ridicol de mic. Pentru că mai toți UNATC-istii vor să fie artiști, trag la galere după un premiu de orișiunde care să le zguduie ego-ul neîmplinit. Pentru că a face film comercial, “care să te relaxeze” înseamnă să știi bine de tot meserie, să știi decupaj, efecte. Acolo nu merge treaba cu cadre lungi, tăceri și ciorbe. Acolo nu minți, acolo e pe bune. Pe banii românului care are încredere în tine sau nu. În fine, nu e bună “ghetoizarea” asta și credința că cinema-ul comercial la noi e un gen minor și omorât de filmele anilor 70 + eventual nici nu ne pricepem și poate mai bine nu mai facem deloc. Pledez pentru moderație.

“Filmele care vor să conteze pentru istoria cinema-ului” (unele din ele au făcut suficienți spectatori în România, deci au publicul lor) pot coexista foarte bine într-o cinematografie normală cu cele care să “relaxeze”. Depinde doar de noi (și mai ales de cei mult mai tineri) dacă vrem să trăim în normalitate sau nu”.

by -
0 168

Protest în urmă cu puține momente la gala de închidere a festivalului de film Transilvania unde, pe covorul roșu, mai mulți invitați au desfășurat un banner prin care și-au manifestat nemulțumirea față de noua lege a cinematografiei.
“Vrem o lege bună pentru cinematografie. Dezbaere #OUG91”, scria pe aceasta.

Protestul de la gala de închidere a TIFF vine după unul amplu în online, unde mai mulți actori, în special dintre cei veniți la TIFF, s-au fotografiat ținând în mâini pancarte cu același mesaj.

Ordonanța de Urgență 91 a fost respinsă în Parlament în urmă cu două săptămâni, ceea ce a atras după sine un protest al regizorului clujean Tudor Giurgiu, cel care e și organizatorul TIFF. Camera Deputaților și-a însușit raportul de respingere a OUG dat de comisia de cultură a forului deliberativ. Amintim, nu mai puțin de 450 de cineaști au semnat în urmă cu patru zile o scrisoare deschisă adresată președintelui Klaus Iohannis, prin care îi cer să retrimită în parlament ordonanța de urgență privind modificarea legii cinematografiei.
OUG 91/2016 a fost formulată în timpul mandatului fostului premier Dacian Cioloș. Ordonanța modifică o lege din 2005 în sensul transparentizării finanțărilor din cinematografie, o mai clară formulare a rolului Centrului Național al Cinematografiei, plus posibilitatea de finanțare din fondul național de cinematografie a sălilor de cinema. “Mai bine respingem un proiect de lege pentru un singur punct decât să dezbatem proiectul în integralitatea sa. Dnul Ciolacu a încheiat en fanfare zicând că dacă tot s-au luat atâtea premii cu vechea lege, ce ne mai trebuie una nouă. Cu alte cuvinte, să rămână cum a fost, staţi liniştiţi, va fi bine”, a scris atunci Tudor Giurgiu pe Facebook.

 

by -
0 546

E pentru prima dată, poate, în ultimii ani, când un joc al Naționalei României de fotbal trece în plan secundar. Când “tricolorii” se pregătesc de un meci decisiv cu Polonia, Simona Halep joacă a doua finală a carierei la un grand Slam.

“Zâmbetul său cât Parisul de mare”, așa cum inspirat titrau jurnaliștii francezi după revenirea formidabilă din sferturi cu Svitolina-  trece în plan secund. Halep intră încruntată în teren, iar adversara sa, Ostapenko, face un break în primul game. Lovește năucitor, plat, cu “Paloșul lui Ștefan”, cum ar zice CTP-ul.  Simona nu cedează, revine în meci, face rebreak, apoi câștigă game-uri pe muchie. E pe tot terenul.. Simona își construiește cu migală drumul spre cărțile de istorie. Scoate mingi imposibile, se apără ca nimeni alta și găsește unghiuri de negăsit.

Se duce și face 6-4, e primul set.

 

În Piața Unirii din Cluj, Simona e pe buzele tuturor. E aplaudată și încurajată la scenă deschisă. Sunt peste 2000 de admiratori care-i țin pumnii, suferă și se bucură la comun. Halep pleacă ca din pușcă în setul al doilea. Își câștigă serviciul, face break, apoi se duce la 3-0. Meciul pare jucat.

Ostapenko își pierde răbdarea cu câteva ghiulele expediate mult în aut. E după amiaza Simonei Halep, însă adversara nu renunță și revine în meci cu câteva lovituri trase cu tunul. Simona își pierde serviciul, se face 3-2, apoi 3-3.

“N-are cum să piardă Halep”, brevetează un tânăr de 28-30 de ani, cumpărându-i o bere unui alt amic. Pe ecranul din Piața Unirii sau Piața TIFF, dacă doriți, Alain Delon e dat uitării.

“Pierde setul doi, dar câștigă decisivul la zero”, vine și răspunsul. “Ai fost la Alan Dellon?”, continuă dialogul. “Nu, o fo mama cu bunica, lasă-mă cu Alan Delon, joacă Halep.”

Simona continuă lupta, iar Cristian Tudor Popescu, aflat la microfonul PRO TV-uli, își pierde răbdarea. “Ce mațe are această Ostapenko”, e una dintre remarci.

Noroc că aici, în Cluj, parcă pentru spiritul ardelenilor, meciul rulează pe Eurosport, sub comentariul de-un calm inconfundabil al Luminiței Paul și al lui Dragoș Suciu.

Se face 4-3 pentru Ostapenko și Simona își pierde din stăpânirea de sine arătată la începutul setului. Simte că-i fug mingile aiurea, în timp ce letona dă impresia că pe măsură ce trece timpul, prinde și mai multă forță.

Se ajunge la 5-4, iar Ostapenko servește pentru set. 15-0/30-0/40-0, iar letona amintește în aceste momente de Amelie Mauresmo. E 6-4 pentru sportiva de 20 de ani, e 1-1 la seturi. Clujenii aplaudă în centrul orașului.

Halep servește în decisiv prima și e aproape să își piardă serviciul. Revine! E 1-0, apo Simona ajunge la 3-1. Servește pentru 4-1, dar Oastapenko revine încă o dată. Mingile ei se duc pe linie, lung. Se face 3-3. Halep își câștigă foarte greu serviciul și nu pare să găsească antidot la loviturile năprasnice ale jucătoarei din Letonia. 4-3 pentru Ostapenko. 5-3, ca din pușcă. 6-3 la final. Game, set și meci Ostapenko! Letona încheie partida cu o nouă minge pe linie. Final, 6-4/4-6/3-6.

Simona e învinsă pentru a doua oară în finala de la Roland Garros, pare prăbușită. Campioana inimilor rămâne fără Grand Slam. Clujul și toată România o aplaudă! E a noastră.

by -
0 1791

Starul francez Alain Delon s-a arătat impresionat de atmosfera de festival din centrul Clujului, după ce vineri seara a fost prezent în Piața Unirii la proiecția specială programată de organizatorii Festivalului de Film Transilvania înainte de Gala de Închidere unde actorului i se va înmâna premiul pentru întreaga carieră.

Celebrul actor a spus în cadrul unui dialog cu presa de festival că, deși nu e De Gaulle sau Președinte, 3500 de oameni s-au ridicat la Cluj în fața sa. “Am văzut ce nu se mai vede în Franța, 3500 de oameni veniți într-o piață, deși nu sunt De Gaulle sau Președinte. Este impresionant și gratificant mai ales când nu se întâmplă la tine acasa. Se spune că nimeni nu e profet în țara lui. Este adevărat. Eu sunt mai iubit în alta parte decât în Franța. Acolo tot timpul am deranjat. Ține de mentalitate”, a declarat, la Cluj, Alain Delon.

Celebrul actor care aniversează anul anul acesta 60 de ani de la debutul cinematografic și este prezent pentru prima dată în România, la Festivalul Internațional de Film Transilvania. A sosit în Cluj în 9 iunie, când, seara, actorul a întâmpinat publicul român în Piața Unirii din Cluj la proiecția în aer liber a filmului Afacerea Pigot/ Pour la peau d’un flic (1981), thriller-ul regizat de Alain Delon, avându-l pe îndrăgitul actor francez și în rol principal. Aici detalii despre întâlnirea cu o piață plină de cinefili: Moment legendar pentru TIFF: Alain Delon, la Cluj. “Sunt foarte fericit să fiu aici. V-am adus soarele”. Ce mesaj a avut francezul pentru doamnele din Piaţa Unirii

În cadrul Galei de Închidere din 10 iunie  a TIFF 16, Alain Delon va primi premiul pentru întreaga carieră. Înainte de acest eveniment, actorul s-a întâlnit cu jurnaliștii prezenți la festival în hotelul din centrul orașului unde e cazat și a cerut, imediat ce a apărut în fața camerelor, întrebări. Actorul a vorbit în limba franceză, dar nu a uitat să se joace cu audiența, invocând fie lipsa traducerii, fie faptul că lumea din sală nu are căști, motiv pentru care ar fi toți francofili.

Întrebat fiind care a fost cea mai mare provocare pe care i-a pus-o un film, actorul a cerut o întrebare mai precisă, ca să o înțeleagă și să răspundă mai bine. În schimb, chestionat despre ce înseamnă dragostea pentru el, s-a prefăcut că nu înțelege inițial, însă apoi a revenit și a legat întrebarea de femeie și de rolul său în viața sa. “Dragostea e cel mai important lucru din viaţă, lucrul care mă interesează cel mai mult în viaţă, e lucrul pe care îl iubesc cel mai mult, dragostea, iubirea, iubesc femeia, femeia e iubirea, încă nu sunt gay”, a subliniat actorul. Apoi, a completat când a trebui să amintească un sfat pe care l-ar da actorilor la început de carieră și nu doar acestora: “Femeilor le datorez totul, lor le datorez totul, ele m-au făcut să vreau să citesc în ochii femeilor <eşti cel mai bun, cel mai important. În dimineața dinaintea primului film pe care l-am făcut – Quand la femme s’en mêle (Când se amesteca femeia) – regizorul Yves Allégret mi-a spus – fii ceea ce eşti, priveşte cum priveşti tu, zâmbeşte cum zâmbeşti tu, vorbeşte cum vorbeşti tu, spune cum spui tu, nu juca, fii tu însuţi, trăieşte”, a mai spus actorul francez. Și a mai subliniat că, înainte să plece, ar dori să joace într-un film cu regizor femeie. ”Aş vrea ca, înainte să plec definitiv, să fac un film cu o femeie regizor, nu mi s-a propus până acum să joc, dar mi-ar plăcea acest lucru”, a afirmat Delon. În schimb, a spus că nu s-a îndrăgostit până acum de o femeie din România, însă că speră să o facă. Toți jurnaliștii din sală l-au aplaudat după respectivul răspuns.

De ce nu a acceptat să-și publice memoriile și de ce nu se mai ocupă de cimematografie

“O carte de memorii? O să fac așa ceva înainte de a pleca. O să scriu pentru copiii mei pentru că toți, cu excepția unuia, s-au nășcut când aveam 50 de ani. Ca să știe ce a făcut tatăl lor”, a mai spus Delon. Actorul a precizat că a preferat să se retragă și să nu se mai ocupe de cinematografie deoarece nu au mai rămas oameni de valoare ca cei care l-au inspirat și format și preferă să rămână cu amintirile plăcute decât să facă lucruri în care nu crede. ”Perioada actuală nu are personalităţi care să mă intereseze. Înainte să plec definitiv, mai am un proiect pentru teatru şi unul cinematografic pentru iarna aceasta”, a adăugat actorul. “Nu cred ca o sa ma vedeți într-un film cu fiii mei. Poate existau oameni care în vremea mea ar fi scris ceva pentru clanul Delon, dar cei de acum ar scrie așa ceva doar ca o afacere”, a mai precizat actorul francez.

Alain Delon a menţionat că nu ştie foarte multe despre cinematografia românească, dar că a văzut anul trecut filmul ”Bacalaureat” care i-a plăcut.

A accepat să vină la TIFF pentru că nu e la fel de comercial ca Festivalul de la Cannes. Despre acest festival din FRanța a spus că nu mai participă deoarece este un festival mai mult american, organizat pentru publicitate și care s-a transformat în show. ”Probabil nu mă mai plac cei de la Cannes şi nici eu pe ei. Ce să caut eu acolo?”, a mai spus Delon.

Despre viitorul Europei, actorul a spus că îl vede foarte rău deoarece politicienii care o conduc, inclusiv noul președinte al Franței, Emmanuel Macron, nu iau măsuri pentru a pune capăt lucrurilor rele care se întâmplă.

Cât de bine e să fii Alain Delon

“Toată viață am făcut ce am vrut, am trăit cum am vrut, am iubit, am făcut lucrurile bine și este ceva de neprețuit. Totuși nu știi cum ești perceput în astfel de condiții. E greu să trăiești cu tine însuți”, a spus starul francez.

Despre haina care îi poartă numele, incon în România

Actorul a precizat că nu a știut că o haină dintr-un film al său de acum 40 de ani a devenit faimoasă în România. Când o jurnalistă i-a arătat această haină, a glumit chiar că nu e a sa.

De ce a insistat că nu e gay

Întrebat de ce în Piața Unirii a declarat că nu este homosexual, actorul a completat că nu e “încă gay” și i-a întors întrebarea, reproșându-i celui care l-a chestionat că nu are simțul umorului.

La finalul disucțiilor cu ziariștii, actorul a stat preț de mai bine de 15 minute pe terasa hotelului din centrul Clujului unde s-a ținut conferința și a dat autografe celor prezenți. La finalul sesiunii s-a fotografiat chiar cu un “Alin” dintre jurnaliștii prezenți.

Alain Delon a venit pentru prima dată în România, ca invitat special al celei de-a 16-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (2-11 iunie). Celebrul actor aniversează anul acesta 60 de ani de la debutul său în cinematografie. Pentru contribuția sa artistică excepțională, TIFF îi va acorda în acest an actorului Alain Delon Premiul pentru întreaga carieră.

 

Foto: TIFF, Nicu Cherciu

Unul dintre cei mai îndrăgiţi actori ai lumii, Alain Delon, a sosit la Cluj în această seară şi s-a întâlnit cu publicul român. Asaltat de admiratori pe parcursul scurtului drum pe covorul roşu din Piaţa Unirii, spre scena TIFF, Delon şi-a salutat prietenos publicul. Actorul a fost prezent în centrul Clujului, înaintea proiecţiei speciale a filmului Afacerea Pigot/ Pour la peau d’un flic (1981), thriller-ul regizat de Alain Delon, avându-l pe îndrăgitul actor francez și în rol principal. Piaţa Unirii a fost plină.

Foto: TIFF, Nicu Cherciu

“Probabil cel mai emoţionant moment în cei 16 ani de festival: domnul Alain Delon”, l-a introdus preşedintele TIFF, Tudor Giurgiu. “Cred că e un moment istoric pentru festival, pentru Cluj şi România”, a mai spus regizorul. A fost suficient ca Delon să salute cu “Bonsoir” şi publicul a răspuns, tot în franceză. “Sunt foarte fericit să fiu aici şi am să vă spun de ce. În seara asta v-am adus soarele. Dacă ploua vedeam filmul Afacerea Pigot într-o sală. Este primul meu film pe care l-am produs, în care am şi regizat și în care am și jucat”, a amintit Delon. Şi a avut şi un mesaj pentru doamne. “Sunt încântat că în public sunt mai multe femei decât bărbaţi. O să rog femeile să rămână aici. Încă nu sunt gay”, a spus jovial îndrăgitul actor.

Au venit oameni din toata ţara pentru acest moment de TIFF, i-a spus Giurgiu lui Alain Delon. “Vă mulţumesc pentru dragostea voastră faţă de cinema şi faţă de această legendă vie care e Alain Delon”, a completat preşedintele TIFF.

Public de multe feluri în această seară în Piaţa Unirii: doamne şi domni din generaţiile mai vechi de fani, dar şi mulţi tineri, oameni de film – actorul Ion Dichiseanu aştepta în preajma covorului roşu sosirea lui Delon, dar în primul rând se afla şi Ioan Bene (omul de afaceri arestat în dosarul de corupție al președintelui suspendat al Consiliul Județean).

 

 

După ce a coborât de pe scenă, Delon a mai salutat publicul câteva minute. “Am dat mâna cu el”, spunea încântată o doamnă întorcându-se la soţul ei. “Ai făcut poză?”, a sosit răspunsul. “L-am văzut pe Eroilor înainte să vină aici, fuma o ţigară”, împărtăşeşte cineva din public. “E tot frumos”, e concluzia serii.

Alain Delon primeşte sâmbătă seara la Teatrul Naţional premiul pentru întreaga carieră la TIFF. Cu o carieră impresionantă și peste 100 de interpretări, actorul, producătorul, scenaristul și regizorul Alain Delon (81 de ani) aniversează anul acesta 60 de ani de la debutul său în cinematografie.

 

Alain Delon a ajuns la Cluj, Actualdecluj.ro a fost în Piaţa Unirii:

 

De la precedenta ediție TIFF, organizatorii vorbesc tot mai mult despre cum orașul gazdă de festival ar putea să se transforme în ceva mai mult decât un oraș al cinefililor: să devină și un oraș al cineaștilor. Nu doar să se vadă filme la Cluj, ci și să se producă sau să se filmeze aici. Ce cred oamenii din industria filmului despre o astfel de direcție? Specialiști din lumea filmului chemați să facă parte din juriul competiției TIFF au vorbit la Cluj despre Cinema și Industrie.

Soluția pentru a încuraja producția de film ține de reglementări legislative și stimulente în ceea ce privește taxele, spune Elizabeth Karlsen, cea care a pus bazele casei de producție Number 9 Films (care a produs filme precum Carol sau a coprodus Youth al lui Paolo Sorentino). “Acesta ar fi un stimulent pentru industrie. Talentul e aici, aveți echipe tehnice, aveți povestitori“, spune Karlsen. Potențial de talent există cu siguranță, din câte spun cei din industrie – producătorul Muhi Andras (a cărui producție Despre Trup și Suflet a câștigat recent Ursul de Aur la Berlin) amintește că el are deja contacte cu producători români și că lucrează cu oameni de Film de aici. Regizorul Marian Crișan spune și el că importantă pentru impulsionarea cinematografiei e legislația. “Trebuie schimbat ceva cu legea cinematografiei. Am filmat trei filme în această parte a țării, fără ajutor sau stimulente din partea legislației. Dar am filmat aici și am folosit echipe locale. Cinema-ul e și despre spații, poți filma oriunde în România, dacă vrei, și în Cluj. E despre entuziasmul tău de a face filmul, nu despre bani. Poți deja filma în Cluj, multe filme se filmează în Transilvania, inclusiv filme internaționale. Avem nevoie de mai mult ajutor legal. Cienema-ul e deja aici”, spune Crișan. Acesta a încurajat și ideea unui fond regional, despre care organizatorii TIFF vorbesc deja de doi ani.  “Ar fi grozav să ai un fond regional, ar ajuta să ai un fond regional pentru a organiza filmări în zonă. Asta chiar dacă nu vor fi fonduri mari, dar atât cât să ajute echipele să lucreze aici”, a spus Crișan. Geoff Andrew a mai subliniat o dată importanța pe care cinematografia o poate avea pentru România. “Politicienii ar trebui să aibă în minte uriașele realizări ale cinemaului din ultimii ani, lumea se uită la România și aplaudă faptul că o națiune cu resurse limitate are rezultate grozave, ar trebui să fie atenți la laudele cinema-ului românesc“, a completat Andrew.

Vezi și:

Ce șanse are Clujul să devină un nou centru de producție de film? Pariul președintelui TIFF și stadiul proiectelor conectate la industrie

Membrii juriului nu au voie să spună prea multe despre filmele din competiție, înainte de decernarea premiilor, dar au dezvăluit totuși câteva dintre impresiile generale despre selecția de filme de competiție din 2017.„La orice selecție ai filme care îți plac mai mult decât altele, au fost 3 sau 4 descoperiri foarte interesante. E o selecție foarte variată, nu doar din perspectiva țărilor de unde vin, ci și ca stil – sunt drame, comedii, filme experimentale sau convenționale”, spune Geoff Andrew. Acesta s-a declarat un mare susținător al cinema-ului românesc. „Pentru că e grozav, e unul dintre cele mai interesante din lume. Uneori țările trec printr-o perioadă bună, dar România face de peste zece ani filme bune cu resurse puține. România, faci lucruri grozave!”, a fost mesajul lui Andrew. „E o plăcere să vezi filme noi și, în munca mea, e chiar crucial. E un standard impresionant”, a spus Elizabeth Karlsen. „Nu sunt obișnuit să judec filme, ci mai degrabă să le văd ca un spectator. Selecția e bună, știu stilul de selecție al lui Mihai Chirilov fiindcă am mai fost la TIFF. Au fost 4-5 filme foarte bune”, e de părere Marian Crișan. „E întotdeauna interesant să fii parte a juriului, să vezi filme din alte părți, să vezi reflecția umanității prin autor, să vezi ce se întâmplă în lume. E o selecție grozavă și o călătorie grozavă. Am făcut parte recent din câteva jurii și pot să spun că e mereu o experiență, o aventură. În festivaluri ai posibilitatea să cunoști regizori și să îți arați munca altora”, spune actrița Clotilde Courau. Aceasta a mai ținut să sublinieze și că festivalul face foarte mult bine orașului care îl găzduiește. „Simt că nu am întâlnit destui regizori români. Mi-ar plăcea să vin aici să petrec 6-7 săptămâni, să vorbesc cu regizori”, a spus Courau. Producătorul Andras Muhi a fost tranșant. “Vorbind din punctul de vedere al producătorului, pot să spun că, din ce am văzut până acum, pot alege 2-3 regizori și să încep să discut cu ei”, a spus acesta.

Cât despre prezența la Cluj, alături de posibilitatea de a comenta filme cu specialiști din lumea Filmului, membrii juriului mai spun că au apreciat oamenii de aici și mâncarea, publicul și posibilitatea de a întâlni alți oameni din industrie. “Mi-ar plăcea să revin și să explorez orașul. E un oraș minunat, cu oameni grozavi”, spune despre prima impresie Elizabeth Karlsen. “Mi-a plăcut să fiu aici, festivalul e despre a întâlni oameni. Oameni din industrie vin la Cluj, încerc să vin în fiecare an aici să îmi întâlnesc colegii, e un meeting point, dezbatem, vorbim despre cinema”, spune Crișan. “Clujul e a doua mea casă, vin aici în fiecare an de 3-4 ori. Am fost profesor invitat la Sapientia, iubesc acest oraș”, competează Muhi Andras.

 

“Uneori filmele din festival sunt aici doar pentru o proiecție, două; dar juriile pot deschide filmele spre o audiență mai mare. Dacă ia premiu, un film călătorește mai mult. Iar asta e o responsabilitate a juriului”, a spus Crișan despre munca de “judecător” de filme.

 

Cine sunt jurații

Marian Crișan

Marian a obținut Licența în Regie de Film și TV la UNATC București în 1999.  A regizat mai multe scurtmetraje, câștigând  premiul Palme d’Or pentru Cel mai bun Scurtmetraj la Festivalul de Film de la Cannes în 2008, cu Megatron. În 2010, primul său lungmetraj, Morgen, a câștigat Premiul Special al Juriului la cea de-a 63-a ediție a Festivalului de Film de la Locarno. În 2012, al doilea lungmetraj, Rocker, a avut premiera la cea de-a 60-a ediție a Fetsivalului Internațional de Film de la San Sebastian.  În 2015, Orizont a fost selectat în competiția Tallin Black Nights. În 2016, a regizat mini-seria TV Valea Mută pentru HBO Europe.

Geoff Andrew

Geoff este scriitor, lector, selecționer pentru BFI Southbank, Londra, și consultant de selecţie pentru Festivalul de Film de la Londra. În prezent scrie frecvent pentru publicația Sight & Sound şi a fost mulți ani editor pentru secțiunea de film a revistei Time Out. Cărțile sale despre cinema includ, printre altele, studii despre trilogia Trei culori a lui Krzysztof Kieślowski, Nicholas Ray și despre regizorii americani independenți. A contribuit la numeroase antologii de film și abordează subiecte diverse pe geoffandrew.com. A făcut parte din juriile festivalurilor de film de la Cannes, Istanbul, Torino, Sarajevo, Morelia, Bruxelles și Londra. Este cadru didactic la National Film and Television School și la London Film School. În 2009, guvernul francez i-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor.

Elizabeth Karlsen

Elizabeth a pus bazele casei de producție Number 9 Films împreună cu Stephen Woolley, în 2002. Cea mai recentă producție este Their Finest, în regia lui Lone Scherfig, și The Limehouse Golem, regizată de Juan Carlos Medina. Ambele filme au avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, unde au fost primite cu entuziasm, şi vor fi lansate în cinematografe anul acesta. În 2015 Number 9 Films a produs Carol, o adaptare premiată a romanului scris de Patricia Highsmith, în regia lui Todd Haynes, și a coprodus Tinereţe, în regia lui Paolo Sorrentino. Elizabeth lucrează acum la post-producția peliculei On Chesil Beach, o adaptare a celui mai bine vândut roman al lui Ian McEwan, cu Saoirse Ronan în rolul principal. Elizabeth este membru în consiliul de administraţie al EM Media şi al festivalului de la Edinburgh şi a prezidat Women in Film and TV UK.

Clotilde Courau

Clotilde s-a născut pe 3 aprilie 1969, în Levallois-Perret, Hauts-de-Seine. Mereu atrasă de actorie, și-a făcut debutul în teatru în 1989, în Avarul lui Molière. Un an mai târziu a primit primul rol într-o producție de film, în Le petit criminel, regizat de Jacques Doillon, rol care i-a adus nominalizarea pentru premiul Tânără Speranţă Feminină la gala César și premiul Actrița Europeană a Anului la Premiile Academiei Europene de Film în 1991. Actriţă cu carieră în film, teatru și televiziune, a interpretat peste 60 de roluri, trecând cu uşurinţă de la cinema-ul de autor la comedia de public. În 2007 a devenit Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor.

Andras Muhi

András a absolvit universitatea Eötvös Loránd în 1980. După ce a fost jurist şi apoi director la compania siderurgică Csepel, în 2000 înfiinţează compania de producţie Inforg Studio. De atunci a lucrat ca producător, acumulând o filmografie de peste 25 de lungmetraje, 100 de scurtmetraje, 80 de documentare şi 15 animaţii. Multe dintre aceste filme au fost selectate la festivaluri prestigioase de pe întreg globul. Cea mai recentă producţie a sa, Despre trup şi suflet, în regia lui Ildikó Enyedi, a câştigat Ursul de Aur la Berlin anul acesta. Filmul va avea premiera românească la TIFF, în secţiunea Supernova, înainte de a fi distribuit în cinematografele din ţară la sfârşitul lui iunie.

“Când plini de praf cu paşi trudiţi / Ieşim din mină obosiţi / Ne doare că-n lumina sa / Pământul ţine-o lume rea”. Asta sună în “lumina pământului”, în timp ce, pe un perete, artiştii desenează dreptunghiuri negre ce cuprind numele minerilor care şi-au pierdut viaţa în subteran. La Petrila se pregăteşte închiderea minei şi raderea de pe faţa pământului a clădirilor industriale ce făcuseră parte din ansamblul minier. Un fost topograf petrilean, devenit artist și activist, adună roţi, televizoare vechi, costume din second hand-uri şi hărţi de acum istorice, adună oameni, plănuieşte evenimente şi pune culori şi mesaje vii pe ziduri gri. Luptă, adică, pentru ceea ce, crede el, mai poate salva locul: popularea lui cu artă şi cultură. La Petrila? La Petrila. Documentarul lui Andrei Dăscălescu Planeta Petrila , cu povestea salvării prin artă a fostei exploatări miniere, s-a văzut în premieră în România la TIFF joi seara, într-o sală arhiplină. Andrei Dăscălescu e deja pe lista festivalului de la Cluj: lua Premiul de debut la TIFF 2009 cu Constantin și Elena.

Petrila, 2013. Mina urmează să se închidă şi clădirile industriale se pregătesc de demolare. Buldozerele apar rapid şi încep treaba. Urmează “ecologizarea” locului, pentru care s-au mobilizat deja bani serioşi. O mână de oameni, în frunte cu artistul vizual Ion Barbu, fost topograf la Mina Petrila – artişti, arhitecţi, Asociaţia PlusMinus şi mineri – vor să salveze ce se mai poate salva din patrimoniul industrial al locului. Ion Barbu are un plan: hub cultural la Petrila. Ce începi să întrezăreşti din lupta lor e că nu e de ajuns să razi ceva ca să faci loc noului, că poţi să te foloseşti de trecut ca să spui poveşti, că poţi să salvezi istorie şi să atragi oameni. Dezvăluirea finalului nu e “spoiler” de film, fiindcă se cunoaşte din viaţa reală: în ianuarie 2016 apărea în Monitorul Oficial Ordinul Ministerului Culturii care privea clasarea exploatării miniere Petrila în lista Monumentelor Istorice.

Momentele întunecate (la propriu – sunt filmări de sub pământ), cu feţe negre şi zâmbete albe alternează cu lumea colorată pe care Ion Barbu o construieşte în Petrila, cu mesaje din lumea artei. Viaţa şi filmul curg (cu emoţie şi mult umor) între un trecut industrial ce devine istorie, tranziţia sumbră cu demolări şi disponibilizări (mina avea cândva peste 4000 de angajaţi, acum mai sunt câteva zeci) şi un posibil, dar aparent îndepărtat viitor în care artiştii ar putea juca roluri principale.

Andrei Dăscălescu, după premiera de la Cluj: “Nu mă aşteptam la un film cu happy end”

Numărul de locuri din sala de la Cercul Militar s-a dovedit insuficient pentru cei care ar fi vrut să vadă documentarul lui Dăscălescu şi, după proiecţie, filmul a fost îndelung aplaudat de public. A venit echipa filmului, dar şi producătorii de la HBO.

 

Tânărul regizor a explicat, pe scurt, povestea din spatele poveştii adevărate. “Am început proiectul în mai 2013. Mi-am dorit să fac un film cu două lumi paralele. Una era cea a minei şi cum se lucrează în mină, pentru că urma să se închidă peste doi ani, în 2015. Şi o altă intenţie era să urmăresc lupta artistului Ion Barbu pentru a salva clădirile minei de la demolare. De la început am ştiut că aveam două flme şi că va trebui să găsesc un mod de a le combina. Sper că am făcut-o cum trebuie. Mă aşteptam ca finalul documentarului să fie cu ultimele demolări ale clădirlor. Nu mă aşteptam la un film cu happy end, dar din fericire s-a întâmplat”, a spus Dăscălescu răspunzând la întrebarea moderatorului privind evoluţia firului de poveste. “E un proiect pe care oamenii îl vor înţelege oriunde, aici, dar şi în alte locuri din lume. Avem nevoie de mai mulţi oameni ca Ion Barbu. E un proiect ce dă un exemplu pozitiv, despre a găsi moduri de exprimare, despre cum să se folosească arta pentru a păstra ceva din trecut. Nu doar să se radă tot şi să înceapă noul, ci să se ia ce e mai bun din trecut”, e mesajul producătorilor de la HBO. Cel mai dificil lucru pe parcursul filmărilor a ţinut de obţinerea aprobărilor necesare pentru ca regizorul ne-miner să coboare în subteran şi să filmeze, mai explică echipa filmului.

La premieră a venit şi “sindicalistul” – brigadierul-șef Cătălin Cenușă, cel pe care în documentar îl vedem conducându-şi echipa de mineri în ultimele clipe de “viaţă” ale minei, înainte să fie mutaţi la o alta. “Nu am decât cuvinte de laudă pentru un regizor ca domnul Andrei Dăscălescu şi pentru curajul nebun pe care l-a avut să încerce sau să înceapă să schimbe faţa minerilor, care suferă de peste 27 de ani. A avut în timpul filmărilor un curaj pe care nu l-am mai întâlnit până la el. Au fost momente imprevizibile, pe care noi le întâlnim zilnic în subteran. Nu s-a speriat. Numai cu oameni ca Andrei Dăscălescu şi ca dvs, văd că sunteţi mulţi tineri aici, în sală, putem face ceva ca să schimbăm în totalitate şi faţa României”, a fost mesajul de pe scenă al omului care coboară de ani de zile în subteran. Dacă Cătălin Cenuşă a emoţionat publicul cu propria emoţie şi mesajul direct, Ion Barbu a adus râsete. “Nu mi-a fost uşor. Există o lege în Petrila care spune că iaurtul, spre deosebire de Petrila, are o cultură vie şi activă. La Petrila deja s-a întâmplat ceva care echivalează cu marele premiu de la TIFF. Un consilier din Opoziţie, de la PNL, e pe cale să fie dat afară pentru că a îndrăznit să laude filmul în public. Îi mulţumim pentru activitatea de până acum şi sperăm ca exemplul să fie continuat. Au mai rămas 20, ceea ce nu e mult. Se poate”, zice Barbu, acompaniat de râsetele (şi aplauzele) sălii. Înainte să coboare de pe scenă, pentru a lăsa loc pentru proiecţia următoare, regizorul Andrei Dăscălescu ne-a mai dat o informaţie: cu prilejul avanpremierei documentarului, care a avut loc desigur la Petrila, Andrei a fost numit cetăţean de onoare al localităţii. “Asta vine cu un loc de veci în Petrila”, a mai menţionat, amuzat, regizorul.

 

Artistul care a colorat Petrila. “De istorie, mai ales de aia tristă, nu poţi să te desparţi decât râzând”

L-am întâlnit, după proiecţie, pe Ion Barbu şi, printre felicitările cinefililor, l-am mai reţinut pentru câteva întrebări. A încercat să lanseze un festival, dar s-a lovit de lipsa sprijinului financiar, iar lupta cu buldozerele şi forţele potrivnice pentru “hub”-ul cultural Petrila pare să îl fi obosit puţin.

 

 

Cum arată în viziunea dvs, la modul ideal, viitorul Petrilei? Ce ar trebui să se întâmple mai departe cu aceste clădiri (salvate, sperăm) în Petrila?

Ar trebui să se întâmple două lucrurile: petrilenii, fruntea lor, să mă reconsidere. (Râde). Să îmi dea de lucru, că de idei nu duc lipsă. Ca să transformăm mina Petrila în “Maglavitul” artistic al României.

Spuneaţi undeva în începutul documentarului că arta poate salva Petrila. Mai credeţi asta?

Cred că arta poate salva orice localitate nenorocită. Petrila cu atât mai mult cu cât are nişte date în plus; aici a intervenit şi orgoliul meu de petrilean şi moştenirea culturală pe care a dat-o României  – Ion D Sîrbu, Miron Cozma. Şi Miron Cozma e un brand, dacă ştii să îl foloseşti. M-am gândit la asta şi am şi propus – dar cine mă ascultă pe mine? – să facem un muzeu al mineriadelor. De istorie, mai ales de aia tristă, nu poţi să te desparţi decât râzând.

Dvs sunteţi petrilean şi artist. Dar de ce să le-ar păsa celorlalţi de Petrila? Ce au de văzut acolo cei care nu sunt familiarizaţi cu ce e de salvat în localitatea minieră?

Ne jucăm cu paradoxul. În Petrila poţi să vezi totul sau nimic. Ceea ce Petrila are şi nu au mulţi: Petrila începe sau se termină cu un cimitir. Depinde din ce punct priveşti.

Cine a fost actorul principal în lupta aceasta pentru salvarea patrimoniului industrial?

Eu îmi asum doar meritul de a fi fost bulgărele de început care a declanşat mişcarea pe care am susţinut-o apoi cu hapenning-uri. Ca să dăm culoare şi să susţinem demersurile. Greul a fost al asociaţiei de arhitecţi PlusMinus, care a mişcat lucruri. Lucrul foarte important a fost că a venit guvernul Cioloş şi ministrul Vlad Alexandrescu care a avut curajul să semneze ordinul de clasificare. A fost o aliniere a planetelor în cazul planetei Petrila.

Surpriza de după proiecţie, pregătită de echipa Planeta Petrila:

 

by -
0 145
Deschiderea TIFF 2017. Credit Foto: Marius Maris

Renumitul regizor, scenarist și producător austriac Ulrich Seidl vine la TIFF cu cel mai nou film al său – Safari. Profesioniști din lumea cinematografiei vor susține masterclass-uri cu intrare liberă, iar primele nume confirmate la TIFF Lounge vor răspunde curiozităților cinefililor, în fiecare zi, de la ora 17:00.

,,Dacă reușesc să fac oamenii să râdă la filmele mele, dar hohotele de râs li se vor opri în gât în următorul moment, asta o să mă facă fericit’’, spune regizorul Ulrich Seidl.  Filmele lui, proiectate de-a lungul anilor la TIFF,se plasează la granița dintre ficțiune şi documentar, îmbinând în distribuții nume consacrate și actori amatori.  Prezentat în premieră la TIFF, în secțiunea Fără Limită, controversatul Safari urmărește partidele absurde de vânătoare în Africa ale turiștilor nemți și austrieci care își pândesc prada, trag, plâng de entuziasm și se pozează cu animalele ucise, dezvăluind o latură a ființei umane, pe cât de întunecată, pe atât de reală. Acesta va fi proiectat în prezența sa sâmbătă, pe 10 iunie, de la ora 20:30, la Cinema Florin Piersic, și va fi urmat de o discuție despre film. Despre cum au decurs filmările, Ulrich Seidl va povesti la TIFF.

Directorul de imagine Iosif Demian va susține un masterclass cu intrare liberă marți, pe 6 iunie, de la ora 10:00, la Sapienția (Calea Turzii, nr. 4), după proiecția filmului său, Baloane de săpun(1982). “Lumea pitorească inspirată de opera lui Fănuș Neagu a trecut prin nenumărate ședințe de cenzură, însă pelicula a fost recuperată parțial și va rămâne unul dintre cele mai nedreptățite filme românești ale epocii”, precizează organizatorii TIFF. Cunoscut pentru experiența sa ca operator, cineastul a semnat imaginea clasicului Nunta de piatră (1973) și a predat operatoria la Sydney.

Joi, pe 8 iunie, de la ora 11:00, producătorul britanic Steve Matthews va susține un masterclass în cadrul TIFF Industry (Piața Ștefan cel Mare, nr. 18) despre ce presupune munca unui scenarist și despre rolul canalelor de film pe piața europeană de televiziune. Producător executiv HBO Europa cu o experiență de peste 20 de ani, el lucrează în prezent cu echipele de dezvoltare ale producțiilor originale HBO din Polonia, Ungaria, Cehia și România.

 

Cine vine la TIFF Lounge

Duminică, pe 4 iunie, de la ora 17.00, Mihai Chirilov, directorul artistic TIFF, a inaugurat TIFF Lounge povestind despre filmele ediției cu numărul 16. Luni, pe 5 iunie, a venit la TIFF Lounge celebrul actor american Armand Assante, cu doar două ore înainte de premiera mondială The Wanderers (r. Dragoș Buliga). Marți, pe 6 iunie, regizorul Radu Mihăileanu și actorul britanic Derek Jacobi vor aduce detalii din culisele filmului Povestea iubirii, care are premiera în România luni, în Piața Unirii Open Air. Miercuri, pe 7 iunie, dezbaterea se va muta la Casa de Cultură a Studenților, după proiecția Politica, manual de întrebuințare (r.Fernando León de Aranoa) programată la ora 15:00. Invitați: fostul premier Dacian Cioloș și fostul ministrul sănătății, Vlad Voiculescu.

Lumea filmului la Vlaha şi Dâncu

După un prim week-end cu un număr record de spectatori în Piața Unirii, la deschidere, și la Castelul Banffy, la cine-concertul Metropolis, cinefilii gurmanzi sunt invitați să experimenteze Film Food, pe 5, 6 și 7 iunie. De la 18:30, poveștile culinare vor fi proiectate la Cercul Militar și vor fi urmate de cinele pregătite la restaurantul Bricks, de la ora 20:15, de cei mai populari chefi din România: Sorin Bontea, Cătălin Scărlătescu și Florin Dumitrescu. Umorul autohton și situațiile absurdedin documentarul Varză, cartofi și alți demoni (r. Șerban Georgescu) vor amuza publicul marți, 6 iunie, de la 21.45, în Arkhai Sculpture Park, de la Vlaha. Miercuri, pe 7 iunie, de la 21.45, Povestea iubirii se întoarce în satul Dâncu, acolo unde s-au desfășurat o parte dintre filmări, pentru o seară dedicată echipei și sătenilor care s-au implicat în producție.

“Cred că deja suntem în faţa unui nou record pentru festival – mulţi spectatori au cumpărat deja bilete în avans”, a precizat în această seară preşedintele TIFF, Tudor Giurgiu, în deschiderea celei de-a 16-a ediţii a Festivalului Internaţional de la Film Transilvania. Ecranul-gigant s-a instalat în Piaţa Unirii şi, de azi, TIFF e oficial în oraş. Primele mesaje de pe scena de deschidere: Clujul are potenţial să devină un uriaş platou de filmare, spune Giurgiu, în vreme ce directorul artistic Mihai Chirilov a chemat lumea la film şi la împăcare, prin film. Cu mesaj despre “Uniune” e şi filmul programat în deschiderea festivalului.

Dacă deja aţi văzut-o prin centru pe Irina Margareta Nistor (“vocea filmelor”) şi pe Mihai Chirilov prin faţa cinematografului Victoria, sunteţi probabil cu AperiTIFF-ul în geantă. Totuşi, pe scurt, despre TIFF 2017: vor fi 225 filme, din 53 de ţări, dintre care unele în premieră la Cluj. “Sunt un pic mai puţine filme decât anul trecut. Ne-aţi scris, am înţeles că e prea mult. Chiar şi aşa va fi greu să vedeţi tot”, a motivat Giurgiu agenda “restrânsă”. În acest an se va înregistra record absolut în ceea ce priveşte numărul invitaţilor, a ţinut să amintească preşedintele TIFF: sunt aşteptaţi aproximativ 1300, aşa că hotelurile din oraş sunt deja la capacitate maximă. “Puteţi să îi întâlniţi pe cei care au regizat, care au jucat şi care au făcut filme, o să îi vedeţi la cinema sau la Casa TIFF sau în alte locuri din oraş”, a spus Giurgiu. Vedeta incontestabilă a ediţiei din acest an este Alain Delon. “Am senzaţia că tot festivalul se învârte în jurul lui Alain Delon. Am primit mesaje pe Facebook, din toată ţara, din Piatra Neamţ, Turnu Severin, cred că vor veni multe doamne, însoţite sau nu de soţi, să îl vadă pe Alain Delon”, a remarcat Giurgiu. Îndrăgitul actor va participa la o proiecţie de film, vineri, în Piaţa Unirii şi, posibil, la încă una ziua următoare.

O noutate a festivalului e ecranul gigant din Piaţa Unirii: 25 X 13 metri. Cu toate acestea, filmul de deschidere a adus câteva provocări pentru spectatorii care ar fi vrut să vadă de pe scaun, ca în amfiteatrul de cinema, întreaga imagine de pe ecran ori să poată citi şi traducerea (destul de greu vizibilă pentru cei care nu au prins locuri în faţă).

Printre primele recomandări de filme lansate de organizatori s-a numărat Povestea Iubirii, un film filmat parţial la Cluj, parţial în satul Dâncu, unde va avea loc de altfel o proiecţie specială. “Încercăm de mulţi ani să convingem autorităţile locale că Clujul are potenţial să devină un mare platou de filmare. Oraşul poate fi speculat cinematografic, e important ca festivalul să aducă mulţi alţi regizori care să filmeze aici, care să cheltuie aici şi, în 10-15 ani, Clujul să devină un important centru de producţie cinematografică”, şi-a relansat Giurgiu “pariul”.

Directorul artistic Mihai Chirilov a chemat lumea la film şi la împăcare. “E loc pentru toată lumea anul acesta, cinema-ul e o umbrelă pentru toată lumea, chiar dacă sunt multe conflicte între diverse categorii. Cred că prin cinema putem să ne înţelegem mai bine. O să avem filme în biserică, dar şi filme erotice, filme pentru copii şi pentru pensionari, avem multă comedie, comedie neagră, manele, filme pentru nevăzători, pentru cei slabi de înger şi pentru cei cu stomacul tare”, a enumerate Chirilov. “Dacă ar fi să vă recomand un singur film, acesta ar fi California Dreamin’, primul şi ultimul film al lui Cristian Nemescu, unul dintre cele mai bune filme româneşti ale Noului Val”, a subliniat Chirilov.

Giurgiu a completat lista cu O femeie tânără de 90 de ani şi a amintit şi de alte proiecţii şi evenimente care completează agenda TIFF: Zilele Filmului Maghiar, evenimentele de la Bonţida, trei evenimente speciale în 3 biserici. Dar şi expoziţii – la Muzeul de Artă, Documentaria alături de Funky Citizens aduc în imagini cele mai relevante proteste de stradă ale ultimilor ani din România. De neratat pentru copii: filmele şi evenimentele EducaTIFF, pentru viitoarea generaţie de cinefili.

Dacă filmul de cinema vi se parea prea… clasic, poate vă interesează să aflaţi că una dintre surprizele TIFF 2017 e spaţiul care se deschide pe strada Bariţiu – fosta Casă de Modă din centrul oraşului, transformată în spaţiu pentru Realitatea Virtuală şi cinema interactiv.

“Sirenele de la Marea Neagră” au deschis, în cor, ediţia 2017 a TIFF, urmate de filmul Regele Belgienilor, în Piaţa Unirii, zonă de data această extinsă cu o bucată în plus pentru pietoni.

 

Filmul este o celebrare a Europei şi o dovadă că proiectul european are viitor“, a spus, pe scena TIFF, regizoarea Jessica Woodworth, înainte de proiecţie. “Ce seară frumoasă”, a ţinut regizoarea să le spună, în română, participanţilor la deschiderea TIFF.

 

Vă dorim, aşadar, vizionare plăcută!

 

Piaţa Unirii la TIFF. FOTO: Nicu Cherciu

Cinematografele din centru, dar şi unul de mall, Piaţa Unirii pentru cinema open air, dar şi malul Someşului, Casa de Modă şi un spaţiu nou de artă – sunt câteva dintre locurile pe care le pune pe hartă ediţia din acest a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, pentru filme şi evenimente. Cinema Arta, în schimb, unul dintre locurile clasice pentru cinefili, e închis în acest an. Nici la Depozitul de Filme nu se fac evenimente în 2017, deşi e tocmai unul dintre locurile redescoperite în cadrul Festivalului.

Potrivit organizatorilor, anul acesta proiecțiile vor avea loc în Piața Unirii, Cinema Florin Piersic, Cinema Victoria, Cercul Militar, Casa de Cultură a Studenților, Cinema Dacia, Cinema City Iulius,  Cinema Mărăști, Institutul Francez, Urania Palace. În fiecare seară de festival, începând cu ora 21:45, filme noi vor fi proiectate la Someș Open Air, pe Plaja Grigorescu (Bd. 1 Decembrie 1918, 124), cu intrare liberă.

E primul an, după o lungă perioadă de colaborare, în care cinema Arta nu se află pe agenda festivalului – cinema-ul din centru e închis pentru renovări. În schimb, Universitatea Sapientia va prelua programarea cu care cinefilii s-au obișnuit. Nici Depozitul de Filme nu mai e pe hartă. Acesta e, de fapt, un alt proiect propus la TIFF, dar încă ţinut în loc, din motive administrative, birocratice şi financiare. Organizatorii Festivalului propuseseră pentru clădirea în ruină un muzeu al Cinematografiei şi au resuscitat o vreme curtea depozitului, pentru evenimente şi proiecţii. Această propunere a fost asumată de primărie, dar demersurile sunt blocate. La această ediţie, nu se mai fac evenimente – festivalul s-a extins deja foarte mult în oraş, au explicat organizatorii.

Mai multe despre proiecte şi “oraşul filmului”:

Ce șanse are Clujul să devină un nou centru de producție de film? Pariul președintelui TIFF și stadiul proiectelor conectate la industrie

Casa TIFF de pe strada Universităţii şi Piaţa Unirii sunt locuri din agenda festivalului. Muzeul de Artă găzduieşte expoziţii şi evenimentele dedicate celor mici în cadrul EducaTIFF.  Jumătatea de “Fabrică de Pensule” desprinsă din de acum celebrul centru de artă din Mărăşi îşi inaugurează noul spaţiu: Centrul de Interes, într-o clădire din zona fostei platforme industriale Tehnofrig, cu un eveniment susţinut de TIFF. BARIL prezintă în premieră prima expoziție a regizorului Cristi Puiu. Expoziția Sieranevada, cuprinde o selecție de fotografii realizate de regizor în perioada de post-producție a filmului cu același nume.

Pentru concerte şi evenimente sunt incluse în agenda TIFF şi biserici (Biserica Reformată Calvină, Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime, Biserica Evanghelică Lutherană).

Un spaţiu nou pentru Film în acest an e Casa de Modă de pe strada Bariţiu, descoperită de echipa ZAIN la festivalul lor de design şi transformată acum la TIFF în casă de filme ale viitorului.

Mai multe aici:

Casa de “Realitate Virtuală”. TIFF redeschide fosta Casă de Modă, cu program conectat la film

Clujul se extinde, ca în fiecare an, şi în afara oraşului. Primul week-end de TIFF are activităţi programate pe domeniul Banffy de la Bonţida, iar un alt loc vizitat de festival e Arkhai Sculpture Park din Vlaha.  Preşedintele TIFF, Tudor Giurgiu, a anunţat o proiecţie în satul Dâncu, unde s-au filmat scene din “Povestea Iubirii”.