Tags Posts tagged with "sua"

sua

by -
5 28410

Eveniment de amploare pe Cluj Arena, timp de trei zile, din 18 până în 20 august, iar acesta nu are legătură cu distracția.

Este vorba despre Congresul Internațional al Martorilor lui Iehova, la care sunt așteptați în jur de 30.000 de oameni. Trebuie precizat că Martorii lui Iehova organizează luna aceasta opt astfel de congrese în toată lumea, iar unul dintre ele a fost programat în România, mai precis pe Cluj Arena. Două scene vor fi amplasate pe stadionul clujean, una pentru limba română, iar a doua – pentru limba maghiară. Pentru delegații din străinătate va exista traducere în limba engleză, la căști. Reprezentantul pentru presă al Martorilor lui Iehova, Sandu Popescu, a informat pentru actualdecluj.ro că vor participa delegați din șapte țări, iar 1.200 dintre aceștia vin numai din Statele Unite:  “E un eveniment de mare amploare, ne-am organizat din timp, delegații noștri au asigurate cazările în hotelurile din Cluj încă de la începutul anului. Vom avea foarte mulți delegați din SUA, 1.200 de persoane. Majoritatea vor rămâne la Cluj Napoca timp de zece zile. Am organizat pentru ei mai multe tururi prin județ, la munte, la salină, prin oraș”.

Pe vechiul stadion “Ion Moina” s-a mai desfășurat un astfel de Congres (foto sus)

Organizatorii Congresului transmit că este un moment istoric pentru cei peste 40.000 de membri ai acestei religii din România, care au asistat la un congres similar în urmă cu două decenii, tot la Cluj, pe vechiul stadion municipal “Ion Moina”. După congresul internațional din 1996 organizat pe “Ion Moina” din Cluj-Napoca, Martorii lui Iehova organizează între 18 și 20 august 2017 un congres special pe Cluj Arena, unde se așteaptă ca toate cele 30.000 de locuri să fie ocupate de delegați și invitații lor. Titlul Congresului – „Să nu renunțăm!”.

Congresul internațional de la Cluj este promovat în întreaga țară printr-o campanie specială de distribuire de invitații ce durează o lună, și va fi transmis în direct, parțial, în alte 11 localități din țară – în Arad, Botoșani, Brașov, Odorheiu Secuiesc, București, Constanța, Negrești-Oaș, Piatra-Neamț, Râmnicu Vâlcea, Târgu Secuiesc și Turda. Programul începe în fiecare zi la 9.20, intrarea este liberă și nu se face colectă. Între participanții la acest congres se numără peste 2.000 de cetățeni străini, din Statele Unite ale Americii, Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Polonia, Ucraina și Grecia.

Congrese similare au loc în acest an în Bolivia, Canada, Indonezia, Italia, Kazakhstan și Madagascar.
Martorii lui Iehova activează în România de peste 100 de ani, cel puţin din anul 1911. Primul congres organizat de aceștia în România a avut loc în 1920. De altfel orașul Cluj-Napoca are un loc special în istoria Martorilor în țară: de aici a fost coordonată activitatea în primii ani după primul război mondial și tot aici a fost organizat primul congres al Martorilor lui Iehova din România după căderea regimului comunist, în 1990. Totodată aici a fost organizat unul dintre cele două congrese internaționale organizate în România, în 1996, cu o asistență de 20.000 de persoane, și tot pe fostul stadion „Ion Moina” a fost înregistrat congresul cu cea mai mare asistență din istoria sa în România, 24.000 în 2004 (foto).

Istoria Martorilor lui Iehova din România, relatată chiar de ei:

Începuturile

Martorii lui Iehova activează în România de peste 100 de ani, cel puţin din anul 1911. József Kiss şi Károly Szabó au asistat, în Statele Unite, la mai multe conferinţe biblice ţinute de Studenții în Biblie. Charles Taze Russell a remarcat interesul lor sincer față de Cuvântul lui Dumnezeu și le-a sugerat să se gândească la o eventuală întoarcere în România pentru a le împărtăşi rudelor şi prietenilor mesajul Bibliei. Atât Károly, cât şi József s-au întors în România în 1911 și s-au stabilit în oraşul Târgu-Mureş, din Transilvania. Ei au început să le depună mărturie rudelor și altor persoane. Astfel că în 1919, în România existau deja 150 de „clase”, sau congregaţii, ale „Studenţilor în Biblie”, iar numărul Martorilor a crescut la aproximativ 1 700.

Din anii ‘30, frații Magyarosi Martin și Pamfil Albu au reorganizat lucrarea de predicare
Din anii ‘30, frații Magyarosi Martin și Pamfil Albu au reorganizat lucrarea de predicare
Predicând cu gramofonul
Predicând cu gramofonul

Între cele două războaie mondiale

În aprilie 1920, s-a înfiinţat prima filială a Watch Tower Bible and Tract Society din România. Un timp, Filiala a supravegheat activitatea din Albania, Bulgaria, fosta Iugoslavie şi Ungaria. În același an, fraţii au ţinut primele lor congrese la care au venit aproximativ 500 de fraţi din toate zonele ţării. În 1924, Filiala a cumpărat o proprietate pe care a folosit-o ca tipografie.

Prima Filială din România, Cluj-Napoca, 1924
Prima Filială din România, Cluj-Napoca, 1924

În această perioadă, clerul ortodox s-a opus cu înverșunare activității Martorilor în România. În 1921, unii preoţi din Bucovina au scris Ministerului de Interne şi Ministerului Justiţiei, cerând ca lucrarea Studenţilor în Biblie să fie interzisă. La sfârşitul anului 1926, revista Turnul de veghe a fost interzisă.

În 1929, supravegherea lucrării a fost preluată de Filiala din Germania, iar mai târziu de Biroul Central European din Berna (Elveţia). În 1933 s-a reuşit înregistrarea ca persoană juridică a Societății de Biblii şi Tracte a Martorilor lui Iehova. Totuşi, în aprilie 1937, activitatea Martorilor lui Iehova a fost interzisă în România, iar în august 1938, biroul de filială din Bucureşti a fost închis.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și după încheierea acestuia

Martorii din România au avut de suferit sub influența dictaturii fasciste instaurate în România în 1940. După încheierea războiului, la 11 iulie 1945, Asociaţia Martorilor lui Iehova din România a fost înregistrată ca persoană juridică. În zilele de 28 şi 29 septembrie 1946, Martorii lui Iehova au ţinut primul lor congres naţional în România, la Arenele Romane din Bucureşti, la care au asistat aproximativ 15 000 de persoane.

Congres Național la Arenele Romane, București, 1946
Congres Național la Arenele Romane, București, 1946

În timpul regimului comunist

În noiembrie 1946, au venit la putere comuniştii. Regimul comunist nu a înțeles poziția Martorilor lui Iehova. În urma deciziei Ministerului Justiţiei din 8 august 1949, biroul de filială din Bucureşti a fost închis, la fel şi clădirile cu locuinţe, iar toate echipamentele, inclusiv bunurile personale ale Martorilor, au fost confiscate. În următorii ani, sute de Martori au fost arestaţi şi condamnaţi. Unii chiar au fost torturaţi, iar apoi trimiși la închisoare sau în lagăre de muncă.

O nuntă a Martorilor lui Iehova, 1984
O nuntă a Martorilor lui Iehova, 1984
„Râșnița” – un instrument folosit pentru a multiplica literatură sub interdicția comunistă
„Râșnița” – un instrument folosit pentru a multiplica literatură sub interdicția comunistă

După căderea comunismului

La 9 aprilie 1990, Martorii din România au fost recunoscuţi legal, sub denumirea „Organizaţia Religioasă «Martorii lui Iehova»”. În urma acestei hotărâri, s-a putut redeschide Filiala din București care se ocupă de organizarea activității de predicare din România.

În 1990, în România erau 17 000 de Martori ai lui Iehova. Numărul Martorilor din România a continuat să crească, ajungând la recordul de 40 605 persoane. La congresele regionale din vara anului 2015, ținute în 10 orașe din țară, prezența a fost de peste 46 000 de persoane, Martori și simpatizanți deopotrivă.

 

Primul congres organizat după căderea regimului comunist, Cluj-Napoca, 1990
Primul congres organizat după căderea regimului comunist, Cluj-Napoca, 1990
Cea mai numeroasă adunare teocratică din România: asistență de peste 24 000, Cluj Napoca, 2004
Cea mai numeroasă adunare teocratică din România: asistență de peste 24 000, Cluj Napoca, 2004
O audiență de peste 20 000 de oameni și aproape 900 botezați, Cluj-Napoca, 1996
O audiență de peste 20 000 de oameni și aproape 900 botezați, Cluj-Napoca, 1996

Ambasadorul Statelor Unite în România face turneu la Cluj ca să laude lupta anticorupție, să avertizeze asupra pericolelor corupției, să participe la deschiderea hub-ului de IT Impact aseară și, astăzi, să participe la o dezbatere pe tema provocărilor geostrategice din zonă, ca să concluzioneze că zona Mării Negre va fi acaparată de Rusia în patru ani.

“Trăim vremuri nesigure și periculoase”, a spus ambasadorul Hans Klemm în debutul intervenției sale la dezbaterea de la Facultatea de Afaceri Europene. “Pericolele cu care ne confruntăm în prezent sunt mult mai complexe decât au fost în orice altă perioadă a istoriei recente”.

Acum, spune el, “ne confruntăm cu amenințări din toate direcțiile”, și detaliază: “la est avem de a face cu o Rusie revanșardă care destabilizează securitatea europeană. Rusia a devenit extrem de inovatoare în privința utilizării unor tipuri de război tipice pentru secolul al XXI-lea, inclusiv războiul informațional, cibernetic și hibrid. În afară de aceasta, ne confruntăm cu amenințări dinspre sud, în special sub forma terorismului extremist islamic, care a devenit și mai periculos ca rezultat al contextului din Siria și Libia. Există de asemenea amenințări care vin dinspre Europa, cum ar fi ascensiunea ideologiilor extremiste, Brexit-ul, criza financiară din Grecia, un sistem financiar slăbit în zona euro, precum și presiunea resimțită de zona Schengen și de Uniunea Europeană însăși ca urmare a sosirii în Europa a sute de mii de refugiați. Există apoi problemele care nu par să fie localizate într-o anumită zonă și nu vin neapărat din partea vreunui stat național, dar care pot veni din partea unei singure persoane sau a unui grup de persoane. Aceste amenințări includ terorismul individual al așa-numiților lupi singuratici, criminalitatea organizată, criminalitatea cibernetică și războiul cibernetic”.

Dintre toate acestea, Klemm a preferat să adreseze doar “amenințarea potențială” așa cum a numit-o el în ce privește Rusia și la ceea ce Statele Unite, NATO și România întreprind în această privință. “În conformitate cu Doctrina militară a Federației Ruse, elaborată în 2014 și semnată de președintele Putin, Rusia evidențiază NATO drept principalul pericol militar extern, indicând “întărirea puterii potențiale a Organizației Tratatului Nord-Atlantic cu misiuni la scară globală întreprinse prin încălcarea normelor de drept internațional, prin dislocarea infrastructurii militare a țărilor membre NATO în apropierea granițelor Federației Ruse, inclusiv prin extinderea alianței”, a spus el. “Mai departe în același document rușii afirmă că “amplasarea și dislocarea sistemelor de apărare împotriva rachetelor strategice subminează stabilitatea globală și afectează echilibrul de forțe stabilit în privința rachetelor nucleare”.  Consider că această afirmație este culmea duplicității. Am conlucrat cu rușii încă de la început în privința apărării antirachetă din Europa și chiar ne-am oferit să colaborăm cu ei în proiectarea arhitecturii apărării împotriva rachetelor balistice din Europa. Ei știu fără îndoială că etapa a doua a Abordării Europene Adaptive în Etape, care va deveni în mod oficial operațională în luna mai a acestui an la baza de la Deveselu, nu constituie o amenințare la adresa capacității lor de descurajare nucleară. Cu toate acestea, prin declararea acestui sistem drept o amenințare strategică, Federația Rusă preferă să ignore legile fizicii și dovezile evidente referitoare la superioritatea numerică și capacitățile tehnologice, perseverând în această perspectivă lipsită de fundament real”.

Totodată, avertizează ambasadorul, în Strategia de Securitate Națională a Federației Ruse până în 2020 publicată în 2009 Guvernul Rusiei a afirmat că intenția forțelor armate ale Rusiei este aceea de a își întări capacitățile militare pentru a se opune capacităților din ce în ce mai puternice ale NATO. “Desigur, cuvintele așternute pe hârtie sunt una, dar atunci când cuvintele se transformă în acțiune așa cum am văzut în Ucraina și în Siria, precum și în întărirea capacităților militare în regiunea Mării Negre, intențiile încep să devină mai clare”, spune ambasadorul.

Acum Federația Rusă face investiții importante în capacitățile sale militare din regiunea Mării Negre. “Putem face speculații în legătură cu motivele pentru care se întâmplă acest lucru, fie că este vorba de apărarea recentelor cuceriri teritoriale pe țărmul Mării Negre, de menținerea anumitor state de la Marea Neagră sub influența sa, de proiectarea puterii sale spre Marea Mediterană și Orientul Mijlociu, de protejarea intereselor economice ale Rusiei în același timp cu diminuarea celor ale Statelor Unite și Uniunii Europene, dar de fapt nu contează pentru că în curând Rusia va deține puterea militară pentru a face toate aceste lucruri”, avertizează Klemm, și subliniază: “până în 2020, Rusia își va fi întărit în mod semnificativ capacitățile militare în regiune, folosind Crimeea drept bază pentru puterea sa militară în regiune, dar folosind și unele amplasamente în Abhazia”.
Iată explicațiile ambasadorului:

Strategia sa militară principală în regiune pare să fie dislocarea unor capacități de interzicere a accesului în zonă, numite A2AD, capacități dislocate în Crimeea pentru a preveni capacitatea celor percepuți drept inamici de a interveni militar în Marea Neagră. Sub aceast[ egidă a A2AD, Rusia pare de asemenea hotărâtă să transforme flota sa de litoral din Marea Neagră într-una capabilă să proiecteze puterea Rusiei în partea de est a Mării Mediterane. Conform ministrului apărării al Rusiei Serghei Șoigu, Rusia va cheltui 2,4 miliarde de dolari pentru Flota Mării Negre până în 2020, care vor duce probabil la construirea și lansarea la apă a 18 noi nave militare împreună cu infrastructura portuară necesară. Aceste nave vor include o flotă înnoită de submarine în Marea Neagră constând din șase noi submarine din clasa Kilo, considerate drept unele dintre cele mai silențioase submarine din lume.

Desigur, capacitățile sale navale constituie doar una dintre componentele întăririi puterii militare a Rusiei în Marea Neagră. Forțele sale aeriene își întăresc și ele potențialul în Crimeea. Până în 2016 un regiment de bombardiere Tu-22M2 cu rază lungă de acțiune va fi dislocat la baza aeriană Gavardeșkoie. În plus, Rusia are în plan dislocarea unor avioane de vânătoare pentru atac la sol și atac aerian, a unor elicoptere, precum și a noului avion de vânătoare pentru forțele navale de tip Su-30M.

Acum că am examinat această nouă problemă de securitate în Marea Neagră, ce pot face Statele Unite, România și NATO pentru a asigura securitatea NATO de-a lungul flancului sud-estic și pentru a asigura libertatea de navigație în Marea Neagră? În primul rând, ceea ce trebuie să știe încă de la început aliații noștri, dar și potențialii noștri inamici, este faptul că Statele Unite sunt ferm angajate să respecte Articolul 5 al Tratatului de la Washington.
Un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor statelor membre. Acest fapt ar trebui să fie suficient pentru a descuraja Rusia să întreprindă acțiuni militare împotriva unui stat membru al NATO. Oricât de mult și-ar întări forțele armate ale Rusiei propriile capacități, ele nu pot egala capacitățile militare ale Statelor Unite și ale aliaților săi din cadrul NATO.

Președintele Obama a anunțat recent creșterea de patru ori a bugetului nostru din cadrul Inițiativei de Reasigurare Europeană în comparație cu anul fiscal precedent. Această investiție de 3,4 miliarde de dolari în securitatea europeană în anul fiscal 2017 va permite dislocarea unui număr mai mare de militari și echipamente militare americane în Europa Centrală și de Est printr-un sistem consecvent de rotație.

Statele Unite vor continua de asemenea prepoziționarea de echipament militar pe continentul european, vor întreprinde îmbunătățiri ale infrastructurii sale militare și va sprijini întărirea capacităților militare ale aliaților săi din cadrul NATO și a unor țări partenere.

La rândul său, NATO are o abordare multidirecțională în privința securității și întreprinde măsuri de întărire a capacităților de descurajare și de apărare ale Alianței pentru a putea răspunde mai eficient gamei complete de provocări de securitate din orice direcție. Astfel de măsuri vor include întărirea eforturilor de contracarare a amenințărilor hibride, întărirea capacităților naționale de a rezista unei agresiuni, întărirea capacităților de apărare împotriva atacurilor cibernetice, precum și extinderea sistemului NATO de apărare antirachetă. Desigur, există multe lucruri pe care România și aliații noștri din regiune le pot face și ar trebui să le facă. În primul rând, România ar trebui felicitată pentru că își îndeplinește angajamentul asumat la Summit-ul NATO din Țara Galilor în privința creșterii bugetului apărării.

În acest an, Parlamentul a alocat 1,7% din PIB pentru apărare și se îndreaptă spre obiectivul propus de 2% din PIB în 2017 și de menținere a acestei proporții pentru o perioadă de zece ani, în conformitate cu acordul convenit anul trecut între toate partidele politice majore din România. Acesta este un prim pas foarte bun și sper că este un exemplu pe care toți membrii Alianței îl vor urma. Pasul următor este însă la fel de important: asigurarea finanțării necesare modernizării forțelor și dezvoltării capacităților necesare NATO într-un mod cât mai eficient posibil. O parte importantă a acelui efort va fi reducerea dependenței Alianței de echipamentul militar de fabricație rusă și tranziția spre sisteme interoperabile NATO.

Militarizarea Mării Negre prezintă o problemă specială pentru NATO. Statele Unite, împreună cu majoritatea forțelor navale ale NATO, se află sub restricții impuse prin Convenția de la Montreux în privința capacităților navale pe care le pot disloca în Marea Neagră.

Vom continua rotația navelor militare americane în Marea Neagră, dar acestea nu vor atinge un nivel care să poata rivaliza cu prezența navală rusă în Marea Neagră. În timp ce vom continua să furnizăm capacități credibile de descurajare celor trei aliați NATO de la Marea Neagră, va depinde de aceste națiuni să conlucreze și mai strâns pentru a întări securitatea lor comună, mai ales în domeniul capacităților navale. Există multe lucruri pe care aceste trei state le pot face și ar trebui să le facă pentru a întări capacitățile militare ale NATO în Marea Neagră și în regiunea Mării Negre. Primul pas ar fi să aibă întâlniri frecvente la nivel înalt și la nivel de lucru pentru a discuta contextul de securitate, capacitățile lor și cum pot lucra împreună. Statele Unite sunt bucuroase să joace un rol de sprijin în această privință.

by -
0 138

A lucrat cu patru președinți americani, a participat la o discuție la nivel înalt cu Ceaușescu ca reprezentant al SUA, și face o vizită la Cluj ca să pună la cale modul în care orașul ar putea fi un centru de instruire în practici democratice pentru țările vecine. Între timp vorbește cu actualdecluj.ro despre modul în care a perceput România în comunism, cum s-a schimbat țara în ultimul sfert de secol și, ca strateg cunoscător al Europei Centrale și de Est, spune ce ar trebui România să facă în criza ucrainiană.

Powell Moore are 76 de ani: merită amintită vârsta sta pentru a sublinia anvergura experienței sale și faptul că, la anii săi, se deplasează peste ocean, în micul oraș transilvănean Cluj. În urmă cu 31 de ani a vizitat România pentru o discuție la nivel înalt cu președintele Nicolae Ceaușescu – sau mai degrabă o informare a acestuia, așa cum își amintește el acum.

În 1983 Moore ateriza la București alături de trei congresmeni ai SUA, pentru o discuție cu președintele României, Nicolae Ceaușescu. Discuția a durat 45 de minute și nu i-a lăsat o impresie deosebită lui Moore. Oficialul rememorează: “ne-am întâlnit pentru 45 de minute, în mare parte el a ascultat, n-a vorbit prea mult; știam cine era, care îi era istoria și abordarea, dar nu cred că am câștigat prea mult din acea vizită“, spune el, adăugând: “nothing particularly strong and memorable“.

Vizita a coincis cu cel mai negru deceniu al ultimei jumătăți de secol pentru România: nu doar că regimul era mai opresiv, dar eforturile de a rambursa datoria externă a României au dus la lipsuri importante de alimente și electricitate pentru populație. L-am întrebat pe Moore ce i-a atras atenția când a venit în România, iar răspunsul a fost că oamenii păreau nefericiți “din cauza opresiunii, nu exista libertate”. “People seemed unhappy because of opression, there was no freedom”.

Ce s-a schimbat în 25 de ani? Ce remarcă Moore e evidența: acum străzile sunt luminate și există reclame, “un semn de prosperitate”. “You run down the street, the streets are lit, you have commercials, a sign of commercial prosperity”.

Ca angajat de cursă lungă în administrația americană, Moore spune că rolul României în regiune e unul important, și că țara e un lider în această parte a lumii. “România e un bun prieten al Statelor Unite, care ne-a ajutat cu asistență și sprijin când am avut nevoie; o văd ca un lider și cred că aveți un guvern solid, bun – dar aș vrea să văd mai multe investiții occidentale în România, ar aduce prosperitate populației“.

Între timp, spune Moore în calitatea sa de cunoscător al regiunii, pentru că a demonstrat că e un bun prieten al SUA România ar trebui să arate solidaritate cu NATO și Uniunea Europeană în criza ucrainiană – “împotriva a ce și-a propus domnul Putin”.

Moore a absolvit jurnalismul la University of Georgia în 1959 iar din 1966 a făcut parte din Departamentul de Justiție al Statelor Unite, ca director adjunct pentru informații publice. În 1966 a ajuns secretar de presă pentru senatorul Richard Russell iar între 1973 și 1974 a lucrat cu președinții Richard Nixon și Gerald Ford, pentru ca în 1981 să lucreze cu președintele ROnald Reagan, care l-a nominalizat ca secretar de stat adjunct pentru afaceri legislative, calitate în care a ajuns și în România, la o discuție cu președintele Nicolae Ceaușescu.
Din 2006 până în 2009 a lucrat de asemenea în guvernul SUA, în staff-ul secretarului apărării Donald Rumsfeld, care l-a nominalizat ca reprezentant în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Din 2009 e avocat la Venable LLP.

Profesorul clujean Tudor Vlad predă la Universitatea din Georgia, absolvită acum o jumătate de secol e Moore, și îl laudă: “a avut funcţii deosebit de înalte în toate administraţiile recente republicane, a lucrat sub patru preşedinţi republicani; e un om cu o competenţă extraordinară pe regiune, pentru că el a fost reprezentantul Departamentului de apărare al SUA la OSCE şi a condus unele dintre cele mai delicate negocieri. El ştie importanţa zonei, el a vizitat România nu numai în 1983, participând la negocieri destul de intense cu Ceauşescu, dar a vizitat România şi în anii recenţi. Ţine foarte mult la această ţară”.