Tags Posts tagged with "spaţii publice Cluj"

spaţii publice Cluj

Sursa foto: Scena Urbană

Ateliere şi amenajări în această săptămână în multă vreme părăsitul Parc al Feroviarilor, recent recuperat de primărie. La câteva zile după anunţul că guvernul a aprobat în sfârşit transmiterea terenului către primărie, ONG-urile au program de activităţi şi atelier de urbanism participativ. Clujenii au, aşadar, prilejul să spună cam ce şi-ar dori pentru viitorul parcului de peste 5 ha. Intenţia fusese anunţată cu câteva luni în urmă, dar, după noutăţile privind situaţia juridică a terenului, rezultatele manifestărilor de acolo pot fi puse în altă lumină.

Amintim că în 30 iunie Guvernul României a aprobat transmiterea unui teren, aferent Parcului Feroviarilor, din domeniul public al statului şi aflat în administrarea Ministerului Transporturilor (şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA) în domeniul public al municipiului Cluj-Napoca. Scopul e precizat în Hotărârea de Guvern: “în vederea inculderii în programul de reabilitare şi modernizare”. Urmează un concurs pentru amenajarea parcului, susţin reprezentanţii primăriei. “Trebuie realizată tema de concurs, regulamentul concursului, stabilit juriul”, a precizat Ovidiu Cîmpean, director în cadrul primăriei.

Până să se întâmple toate acestea, în câteva zile Parcul Feroviarilor devine “loc de joacă” – cu un
atelier de urbanism participativ pentru activarea spaţiului. “Faptul că a fost lăsat în paragină peste 20 ani a făcut ca Parcul să dispară încet din imaginarul nostru. În ultimii ani au avut loc zeci de acțiuni urbanistice / artistice / culturale menite să împiedice acest proces. Acum e timpul să facem un nou pas pentru a retrezi Parcul Feroviarilor”, spun reprezentanţii fundaţiei AltArt, care se instalează în parc. De joi şi până duminică au loc ateliere şi sesiuni de construcţie de mobilier urban. “Joi şi vineri se planifică, se fac consultări cu participanţii şi sâmbătă şi duminică se construiesc lucruri. Încă nu ştim ce anume – de-aia e participativ atelierul, ca mai întâi să vedem ce vor oamenii”, sintetizează arhitectul Mihai Racu, unul dintre participanţi. Mişcarea va continua pe parcursul verii, precizează cei de la AltArt. “Noi lucrăm toată vara în parc. Şi Fabrica de Pensule. Fabrica va monta un pavilion temporar în parc, un container, pe care îl utilizăm împreună. Amenajările sunt destinate tuturor activităţilor din parc. Ceea ce ne interesează e să încercăm să mobilizăm comunitatea, pe cei din vecinătate şi nu numai, să definească utilizările parcului”, spune Rariţa Zbranca, de la AltArt. Aceasta menţionează că estimează ca procesul să fie unul de durată. “Nu mă aştept la interes larg imediat. De aceea vrem să lucrăm constant, să apuce oamenii să afle despre ce se întâmplă, să câştige încredere. Sunt oameni în oraş şi vara şi parcul e folosit. Nu cred că ideea e să îl umplem, ca la festivaluri, ci pur şi simplu să fie, de exemplu, loc de joacă pentru copiii din zonă, spaţiu de şezut pentru bătrâni, loc de ieşit la picnic pentru oricine din oraş. Am început deja să comunicăm cu vecinii”, spune Rariţa.

Programul activităţilor din această săptămână:
Joi, 6 iunie & Vineri, 7 iunie
10:00-14:00; 15:00-17:00- atelier
Sâmbătă, 8 iunie
10:00-14:40; 15:20-17:20- sesiuni construcție mobilier urban
Duminică, 9 iunie
10:00-14:40; 15:40-17:20- sesiuni construcție mobilier urban + eveniment de inaugurare

Locul de desfășurare:
Atelierul (6-7 iulie) va avea loc la pavilionul Fab Hub, instalat de Federația Fabrica de Pensule în aria centrală a Parcului Feroviarilor.
”Marea construială” (8-9 iulie), sesiunile de amenajare a parcului și de construcție de mobilier urban, vor avea loc în diferite zone ale parcului.

Cine se instalează în parc

Cele patru zile de urbanism participativ, ateliere de lucru şi amenajări în parc au loc sub îndrumarea artistului Michael Kurzwelly (DE) și a colectivului Res Publica. Michael Kurzwelly este un artist acționist german, membru al IKG-Asociația Internațională a Artiștilor, care a căpătat recunoaștere internațională cu proiectul Słubfurt. Acesta a presupus dezvoltarea unei comunităţi urbane și a unei reţele sociale, Nowa America, în zona graniței germano-polone. Proiectul ARS PUBLICA. RES PUBLICA “se focalizează pe un spațiu urban invizibil – neglijat de autorități și locuitori, absent de pe harta mentală a comunității”, spun organizatorii. În continuarea unor acțiuni pilot inițiate de AltArt în 2009 prin proiectul Viitorul Probabil și în 2016 prin proiectul european Artizen, spațiul principal de intervenție al proiectului este Parcului Feroviarilor. Res Publica este, în același timp, și un colectiv interdisciplinar de design și acțiune socială, cu membri fondatori Alex Bogus, Ruth Borgfjord, Kund Kopacz, Mihai Racu, Koter Vilmos, Istvan Szakats, Rarița Zbranca.

Proiectul ”Ars Publica. Res Publica” face parte din programul “Creația Contează/Create to Connect 2017”, derulat de Fundația AltArt împreună cu parteneri din 13 țări europene. Proiectul e realizat cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Cluj-Napoca și al Uniunii Europene, Programul Cultura. E co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

La Fabrica de Pensule se anunţa încă din martie un plan pentru acest parc. Proiectul Federației Fabrica de Pensule este să pună aici un „pavilion pop-up”, adică un container reconvertit, pentru activități, care va circula apoi prin oraș. „Ideea este să găsim noi funcțiuni pentru parc, să adunăm din comunitate idei de folosință”, spunea István Szakáts. Acestea ar putea fi ulterior folosite în conturarea unei teme de concurs. Competiția se va realiza, ca în cazul Someșului sau a Turnului Pompierilor, prin implicarea Ordinului Arhitecților.

Activităţi în Parcul Feroviarilor au mai fost în ultima vreme. În urmă cu un an, aici s-a desfăşurat o Şcoală de Vară, iar arhitectul şef de atunci al oraşului, Ligia Subţirică, a promis că amenajarea locului se va realiza în urma unui concurs de soluţii. Proiectul a fost susţinut de Scena Urbană, în cadrul Universității de Vară Transilvania a Ordinului Arhitecților România Filiala Transilvania (OART).

Vezi şi:
FOTO Parcul Feroviarilor, “preluat” de studenți. Primăria promite concurs în toamnă pentru spațiul părăsit

La Şcoala de Vară de anul trecut, studenții au fost însoțiți și de arhitectul Vasile Mitrea, unul dintre cei mai fervenți susținători ai spațiilor verzi pentru Cluj. Iată ce spunea atunci specialistul despre posibilul viitor al parcului: “E o vegetație deasă spre Someș, care ar merita să fie păstrată, s-ar putea face ceva pavilioane de expoziții sau se poate ca spațiul să devină pur și simplu o grădină amenajată, care să poată fi folosită de locuitori, pentru plimbări și relaxare. E foarte bine că se face concurs, dacă se face concurs. Așa se obișnuiește și primăria că trebuie folosite capetele luminate care există și, unde sunt mai multe capete, pot să fie și mai multe idei bune, pentru valorificarea spațiului. Acum nu se mai întâmplă absolut nimic acolo, în afară de zona terenului de sport, care e bine întreținut. Partea de mijloc e dezvelită de vegetație, acolo ar trebui intervenții, există bazinul care nu funcționează. Trebuie refăcută compoziția și organizarea locului”, spune Mitrea. Anii de glorie ai “Grădinii feroviarilor” au fost undeva în jurul anului 1987 – exista un trenuleț, fântână arteziană, existau alei și iluminatul era funcțional, a amintit Mitrea.

by -
0 215
Sursa foto: Scena Urbana

Administraţia de la Cluj a primit posibilitatea să amenajeze un nou parc în oraş, de peste 5 ha, după multă vreme de la primele discuţii şi după multe promisiuni: părăginitul parc al Feroviarilor. Guvernul României a aprobat transmiterea unui teren, aferent Parcului Feroviarilor, din domeniul public al statului şi aflat în administrarea Ministerului Transporturilor (şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA) în domeniul public al municipiului Cluj-Napoca. Scopul e precizat în Hotărârea de Guvern: “în vederea inculderii în programul de reabilitare şi modernizare”.

“În cazul în care nu se respectă destinaţia acestuia de parc imobilul transmis revine de drept în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor”, se mai precizează în Hotărârea de Guvern.
Proiectul de Hotărâre poate fi consultat AICI

Primele reacţii de la Cluj au început să apară. Urmează dezbateri publice și un concurs de soluții în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România, potrivit unei postări a lui Ovidiu Cîmpean, director în cadrul Primăriei.”Se împlinesc zece ani de revendicări din partea societății civile în care s-a cerut preluarea parcului de către municipalitate de la Ministerul Transporturilor și CFR, care nu întrețineau spațiul”, aminteşte deputatul-activist de Cluj, Adrian Dohotaru. “Vrem un parc nou, reamenajat pe malul Someșulu”, spun activiştii din grupul Someşul Nostru.

Un concurs pentru acest spaţiu e promis de mai bine de un an:

FOTO Parcul Feroviarilor, “preluat” de studenți. Primăria promite concurs în toamnă pentru spațiul părăsit

by -
0 567

“Mi-e dor de tine” – pluteşte, la intrarea pe străduţa ascunsă din centrul oraşului, un mesaj numai bun de folosit ca fundal de poze. Câţiva producători locali de plante aromatice și ornamentale, floriști și designeri florari s-au reunit într-un târg ceva mai atipic – o piață de flori temporară pe strada Potaissa, având ca decor vechiul zid de apărare al cetății medievale a Clujului.

 

E “una dintre cele mai frumoase străzi pietonale ale orașului”, motivează organizatorii de la Asociaţia Daisler. Deci merita să primească flori. Strada mai e folosită, din când în când, pentru festivaluri de street food sau “scenete” medievale şi târguri de meşteşugari. “Avem cam 7-8 florării prezente, strada e mică, nu aveam loc de mai mult”, ne explică una dintre partenerele de proiect.

 

“Mai aducem scena şi suntem gata!”, zice Andi Dasizler, organizatorul evenimentului, prins în această după-amiază cu mănuşi de lucru pe strada Potaissa. E pregătită şi zona de “lounge”, cu paleţi coloraţi, cafea şi băutură. Se instalează zilele acestea şi scenă şi program muzical. Nu lipsesc mimii şi nici baloanele.

 

 

Evenimentul este organizat de Asociația Daisler și susținut de municipalitate şi Visit Cluj. Asociaţia Studenţilor Arhitecţi a intervenit pentru crearea standurilor şi a apărut şi o fântână.

 

Evenimentul e în desfăşurare în perioada 19-25 iunie.

 

by -
0 259
Imagine din timpul Someș Delivery 2017

În ianuarie 2015,  la masă cu arhitecţi, urbanişti şi oameni „legaţi” de soarta apei, într-un aşa numit atelier de lucru, primarul a promis că municipalitatea va lansa un concurs pentru un masterplan care să vină cu soluţii pentru culoarul Someșului. Asta în contextul în care specialiștii spun de mult ceea ce și locuitorii orașului simt de ani de zile: râul care traversează orașul a fost neglijat și e folosit mult sub potențial. Doi ani jumate mai târziu, e oficial: concursul, botezat “Rethinking Somes”, a fost lansat vineri, data limită de predare a proiectelor este 25 septembrie, iar câștigătorul se anunță în 2 octombrie. Concurenții au așadar la dispoziție aproximativ trei luni să își elaboreze proiectele.

Promotorul concursului este Primăria Municipiului Cluj-Napoca, cea care este administratorul obiectivului si proprietarul zonelor care vor face obiectul investiției, urmând să devină beneficiarul proiectului contractat in urma acestui concurs. Organizatorul concursului este Ordinul Arhitecților din România prin Filiala Teritorială Transilvania, în parteneriat cu Ordinului Arhitecților din România. În urma acestui concurs, promotorul va contracta elaborarea PIDU Someșul Mic și servicii de proiectare complete pentru două zone propuse spre detaliere cu echipa câștigătoare.

“Complexitatea specifică pe care o presupune relația orașului cu „Someșul viitorului” într-o perspectivă pe termen lung a determinat promotorul să organizeze acest concurs care vizează valorificarea avantajelor pe care prezenta râului le aduce orașului, prin remodelarea conceptuală a frontului la apa, evidențierea valorii sale peisajere și ecologice și, totodată, identificarea vocației acestui ax natural al orașului de a transforma spațiile urbane pe care le parcurge prin dezvoltarea de funcțiuni specifice vecinătății cursului de apă”, susțin organizatorii. Pe parcursul traseului intravilan al Someșului, câteva porțiuni ale malurilor se află în proprietatea Municipiului, porțiuni pe care acesta are intenția de a pune în operă în perioada imediat următoare ideile de revalorizare a relației râului cu orașul rezultate prin concurs, se mai precizează în tema de concurs. Aceste porțiuni de maluri sunt Parcul Armătura și “Lunca Someșului Mic” (la vest de intrarea râului pe teritoriul municipiului, la nord de aliniamentul străzii Ioan Paul și apoi Bulevardului 1 Decembrie 1918, la est de Podul de pe strada Horea, la sud de Splaiul Independenței și, de la Podul Elisabeta în aval de limita nordică a clădirilor și proprietăților de pe strada Gheorghe Barițiu). Pentru aceste două zone specifice, concurenții sunt invitați să elaboreze soluții de intervenție detaliate, deoarece urmează să facă obiectul unui contract de proiectare pentru execuție, ulterior câștigării concursului.

Potrivit temei de concurs, municipiul Cluj-Napoca ar avea nevoie de un PIDU-Someșul Mic care să preia reglementările Planului Urbanistic General în vigoare și să studieze capacitatea de evoluție a situației existente și strategia de dezvoltare pe termen mediu și lung, “pentru ca atât orașul cât și râul să se bucure pe viitor de o dezvoltare coerentă, unitară și sustenabilă. Concurenții sunt invitați să-și exprime viziunea / ideile pentru viitorul Someșului Mic în relație cu orașul printr-un concept bine argumentat, care să poată sta la baza elaborării PIDU-Someșul Mic și a viitoarelor reglementări”. Soluțiile propuse trebuie să urmărească să valorifice potențialul pe care prezența Someșului o aduce orașului “prin remodelarea conceptuală a râului și a frontului la apă, evidențierea valorii peisajere și ecologice a râului în paralel cu propunerea de noi mijloace de utilizare a apei și malurilor, întărirea relației dintre acest ax natural al orașului și spațiile urbane pe care le parcurge, dezvoltarea de funcțiuni specifice vecinătății cu apa, dar și cu țesuturile adiacente, identificarea unei estetici adecvate a amenajărilor diverselor tipologii ale malurilor”, în idealurile formulate de echipa responsabilă de temă.

Concurenții au fost invitați să propună o viziune de ansamblu, sustenabilă și armonioasă din toate punctele de vedere, care să ofere o perspectivă a dezvoltării întregului culoar intravilan al râului pe termen lung, concept care să stea la baza elaborării PIDU Someșul Mic. De asemenea, echipele trebuie să detalieze acest concept în vederea implementării unui proiect de intervenție/amenajare în viitorul apropiat pe terenurile care sunt în proprietatea Municipiului, respectiv Zona 1 „Lunca Someșului Mic” și Zona 2 „Parcul Armătura”. 

Mai multe detalii despre tema de concurs și termenele în care se desfășoară puteți găsi AICI

Jurizarea va fi asigurată de arhitecții Ildiko Mitru, Ligia Subțirică, Claudiu Salanță, Nicolas Triboi din România și de urbanistul Alexandre Sorrentino (Franța) și arhitecții Darko Polic (Serbia), Dietmar Steiner (Austria), Alfonso Vegara (Spania).

Echipa Someș Delivery face de trei ani “teste” pe Someș, cu amenajări temporare. Vezi cum a fost acest final de săptămână:

FOTO/VIDEO. S-au adus bărci pe râul care traversează oraşul. Cum se vede apa, de pe malul Someş Delivery

by -
0 344
Sursa foto: Somes Delivery

Instalaţii noi, concerte, evenimente şi chiar şi activităţi pe apă sunt anunţate pentru ediţia din acest an a Someş Delivery, care începe peste câteva zile. Evenimentele celei de-a treia ediţii a manifestării organizate pe mal de apă se desfășoară în 17 și 18 iunie pe segmentul de râu dintre podul Garibaldi și puntea pietonală din amonte şi testează un concept despre care la Cluj se discută de mult: Someş navigabil.  Anul acesta apar proiecte în care se poate interacționa direct cu apa – s-a lansat deja pontonul construit pentru SD și urmează alte câteva proiecte care utilizează în mod direct apa: ambarcațiuni, ecologizări cu înregistrare de sunete și metamorfoză în muzică (trash songs), insulă, bărci luminiscente pe timpul nopții.

“Zona este deja una dintre cele mai animate de pe malul Someșului, dar sondând așteptările oamenilor pe parcursul mai multor săptămâni, am concluzionat că există încă un potențial neexploatat în relație cu apa.
De aceea ne-am propus ca în acest an să testăm posibilitatea amplasării unor pontoane și intervenții la mal care să încurajeze accesul la apă și activitățile pe apă”, au motivat organizatorii.

Marea noutate a ediţiei din acest an ţine de aducerea unor ambarcaţiuni. Chiar dacă precedentul a fost stabilit deja anul trecut, când a apărut o plută rulantă de traversat de pe un mal pe altul, la ediţia din 2017 experimentul “Someşului navigabil” ia altă amploare, explică organizatorii. “Caracteristica fiecărei ediții Someș Delivery e dată, în mare măsură, de tronsonul abordat în acel an. În 2017 e vorba de zona dintre Podul Garibaldi și puntea pietonală din amonte, cunoscută și ca Podul Zburător, Puntea Albastră sau Puntea cu zodii – poate singura bucată de Someș din Cluj care permite, în acest moment, funcționarea unor ambarcațiuni de agrement. Și pe asta ne concentrăm – vrem să oferim un exemplu că Someșul poate acomoda această formă extrem de populară de petrecere a timpului liber și relaxare. Asta ne obligă și la construirea unor amenajări care să deservească aceste activități pe apă, așa că vom avea pe malul drept un ponton plutitor (pe care l-am inaugurat deja) şi pe malul stâng un debarcader fix. Două amenajări care pot fi folosite, de altfel, și în lipsa bărcilor, ca locuri de întâlnire sau relaxare lângă apă. Acest „lângă” care ne motivează în tot demersul nostru”, punctează pentru Actualdecluj.ro Mihai Mateiu, coordonator Someş Delivery. “Cel mai special e că vor fi ambarcațiuni ușoare, de agrement, cu vâsle și pedale  – bărci cu vâsle, canoe, hidrobiciclete. Și debarcadere. Unul deja făcut. Toate avizate și cu acorduri”, completează arhitectul Marius Moga, de la MiniMass, unul dintre partenerii de proiect SD, alături de Cărturești și Ordinul Arhitecților din România. “Am așteptat ceva după acordul Apelor Române, dar așteptarea nu a fost în zadar. Acum putem să demonstrăm că o plută pe Someș poate oferi o experiență inedită în condiții de siguranță”, adaugă arhitectul.

 

Programul SD 2017

SÂMBĂTĂ
10:00 – 20:00 Ambarcațiuni pe apă. (Ponton & Debarcader)
10:00 – 13:00 & 16:00 – 19:00 Splash! Laborator de creație cu MiniREACTOR | Someș Delivery (La Butuci)
10:00 – 18:00 Happy Color. Spațiu de joacă. (La Butuci)
11:00 – 14:00 Inaugurare SD ’17 / Lansare Someș Expres / Masa bunei vecinătăți (Pavilion Someș Delivery)
18:00 – 19:00 Lansare de carte „Cexina Catapuxina” | Someș Delivery (Pavilion Someș Delivery)
19:00 – 22:00 Concert Groove Salad | Someș Delivery (Cotton Club)
19:00 – 23:00 Concert DJ set Sisters (Pavilion Someș Delivery)
20:00 – 23:00 Smida Jazz la Someș Delivery – Exit Oz & A-C Leonte LIVE (Scena Someș Delivery)
21:30 – 23:30 Proiecție Capitol (La Butuci)
20:00 – 00:00 Trash Songs (lângă Podul Albastru)

DUMINICĂ
10:00 – 20:00 Ambarcațiuni pe apă. (Ponton & Debarcader)
10:00 – 13:00 & 16:00 – 19:00 Splash! Laborator de creație cu MiniREACTOR. (La Butuci)
10:00 – 18:00 Happy Color. Spațiu de joacă. (La Butuci)
09:00 – 14:00 Oser pe (lângă) Someș | Someș Delivery
16:00 – 17:30 Expediţia “Someșul meu”
17:30 – 19:00 Atelier De-a Arhitectura: “Someșul meu” (La Butuci)
18:00 – 19:00 Lansare de carte „Copilăria lui Kaspar Hauser” | Someș Delivey (Pavilion Someș Delivery)
19:00 – 22:00 Concert Groove Salad | Someș Delivery (Cotton Club)
19:00 – 23:00 Concert DJ set Sisters (Pavilion Someș Delivery
18:00 – 21:00 Concert by DJ Rapala | Someș Delivery (Scena Someș Delivery)
21:30 – 23:30 Proiecție Tres Courts International Film Festival (Scena Someș Delivery)
21:30 – 23:30 Proiecție Capitol (La Butuci)
22:00 – 2:00 Trash Songs (lângă Podul Albastru)

Pe parcursul celor două zile vor fi lansate și toate proiectele din concursul Someș Delivery! Casa din copa, loc de joacă (Echipa: Boca Ștefania, Pop Catalin),  Nature Desks (Echipa: Ioana Biriș (NL) & Oana Hodade (RO)), Insula (Echipa: Daria Seușan – concept și construcție, Roxana Ocoș – concept, Oana Pop – micul grădinar, Grig Vulpe – tânăr antropolog, Flaviu Petean – micro-reciclator, Silvia Seușan – sociolog, Raluca Vadu – antropolog, Cosmin Moise – sociolog, Anda Iosip – botanist, Andrei Bobiș – sunetist), Ophelia (Artist: Marius Bucea), Capitol Cinema (Echipa Save or Cancel: Cristina Popa – designer social, Andrei Racovițan – arhitect, Alexandru Iacob – fotograf), Somn la Someș (Artist: Alina Andrei), Trash Songs (Echipa: UNIVERSAL PLEASURE FACTORY: Panna Adorjáni, Kinga Ötvös, kata bodoki-halmen, Dániel Láng, Zenkô Bogdán)

Vezi şi:

FOTO Exercițiu de imaginație: cum ar putea arăta malul Someșului, amenajat pentru oameni

by -
0 337
Sursa foto: Antoniu Bumb von Jerischmarkt, Facebook

De azi, locuitorii oraşului au loc nou pe mal de Someş: un ponton, realizat printr-o iniţiativă a unor organizatori de evenimente pe râu. Echipa Someș Delivery inaugurează azi, de la ora 19, pontonul de pe Splaiul Independenței, amplasat pe malul drept al râului, în apropiere de Sala Sporturilor.

E un eveniment premergător ediţiei Someș Delivery de anul acesta (17-18 iunie), care se desfășoară pe segmentul de râu cuprins între Podul Garibaldi și Podul Albastru. “Zona este una dintre cele mai animate de pe malul Someșului. Cu toate acestea, sondând așteptările oamenilor pe parcursul mai multor săptămâni, am concluzionat că există încă un potențial neexploatat în relație cu apa. De aceea ne-am propus ca în acest an să testăm posibilitatea amplasării unor pontoane și intervenții la mal care să încurajeze accesul la apă și activitățile pe apă”, explică echipa SD.

Potrivit responsabililor de proiect, noul ponton e gândit ca loc de întâlnire și socializare sau relaxare aproape de apă, dar poate fi și un loc de pescuit, debarcader sau scenă pentru evenimente.

Înainte de inaugurare, câteva imagini realizate de Antoniu Bumb von Jerischmarkt şi publicate de echipa Someş Delivery:

Sursa foto: Antoniu Bumb von Jerischmarkt, Facebook


Sursa foto: Antoniu Bumb von Jerischmarkt, Facebook

 

Pontonul a fost proiectat și construit în cadrul unui workshop organizat în parteneriat cu Asociaţia Studenţilor Arhitecţi din Cluj. Conceptul, randările, construcția și montarea au fost realizare de Dariush Afrasiabi, Dragos Apahidean, Luisa Azamfirei, Stefania Boca, Andrei Costea, Cristina Jurcuț, Spiro Koça, Petrică Maier, Miruna Moldovan, Andrada Pinte, Cătălin Pop, Ivona Svinţi, Robert Vasilut. Coordonatorii de proiect sunt Marius Catalin Moga, Adriana Măgerușan și Ana Felvinczi.

Pentru ediţia de 2017 a evenimentului SD, se pregătesc şi alte instalaţii şi amenajări.

Pentru momentele în care pontonul devine neîncăpător, cei de la SD au anunţat că echipa KOOHO propune Banca de sub nuc, care va fi amplasată în apropiere. Pentru a da continuitate cheiului de pe malul sudic, întrerupt de vărsarea unui canal, pe acesta va fi construită o nouă punte: Podul Hopa! realizat de echipa Prototip Studio. Scena Someș Delivery, amplasată anul acesta pe fâșia verde dintre parcul Iuliu Hațieganu și Someș, va găzdui concerte și proiecții în aer liber, valorizând potențialul acestui spațiu urban și asigurând câteva funcțiuni complementare principalei zone de promenadă de pe malul Someșului. Pavilionul Someș Delivery, structura modulară creată de echipa KOOHO pentru ediția din 2016 a Someș Delivery va fi reutilizată, într-o nouă conformație, pe malul sudic, oferind un spațiu umbrit în vecinătatea apei, loc de relaxare și socializare.

Acestor amenajări li se adaugă cele care au câștigat concursul public de proiecte și care sunt, practic, transpunerea în realitate a dorinței clujenilor de a se putea apropia mai mult de Someș.

Despre proiectele câștigătoare, citiți mai multe aici:

FOTO Exercițiu de imaginație: cum ar putea arăta malul Someșului, amenajat pentru oameni

La intersecție de străzi, ca să ajungi la clădirea (extinsă) a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, venind dinspre Traian Moșoiu dai de o parcare. Mergând pe trotuar, intri printre maşini. Dacă vor să stea la povești între cursuri ori să își consulte răspunsuri de examene, studenții stau pe trepte, lângă parcare. E doar unul dintre multele exemple din oraș despre cum (nu) se folosește spațiul public. O primă idee înspre altă direcție: la inițiativa unui masterand din Mexic şi cu susţinerea conducerii facultăţii, studenții s-au apucat să pregătească un mic loc de ședere și comunicare – lângă facultate, lângă parcare, cu bănci vechi recuperate din parc. Acesta se inaugurează chiar duminică, cu muzică de la echipa Jazz in the Park. Despre oraș și spații publice – în Cluj și Mexic – am stat de vorba cu iniţiatorul proiectului, Luis Alvarez, care e student în cadrul programului masteral de Dezvoltare Comunitară şi Planificare Urbană al FSPAC. În Mexic, el e fondatorul asociației civice Hola Vecino.

Proiectul lansat de Luis alături de câțiva colegi propune regândirea spațiului public, începând chiar din “curtea” facultății: în zona parcării acum înţesată de maşini, facultatea va avea un spațiu de socializare, iar acesta va fi realizat chiar cu bănci vechi din parcul Iuliu Hațieganu (tot al Universităţii), restaurate și montate în vecinătatea instituţiei. E începutul unei mişcări pe care iniţiatorii săi de la FSPAC au botezat-o “mai mult decât o parcare”. La început de lună, studenții au făcut o acțiune de strângere de fonduri – donații pentru bănci, la schimb cu limonadă și prăjituri și, câteva zile mai târziu, pe Luis și Tudor Gheorghiu, student la Științe Politice, i-am găsit la lucru. Într-o curte nefolosită a facultății s-au adus vechile bănci abandonate, urmând să fie reparate și montate în locul rastelului de biciclete, care la rândul său se va muta în spațiul acum nefolosit de alături. Băncile din lemn – lungi și vechi – sunt șubrezite, dar stau în picioare.

Cineva vrea să afle dacă spătarele se înlocuiesc. “Nuu”, spune Luis. Aici s-au scris povești de iubire, explică el. Desigur, “historias de amor” – cum spune el în spaniolă – sună și mai impresionant.

În pauză de șantier, “restauratorii” de bănci vorbesc despre spațiul public, în curtea unei facultăți care s-a extins cu încă o clădire (mare) lângă cea veche și care și-a făcut parcare lăsând loc tot mai mic pe trotuar. Facultatea se adaptează însă şi regândeşte lucrurile, spune Luis. “Încearcă să orienteze resursele în cartier, ceea ce nu se întâmpla până acum. Orientarea facultăţii spre altceva se întâmplă; eu am propus un proiect, dar decizia să meargă în această direcţie le aparține celor de la facultate”, adaugă el. Ideea, care nici măcar nu e una nouă, e ca oamenii să se adune. “Sunt multe cuvinte pentru asta, tot felul de termeni oficiali, termeni din mediul academic. În ultimii ani, ideea asta e transmisă şi în mesajul politic, ideea asta de să decidem împreună. În unele cazuri e bla bla, în altele asta devine realitate”.

 

Leii mexicani şi “cucerirea” vecinilor

Povestea cu Luis și spațiul public a început în Mexic, unde Luis, de profesie inginer mecanic, era implicat de mic în afacerea familiei – un atelier pentru mașini. “Nu mai fac mecanică, mă ocup mai mult de partea administrativă, dar am trecut prin procesul de reparat chestii. Din afacerea, din casa mea şi locul meu în oraş am început să mă implic. În oraşul meu era o problemă mare cu violenţa. A fost un moment dificil în oraş, când mulţi prieteni, oameni talentaţi au plecat. Nu simţeau că locuiesc într-un loc sigur. În acelaşi timp, eu nu îmi închideam casa. Am început să mă întreb de ce puteam trăi eu aşa, fără frică, ştiindu-mi vecinii. Și de ce alţii nu pot. Nu ştiau cine le e vecin. Uneori, viața în oraș cam asta e: urci în maşină, mergi la birou, nici nu atingi oraşul, nu prea ai contact cu el. Monterrey-ul e uriaş. Ca cetăţean, am spus că trebuie să fac ceva. Aveam mulţi prieteni care activau în domeniul teatrului, cinema-ului, erau creativi. Eu eram inginer. Am zis: hai să facem ceva! Să se întâmple ceva. Am început cu grătare, cu petreceri, ne tot întâlneam așa. Asta a durat cam doi ani, nu ne grăbeam, era ceva informal. Am vrut să gândim ceva în domeniul mediului urban care să schimbe modul în care oamenii relaţionează cu mediul. De pildă: să pui ceva care să te facă să te uiţi la acel loc, să vezi ce e în jur. Să întrerupi spaţiul public. Noi am pus un leu. Ştiţi obiectele acelea, statuetele care se vând pe autostradă, avem şi noi Mexic, pitici şi tot felul. Ne-am gândit iniţial să punem un birou cu un capsator, un scaun, ceva care să îi facă pe oameni să se întrebe: ce e cu asta aici? Dar api a apărut leul, care are şi el povestea sa. Proiectul a început în cartierul meu. Cumpărasem mai mulţi, erau foarte ieftini şi ideea era să testăm reacţia, să îi punem prin tot oraşul. Scopul era ca, atrași de aceste apariții inedite, oamenii să vadă oraşul din nou. Asta era ideea romantică. Ceea ce s-a întâmplat de fapt e că leii au stat câteva luni în cartier. Şi, la un moment dat, un vecin m-a întrebat: care e treaba cu leii? Am încercat să îi explic că e un proiect artistic, că are de-a face cu mediul urban, că vrem să îi aducem pe oameni împreună. Și el s-a oferit să ia unul acasă la el, să îl punem pe acoperiş. Imediat ce am făcut asta, oamenii au reacţionat. Au început să se întrebe de ce s-a întâmplat asta; credeau că poate are instalată o cameră video, că cineva ne supraveghează. Era și paranoia, pe de-o parte, dar copiii erau amuzaţi şi încântaţi. E incredibil ce s-a întâmplat! Nu eram doar eu implicat, ci şi prietenii mei, am început să comunicăm cu oameni. Am găsit pasiune în relația dintre oameni, e important să ai o calitate a vieţii mai bună”, crede Luis.

 

Sursa foto: Hola Vecino

 

Un alt rezultat, conform inițiatorului de reuniuni: noile evenimente au schimbat percepția despre zona în care se întâmplau. “Cartierul meu era considerat unul de mare risc – un loc unde nu intri. De fapt, e localizat într-o zonă unde stau persoane cu venituri ridicate, sunt multe elicoptere și maşini mari pe acolo. Dar aproape în mijlocul acestei zone e un cartier cu venituri scăzute. Aici locuiesc eu. Apoi, oamenii au început să îşi schimbe percepţia asupra acestui spațiu şi ziceau: uite ce se întâmplă acolo! Am făcut multe petreceri, festivaluri, sunt mulţi meşteşugari şi meșteri în cartier și am promovat și acest aspect. Am folosit chestia asta cu leii, dar apoi lucrurile au evoluat. Știam că unii dintre clienţii mei vor vrea unele lucrări sau au nevoie să repare ceva acasă și aduc meșteri de departe. Asta când au un meşter în vecini, care poate să facă reparații, lucrări în grădină sau altele asemenea. Era important să facem și aceste legături între oamenii. Pe de altă parte, cei care făceau astfel de lucrări trebuia să îmbunătățească ce fac, fiindcă cei din zona bogată nu îi angajau. Așa că au fost multe discuţii pe teme economice”, povestește Luis. Acesta a fost pasul spre implicare. “M-am conectat la ceva, la un domeniu în care mi-am dat seama că sunt multe de făcut. Relația dintre guvern, instituţii, ONG-uri, cetăţeni, administrația locală, administrație centrală e ceva foarte complicat. Între aceste niveluri nu e o relație foarte bună. Iar legătura între ele e spaţiul public”, spune masterandul de la Cluj. Apoi au început să vină întrebări de la prieteni și vecini despre un posibil mod de operare pentru a obține efecte în spațiul public, pe modelul a ceea ce se întâmplase deja. “Nu aveam un mod anume de a face lucrurile, dar le puteam spune ce am făcut eu. Le-am sugerat să vadă care sunt problemele în cartierele lor, să vorbească cu responsabilii din administraţie şi politică, să vadă ce resurse sunt. Apoi mi-am dat seama că asta e super complicat. Și noi nu ne implicăm. În primul rând nu avem timp, suntem foarte ocupaţi. Făcând tot felul de prostii, poate, dar ocupaţi suntem. Nu mai trăim în vremurile în care oamenii stăteau pe bancă şi se uitau la trecători. Obişnuiam să facem asta”, amintește Luis. După cele câteva teste și încercări de evenimente și comuniune, acțiunea a trecut la nivel “instituțional”: a apărut un ONG. Acesta funcţionează în continuare, e condus în Mexic de fratele lui Luis și a și participat la Bienala de Arhitectură de la Veneţia de anul trecut, în grupul Mexicului, cu un manual în care au pus cap la cap mijloacele prin care au acționat la ei acasă.

 

Cluj. “UBB are multe terenuri în oraş. De asta are şi mari responsabilităţi în ceea ce priveşte viaţa urbană”

Luis a ajuns la Cluj nu pentru vreun proiect (acesta s-a născut ulterior), ci prin legăturile de familie. Soția sa, Cristina Viehmann, fiica regretatului profesor și speolog Iosif Viehmann, e din Cluj. “Am venit aici pentru o perioadă, ca să fim aproape de familie. Noi ne-am întâlnit în Spania, locuim în Mexic, dar trebuia să venim în România pentru o vreme. Și atunci am început să mă întreb ce pot să fac eu aici.  Cristina a găsit acest master, mi-a spus “eşti inginer, te ocupi de dezvoltarea teritoriului, trebuie să te profesionalizezi”. Eu mă ocup în continuare și de afacerea din Mexic, unde ne vom întoarce în august”, menţionează Luis. Aşa că a început şcoala şi şi-a dat seama că aceste cunoştințe teoretice adunate în cadrul perioadei de masterat trebuiau puse într-un proiect. Și așa ne apropiem de conceptul care a ieșit deja în lume. “Din prima zi de master am început să caut un proiect. Parcarea a fost un șoc. Ce e cu parcarea asta? E atât de greşit… Cum se poate ca instituţia mea să facă asta? Eu repar maşini, dar pot să combat maşina când e cazul. Maşina e un bun mod de deplasare, e nevoie de parcări, dar sunt multe moduri să rezolvi parcări. Parte din dizertația mea va veni cu propuneri de soluţii pe tema aceasta. Parcelele din această zonă sunt mari, e zona de periferia a centrului, sunt case cu grădini uriaşe, unele sunt abandonate, altele ar putea avea utilizări mai bune. Universitățile au terenuri, marile universități au chiar pe cineva responsabil care cumpără terenuri pentru dezvoltare, în toată lumea. Și UBB are multe terenuri în oraş. De asta are şi mari responsabilităţi în ceea ce priveşte viaţa urbană”, punctează Luis. Așadar ideea e să mai cumpere teren? “Ideea e că acum folosesc un spaţiu care nu ar trebui folosit aşa, ca parcare; e un trotuar. E adevărat că oamenii pot să treacă pe acolo în continuare, dar e un trotuar. Am discutat deja cu cei din facultate. Trebuie să vorbim despre lucrurile acestea. Ei au fost de acord să punem băncile acestea aici. Încet, încet transformăm cultura aceasta a maşinilor, pe care o avem în multe locuri din lume. Te vei simţi altfel să parchezi când vezi oameni acolo, aproape, stând pe bănci. Când am organizat strângerea de fonduri cu limonadă au venit profesori şi mi-au spus că în ziua aia nu au parcat. Nu e o garanţie că vor dispărea maşinile, dar arătăm o direcţie. Ceva trebuie făcut acolo”, crede Luis Alvarez.

 

Maşini şi studenţi

 

În zonă mai e un spațiu care ar putea fi deschis publicului – cel de la biserica din vecinătate, iar acesta e următoarea “ţintă”. “La master am învățat ceva minunat, ceva care se cheamă “Asset based development”. Adică: fă ce poţi cu ceea ce ai deja”, arată masterandul. Teoria s-a pus în practică chiar în curtea facultății: pentru ca spațiul să devină mai prietenos cu oamenii se instalează bănci, iar băncile sunt chiar ale UBB – unele vechi și aruncate, iar acum restaurate.

“Când am avut primele discuții despre spațiu, ne întrebam ce să fie acolo. Ştiam că trebuie să fie ceva legat de stat jos, nişte bănci, aşa ceva lipseşte acolo şi e evident: studenţii stau pe scări. Nu aveam bănci. Tot atunci, în zilele acelea, mi-am dus fetiţa la cursuri de înot, la bazinul din parc (Iuliu Haţieganu, n.red.) şi ea mi-a zis să mergem prin altă zonă, pe undeva unde voia ea să vadă nişte flori. Aşa am mers pe lângă terenurile de tenis şi le-am văzut, erau lăsate acolo. Aveam bănci”, aminteşte Luis. În plus faţă de orice altă formă de construcţie nouă, băncile abandonate în parcul universităţii mai au un avantaj. “Sunt poveşti de dragoste pe aceste bănci, câţi oameni s-au întâlnit aici? Ne-ar plăcea să le ascultăm poveştile”, lansează Luis invitaţia.

 

Dacă aceasta ar fi doar o poveste cu instalat bănci, aţi putea desigur să vă întrebaţi ce rost are să o urmăriţi. Însă miza e mai mare şi are de-a face cu relaţiile dintre vecini, cu spaţiul public şi cu felul în care îl folosim sau nu. “Nu doar punem nişte bănci aici. Trebuie să ştim cine suntem, de unde venim, cine ne sunt vecinii. E cool să pui băncile într-un spaţiu în care lipsesc, dar în procesul acesta trebuie să vedem şi cine suntem. Poţi face multe într-un astfel de loc nou amenajat – putem căuta povestea facultăţii, cum s-a desprins din altă instituţie, am putea face o piesă din istoria facultăţii. Nu doar îmbunătăţeşti nişte lucruri, ci e important să scoţi la iveală informaţii, pentru dezvoltarea comunităţii”, crede Luis Alvarez.

Ce urmează? O hartă. Urmează întocmirea unei hărţi. Şi de asta se ocupă Tudor Gheorghiu, student la Ştiinţe Politice. “Căutăm actorii importanţi din zonă. Poate fi vorba de o companie, un avocat, un om care are un magazin, ne interesează cei mai relevanţi”, spune Tudor. Asta înseamnă că a parcurs spaţiul din preajma facultăţii şi şi-a căutat vecini care să nu fie la o distanţă prea mare: cam la 10 minute de mers pe jos. “Am fost la o avocată, i-am spus ce idee avem, am invitat-o la evenimentul de inaugurare şi ea a fost deschisă la idee. Cam asta facem acum. Adunăm contacte şi la final vom face o hartă. Aşa că pe viitor, dacă organizăm un eveniment, vom şti cine e în zonă, vom putea să îi invităm. E un local aici aproape, poate vor putea să vină să comercializeze ceva la eveniment. Ideea e să aflăm cine e comunitatea noastră. E aproape Liceul pentru copii cu deficienţe de auz şi de vedere, poate pe viitor facultatea va putea face cursuri cu ei. Avem resurse – educaţionale şi materiale – la facultate, putem face tot felul de lucruri. Putem să invităm de exemplu vârstnicii din zonă la film. Sunt multe lucruri care se pot face, dar la noi nu prea se întâmpla până acum aşa ceva. E un experiment”, spune Tudor.

“E frumos să zici “facem asta, aia”, dar la final nu faci nimic. E important să ne gândim să facem ceva cu ce avem. Puteam lua bănci noi, puteam implica arhitecţi locali şi asta e important. Dar puteam zice: avem deja bănci, hai să folosim ce avem”, exemplifică Luis conceptul de şcoală – “asset based development”. Dar.. băncile pot fi desenate. Şi iată încă o idee. “Da, avem aici liceul de arte, dar uite: acum nu avem contacte. Putem face asta în viitor. Le spunem că am reparat nişte bănci şi îi invităm să facă ceva cu ele”, completează Luis.

Masterandul din Mexic nu e la prima implicare în Cluj – anul trecut a lucrat la un infografic despre râu, în cadrul manifestărilor Someş Delivery. “Am o responsabilitate faţă de Cluj acum. Nu doar fiindcă fiul meu s-a născut aici şi soţia mea e de aici, am şi studiat la Cluj. Acum pot să zic că am două relaţii cu două oraşe”, spune el.Faţă de oraşele cu milioane de locuitori, Clujul – oraş mare în România, dar nu prea mare- are o dimensiune numai bună să socializezi cu vecinii. “Îmi place scara oraşului. Nu îi cunosc pe toţi oamenii, desigur, dar în locurile prin care circul eu de obicei văd oameni pe care ştiu că i-am mai văzut. Simt că dacă mai stau un pic o să încep să îi salut. Asta nu prea se întâmpla în oraşul meu, care e foarte mare. Aveţi o iarnă grea şi ăsta nu e moment prea bun pentru mine, dar îmi place când vine primăvara. Îmi place că aici poţi să simţi anotimpurile. Noi avem toamnă în februarie în Mexic. Îmi place că… sau cel puţin asta e experienţa mea personală, oamenii au fost foarte receptivi cu ideile pe care le-am propus. E extrem de important să găseşti parteneri, e grozav să ai deschiderea facultăţii, a conducerii”, nu uită să menţioneze Luis.

Şi cum orice monedă are două feţe, să trecem în revistă şi părţile mai puţin bune ale oraşului. Cel mai mare minus are de-a face cu strategia pe termen lung. Sau, mai bine zis, cu lipsa ei. “Cred că nu există viziune pe termen lung. Vezi asta din felul în care s-a dezvoltat oraşul, vezi din legătura problematică Floreşti – Cluj-Napoca, de exemplu. Floreştiul e practic un cartier al Clujului, doar că nu e acceptat ca atare. Se observă felul în care suntem atât de conectaţi de vehicule. Ca şi în Mexic, pare că şi aici e cumva şi o chestie de statut. Mulţi conduc maşinile nu doar dintr-o nevoie, ci pentru a demonstra ceva. Sigur, Clujul face ceva pentru a rezolva din probleme, am văzut că există aceste teme. De pildă, au crescut preţurile pentru parcări. Dar la viteza cu care se dezvoltă Clujul, în cinci ani vor fi mari schimbări”, crede rezidentul mexican. Ce ar vrea să vadă în Cluj peste cinci ani? “Aş vrea să văd că evenimentele culturale, electronice să aibă impact în oraş. Adică să facă un oraş mai bun, nu doar să creeze un moment mai bun. Trebuie să fie parte din a construi un oraş mai bun. Am vorbit cu oameni care organizează festivaluri, Electric Castle, Jazz in the Park. O dată ce faci Jazz in the Park, ce îi rămâne oraşului, dincolo de acel moment bun de a asculta muzică? La genul acesta de lucruri mă refer. Aceste evenimente au multă putere”, constată fondatorul Hola Vecino.

Şi ne întoarcem din nou la strategie, fiindcă – nu-i aşa? – nu e suficient să avem în oraş creativi care fac evenimente şi festivaluri. De menţionat că Facultatea de Ştiinţe Politice a fost direct implicată în conturarea strategiilor municipalităţii. “Am văzut în aceste strategii că se exprimau nişte direcţii: către participarea civică, pentru creşterea calităţii vieţii. Am întrebat dacă sunt paşi specifici care să arate cum să faci să creşti implicarea oamenilor, de exemplu, fiindcă era menţioată acolo. Mi s-a răspuns că nu. E important să ştim cum să facem asta. Iar ceea ce facem noi acum e un exemplu de cum o instituţie se poate implica şi să arate că se poate face ceva”, spune Luis.

Aşa că duminică se inaugurează locul nou din parcare, cu implicarea echipei Jazz in the Park. “Pregătim idei noi pentru spațiul din parcarea FSPAC, care poate fi utilizat într-un ambient nou, cu muzică, mâncare și jocuri. De asemenea, vom inaugura noile bănci, restaurate”, anunţă studenţii.

Să mai menţionăm că FSPAC nu e caz unic în oraş: avem şi alte instituţii care vor parcări cu orice preţ în locuri care ar putea foarte bine să fie spaţii publice de şedere şi plimbare. E cazul zonei din faţa Operei Maghiare, de pildă sau a posibil frumosului loc de pe latura nordică a Catedralei din Piaţa Unirii.

Sursa foto: Mai mult decat o parcare, foto Eugen Pănescu

 

Imagine cu “înainte”: o clădire – bloc, gri şi opacă. Urmează intervenţia, în care o bucată din miezul clădirii e “scobită”, scoasă afară, ca să lase loc unui atrium şi aşa totul se schimbă în interior, iar în imaginea de “După” şi exteriorul e modificat dramatic: a apărut o faţadă prietenoasă şi o clădire legată de împrejurimi. E doar una dintre imaginile cu care rămâi după o prezentare a arhitectului englez David Cash, preşedintele biroului britanic BDP. Apoi urmează proiectul Liverpool One – o arie imensă, cu clădiri noi şi altele renovate – despre reconversie în oraş. Şi câteva intervenţii care îţi trezesc nostalgii, despre cum într-un oraş o clădire-emblemă nu trebuie ascunsă. În niciun fel. Asta nu înseamnă doar grijă pentru cum construieşti în vecinătatea ei, ci atenţie pentru cum construieşti oriunde în oraş, în aşa fel încât să nu obturezi priveliştea înspre acel obiectiv – simbol. Într-un oraş în care, adesea, nu contează nici măcar regula corectei vecinătăţi, preocuparea pentru “silueta” oraşului pare de-a dreptul o sofisticată grijă pretenţioasă. Mai urmează, apoi, un proiect pentru o şcoală, dar nu e orice şcoală, ci una care aduce conceptul “the cool school” – şcoala cool, care să arate mai mult a club decât a instituţie sobră, pentru a o face mai atractivă pentru elevi. Şi apoi un al proiect vine cu imagini de spital cu holuri luminoase, decorat cu statui -jocuri la interior, cu vedere spre parc şi copaci, pentru a crea un mediu cu ceva prietenos pentru nişte copii atfel bolnavi şi necăjiţi.

dsc_3742

dsc_3741

dsc_3739

Mai multe proiecte AICI

Aşa că după prezentarea britanicului de la Architecture, conferinţă organizată de Libero Events la început de octombrie, l-am oprit pe David Cash pentru o discuţie despre oraşe.

 

Actualdecluj.ro: Să creezi oraşe ca locuri pentru oameni. Aceasta a fost tema prezentării dvs. Cum vi s-a părut, la primul contact, Clujul? E un oraş pentru oameni?

David Cash: Da, de fapt da. Văd că se întâmplă lucruri aici, e acum şi un festival în desfăşurare (în oraşul festivalier, n.red.). Despre asta e vorba. Oraşul e despre oameni care vor să vină aici, oraşele trebuie să fie locuri unde oamenii să vrea să vină. În UK sunt câteva locuri unde oamenii nu vor neaparat să fie.

De ce? Când nu mai vor să vină oamenii?

Există oraşe în care oamenii locuiau, de fapt, în afara oraşului: ziua veneau la muncă, seara plecau acasă în suburbii. Lucrurile s-au mai schimbat. Sunt acum tineri care trăiesc în centru, iar asta face ca oraşul să fie mai vibrant,e important să ai un mix de activităţi, de funcţiuni, mai ales cele de recreere.

Asta face, aşadar, ca un oraş să fie atractiv – mixul de activităţi?

Sunt multe lucruri care fac ca un oraş să fie unul în care e plăcut să trăieşti, iar aceste elemente constituie o parte din acele lucruri. Un alt exemplu poate fi dat dacă vorbim de funcţiunile din oraş. Când ai clădiri cum sunt marile centre comerciale care “se uită” doar spre interior, iar pe din afară sunt ziduri goale, asta rupe un oraş, îl face mai puţin penetrabil. Când lucram la Liverpool 1 (complex imobiliar din Liverpool care a presupus redesign şi reconversie, n.red.) am încercat să facem conexiuni ale centrului comercial cu zone de lângă. E important. Când vii în centru în Cluj, vezi o stradă şi vrei să mergi pe ea, zăreşti o curte – vrei să vezi ce e înăuntru.

Deci avem aşa ceva în Cluj, avem un astfel de oraş, cu conexiuni?

Aveţi, cred că da. Ce nu aveţi: mari centre comerciale noi în centru. Aveţi zone de cumpărături în afară sau în cartiere, ceea ce e ok, dar e şi un pericol. Unul dintre lucrurile pentru care oamenii vin în centru e tocmai ieşitul la cumpărături; dacă centrul comercial e în afara oraşului, oamenii merg acolo, nu mai vin în “inima” oraşului. E important ca Clujul să aibă noi investiţii comerciale în oraş, să atragă oamenii aici.

Despre ce fel de centre comerciale vorbim? Ce poţi să aduci în centrul unui oraş?

E uimitor ce poţi face. Genul de centre comerciale pe care probabil nu le-ai pune în centru sunt supermarketuri de mari dimensiuni, care au o amprentă mare la sol, care ocupă un lot mare de teren. Dar ai putea avea nevoie de  magazine universale (department store), pe câteva etaje, care nu au o mare amprentă la sol şi deţine un mix bun de magazine, unele de modă, în special. Dacă tinerii se uită la haine, la echipament sportiv se vor duce afară, nu vin în centru (în lipsă de ofertă). Un mall la periferie e o ameninţare pentru centru. Dacă un oraş cum e Clujul are mari mall-uri în afara oraşului, e important să dezvolte o ofertă puternică de comerţ şi în centru.

Adică e nevoie de un echilibru?

Trebuie. Cei din Manchester au construit un mare centru comercial în afara oraşului, dar e amplasat între Manchester şi Liverpool, aşa că mulţi locuitori din Liverpool mergeau acolo, iar centrul oraşului a devenit tot mai părăsit. Liverpool 1, dezvoltarea la care am lucrat noi, ocupă o zonă extinsă. Nu trebuie ca un centru comercial în oraş să fie atât de mare. Poate fi vorba de o conversie din clădiri existente sau de un mix între clădiri reconvertite şi unele noi. Nu trebuie să fie doar construcţii noi, dar ai nevoie de plan, de un masterplan pentru întreaga zonă ce ar aduce totul laolaltă.

Poţi face asta şi nu neaparat să cauţi un teren nou de construit, ceea ce poate fi greu într-un oraş compact; se pot face reconversii…

Sunt multe clădiri foarte frumoase în Cluj care au nevoie să fie renovate. Unele sunt renovate, altele au nevoie de astfel de intervenţii. Vor avea nevoie şi de funcţiuni noi. Cele de relaxare, de petrecere a timpului liber sunt foarte bune – restaurante, baruri. Vezi oameni venind în centru pentru astfel de activităţi. Dar ai nevoie şi de alte lucruri. În mod evident există şi funcţiuni culturale: cinema, teatru, ceea ce e grozav, şi funcţiuni rezidenţiale. Dar e nevoie şi de spaţii comerciale. Dacă vorbim de construcţii noi, cred că e important să alegi situl potrivit. Nu poţi să pui o astfel de clădire în cea mai sensibilă zonă a centrului istoric, dar trebuie să găseşti un loc aproape de centrul oraşului, aşa încât să ajuţi centrul istoric; fără să îl distrugi.

Cum construieşti într-un oraş cum e Clujul, un oraş cu clădiri istorice? Când vorbeaţi de proiectele din Liverpool menţionaţi cât de importantă a fost conservarea priveliştilor înspre obiective importante. Cum construieşti într-un centru istoric?

Construieşti cu mare grijă. Trebuie să ai grijă la spaţiul public. Investiţiile în spaţii publice, în străzi, în pieţe poate să îi stimuleze pe proprietarii clădirilor din zonă să investească la rândul lor, să renoveze imobilele. Dacă vrei să construieşti clădiri noi, e important să identifici obiectivele-cheie, clădirile importante pentru silueta oraşului. Există clădiri importante pentru Cluj: care au un turn, un dom, un element important. Trebuie să identifici acele puncte cheie de perspectivă, pentru ca atunci când apar clădiri noi acestea să încadreze priveliştea, nu să o blocheze. Asta e parte a procesului de realizarea a unui masterplan. Poţi găsi locuri mai puţin sensibile unde poţi pune clădiri noi, poţi identifica bucăţi de terenuri. Clădirile mari de retail se comportă într-un anume fel. Le numim “ancore”. E nevoie de un punct de atracţie major, care, prin natura sa, e mare. Când ai aşa ceva, vin şi locuri mai mici care apar pe lângă. Trebuie să ai ceva ce îi face pe oameni să vrea să vină.

Vorbiţi despre funcţiuni care atrag oameni. Cât de important e spaţiul public în tot acest proces, de a aduce dezvoltări noi în oraş?

Într-un centru de oraş calitatea clădirilor e foarte importantă, evident. Trebuie să ne uităm la ele, unele clădiri trebuie renovate. La fel de importante ca imobilele sunt însă şi spaţiile dintre ele. Acestea sunt locurile unde oamenii vor să fie, unde vor să stea. Dacă sunt locuri frumoase, atractive, locuri unde oamenii se simt bucuroşi, entuziasmaţi, unde vor să vină laolaltă atunci oraşul va fi unul de succes. Şi atunci va fi de succces şi pe plan comercial şi pe plan social. Totul e legat, nu e ceva simplu. Trebuie să pui totul laolată, ai nevoie şi de activitate, de comerţ.

Ajungem din nou la ideea de Masterplan. Nu pui, deci, orice vrei, oriunde vrei.

Nu e vorba doar de arhitectură în construcţia oraşului, e nevoie de un masterplan puternic care să aducă totul laolaltă. E nevoie de arhitecţi buni care să proiecteze clădirile, de specialişti în amenajări peisagere pentru spaţiile publice, de specialişti pentru iluminat. E nevoie de toate aceste lucruri ca să facă un întreg.

Sursa foto: BDP
Sursa foto: BDP

 

Cum se derulează acest proces în Marea Britanie? Există o competiţie, se ocupă administraţia publică de tot?

În Liverpool, pentru o perioadă îndelungată de timp, s-au întâmplat puţine lucruri. Alte oraşe au luat-o înainte, în timp ce Liverpool-ul avea probleme politice. Când Liverpool-ul s-a adunat avea deja de învăţat de la alte oraşe. Din fiecare dezvoltare nouă înveţi ceva. Poţi să te uiţi la o ţară ca Marea Britanie – am făcut lucruri bune acolo, dar şi rele; poţi să înveţi din lucrurile bune, dar şi din cele rele care nu au funcţionat. Liverpool a făcut asta. Trebuie să vezi ce funcţionează şi ce nu. Acum, cu internetul, cu social media e importantă construirea reputaţiilor oraşelor. E un lucru minunat.

Ajută internetul în profesia dvs? Ne ajută oraşele?

Cred că ne ţine atenţi la ceea ce se întâmplă, ne ţine “în gardă”. Comunicarea merge acum foarte repede, dacă faci o greşeală, se află imediat. Poţi fi în Cluj şi să ştii ce se întâmplă în New York, la Londra, în Liverpool. E minunat. Nu ai de ce să te temi. E puţin înspăimântător totuşi, că lucrurile se întâmplă atât de repede. Se schimbă multe lururi, iar asta te face să te întrebi şi cum se vor schimba obiceiurle oamenilor. De exemplu: se vor muta cumpărăturile online? Cred că nu. Oricât te uiţi la ceva online, trebuie să şi vezi produsul, să simţi, să probezi. Oamenii sunt sociabili, le place să se adune. Nu cred că mulţi vor dori să stea în faţa ecranului, să cumpere de acolo.

 

 

 

Bulevardul Eroilor, Piața Unirii, Piața Muzeului, Parcul Central – sunt spațiile publice ale orașului care au trecut prin lucrări de reabilitare, controversate sau nu, apreciate și, pe alocuri, criticate, dar, în oricare dintre variante – adoptate imediat de oameni. Pentru că, în general, dacă le oferi un loc sau o ocazie, clujenii au arătat că știu sa folosească orașul. De fapt, uneori chiar și dacă nu au infrastructura necesară (sau tocmai fiindcă nu o au) oamenii populează cu evenimente spații considerate, de obicei, neatractive sau aflate în mare nevoie de intervenții. Despre spațiile publice a vorbit recent într-o prezentare și arhitectul-șef al orașului, Ligia Subțirică, trecând prin istoria (cu reabilitări) a câtorva locuri din Cluj. Aceasta subliniază că cea mai potrivită procedură pentru intervenții în spațiile publice valoroase ale orașului e lansarea de concursuri de soluții și anunță că urmează unele, aflate deja în pregătire. Cu toate acestea, deocamdată singurele astfel de concursuri din istoria recentă a orașului au fost cele pentru Bulevardul Eroilor și Piața Unirii (de acum zece ani, cu un proiect încă incomplet pus în practică) și cel pentru Centrul Cultural Transilvania (care încă nu a fost pus în aplicare).

Subțirică a făcut trecerea în revistă a reabilitării de spații publice cu ocazia deschiderii unei școli internaționale de vară.  Aceasta a avut ca temă “spațiile urbane supuse factorilor de risc” și s-a desfășurat în perioada 4-10 iulie, la Casino- Centrul de Cultură Urbană din Cluj-Napoca. Proiectul a fost derulat la Cluj-Napoca de echipa Scena Urbană, la inițiativa profesorului arhitect Paola Rizzi din Italia, în parteneriat cu OART și Primăria Cluj-Napoca. Tema prezentării arhitectului șef, legată de tema propusă: “riscul succesului”. Dacă succesul e discutabil, riscul e clar: pentru că o dată cu spațiile “noi” apar și presiuni de utilizare noi.

Menționăm că imaginile fac parte din prezentarea susținută de Ligia Subțirică, în deschiderea Școlii de Vară.

Vă propunem, așadar, un tur prin oraș (în trecut și în prezent):

PIAȚA MUZEULUI

Mai întâi, Piața Muzeului, fosta Piață Carolina Augusta (sau „Piața Mică”) era dominată de prezența Mănăstirii Franciscanilor. Apoi, cu schimbarea perioadelor, s-a modificat și aspectul pieței: a apărut obeliscul și spațiul verde, rondoul, arborii. 

Picture1

Picture2 Picture3

 

Piaţa a trecut și prin epoca socialistă și prin lungii ani de tranziție. Efectele „modernității”: piața a fost invadată de mașini, iar „gândacii”- automobile au ajuns să se cațere în jurul lui Daicoviciu, descrie Subțirică.

 

 

Picture4

Picture5

Apoi au venit intervențiile și crearea „insulei” pietonale: s-a scos circulația și s-a introdus pardoseală de granit. Proiectul de transformare a Pieţei Muzeului în zonă pietonală a fost demarat în 2005 de către Primăria Cluj-Napoca și a fost declarat finalist în cadrul competiţiei internaţionale Premiile Europene pentru Spaţii Publice Urbane 2010. „Primele terase se aflau pe partea nordică a pieței și erau monocrome”, descrie Subțirică.

Imagini din șantier:

Picture6

Picture7

Picture9

Și fără șantier:

Picture10


Picture12

Picture13

 

Și acum? Acum e „luptă la baionetă”, pentru ocuparea spațiului. „Vânzători de obiecte „tradiționale”, cârnați, lenjerie, orice. Acum au apărut și frigidere, iar unii proprietari își leagă scaunele cu sârmă, în timpul nopții, fiindcă le e prea lene să le pună înăuntru”, arată Subţirică. Cât despre spațiul unde s-au instalat terase, acesta e tot mai mare de la un an la altul – terasele au cucerit (confiscat?) locul.

 

Picture15

Picture16

Picture17

Picture18

Picture19

Picture20

 

În mai, primăria a avut și o acțiune în această zonă, însă nu pentru a proteja spațiul public, ci tot în favoarea teraselor: a ridicat băncile din piață pietonală a orașului – Piața Muzeului. Motivația primăriei s-a legat de sesizările venite de la proprietarii de terase și clujenii care le folosesc, care s-ar fi plâns că pe bănci stau oamenii străzii când vin să primească o mâncare, gratuit, de la Mănăstirea Franciscană sau de la inițiativa O masă caldă și aceștia deranjează, pentru că nu sunt curați. După protestele societății civile, băncile s-au reinstalat. Ele sunt însă destul de greu accesibile, tocmai din pricina teraselor private.

Vezi și:

Pac-pac! S-au întors băncile în Piața Muzeului

Picture21

Picture22

 

Pe de altă parte, arhitectul șef vorbește însă pro-spațiu public. „Nimeni nu are nimic cu terasele, dar trebuie să vezi contextul. Terasele au tot avansat, se cațără pe monumente. Tot ce s-a câștigat tinde să se degradeze; le dai amendă, dar din ce câștigă o noapte plătesc trei amenzi”, spune reprezentanta primăriei. “Locul a ajuns să se apropie (ca imagine) de o Medină, nu mai e un sâmbure de Europă Centrală”, sintetizează Subțirică. Soluția ar putea să vină tot de la societatea civilă: cu o reacţie de tipul „e înghesuială, nu mai merg acolo”. Și totuși, Piața Muzeului e unul dintre foarte puținele locuri de refugiu, de stat la terasă altfel decât înconjurat de trafic.

BULEVARDUL EROILOR

O “pastilă de repaus” pe centru și circulație stânga – dreapta – aceasta era structura Bulevardului Eroilor, înainte de şantier. Între timp, s-a pietonalizat, dar numai pe jumătate, iar proiectul desenat de Planwerk (în urma unui concurs) nu este nici azi pus în aplicare complet, la mai bine de zece ani de când a fost anunțat (în Piața Unirii mai e de lucru). “E foarte greu să schimbi circulația în centru, direcția Est – Vest e dominantă în Cluj. Lucrurile s-ar mai putea îmbunătăți dacă se va realiza centura ocolitoare de Sud, proiect amânat din cauza unor probleme în justiție”, amintește Subțirică. S-a optat totuși pentru o semi-pietonalizare.

Bulevardul Eroilor, înainte de lucrări:

 

Picture23

Picture25

Pietonalizarea, reorganizarea şi reamenajarea bulevardului, finalizate în 2007, reprezintă prima secţiune a unui proiect care include şi Piaţa Unirii. S-a reabilitat instalația subterană, s-a pavat cu granit latura nordică și s-au pus tei.

Picture26

Picture27

Picture28

Au apărut pietoni, terase și… prisme publicitare, amintește arhitectul-șef al orașului. “Asta deși pe Eroilor există cilindri de afișaj, considerați, la vremea apariției lor, prea mari. Presiunile pe spațiul nou creat sunt mari, au apărut acele prisme publicitare din cauza cărora nu mai vedeai ceea ce voiai să vezi – clădirile de vizavi, terasele”, spune Subțirică.

Sunt subiecte asupra cărora Actualdecluj.ro a mai atras atenția. Citește și:

Curăţăm un pic Oraşul? (text pentru care a fost chemat în ajutor Karl Lagerfeld)

Picture31

 

Picture32

Picture30

 

PIAȚA UNIRII

De aici, ajungem și în Piața Unirii. “Work in progress”, nefinalizată nici acum. “Înainte să înceapă lucrări aici, oamenii doar treceau prin Piața Unirii și, eventual, stăteau câteva minute. Erau bannere și cabluri supraterane”, amintește Subțirică. Trebuie să menționăm însă că existau, pe atunci, și spații verzi în Piața Unirii (puțin accesibile), pe care unii dintre locuitorii orașului le regretă și acum.

 

Picture36

Picture37

Picture35

Picture38

Picture40

Picture39

Picture42

S-au realizat, de asemenea, săpături arheologice și a fost restaurată statuia regelui Matei Corvin. “Proiectul a propus un spațiu unitar, cu pardoseală din blocuri de granit și un capac de sticlă peste săpăturile arheologice”, aminteşte Subţirică.

Imagini din timpul lucrului:

Picture41

Picture43

Picture46

Picture45

Picture44

 

Acum, în piață au loc evenimente, locul a devenit din spațiu de trecere spațiu de evenimente”, spune Subțirică, referindu-se la manifestările aduse de organizatorii Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), ai târgului de carte Gaudeamus, ai Zilelor Arhitecturii sau ai spectacolelor de Operă. “Cât despre latura de vest a pieţei, avem promisiuni ferme că se va realiza și aceasta conform proiectului, în toamnă. Când dispar mașinile de acolo, piața se va vedea și mai bine”, dă asigurări Subțirică.

Picture51

Picture50

Picture49

Picture48

Picture47

 

Despre proiect și noile termene anunțate pentru lucrări citiți mai multe aici:

Pietonala nouă din Piața Unirii în consultare publică. Primarul: lucrările încep după Zilele Maghiare

 

PARCUL CENTRAL

Parcul Central, cu două valoroase lucrări ale arhitectului Pakey Lajos – Casino-ul și Chios-ul – e un alt spațiu valoros al orașului, cel mai mare spațiu verde public amenajat al Clujului.

Picture53

Picture54

Picture55

Picture58

Picture59

Picture57

 

Acesta a cunoscut transformări în anii recenți (lucrările s-au realizat în 2011-2012, pe bani europeni). Nici aici lucrările nu au fost lipsite de controverse, iscate mai ales de “toaletările” bătrânilor arbori. Parcul degradat, cu statui degradate și acces interzis la vechiul Casino e acum punct de atracție pentru clujeni, spune Subțirică.

Înainte de lucrări:

Picture61

Picture62

Picture63

Picture65

Picture66

Picture64

Picture67

Picture68

Picture69

Picture70

În șantier:

Picture71

Picture72

Picture73

 

Picture75

Picture77

Tot ea amintește însă și efectele mai puțin mulțumitoare: ocuparea spațiului public la presiunea comercianților, care ar vrea să fie prezenți într-un spațiu cu asemenea vad de trafic. “Nu avem suficiente spații verzi cu acces nelimitat în Cluj, iar oamenii le doresc nu doar în week-end. Pe de altă parte, e o presiune incredibilă pentru a instala tot felul de tarabe. Apărarea noastră este că aici nu se poate modifica nimic 5 ani, fiindcă e un proiect realizat din fonduri europene. Trebuie să protejăm Parcul Central, pentru ca el să își îndeplinească funcțiile pentru care a fost realizat”, spune arhitectul-șef. Am putea adăuga și că parcul a devenit scenă pentru evenimente foarte apreciate de publicul clujean – concerte, cu Jazz in The Park sau chiar spectacole puse în scenă de Opera Română, însă Casino-ul reabilitat (şi administrat de primărie) găzduiește, fără vreun filtru expert, evenimente și expoziții care au sau nu legătură cu ceea ce ar putea însemna un “centru de cultură urbană”.

Picture80

Picture81

Picture82

Picture83

Picture84

Picture85

Între timp, au avut loc lucrări de reabilitare și reamenajare și la clădirea Chios, după intervențiile investitorilor privați.  Vezi și:

FOTO S-a deschis Carrousel-ul nou din parc, pe mal de apă

CETĂȚUIA

Cetățuia, locul de Belvedere al Clujului, nu se numără încă printre spațiile transformate (în bine), prin concurs de soluții, deși un concurs a fost promis și pentru acest loc.

Picture86

Picture87

Picture88

Picture89

Picture90

Picture91

 

Au apărut însă, în timp, termopane pe clădiri istorice, terase peste vechile portice sau garaje ilegale pe traseul care leagă orașul de unul dintre locurile de unde îl poți privi în perspectivă. Hotelul Belvedere s-a degradat și el.

 

Picture93

Picture94

Picture96

Picture97

Picture98

 

După ce o parte dintre clădirile din zonă au fost preluate de alţi proprietari, municipalitatea a decis să își exercite dreptul de preemțiune pentru ce a mai rămas, asta inclusiv la îndemnul celor din Ordinul Arhitecților din România – filiala Transilvania. “Primăria a început să cumpere, pe bucăți, ce se poate, administrația e obligată să cumpere. Acesta e un loc foarte important al orașului și trebuie gestionat de cineva cu viziune unitară. În zona de amfiteatru cumpărată de primărie se vrea un teatru de vară”, a menționat Subțirică.

Citește și:

Primăria mai cumpără teren și o clădire pe Cetățuie. Pentru teatrul de vară

“Asemenea spații pot fi abordate doar prin concurs. Durează mai mult să organizezi un concurs, sunt și comentate, dar rezultatele sunt mai bune de fiecare dată”, spune arhitectul-șef al municipiului. Cu toate aceste intenții bune declarate, orașul nu a văzut un concurs pentru vreun spațiu public al Clujului de ani de zile. Se află însă câteva în pregătire: pentru Turnul Pompierilor sau pentru Someș. Un concurs s-ar putea lansa și pentru Parcul Feroviarilor, spun reprezentanții primăriei.

Vezi și:

FOTO Parcul Feroviarilor, “preluat” de studenți. Primăria promite concurs în toamnă pentru spațiul părăsit

Merită menționat că, în afară de utilizarea spațiilor reabilitate, asociațiile, organizațiile și actorii vieții urbane din Cluj folosesc pentru evenimente multe dintre spațiile valoroase ale orașului care au nevoie de intervenții. Asta tocmai pentru a atrage atenția asupra necesității investițiilor. Două dintre exemplele recente le-au adus organizatorii Someș Delivery, care au instalat amenajări noi pe malul apei, sau Scena Urbană, care de câțiva ani pune evenimente în spații multă vreme neglijate ale orașului: gară, Cetățuie, Parcul Feroviarilor, Cimitirul Central, Someș.

Întrebare, din arhivă:

Facem și noi un concurs în orașul ăsta?

Propunere moară machetă exterior. Sursa foto: Jazz in the Park

Un pod peste Canalul Morii, acum uitat și închis sub betoane. O instalație de muzică inspirată de sunetele din “insula” Parcului Central, mica oază de spațiu verde printre circulatele artere de trafic. Un joc al copilăriei, din cărți redesenate de ilustratori. Acestea sunt cele trei proiecte care primesc finanțare printr-un fond deschis de organizatorii Festivalului Jazz in the Park. Cei care sprijină proiectele sunt de fapt clujenii, care pot contribui cu donații pentru ca acestea să se materializeze. Pentru acest an, organizatorii Jazz in the Park și-au propus să strângă din donații cel puțin 15.000 euro, bani cu care vor finanța minim trei proiecte artistice și comunitare. Campania de donații începe sâmbătă, la Picnic in the Park. Atunci vor fi prezentate proiectele, iar cei interesați vor putea discuta cu reprezentanții proiectelor selectate de juriu.

„Suntem încântați atât de proiectele care au aplicat, cât și de cele selectate pentru a fi finanțate. Sunt trei idei din zone artistice diferite, fiecare cu niște puncte tari: Moara va fi o construcție de care se va putea bucura întreaga comunitate locală; Măscărici e un proiect cu un mare potențial antreprenorial; Our Envinronment Remixed cucerește prin inovație și dă glas chiar casei festivalului nostru. Sperăm să reușim să finanțăm mai multe proiecte. Asta depinde de noi și de comunitatea festivalului”, spune directorul festivalului Jazz in the Park, Alin Vaida.

Moara 

Canalul Morii – traseu de apă care trece prin oraș, neglijat, uitat, asaltat de construcții sau ascuns sub betoane – a rămas în atenția clujenilor. Toamna trecută, câţiva studenți ai facultăților de ahitectură și peisagistică, sub îndrumarea unor specialişti au studiat zone de pe traseul Canalului Morii şi şi-au sintetizat propunerile într-o broşură. Scopul declarat al echipei de proiect: crearea de spații publice care să devină „locurile de ieșit din casă ale clujenilor”.

Vezi propunerile aici:

FOTO Înainte şi După. Cum ar putea arăta Clujul pe malul Canalului Morii: poduri, gradene, spaţii verzi şi hotelul Cristian demolat

Canalul Morii revine acum în atenție, printr-un proiect lansat de Alin Tănasă. Alin și echipa de prieteni au mai adus instalații de lemn în oraș prin proiecte semnate “Blajin”, de exemplu pe malul Someșului, iar unul dintre ele a fost realizat tot alături de cei de la Jazz in the Park. Despre acestea puteți citi AICI și AICI.

 

Sursa foto: Blajin
Sursa foto: Blajin

 

blajin poarta sarutului altart
Sursa foto: AltArt

 

Un proiect propus de Alin Tănasă este și în 2016 unul dintre cele alese de organizatorii Jazz in the Park pentru finanțare. Propunerea lui: o instalație inspirată din istoria orașului, care ne-ar întorce și pe malul Canalului Morii. Mai precis, “Moara” este un proiect care constă în construirea unei instalații din lemn sub forma unei punți sau a unui loc de șezătoare. E vorba despre un pod pietonal carear trebui să fie ridicat peste Canalul Morii, într-un loc cu verdeață. Asta dacă se primesc aprobările necesare. “Inițiatorii proiectului își propun astfel să recupereze o parte din istoria industrială și umană a Clujului de altădată. Proiectul îmbină artele vizuale cu sculptura și dulgheria. Locul în care va fi amplasat podul pietonal va fi stabilit în urma unei documentări și în colaborare cu autoritățile locale”, precizează organizatorii festivalului.

Inspirația pentru această idee vine dintr-o imagine de arhivă cu orașul vechi: un pod acoperit peste canal, alături de moară, din vremuri de altă dată, după cum ne explică Alin Tănasă.

Un exemplu de moară:

Moară pe Canalul Morii: în fotografie, demolarea morii de la intersecţia străzilor George Bariţiu și Regele Ferdinand în 1933. foto facebook.com/Vechiul Cluj
Moară pe Canalul Morii: în fotografie, demolarea morii de la intersecţia străzilor George Bariţiu și Regele Ferdinand în 1933. foto facebook.com/Vechiul Cluj

“Fiecare moară avea un pod acoperit, din câte am aflat, o să mă mai documentez pe această temă. Ceva de genul acesta aș vrea să fac. În continuare, va trebui să discutăm cu autoritățile, cu Apele Române (Administrația Bazinală a Apelor Someș-Tisa) și să stabilim împreună cu ei un loc unde să fie amplasată instalația. Eu am terminat Litere, dar îmi place să tâmplăresc, să fac lucruri. Și mă gândesc la câte o provocare, iar acum m-am gândit la asta, fiindcă un pod nu am mai făcut până acum. Să facem așa ceva peste Someș ar fi fost irealist, dar cred că un astfel de proiect pe Canalul Morii ar fi foarte nimerit”, spune Alin. Alături de el, la proiectele Blajin lucrează și prieteni arhitecți, cum se va întâmpla și în cazul viitoarei “mori”.

Un alt proiect propus pe Canalul Morii nu a mai fost realizat, dar i s-a găsit altă locație:

Ilustrații cu orașul, aduse pe mal de apă: proiect al echipei ZAIN, desene ale Mariei Surducan, finanțare de la Jazz in the Park

Propunere de Magie pe “insulă”: Jazz of the Park – Our Environment Remixed

Casa festivalului de Jazz outdoor, Jazz in the Park, primește la rândul său un proiect. “Sunetele parcului pot să creeze muzică, iar fiecare dintre noi putem contribui la un astfel de proiect. Ideea presupune realizarea unui pupitru de muzică electronică care să funcționeze pe baza sunetelor înregistrate în parc. Sistemul va fi gândit pentru interacțiune, astfel încât fiecare vizitator va avea ocazia să creeze muzici electronice din sunetele copacilor, păsărilor, mediului în care va fi amplasat sistemul de sunet”, spun organizatorii despre un alt proiect selectat pentru finanțare. “Eu lucrez în domeniul sound/design, înregistrare de sunet, am predat la workshop-uri, iar această idee există de multă vreme – să transformi sunetele naturii în muzică”, spune Jozsef Iszlai despre ideea proiectului. Parcul Central este primul loc în care se va testa instalația, dar ea ar putea fi “exportată” și în alte spații. “Ne-am gândit la Parcul Central în primă instanță și ne vom folosi de sunetele ambientale de acolo, vom face secvențe și linii melodice cu care se pot juca oamenii de acolo. Apoi mecanismul și conceptul pot fi transpuse și în alte locații. Când am scris schița de proiect m-am gândit la Parcul Central pentru că e un loc simbolic pentru Jazz in the Park, dar și pentru comunitate. Reprezintă o insulă între străzile cu trafic. Așa că ideea cam asta ar fi: să faci ceva magic, cu sunete, pe o “insulă”. Sper să putem face o versiune a instalației cât de repede, poate chiar de ediția aceasta de Jazz in the Park”, spune Jozsef Iszai.

Sursa foto: Jazz in the Park
Sursa foto: Jazz in the Park

De la Păcălici la Măscărici-reinterpretarea cărților de joc multiculturale

“26 de ilustratori grafici își unesc talentul pentru a crea un set special de cărți de joc. Fiecare ilustrator își folosește propria imaginație în stabilirea elementelor ce compun îmbrăcămintea țării alese. Este o reinterpretare contemporană a Păcăliciului pe care l-am jucat când eram mici. Se îmbină astfel artele vizuale cu designul”. Acesta este cel de-al treilea proiect selectat pentru finanțare. E un proiect la care ilustratorii lucrează deja, ne spune Jozsef Vass, unul dintre artiști. “Avem în plan să facem o lansare cu o expoziție și după lansare să facem și producție, așa încât aceste cărți să se poată și procura de către doritori”, spune Jozsef. “Eu sunt ilustrator și mi-am amintit de cărțile acestea, mai ales că desenez personaje. Discutând cu o colegă, ziceam ce fain ar fi să se recreeze aceste ilustrații. Dar nu doar de către un artist, ci de mai mulți, fiecare cu stilul său”, completează Jozsef.

Cărțile sunt deja în lucru:

Sursa foto: Măscărici

 

Următorii pe listă

În cazul în care clujenii vor dona mai mult de 15.000 euro, vor fi susținute și următoarele proiecte, în ordinea stabilită de juriu, precizează cei din echipa Jazz in the Park. Acestea sunt Glow, Reintegrare și Teen Spirit. “Glow este un proiect de artă vizuală care transformă ramurile și frunzele unui copac în spațiu de proiecție, Reintegrare urmărește realizarea de aplicații interactive create de sunet, formă și lumină, care compun o instalație formată din sculpturi acustice. Scopul proiectului Teen Spirit este realizarea unei producții aflate la confluența dintre teatru, muzică, arte plastice și performance care să promoveze dialogul intercultural și cel între generații”, arată inițiatorii fondului Jazz in the Park.

În total 39 de proiecte au fost depuse de către artiștii clujeni interesați să intre în Fondul Jazz in the Park. În alegerea proiectelor, juriul a ținut cont de fezabilitatea proiectelor, relevanța lor, calitatea artistică, inovație și modalitățile de promovare propuse, arată organizatorii programului.

Cum poți dona

Campania de donații pentru proiectele selectate începe sâmbătă, la Picnic in the Park. Clujenii vor putea dona prin achiziționarea unui bilet neobligatoriu, la Picnic in the Park și la festivalul Jazz in the Park, iar din 16 mai biletele neobligatorii vor fi disponibile și online, prin rețeaua BiletMaster.ro, la prețul de 10 lei. Din juriul Fondului Jazz in the Park fac parte Rariţa Zbranca – manager cultural, Ruxandra Hurezean – jurnalist, Răzvan Luca – arhitect, Paul Bucovesan – art director și Meda Corovei – coordonatorul Fondului Jazz in the Park. Fondul Jazz in the Park este susținut de Primăria și Consiliului Local Cluj-Napoca și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Parteneri: BCR, Staropramen, Iulius Mall. Susținători: Daisler Print House, Hola Media, Compexit.

Ce e Fondul Jazz in the Park

“Fondul Jazz in the Park este prima inițiativă de acest gen din România și s-a născut din ideea că accesul la festival este gratuit și că suntem o comunitate care atunci când se mobilizează pentru o cauză poate produce efecte vizibile. Fondul dă putere și substanță acestei comunități. Dacă festivalul adună oamenii la un loc, Fondul valorifică într-un mod vizibil această adunare. Biletul neobligatoriu prin care se poate dona este un o inovație în strângerea de fonduri”, susțin organizatorii.