Tags Posts tagged with "statuie"

statuie

Legea nr. 120/2006 cea care stabilește regimul monumentelor de for public spune că: monumentele de for public sunt bunuri imobile, lucrări de artă plastică, artă monumentală, construcții sau amenajări neutilitare, având caracter decorativ, comemorativ și de semnal, amplasate în spații publice, într-o zonă de protecție, pe terenuri aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale.

Aceste monumente de for public sunt prin definiție amplasate în spații deschise și accesibile publicului larg. Prin definiția lor ele sunt expuse contactului direct cu viața și activitatea spațiului care le conține. Ansamblul unui astfel de monument este conceput special ca să delimiteze zona de protecție pe care creatorul o consideră minimală pentru ca imaginea obiectivului să nu fie agresată de public. Dar în toate spațiile publice care sunt dotate cu astfel de monumente accesul direct în proximitatea lor nu numai că este permis, el este chiar încurajat. E o imagine pe care o veți întâlni de-a lungul și de-a latul întregii Europe: copii care se aleargă pe treptele statuilor, tineri care cântă la chitară pe soclul acestora, oameni tolăniți cu ochii ațintiți în telefoane și așa mai departe.

În cazul ansamblului monumental creat de Pákey Lajos ca suport pentru statuile sculptate de către Fadrusz János ca mulțumire a Clujului pentru aportul adus de către regele Matyas dezvoltării orașului în care acesta apare călare înconjurat de patru cavaleri ai săi, acest spațiu de protecție este foarte bine delimitat de bordura ovală din piatră care înconjură spațiul verde lăsat că detentă pentru a asigura monumentului suficient spațiu pentru că acesta să fie pus în valoare. Fără îndoială, atât sculptorul cât și arhitectul au transmis explicit că acesta este spațiul inviolabil necesar că ansamblul să poată „respira. Creatorii marchează prin această graniță faptul că ce e dincolo de aceasta aparține de drept utilizatorilor pieței publice și funcțiunilor care le deservesc cerințele.

Cred că amplasarea unei dotări destinate agrementului, cu condiția de a avea caracter temporar, poate fi perfect justificată chiar dacă desenează un inel în jurul unui monument atât de încărcat de semnificații. Dealtfel, amplasarea pe perioada târgurilor de Crăciun a acestor patinoare care îmbrătișează monumentele de for public e un obicei răspândit pe tot mapamondul, fără că cineva să fi văzut în această atitudine vreo ofensă adusă subiectului monumentului.

În Torino patinatorii se învârt în jurul lui Napoleon, în Salzburg în jurul lui Mozart și toată lumea e veselă și îmbujorată, alunecând mână în mână fără să simtă că ar impieta memoria simbolurilor identitare cărora le dau roată. Ba eu chiar cred că însăși personalitățile alea cocoțate în vârful soclurilor lor solemne sunt fericite că se află timp de câteva săptămâni în mijlocul acestei mulțimi vesele.

Acest text a fost scris de arhitectul Dan Clinci, manager concursuri de soluții din partea Ordinului Arhitecților din România – Filiala Transilvania. 

EXEMPLE DIN ORAȘE EUROPENE sau din USA

 

Duminică, la pas, prin Piața Muzeului. Printre crâșme și cafenele, la fiecare colț cineva încearcă să îți vândă un coșuleț de ghiocei, o lalea, un buchet de trandafiri, o zambilă, ceva. E normal, e 8 martie.

 

ghiocei

 

Și dintr-o dată, printre pietonii (cu sau fără flori) de pe străzile cu piatră cubică (puține în Cluj) se strecoară și se înalță niște baloane uriașe de săpun, cu irizații de curcubeu. “E ca în Sibiu, la festival!”, îți vine un gând. Dar… de unde vin baloanele? Faci slalom printre oameni, pe urmele sferelor plutitoare. Și iată și sursa! E o statuie albă, care nu e chiar “statuie”, fiindcă se mișcă, lent și cu scop: face baloane uriașe de săpun. „E ca în Barcelona, pe Rambla!”, îți vine un alt gând.

 

 

baloane 2

 

Lumea a făcut semicerc în jurul ei, o micuță în fustă de balerină aleargă după baloane și toată lumea a scos (smart)telefonul pentru poze. „Chiar stă nemișcată?”, întreabă cineva. Micuța balerină mai aleargă un pic după baloane, se mai miră puțin, dar nu mai rezistă: fuge să îmbrățișeze statuia creatoare de baloane.  

 

the hug

 

Fiindcă în Cluj nu vezi așa ceva decât foarte rar, poate de Zilele Clujului, ne apropiem și noi de personaj și încerc să întreb ceva. Naiv din partea mea! Se știe doar că statuile nu vorbesc! Și totuși.. statuia albă îmi primește carnețelul cu spirală (old-fashioned, știu!) și, ca să poată fi găsită după programul de “job”, scrie pe hârtia cu pătrățele un nume.

 

statuia si strada

Maria Cărbunaru (în pauză de muncă „statuară”) povestește pentru Actualdecluj.ro de unde și de ce a apărut personajul. “Statuia apare în oraș și în zile fără o semnificație anume… poate tocmai ca să le dea o semnificație!”, spune Maria. Personajul este inspirat din iarnă, explică ea: e Crăiasa Zăpezii și e albă ca analogie cu o statuie de marmură. „Reflexia soarelui în baloanele uriașe îi dă culoarea de care are nevoie. Dar există și statui vivante de bronz sau alte materiale și chiar mă gândesc pe viitor la posibilitatea aceasta”, completează Maria.

 

dialogul

 

baloane 3

 

Ziua de muncă 

De ce a apărut statuia, care stă câteva ore în oraș? „Din mai multe motive. Unele țin de mine, altele de public și de atmosfera străzii. În primul rând, este o provocare personală continuă și probabil de aceea mă atrage așa de mult. Eu sunt o fire foarte activă și tot timpul trebuie să fac ceva ca să simt că trăiesc, sunt mereu în activitate, iar când n-am o ocupație, găsesc una. Ei, cu statuia e altceva – lucrul pe care trebuie să-l fac este… să nu fac nimic! Iar asta mă intrigă incredibil! Apoi este vorba despre comunitate: reacția oamenilor este de neprețuit! Și cred că am văzut mai multe tipuri de reacții de-a lungul timpului. Pe de o parte sunt copiii, pentru care statuia e ceva ireal, din altă lume. Nu pot să înțeleagă cum poți să fii și de piatră și vie în același timp. Pe de altă parte, sunt „oamenii mari”, care apreciază mai mult aspectul teatral pe care îl dă străzii”, povestește Maria. Iar reacțiile sunt de toate felurile: unii se sperie, alții vor să ducă statuia la evenimentele lor, iar alții rămân descumpăniți. „Am primit și invitații la cină în oraș. E amuzant, nu știu cum ai putea să te gândești să ieși în oraș cu o statuie”, spune “statuia”.  Și întâlniri din acestea apar la fiecare ieșire: spre exemplu, duminică a fost micuța balerină. “M-au trecut toți fiorii când m-a luat în brațe. Statuie așa cum eram”, ne povestește “Crăiasa Zăpezii” despre întâlnirea de 8 Martie cu Maria. “Tot Maria o cheamă și pe fetiță”, a aflat personajul alb.

 

baloane 1

 

Așadar stai câteva ore în oraș, te miști doar cât să faci baloane, pozezi cu necunoscuți, asculți tot soiul de propuneri, unele amuzante, altele amuzate. Dar… care e concluzia, la final de zi? „Cam tot timpul este bine. Oamenii se bucură, poate își pun întrebări, poate rămân cu imagini și amintiri faine, cu care se vor amuza mai târziu. Și tot timpul se întâmplă ceva interesant! Am auzit niște glume chiar simpatice de când cu statuia. Ultima este a unei doamne care, atunci când am trecut pe lângă ea a spus: hai să donăm sânge, că fata n-are! He, he! Iar financiar (statuia are „pușculiță”, n.red.), în fiecare zi e altceva. Deci n-aș putea spune că am identificat un tipar. Dar, în ansamblu, e o experiență faină și complexă, care merită”, sintetizează Maria Cărbunaru.

Violonistul, statuia și vacanțele boeme: el face muzică și eu tac”

Dar statuia nu e pusă pe soclu stabil în Cluj. „Crăiasaa călătorit și mai călătorește. Vă amintiți imaginile acelea celebre din Amelie, în care piticul apărea în poze cu background din diverse orașe? Maria Cărbunaru are și ea un soi de mini-colecție cu statuia albă.

 

Milano 2
Arhiva Maria Carbunaru

 

 

 

In Sibiu
In Sibiu (arhiva Maria Carbunaru)

 

„De câteva veri, eu și prietenul meu mergem prin alte țări și interacționăm cu străzile și oamenii altor locuri. El e violonist și eu statuie, adica el face muzică și eu tac! Ceea ce e o combinație grozavă! Este foarte interesant să vezi cum arată strada în altă țară. Mergem așa mai boem, cu „ia-mă nene”, dormim la alți oameni acasă, vedem locuri, festivaluri, interacționăm cu persoane noi care ne inspiră de-a dreptul”, povestește Maria. Așa că în portofoliul de drum s-au adunat nu doar alte orașe din România, ci și din Ungaria, Austria, Germania, Olanda, Franța sau Italia.

 

In Milano
In Milano

 

Iar lista e „work in progress”. Câteodată am senzația că aștept vara ca pe revelion, pentru că e de departe una dintre cele mai provocatoare experiențe pe care le aduce anul. Acum încă ne gândim la destinații. Poate ceva non-european pe viitor”, plănuiește statuia care tace, alături de violonistul care face muzică.

Ce face statuia când nu e statuie

Maria Cărbunaru lucrează acum în Education Studio, o organizație pe care a fondat-o de curând, alături de câțiva colegi. „Misiunea organizației este de a sprijini dezvoltarea potențialului inovativ al tinerilor, folosind metode de dezvoltare prin artă. Creăm evenimente, ateliere, programe de dezvoltare. Este un mediu incredibil de dinamic. Lucrăm într-o echipă tânără și este un flux incredibil de idei și de creativitate între noi, încât tot timpul simți că mergi mai departe și nu rămâi unde ai fost la începutul zilei”, spune Maria. Acum se pregătște programul ACTitudine, de dezvoltare prin teatru de improvizație.

 

organziatia

 

by -
0 375
Această statuie are aproape 300 ani vechime. /foto Radu Bulubaşă / panoramio.com

Compania declarată câştigătoare a concursului de oferte pentru conservarea statuii ciobanului Donath, veche de aproape trei secole, a transmis Primăriei Cluj-Napoca, beneficiarul lucrărilor, un grafic în care arată că proiectarea lucrărilor durează nu mai puţin de 90 de zile lucrătoare.

Această statuie are aproape 300 ani vechime. /foto Radu Bulubaşă / panoramio.com

Statuia ciobanului Donath, uitată pe versantul unui deal al Clujului, ar urma să fie reabilitată pe banii Primăriei, după procese birocratice şi după ce o primă variantă a fost respinsă pentru că ar fi prea scumpă.