Tags Posts tagged with "spaţii publice Cluj"

spaţii publice Cluj

La intersecție de străzi, ca să ajungi la clădirea (extinsă) a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, venind dinspre Traian Moșoiu dai de o parcare. Mergând pe trotuar, intri printre maşini. Dacă vor să stea la povești între cursuri ori să își consulte răspunsuri de examene, studenții stau pe trepte, lângă parcare. E doar unul dintre multele exemple din oraș despre cum (nu) se folosește spațiul public. O primă idee înspre altă direcție: la inițiativa unui masterand din Mexic şi cu susţinerea conducerii facultăţii, studenții s-au apucat să pregătească un mic loc de ședere și comunicare – lângă facultate, lângă parcare, cu bănci vechi recuperate din parc. Acesta se inaugurează chiar duminică, cu muzică de la echipa Jazz in the Park. Despre oraș și spații publice – în Cluj și Mexic – am stat de vorba cu iniţiatorul proiectului, Luis Alvarez, care e student în cadrul programului masteral de Dezvoltare Comunitară şi Planificare Urbană al FSPAC. În Mexic, el e fondatorul asociației civice Hola Vecino.

Proiectul lansat de Luis alături de câțiva colegi propune regândirea spațiului public, începând chiar din “curtea” facultății: în zona parcării acum înţesată de maşini, facultatea va avea un spațiu de socializare, iar acesta va fi realizat chiar cu bănci vechi din parcul Iuliu Hațieganu (tot al Universităţii), restaurate și montate în vecinătatea instituţiei. E începutul unei mişcări pe care iniţiatorii săi de la FSPAC au botezat-o “mai mult decât o parcare”. La început de lună, studenții au făcut o acțiune de strângere de fonduri – donații pentru bănci, la schimb cu limonadă și prăjituri și, câteva zile mai târziu, pe Luis și Tudor Gheorghiu, student la Științe Politice, i-am găsit la lucru. Într-o curte nefolosită a facultății s-au adus vechile bănci abandonate, urmând să fie reparate și montate în locul rastelului de biciclete, care la rândul său se va muta în spațiul acum nefolosit de alături. Băncile din lemn – lungi și vechi – sunt șubrezite, dar stau în picioare.

Cineva vrea să afle dacă spătarele se înlocuiesc. “Nuu”, spune Luis. Aici s-au scris povești de iubire, explică el. Desigur, “historias de amor” – cum spune el în spaniolă – sună și mai impresionant.

În pauză de șantier, “restauratorii” de bănci vorbesc despre spațiul public, în curtea unei facultăți care s-a extins cu încă o clădire (mare) lângă cea veche și care și-a făcut parcare lăsând loc tot mai mic pe trotuar. Facultatea se adaptează însă şi regândeşte lucrurile, spune Luis. “Încearcă să orienteze resursele în cartier, ceea ce nu se întâmpla până acum. Orientarea facultăţii spre altceva se întâmplă; eu am propus un proiect, dar decizia să meargă în această direcţie le aparține celor de la facultate”, adaugă el. Ideea, care nici măcar nu e una nouă, e ca oamenii să se adune. “Sunt multe cuvinte pentru asta, tot felul de termeni oficiali, termeni din mediul academic. În ultimii ani, ideea asta e transmisă şi în mesajul politic, ideea asta de să decidem împreună. În unele cazuri e bla bla, în altele asta devine realitate”.

 

Leii mexicani şi “cucerirea” vecinilor

Povestea cu Luis și spațiul public a început în Mexic, unde Luis, de profesie inginer mecanic, era implicat de mic în afacerea familiei – un atelier pentru mașini. “Nu mai fac mecanică, mă ocup mai mult de partea administrativă, dar am trecut prin procesul de reparat chestii. Din afacerea, din casa mea şi locul meu în oraş am început să mă implic. În oraşul meu era o problemă mare cu violenţa. A fost un moment dificil în oraş, când mulţi prieteni, oameni talentaţi au plecat. Nu simţeau că locuiesc într-un loc sigur. În acelaşi timp, eu nu îmi închideam casa. Am început să mă întreb de ce puteam trăi eu aşa, fără frică, ştiindu-mi vecinii. Și de ce alţii nu pot. Nu ştiau cine le e vecin. Uneori, viața în oraș cam asta e: urci în maşină, mergi la birou, nici nu atingi oraşul, nu prea ai contact cu el. Monterrey-ul e uriaş. Ca cetăţean, am spus că trebuie să fac ceva. Aveam mulţi prieteni care activau în domeniul teatrului, cinema-ului, erau creativi. Eu eram inginer. Am zis: hai să facem ceva! Să se întâmple ceva. Am început cu grătare, cu petreceri, ne tot întâlneam așa. Asta a durat cam doi ani, nu ne grăbeam, era ceva informal. Am vrut să gândim ceva în domeniul mediului urban care să schimbe modul în care oamenii relaţionează cu mediul. De pildă: să pui ceva care să te facă să te uiţi la acel loc, să vezi ce e în jur. Să întrerupi spaţiul public. Noi am pus un leu. Ştiţi obiectele acelea, statuetele care se vând pe autostradă, avem şi noi Mexic, pitici şi tot felul. Ne-am gândit iniţial să punem un birou cu un capsator, un scaun, ceva care să îi facă pe oameni să se întrebe: ce e cu asta aici? Dar api a apărut leul, care are şi el povestea sa. Proiectul a început în cartierul meu. Cumpărasem mai mulţi, erau foarte ieftini şi ideea era să testăm reacţia, să îi punem prin tot oraşul. Scopul era ca, atrași de aceste apariții inedite, oamenii să vadă oraşul din nou. Asta era ideea romantică. Ceea ce s-a întâmplat de fapt e că leii au stat câteva luni în cartier. Şi, la un moment dat, un vecin m-a întrebat: care e treaba cu leii? Am încercat să îi explic că e un proiect artistic, că are de-a face cu mediul urban, că vrem să îi aducem pe oameni împreună. Și el s-a oferit să ia unul acasă la el, să îl punem pe acoperiş. Imediat ce am făcut asta, oamenii au reacţionat. Au început să se întrebe de ce s-a întâmplat asta; credeau că poate are instalată o cameră video, că cineva ne supraveghează. Era și paranoia, pe de-o parte, dar copiii erau amuzaţi şi încântaţi. E incredibil ce s-a întâmplat! Nu eram doar eu implicat, ci şi prietenii mei, am început să comunicăm cu oameni. Am găsit pasiune în relația dintre oameni, e important să ai o calitate a vieţii mai bună”, crede Luis.

 

Sursa foto: Hola Vecino

 

Un alt rezultat, conform inițiatorului de reuniuni: noile evenimente au schimbat percepția despre zona în care se întâmplau. “Cartierul meu era considerat unul de mare risc – un loc unde nu intri. De fapt, e localizat într-o zonă unde stau persoane cu venituri ridicate, sunt multe elicoptere și maşini mari pe acolo. Dar aproape în mijlocul acestei zone e un cartier cu venituri scăzute. Aici locuiesc eu. Apoi, oamenii au început să îşi schimbe percepţia asupra acestui spațiu şi ziceau: uite ce se întâmplă acolo! Am făcut multe petreceri, festivaluri, sunt mulţi meşteşugari şi meșteri în cartier și am promovat și acest aspect. Am folosit chestia asta cu leii, dar apoi lucrurile au evoluat. Știam că unii dintre clienţii mei vor vrea unele lucrări sau au nevoie să repare ceva acasă și aduc meșteri de departe. Asta când au un meşter în vecini, care poate să facă reparații, lucrări în grădină sau altele asemenea. Era important să facem și aceste legături între oamenii. Pe de altă parte, cei care făceau astfel de lucrări trebuia să îmbunătățească ce fac, fiindcă cei din zona bogată nu îi angajau. Așa că au fost multe discuţii pe teme economice”, povestește Luis. Acesta a fost pasul spre implicare. “M-am conectat la ceva, la un domeniu în care mi-am dat seama că sunt multe de făcut. Relația dintre guvern, instituţii, ONG-uri, cetăţeni, administrația locală, administrație centrală e ceva foarte complicat. Între aceste niveluri nu e o relație foarte bună. Iar legătura între ele e spaţiul public”, spune masterandul de la Cluj. Apoi au început să vină întrebări de la prieteni și vecini despre un posibil mod de operare pentru a obține efecte în spațiul public, pe modelul a ceea ce se întâmplase deja. “Nu aveam un mod anume de a face lucrurile, dar le puteam spune ce am făcut eu. Le-am sugerat să vadă care sunt problemele în cartierele lor, să vorbească cu responsabilii din administraţie şi politică, să vadă ce resurse sunt. Apoi mi-am dat seama că asta e super complicat. Și noi nu ne implicăm. În primul rând nu avem timp, suntem foarte ocupaţi. Făcând tot felul de prostii, poate, dar ocupaţi suntem. Nu mai trăim în vremurile în care oamenii stăteau pe bancă şi se uitau la trecători. Obişnuiam să facem asta”, amintește Luis. După cele câteva teste și încercări de evenimente și comuniune, acțiunea a trecut la nivel “instituțional”: a apărut un ONG. Acesta funcţionează în continuare, e condus în Mexic de fratele lui Luis și a și participat la Bienala de Arhitectură de la Veneţia de anul trecut, în grupul Mexicului, cu un manual în care au pus cap la cap mijloacele prin care au acționat la ei acasă.

 

Cluj. “UBB are multe terenuri în oraş. De asta are şi mari responsabilităţi în ceea ce priveşte viaţa urbană”

Luis a ajuns la Cluj nu pentru vreun proiect (acesta s-a născut ulterior), ci prin legăturile de familie. Soția sa, Cristina Viehmann, fiica regretatului profesor și speolog Iosif Viehmann, e din Cluj. “Am venit aici pentru o perioadă, ca să fim aproape de familie. Noi ne-am întâlnit în Spania, locuim în Mexic, dar trebuia să venim în România pentru o vreme. Și atunci am început să mă întreb ce pot să fac eu aici.  Cristina a găsit acest master, mi-a spus “eşti inginer, te ocupi de dezvoltarea teritoriului, trebuie să te profesionalizezi”. Eu mă ocup în continuare și de afacerea din Mexic, unde ne vom întoarce în august”, menţionează Luis. Aşa că a început şcoala şi şi-a dat seama că aceste cunoştințe teoretice adunate în cadrul perioadei de masterat trebuiau puse într-un proiect. Și așa ne apropiem de conceptul care a ieșit deja în lume. “Din prima zi de master am început să caut un proiect. Parcarea a fost un șoc. Ce e cu parcarea asta? E atât de greşit… Cum se poate ca instituţia mea să facă asta? Eu repar maşini, dar pot să combat maşina când e cazul. Maşina e un bun mod de deplasare, e nevoie de parcări, dar sunt multe moduri să rezolvi parcări. Parte din dizertația mea va veni cu propuneri de soluţii pe tema aceasta. Parcelele din această zonă sunt mari, e zona de periferia a centrului, sunt case cu grădini uriaşe, unele sunt abandonate, altele ar putea avea utilizări mai bune. Universitățile au terenuri, marile universități au chiar pe cineva responsabil care cumpără terenuri pentru dezvoltare, în toată lumea. Și UBB are multe terenuri în oraş. De asta are şi mari responsabilităţi în ceea ce priveşte viaţa urbană”, punctează Luis. Așadar ideea e să mai cumpere teren? “Ideea e că acum folosesc un spaţiu care nu ar trebui folosit aşa, ca parcare; e un trotuar. E adevărat că oamenii pot să treacă pe acolo în continuare, dar e un trotuar. Am discutat deja cu cei din facultate. Trebuie să vorbim despre lucrurile acestea. Ei au fost de acord să punem băncile acestea aici. Încet, încet transformăm cultura aceasta a maşinilor, pe care o avem în multe locuri din lume. Te vei simţi altfel să parchezi când vezi oameni acolo, aproape, stând pe bănci. Când am organizat strângerea de fonduri cu limonadă au venit profesori şi mi-au spus că în ziua aia nu au parcat. Nu e o garanţie că vor dispărea maşinile, dar arătăm o direcţie. Ceva trebuie făcut acolo”, crede Luis Alvarez.

 

Maşini şi studenţi

 

În zonă mai e un spațiu care ar putea fi deschis publicului – cel de la biserica din vecinătate, iar acesta e următoarea “ţintă”. “La master am învățat ceva minunat, ceva care se cheamă “Asset based development”. Adică: fă ce poţi cu ceea ce ai deja”, arată masterandul. Teoria s-a pus în practică chiar în curtea facultății: pentru ca spațiul să devină mai prietenos cu oamenii se instalează bănci, iar băncile sunt chiar ale UBB – unele vechi și aruncate, iar acum restaurate.

“Când am avut primele discuții despre spațiu, ne întrebam ce să fie acolo. Ştiam că trebuie să fie ceva legat de stat jos, nişte bănci, aşa ceva lipseşte acolo şi e evident: studenţii stau pe scări. Nu aveam bănci. Tot atunci, în zilele acelea, mi-am dus fetiţa la cursuri de înot, la bazinul din parc (Iuliu Haţieganu, n.red.) şi ea mi-a zis să mergem prin altă zonă, pe undeva unde voia ea să vadă nişte flori. Aşa am mers pe lângă terenurile de tenis şi le-am văzut, erau lăsate acolo. Aveam bănci”, aminteşte Luis. În plus faţă de orice altă formă de construcţie nouă, băncile abandonate în parcul universităţii mai au un avantaj. “Sunt poveşti de dragoste pe aceste bănci, câţi oameni s-au întâlnit aici? Ne-ar plăcea să le ascultăm poveştile”, lansează Luis invitaţia.

 

Dacă aceasta ar fi doar o poveste cu instalat bănci, aţi putea desigur să vă întrebaţi ce rost are să o urmăriţi. Însă miza e mai mare şi are de-a face cu relaţiile dintre vecini, cu spaţiul public şi cu felul în care îl folosim sau nu. “Nu doar punem nişte bănci aici. Trebuie să ştim cine suntem, de unde venim, cine ne sunt vecinii. E cool să pui băncile într-un spaţiu în care lipsesc, dar în procesul acesta trebuie să vedem şi cine suntem. Poţi face multe într-un astfel de loc nou amenajat – putem căuta povestea facultăţii, cum s-a desprins din altă instituţie, am putea face o piesă din istoria facultăţii. Nu doar îmbunătăţeşti nişte lucruri, ci e important să scoţi la iveală informaţii, pentru dezvoltarea comunităţii”, crede Luis Alvarez.

Ce urmează? O hartă. Urmează întocmirea unei hărţi. Şi de asta se ocupă Tudor Gheorghiu, student la Ştiinţe Politice. “Căutăm actorii importanţi din zonă. Poate fi vorba de o companie, un avocat, un om care are un magazin, ne interesează cei mai relevanţi”, spune Tudor. Asta înseamnă că a parcurs spaţiul din preajma facultăţii şi şi-a căutat vecini care să nu fie la o distanţă prea mare: cam la 10 minute de mers pe jos. “Am fost la o avocată, i-am spus ce idee avem, am invitat-o la evenimentul de inaugurare şi ea a fost deschisă la idee. Cam asta facem acum. Adunăm contacte şi la final vom face o hartă. Aşa că pe viitor, dacă organizăm un eveniment, vom şti cine e în zonă, vom putea să îi invităm. E un local aici aproape, poate vor putea să vină să comercializeze ceva la eveniment. Ideea e să aflăm cine e comunitatea noastră. E aproape Liceul pentru copii cu deficienţe de auz şi de vedere, poate pe viitor facultatea va putea face cursuri cu ei. Avem resurse – educaţionale şi materiale – la facultate, putem face tot felul de lucruri. Putem să invităm de exemplu vârstnicii din zonă la film. Sunt multe lucruri care se pot face, dar la noi nu prea se întâmpla până acum aşa ceva. E un experiment”, spune Tudor.

“E frumos să zici “facem asta, aia”, dar la final nu faci nimic. E important să ne gândim să facem ceva cu ce avem. Puteam lua bănci noi, puteam implica arhitecţi locali şi asta e important. Dar puteam zice: avem deja bănci, hai să folosim ce avem”, exemplifică Luis conceptul de şcoală – “asset based development”. Dar.. băncile pot fi desenate. Şi iată încă o idee. “Da, avem aici liceul de arte, dar uite: acum nu avem contacte. Putem face asta în viitor. Le spunem că am reparat nişte bănci şi îi invităm să facă ceva cu ele”, completează Luis.

Masterandul din Mexic nu e la prima implicare în Cluj – anul trecut a lucrat la un infografic despre râu, în cadrul manifestărilor Someş Delivery. “Am o responsabilitate faţă de Cluj acum. Nu doar fiindcă fiul meu s-a născut aici şi soţia mea e de aici, am şi studiat la Cluj. Acum pot să zic că am două relaţii cu două oraşe”, spune el.Faţă de oraşele cu milioane de locuitori, Clujul – oraş mare în România, dar nu prea mare- are o dimensiune numai bună să socializezi cu vecinii. “Îmi place scara oraşului. Nu îi cunosc pe toţi oamenii, desigur, dar în locurile prin care circul eu de obicei văd oameni pe care ştiu că i-am mai văzut. Simt că dacă mai stau un pic o să încep să îi salut. Asta nu prea se întâmpla în oraşul meu, care e foarte mare. Aveţi o iarnă grea şi ăsta nu e moment prea bun pentru mine, dar îmi place când vine primăvara. Îmi place că aici poţi să simţi anotimpurile. Noi avem toamnă în februarie în Mexic. Îmi place că… sau cel puţin asta e experienţa mea personală, oamenii au fost foarte receptivi cu ideile pe care le-am propus. E extrem de important să găseşti parteneri, e grozav să ai deschiderea facultăţii, a conducerii”, nu uită să menţioneze Luis.

Şi cum orice monedă are două feţe, să trecem în revistă şi părţile mai puţin bune ale oraşului. Cel mai mare minus are de-a face cu strategia pe termen lung. Sau, mai bine zis, cu lipsa ei. “Cred că nu există viziune pe termen lung. Vezi asta din felul în care s-a dezvoltat oraşul, vezi din legătura problematică Floreşti – Cluj-Napoca, de exemplu. Floreştiul e practic un cartier al Clujului, doar că nu e acceptat ca atare. Se observă felul în care suntem atât de conectaţi de vehicule. Ca şi în Mexic, pare că şi aici e cumva şi o chestie de statut. Mulţi conduc maşinile nu doar dintr-o nevoie, ci pentru a demonstra ceva. Sigur, Clujul face ceva pentru a rezolva din probleme, am văzut că există aceste teme. De pildă, au crescut preţurile pentru parcări. Dar la viteza cu care se dezvoltă Clujul, în cinci ani vor fi mari schimbări”, crede rezidentul mexican. Ce ar vrea să vadă în Cluj peste cinci ani? “Aş vrea să văd că evenimentele culturale, electronice să aibă impact în oraş. Adică să facă un oraş mai bun, nu doar să creeze un moment mai bun. Trebuie să fie parte din a construi un oraş mai bun. Am vorbit cu oameni care organizează festivaluri, Electric Castle, Jazz in the Park. O dată ce faci Jazz in the Park, ce îi rămâne oraşului, dincolo de acel moment bun de a asculta muzică? La genul acesta de lucruri mă refer. Aceste evenimente au multă putere”, constată fondatorul Hola Vecino.

Şi ne întoarcem din nou la strategie, fiindcă – nu-i aşa? – nu e suficient să avem în oraş creativi care fac evenimente şi festivaluri. De menţionat că Facultatea de Ştiinţe Politice a fost direct implicată în conturarea strategiilor municipalităţii. “Am văzut în aceste strategii că se exprimau nişte direcţii: către participarea civică, pentru creşterea calităţii vieţii. Am întrebat dacă sunt paşi specifici care să arate cum să faci să creşti implicarea oamenilor, de exemplu, fiindcă era menţioată acolo. Mi s-a răspuns că nu. E important să ştim cum să facem asta. Iar ceea ce facem noi acum e un exemplu de cum o instituţie se poate implica şi să arate că se poate face ceva”, spune Luis.

Aşa că duminică se inaugurează locul nou din parcare, cu implicarea echipei Jazz in the Park. “Pregătim idei noi pentru spațiul din parcarea FSPAC, care poate fi utilizat într-un ambient nou, cu muzică, mâncare și jocuri. De asemenea, vom inaugura noile bănci, restaurate”, anunţă studenţii.

Să mai menţionăm că FSPAC nu e caz unic în oraş: avem şi alte instituţii care vor parcări cu orice preţ în locuri care ar putea foarte bine să fie spaţii publice de şedere şi plimbare. E cazul zonei din faţa Operei Maghiare, de pildă sau a posibil frumosului loc de pe latura nordică a Catedralei din Piaţa Unirii.

Sursa foto: Mai mult decat o parcare, foto Eugen Pănescu

 

Imagine cu “înainte”: o clădire – bloc, gri şi opacă. Urmează intervenţia, în care o bucată din miezul clădirii e “scobită”, scoasă afară, ca să lase loc unui atrium şi aşa totul se schimbă în interior, iar în imaginea de “După” şi exteriorul e modificat dramatic: a apărut o faţadă prietenoasă şi o clădire legată de împrejurimi. E doar una dintre imaginile cu care rămâi după o prezentare a arhitectului englez David Cash, preşedintele biroului britanic BDP. Apoi urmează proiectul Liverpool One – o arie imensă, cu clădiri noi şi altele renovate – despre reconversie în oraş. Şi câteva intervenţii care îţi trezesc nostalgii, despre cum într-un oraş o clădire-emblemă nu trebuie ascunsă. În niciun fel. Asta nu înseamnă doar grijă pentru cum construieşti în vecinătatea ei, ci atenţie pentru cum construieşti oriunde în oraş, în aşa fel încât să nu obturezi priveliştea înspre acel obiectiv – simbol. Într-un oraş în care, adesea, nu contează nici măcar regula corectei vecinătăţi, preocuparea pentru “silueta” oraşului pare de-a dreptul o sofisticată grijă pretenţioasă. Mai urmează, apoi, un proiect pentru o şcoală, dar nu e orice şcoală, ci una care aduce conceptul “the cool school” – şcoala cool, care să arate mai mult a club decât a instituţie sobră, pentru a o face mai atractivă pentru elevi. Şi apoi un al proiect vine cu imagini de spital cu holuri luminoase, decorat cu statui -jocuri la interior, cu vedere spre parc şi copaci, pentru a crea un mediu cu ceva prietenos pentru nişte copii atfel bolnavi şi necăjiţi.

dsc_3742

dsc_3741

dsc_3739

Mai multe proiecte AICI

Aşa că după prezentarea britanicului de la Architecture, conferinţă organizată de Libero Events la început de octombrie, l-am oprit pe David Cash pentru o discuţie despre oraşe.

 

Actualdecluj.ro: Să creezi oraşe ca locuri pentru oameni. Aceasta a fost tema prezentării dvs. Cum vi s-a părut, la primul contact, Clujul? E un oraş pentru oameni?

David Cash: Da, de fapt da. Văd că se întâmplă lucruri aici, e acum şi un festival în desfăşurare (în oraşul festivalier, n.red.). Despre asta e vorba. Oraşul e despre oameni care vor să vină aici, oraşele trebuie să fie locuri unde oamenii să vrea să vină. În UK sunt câteva locuri unde oamenii nu vor neaparat să fie.

De ce? Când nu mai vor să vină oamenii?

Există oraşe în care oamenii locuiau, de fapt, în afara oraşului: ziua veneau la muncă, seara plecau acasă în suburbii. Lucrurile s-au mai schimbat. Sunt acum tineri care trăiesc în centru, iar asta face ca oraşul să fie mai vibrant,e important să ai un mix de activităţi, de funcţiuni, mai ales cele de recreere.

Asta face, aşadar, ca un oraş să fie atractiv – mixul de activităţi?

Sunt multe lucruri care fac ca un oraş să fie unul în care e plăcut să trăieşti, iar aceste elemente constituie o parte din acele lucruri. Un alt exemplu poate fi dat dacă vorbim de funcţiunile din oraş. Când ai clădiri cum sunt marile centre comerciale care “se uită” doar spre interior, iar pe din afară sunt ziduri goale, asta rupe un oraş, îl face mai puţin penetrabil. Când lucram la Liverpool 1 (complex imobiliar din Liverpool care a presupus redesign şi reconversie, n.red.) am încercat să facem conexiuni ale centrului comercial cu zone de lângă. E important. Când vii în centru în Cluj, vezi o stradă şi vrei să mergi pe ea, zăreşti o curte – vrei să vezi ce e înăuntru.

Deci avem aşa ceva în Cluj, avem un astfel de oraş, cu conexiuni?

Aveţi, cred că da. Ce nu aveţi: mari centre comerciale noi în centru. Aveţi zone de cumpărături în afară sau în cartiere, ceea ce e ok, dar e şi un pericol. Unul dintre lucrurile pentru care oamenii vin în centru e tocmai ieşitul la cumpărături; dacă centrul comercial e în afara oraşului, oamenii merg acolo, nu mai vin în “inima” oraşului. E important ca Clujul să aibă noi investiţii comerciale în oraş, să atragă oamenii aici.

Despre ce fel de centre comerciale vorbim? Ce poţi să aduci în centrul unui oraş?

E uimitor ce poţi face. Genul de centre comerciale pe care probabil nu le-ai pune în centru sunt supermarketuri de mari dimensiuni, care au o amprentă mare la sol, care ocupă un lot mare de teren. Dar ai putea avea nevoie de  magazine universale (department store), pe câteva etaje, care nu au o mare amprentă la sol şi deţine un mix bun de magazine, unele de modă, în special. Dacă tinerii se uită la haine, la echipament sportiv se vor duce afară, nu vin în centru (în lipsă de ofertă). Un mall la periferie e o ameninţare pentru centru. Dacă un oraş cum e Clujul are mari mall-uri în afara oraşului, e important să dezvolte o ofertă puternică de comerţ şi în centru.

Adică e nevoie de un echilibru?

Trebuie. Cei din Manchester au construit un mare centru comercial în afara oraşului, dar e amplasat între Manchester şi Liverpool, aşa că mulţi locuitori din Liverpool mergeau acolo, iar centrul oraşului a devenit tot mai părăsit. Liverpool 1, dezvoltarea la care am lucrat noi, ocupă o zonă extinsă. Nu trebuie ca un centru comercial în oraş să fie atât de mare. Poate fi vorba de o conversie din clădiri existente sau de un mix între clădiri reconvertite şi unele noi. Nu trebuie să fie doar construcţii noi, dar ai nevoie de plan, de un masterplan pentru întreaga zonă ce ar aduce totul laolaltă.

Poţi face asta şi nu neaparat să cauţi un teren nou de construit, ceea ce poate fi greu într-un oraş compact; se pot face reconversii…

Sunt multe clădiri foarte frumoase în Cluj care au nevoie să fie renovate. Unele sunt renovate, altele au nevoie de astfel de intervenţii. Vor avea nevoie şi de funcţiuni noi. Cele de relaxare, de petrecere a timpului liber sunt foarte bune – restaurante, baruri. Vezi oameni venind în centru pentru astfel de activităţi. Dar ai nevoie şi de alte lucruri. În mod evident există şi funcţiuni culturale: cinema, teatru, ceea ce e grozav, şi funcţiuni rezidenţiale. Dar e nevoie şi de spaţii comerciale. Dacă vorbim de construcţii noi, cred că e important să alegi situl potrivit. Nu poţi să pui o astfel de clădire în cea mai sensibilă zonă a centrului istoric, dar trebuie să găseşti un loc aproape de centrul oraşului, aşa încât să ajuţi centrul istoric; fără să îl distrugi.

Cum construieşti într-un oraş cum e Clujul, un oraş cu clădiri istorice? Când vorbeaţi de proiectele din Liverpool menţionaţi cât de importantă a fost conservarea priveliştilor înspre obiective importante. Cum construieşti într-un centru istoric?

Construieşti cu mare grijă. Trebuie să ai grijă la spaţiul public. Investiţiile în spaţii publice, în străzi, în pieţe poate să îi stimuleze pe proprietarii clădirilor din zonă să investească la rândul lor, să renoveze imobilele. Dacă vrei să construieşti clădiri noi, e important să identifici obiectivele-cheie, clădirile importante pentru silueta oraşului. Există clădiri importante pentru Cluj: care au un turn, un dom, un element important. Trebuie să identifici acele puncte cheie de perspectivă, pentru ca atunci când apar clădiri noi acestea să încadreze priveliştea, nu să o blocheze. Asta e parte a procesului de realizarea a unui masterplan. Poţi găsi locuri mai puţin sensibile unde poţi pune clădiri noi, poţi identifica bucăţi de terenuri. Clădirile mari de retail se comportă într-un anume fel. Le numim “ancore”. E nevoie de un punct de atracţie major, care, prin natura sa, e mare. Când ai aşa ceva, vin şi locuri mai mici care apar pe lângă. Trebuie să ai ceva ce îi face pe oameni să vrea să vină.

Vorbiţi despre funcţiuni care atrag oameni. Cât de important e spaţiul public în tot acest proces, de a aduce dezvoltări noi în oraş?

Într-un centru de oraş calitatea clădirilor e foarte importantă, evident. Trebuie să ne uităm la ele, unele clădiri trebuie renovate. La fel de importante ca imobilele sunt însă şi spaţiile dintre ele. Acestea sunt locurile unde oamenii vor să fie, unde vor să stea. Dacă sunt locuri frumoase, atractive, locuri unde oamenii se simt bucuroşi, entuziasmaţi, unde vor să vină laolaltă atunci oraşul va fi unul de succes. Şi atunci va fi de succces şi pe plan comercial şi pe plan social. Totul e legat, nu e ceva simplu. Trebuie să pui totul laolată, ai nevoie şi de activitate, de comerţ.

Ajungem din nou la ideea de Masterplan. Nu pui, deci, orice vrei, oriunde vrei.

Nu e vorba doar de arhitectură în construcţia oraşului, e nevoie de un masterplan puternic care să aducă totul laolaltă. E nevoie de arhitecţi buni care să proiecteze clădirile, de specialişti în amenajări peisagere pentru spaţiile publice, de specialişti pentru iluminat. E nevoie de toate aceste lucruri ca să facă un întreg.

Sursa foto: BDP
Sursa foto: BDP

 

Cum se derulează acest proces în Marea Britanie? Există o competiţie, se ocupă administraţia publică de tot?

În Liverpool, pentru o perioadă îndelungată de timp, s-au întâmplat puţine lucruri. Alte oraşe au luat-o înainte, în timp ce Liverpool-ul avea probleme politice. Când Liverpool-ul s-a adunat avea deja de învăţat de la alte oraşe. Din fiecare dezvoltare nouă înveţi ceva. Poţi să te uiţi la o ţară ca Marea Britanie – am făcut lucruri bune acolo, dar şi rele; poţi să înveţi din lucrurile bune, dar şi din cele rele care nu au funcţionat. Liverpool a făcut asta. Trebuie să vezi ce funcţionează şi ce nu. Acum, cu internetul, cu social media e importantă construirea reputaţiilor oraşelor. E un lucru minunat.

Ajută internetul în profesia dvs? Ne ajută oraşele?

Cred că ne ţine atenţi la ceea ce se întâmplă, ne ţine “în gardă”. Comunicarea merge acum foarte repede, dacă faci o greşeală, se află imediat. Poţi fi în Cluj şi să ştii ce se întâmplă în New York, la Londra, în Liverpool. E minunat. Nu ai de ce să te temi. E puţin înspăimântător totuşi, că lucrurile se întâmplă atât de repede. Se schimbă multe lururi, iar asta te face să te întrebi şi cum se vor schimba obiceiurle oamenilor. De exemplu: se vor muta cumpărăturile online? Cred că nu. Oricât te uiţi la ceva online, trebuie să şi vezi produsul, să simţi, să probezi. Oamenii sunt sociabili, le place să se adune. Nu cred că mulţi vor dori să stea în faţa ecranului, să cumpere de acolo.

 

 

 

Bulevardul Eroilor, Piața Unirii, Piața Muzeului, Parcul Central – sunt spațiile publice ale orașului care au trecut prin lucrări de reabilitare, controversate sau nu, apreciate și, pe alocuri, criticate, dar, în oricare dintre variante – adoptate imediat de oameni. Pentru că, în general, dacă le oferi un loc sau o ocazie, clujenii au arătat că știu sa folosească orașul. De fapt, uneori chiar și dacă nu au infrastructura necesară (sau tocmai fiindcă nu o au) oamenii populează cu evenimente spații considerate, de obicei, neatractive sau aflate în mare nevoie de intervenții. Despre spațiile publice a vorbit recent într-o prezentare și arhitectul-șef al orașului, Ligia Subțirică, trecând prin istoria (cu reabilitări) a câtorva locuri din Cluj. Aceasta subliniază că cea mai potrivită procedură pentru intervenții în spațiile publice valoroase ale orașului e lansarea de concursuri de soluții și anunță că urmează unele, aflate deja în pregătire. Cu toate acestea, deocamdată singurele astfel de concursuri din istoria recentă a orașului au fost cele pentru Bulevardul Eroilor și Piața Unirii (de acum zece ani, cu un proiect încă incomplet pus în practică) și cel pentru Centrul Cultural Transilvania (care încă nu a fost pus în aplicare).

Subțirică a făcut trecerea în revistă a reabilitării de spații publice cu ocazia deschiderii unei școli internaționale de vară.  Aceasta a avut ca temă “spațiile urbane supuse factorilor de risc” și s-a desfășurat în perioada 4-10 iulie, la Casino- Centrul de Cultură Urbană din Cluj-Napoca. Proiectul a fost derulat la Cluj-Napoca de echipa Scena Urbană, la inițiativa profesorului arhitect Paola Rizzi din Italia, în parteneriat cu OART și Primăria Cluj-Napoca. Tema prezentării arhitectului șef, legată de tema propusă: “riscul succesului”. Dacă succesul e discutabil, riscul e clar: pentru că o dată cu spațiile “noi” apar și presiuni de utilizare noi.

Menționăm că imaginile fac parte din prezentarea susținută de Ligia Subțirică, în deschiderea Școlii de Vară.

Vă propunem, așadar, un tur prin oraș (în trecut și în prezent):

PIAȚA MUZEULUI

Mai întâi, Piața Muzeului, fosta Piață Carolina Augusta (sau „Piața Mică”) era dominată de prezența Mănăstirii Franciscanilor. Apoi, cu schimbarea perioadelor, s-a modificat și aspectul pieței: a apărut obeliscul și spațiul verde, rondoul, arborii. 

Picture1

Picture2 Picture3

 

Piaţa a trecut și prin epoca socialistă și prin lungii ani de tranziție. Efectele „modernității”: piața a fost invadată de mașini, iar „gândacii”- automobile au ajuns să se cațere în jurul lui Daicoviciu, descrie Subțirică.

 

 

Picture4

Picture5

Apoi au venit intervențiile și crearea „insulei” pietonale: s-a scos circulația și s-a introdus pardoseală de granit. Proiectul de transformare a Pieţei Muzeului în zonă pietonală a fost demarat în 2005 de către Primăria Cluj-Napoca și a fost declarat finalist în cadrul competiţiei internaţionale Premiile Europene pentru Spaţii Publice Urbane 2010. „Primele terase se aflau pe partea nordică a pieței și erau monocrome”, descrie Subțirică.

Imagini din șantier:

Picture6

Picture7

Picture9

Și fără șantier:

Picture10


Picture12

Picture13

 

Și acum? Acum e „luptă la baionetă”, pentru ocuparea spațiului. „Vânzători de obiecte „tradiționale”, cârnați, lenjerie, orice. Acum au apărut și frigidere, iar unii proprietari își leagă scaunele cu sârmă, în timpul nopții, fiindcă le e prea lene să le pună înăuntru”, arată Subţirică. Cât despre spațiul unde s-au instalat terase, acesta e tot mai mare de la un an la altul – terasele au cucerit (confiscat?) locul.

 

Picture15

Picture16

Picture17

Picture18

Picture19

Picture20

 

În mai, primăria a avut și o acțiune în această zonă, însă nu pentru a proteja spațiul public, ci tot în favoarea teraselor: a ridicat băncile din piață pietonală a orașului – Piața Muzeului. Motivația primăriei s-a legat de sesizările venite de la proprietarii de terase și clujenii care le folosesc, care s-ar fi plâns că pe bănci stau oamenii străzii când vin să primească o mâncare, gratuit, de la Mănăstirea Franciscană sau de la inițiativa O masă caldă și aceștia deranjează, pentru că nu sunt curați. După protestele societății civile, băncile s-au reinstalat. Ele sunt însă destul de greu accesibile, tocmai din pricina teraselor private.

Vezi și:

Pac-pac! S-au întors băncile în Piața Muzeului

Picture21

Picture22

 

Pe de altă parte, arhitectul șef vorbește însă pro-spațiu public. „Nimeni nu are nimic cu terasele, dar trebuie să vezi contextul. Terasele au tot avansat, se cațără pe monumente. Tot ce s-a câștigat tinde să se degradeze; le dai amendă, dar din ce câștigă o noapte plătesc trei amenzi”, spune reprezentanta primăriei. “Locul a ajuns să se apropie (ca imagine) de o Medină, nu mai e un sâmbure de Europă Centrală”, sintetizează Subțirică. Soluția ar putea să vină tot de la societatea civilă: cu o reacţie de tipul „e înghesuială, nu mai merg acolo”. Și totuși, Piața Muzeului e unul dintre foarte puținele locuri de refugiu, de stat la terasă altfel decât înconjurat de trafic.

BULEVARDUL EROILOR

O “pastilă de repaus” pe centru și circulație stânga – dreapta – aceasta era structura Bulevardului Eroilor, înainte de şantier. Între timp, s-a pietonalizat, dar numai pe jumătate, iar proiectul desenat de Planwerk (în urma unui concurs) nu este nici azi pus în aplicare complet, la mai bine de zece ani de când a fost anunțat (în Piața Unirii mai e de lucru). “E foarte greu să schimbi circulația în centru, direcția Est – Vest e dominantă în Cluj. Lucrurile s-ar mai putea îmbunătăți dacă se va realiza centura ocolitoare de Sud, proiect amânat din cauza unor probleme în justiție”, amintește Subțirică. S-a optat totuși pentru o semi-pietonalizare.

Bulevardul Eroilor, înainte de lucrări:

 

Picture23

Picture25

Pietonalizarea, reorganizarea şi reamenajarea bulevardului, finalizate în 2007, reprezintă prima secţiune a unui proiect care include şi Piaţa Unirii. S-a reabilitat instalația subterană, s-a pavat cu granit latura nordică și s-au pus tei.

Picture26

Picture27

Picture28

Au apărut pietoni, terase și… prisme publicitare, amintește arhitectul-șef al orașului. “Asta deși pe Eroilor există cilindri de afișaj, considerați, la vremea apariției lor, prea mari. Presiunile pe spațiul nou creat sunt mari, au apărut acele prisme publicitare din cauza cărora nu mai vedeai ceea ce voiai să vezi – clădirile de vizavi, terasele”, spune Subțirică.

Sunt subiecte asupra cărora Actualdecluj.ro a mai atras atenția. Citește și:

Curăţăm un pic Oraşul? (text pentru care a fost chemat în ajutor Karl Lagerfeld)

Picture31

 

Picture32

Picture30

 

PIAȚA UNIRII

De aici, ajungem și în Piața Unirii. “Work in progress”, nefinalizată nici acum. “Înainte să înceapă lucrări aici, oamenii doar treceau prin Piața Unirii și, eventual, stăteau câteva minute. Erau bannere și cabluri supraterane”, amintește Subțirică. Trebuie să menționăm însă că existau, pe atunci, și spații verzi în Piața Unirii (puțin accesibile), pe care unii dintre locuitorii orașului le regretă și acum.

 

Picture36

Picture37

Picture35

Picture38

Picture40

Picture39

Picture42

S-au realizat, de asemenea, săpături arheologice și a fost restaurată statuia regelui Matei Corvin. “Proiectul a propus un spațiu unitar, cu pardoseală din blocuri de granit și un capac de sticlă peste săpăturile arheologice”, aminteşte Subţirică.

Imagini din timpul lucrului:

Picture41

Picture43

Picture46

Picture45

Picture44

 

Acum, în piață au loc evenimente, locul a devenit din spațiu de trecere spațiu de evenimente”, spune Subțirică, referindu-se la manifestările aduse de organizatorii Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), ai târgului de carte Gaudeamus, ai Zilelor Arhitecturii sau ai spectacolelor de Operă. “Cât despre latura de vest a pieţei, avem promisiuni ferme că se va realiza și aceasta conform proiectului, în toamnă. Când dispar mașinile de acolo, piața se va vedea și mai bine”, dă asigurări Subțirică.

Picture51

Picture50

Picture49

Picture48

Picture47

 

Despre proiect și noile termene anunțate pentru lucrări citiți mai multe aici:

Pietonala nouă din Piața Unirii în consultare publică. Primarul: lucrările încep după Zilele Maghiare

 

PARCUL CENTRAL

Parcul Central, cu două valoroase lucrări ale arhitectului Pakey Lajos – Casino-ul și Chios-ul – e un alt spațiu valoros al orașului, cel mai mare spațiu verde public amenajat al Clujului.

Picture53

Picture54

Picture55

Picture58

Picture59

Picture57

 

Acesta a cunoscut transformări în anii recenți (lucrările s-au realizat în 2011-2012, pe bani europeni). Nici aici lucrările nu au fost lipsite de controverse, iscate mai ales de “toaletările” bătrânilor arbori. Parcul degradat, cu statui degradate și acces interzis la vechiul Casino e acum punct de atracție pentru clujeni, spune Subțirică.

Înainte de lucrări:

Picture61

Picture62

Picture63

Picture65

Picture66

Picture64

Picture67

Picture68

Picture69

Picture70

În șantier:

Picture71

Picture72

Picture73

 

Picture75

Picture77

Tot ea amintește însă și efectele mai puțin mulțumitoare: ocuparea spațiului public la presiunea comercianților, care ar vrea să fie prezenți într-un spațiu cu asemenea vad de trafic. “Nu avem suficiente spații verzi cu acces nelimitat în Cluj, iar oamenii le doresc nu doar în week-end. Pe de altă parte, e o presiune incredibilă pentru a instala tot felul de tarabe. Apărarea noastră este că aici nu se poate modifica nimic 5 ani, fiindcă e un proiect realizat din fonduri europene. Trebuie să protejăm Parcul Central, pentru ca el să își îndeplinească funcțiile pentru care a fost realizat”, spune arhitectul-șef. Am putea adăuga și că parcul a devenit scenă pentru evenimente foarte apreciate de publicul clujean – concerte, cu Jazz in The Park sau chiar spectacole puse în scenă de Opera Română, însă Casino-ul reabilitat (şi administrat de primărie) găzduiește, fără vreun filtru expert, evenimente și expoziții care au sau nu legătură cu ceea ce ar putea însemna un “centru de cultură urbană”.

Picture80

Picture81

Picture82

Picture83

Picture84

Picture85

Între timp, au avut loc lucrări de reabilitare și reamenajare și la clădirea Chios, după intervențiile investitorilor privați.  Vezi și:

FOTO S-a deschis Carrousel-ul nou din parc, pe mal de apă

CETĂȚUIA

Cetățuia, locul de Belvedere al Clujului, nu se numără încă printre spațiile transformate (în bine), prin concurs de soluții, deși un concurs a fost promis și pentru acest loc.

Picture86

Picture87

Picture88

Picture89

Picture90

Picture91

 

Au apărut însă, în timp, termopane pe clădiri istorice, terase peste vechile portice sau garaje ilegale pe traseul care leagă orașul de unul dintre locurile de unde îl poți privi în perspectivă. Hotelul Belvedere s-a degradat și el.

 

Picture93

Picture94

Picture96

Picture97

Picture98

 

După ce o parte dintre clădirile din zonă au fost preluate de alţi proprietari, municipalitatea a decis să își exercite dreptul de preemțiune pentru ce a mai rămas, asta inclusiv la îndemnul celor din Ordinul Arhitecților din România – filiala Transilvania. “Primăria a început să cumpere, pe bucăți, ce se poate, administrația e obligată să cumpere. Acesta e un loc foarte important al orașului și trebuie gestionat de cineva cu viziune unitară. În zona de amfiteatru cumpărată de primărie se vrea un teatru de vară”, a menționat Subțirică.

Citește și:

Primăria mai cumpără teren și o clădire pe Cetățuie. Pentru teatrul de vară

“Asemenea spații pot fi abordate doar prin concurs. Durează mai mult să organizezi un concurs, sunt și comentate, dar rezultatele sunt mai bune de fiecare dată”, spune arhitectul-șef al municipiului. Cu toate aceste intenții bune declarate, orașul nu a văzut un concurs pentru vreun spațiu public al Clujului de ani de zile. Se află însă câteva în pregătire: pentru Turnul Pompierilor sau pentru Someș. Un concurs s-ar putea lansa și pentru Parcul Feroviarilor, spun reprezentanții primăriei.

Vezi și:

FOTO Parcul Feroviarilor, “preluat” de studenți. Primăria promite concurs în toamnă pentru spațiul părăsit

Merită menționat că, în afară de utilizarea spațiilor reabilitate, asociațiile, organizațiile și actorii vieții urbane din Cluj folosesc pentru evenimente multe dintre spațiile valoroase ale orașului care au nevoie de intervenții. Asta tocmai pentru a atrage atenția asupra necesității investițiilor. Două dintre exemplele recente le-au adus organizatorii Someș Delivery, care au instalat amenajări noi pe malul apei, sau Scena Urbană, care de câțiva ani pune evenimente în spații multă vreme neglijate ale orașului: gară, Cetățuie, Parcul Feroviarilor, Cimitirul Central, Someș.

Întrebare, din arhivă:

Facem și noi un concurs în orașul ăsta?

Propunere moară machetă exterior. Sursa foto: Jazz in the Park

Un pod peste Canalul Morii, acum uitat și închis sub betoane. O instalație de muzică inspirată de sunetele din “insula” Parcului Central, mica oază de spațiu verde printre circulatele artere de trafic. Un joc al copilăriei, din cărți redesenate de ilustratori. Acestea sunt cele trei proiecte care primesc finanțare printr-un fond deschis de organizatorii Festivalului Jazz in the Park. Cei care sprijină proiectele sunt de fapt clujenii, care pot contribui cu donații pentru ca acestea să se materializeze. Pentru acest an, organizatorii Jazz in the Park și-au propus să strângă din donații cel puțin 15.000 euro, bani cu care vor finanța minim trei proiecte artistice și comunitare. Campania de donații începe sâmbătă, la Picnic in the Park. Atunci vor fi prezentate proiectele, iar cei interesați vor putea discuta cu reprezentanții proiectelor selectate de juriu.

„Suntem încântați atât de proiectele care au aplicat, cât și de cele selectate pentru a fi finanțate. Sunt trei idei din zone artistice diferite, fiecare cu niște puncte tari: Moara va fi o construcție de care se va putea bucura întreaga comunitate locală; Măscărici e un proiect cu un mare potențial antreprenorial; Our Envinronment Remixed cucerește prin inovație și dă glas chiar casei festivalului nostru. Sperăm să reușim să finanțăm mai multe proiecte. Asta depinde de noi și de comunitatea festivalului”, spune directorul festivalului Jazz in the Park, Alin Vaida.

Moara 

Canalul Morii – traseu de apă care trece prin oraș, neglijat, uitat, asaltat de construcții sau ascuns sub betoane – a rămas în atenția clujenilor. Toamna trecută, câţiva studenți ai facultăților de ahitectură și peisagistică, sub îndrumarea unor specialişti au studiat zone de pe traseul Canalului Morii şi şi-au sintetizat propunerile într-o broşură. Scopul declarat al echipei de proiect: crearea de spații publice care să devină „locurile de ieșit din casă ale clujenilor”.

Vezi propunerile aici:

FOTO Înainte şi După. Cum ar putea arăta Clujul pe malul Canalului Morii: poduri, gradene, spaţii verzi şi hotelul Cristian demolat

Canalul Morii revine acum în atenție, printr-un proiect lansat de Alin Tănasă. Alin și echipa de prieteni au mai adus instalații de lemn în oraș prin proiecte semnate “Blajin”, de exemplu pe malul Someșului, iar unul dintre ele a fost realizat tot alături de cei de la Jazz in the Park. Despre acestea puteți citi AICI și AICI.

 

Sursa foto: Blajin
Sursa foto: Blajin

 

blajin poarta sarutului altart
Sursa foto: AltArt

 

Un proiect propus de Alin Tănasă este și în 2016 unul dintre cele alese de organizatorii Jazz in the Park pentru finanțare. Propunerea lui: o instalație inspirată din istoria orașului, care ne-ar întorce și pe malul Canalului Morii. Mai precis, “Moara” este un proiect care constă în construirea unei instalații din lemn sub forma unei punți sau a unui loc de șezătoare. E vorba despre un pod pietonal carear trebui să fie ridicat peste Canalul Morii, într-un loc cu verdeață. Asta dacă se primesc aprobările necesare. “Inițiatorii proiectului își propun astfel să recupereze o parte din istoria industrială și umană a Clujului de altădată. Proiectul îmbină artele vizuale cu sculptura și dulgheria. Locul în care va fi amplasat podul pietonal va fi stabilit în urma unei documentări și în colaborare cu autoritățile locale”, precizează organizatorii festivalului.

Inspirația pentru această idee vine dintr-o imagine de arhivă cu orașul vechi: un pod acoperit peste canal, alături de moară, din vremuri de altă dată, după cum ne explică Alin Tănasă.

Un exemplu de moară:

Moară pe Canalul Morii: în fotografie, demolarea morii de la intersecţia străzilor George Bariţiu și Regele Ferdinand în 1933. foto facebook.com/Vechiul Cluj
Moară pe Canalul Morii: în fotografie, demolarea morii de la intersecţia străzilor George Bariţiu și Regele Ferdinand în 1933. foto facebook.com/Vechiul Cluj

“Fiecare moară avea un pod acoperit, din câte am aflat, o să mă mai documentez pe această temă. Ceva de genul acesta aș vrea să fac. În continuare, va trebui să discutăm cu autoritățile, cu Apele Române (Administrația Bazinală a Apelor Someș-Tisa) și să stabilim împreună cu ei un loc unde să fie amplasată instalația. Eu am terminat Litere, dar îmi place să tâmplăresc, să fac lucruri. Și mă gândesc la câte o provocare, iar acum m-am gândit la asta, fiindcă un pod nu am mai făcut până acum. Să facem așa ceva peste Someș ar fi fost irealist, dar cred că un astfel de proiect pe Canalul Morii ar fi foarte nimerit”, spune Alin. Alături de el, la proiectele Blajin lucrează și prieteni arhitecți, cum se va întâmpla și în cazul viitoarei “mori”.

Un alt proiect propus pe Canalul Morii nu a mai fost realizat, dar i s-a găsit altă locație:

Ilustrații cu orașul, aduse pe mal de apă: proiect al echipei ZAIN, desene ale Mariei Surducan, finanțare de la Jazz in the Park

Propunere de Magie pe “insulă”: Jazz of the Park – Our Environment Remixed

Casa festivalului de Jazz outdoor, Jazz in the Park, primește la rândul său un proiect. “Sunetele parcului pot să creeze muzică, iar fiecare dintre noi putem contribui la un astfel de proiect. Ideea presupune realizarea unui pupitru de muzică electronică care să funcționeze pe baza sunetelor înregistrate în parc. Sistemul va fi gândit pentru interacțiune, astfel încât fiecare vizitator va avea ocazia să creeze muzici electronice din sunetele copacilor, păsărilor, mediului în care va fi amplasat sistemul de sunet”, spun organizatorii despre un alt proiect selectat pentru finanțare. “Eu lucrez în domeniul sound/design, înregistrare de sunet, am predat la workshop-uri, iar această idee există de multă vreme – să transformi sunetele naturii în muzică”, spune Jozsef Iszlai despre ideea proiectului. Parcul Central este primul loc în care se va testa instalația, dar ea ar putea fi “exportată” și în alte spații. “Ne-am gândit la Parcul Central în primă instanță și ne vom folosi de sunetele ambientale de acolo, vom face secvențe și linii melodice cu care se pot juca oamenii de acolo. Apoi mecanismul și conceptul pot fi transpuse și în alte locații. Când am scris schița de proiect m-am gândit la Parcul Central pentru că e un loc simbolic pentru Jazz in the Park, dar și pentru comunitate. Reprezintă o insulă între străzile cu trafic. Așa că ideea cam asta ar fi: să faci ceva magic, cu sunete, pe o “insulă”. Sper să putem face o versiune a instalației cât de repede, poate chiar de ediția aceasta de Jazz in the Park”, spune Jozsef Iszai.

Sursa foto: Jazz in the Park
Sursa foto: Jazz in the Park

De la Păcălici la Măscărici-reinterpretarea cărților de joc multiculturale

“26 de ilustratori grafici își unesc talentul pentru a crea un set special de cărți de joc. Fiecare ilustrator își folosește propria imaginație în stabilirea elementelor ce compun îmbrăcămintea țării alese. Este o reinterpretare contemporană a Păcăliciului pe care l-am jucat când eram mici. Se îmbină astfel artele vizuale cu designul”. Acesta este cel de-al treilea proiect selectat pentru finanțare. E un proiect la care ilustratorii lucrează deja, ne spune Jozsef Vass, unul dintre artiști. “Avem în plan să facem o lansare cu o expoziție și după lansare să facem și producție, așa încât aceste cărți să se poată și procura de către doritori”, spune Jozsef. “Eu sunt ilustrator și mi-am amintit de cărțile acestea, mai ales că desenez personaje. Discutând cu o colegă, ziceam ce fain ar fi să se recreeze aceste ilustrații. Dar nu doar de către un artist, ci de mai mulți, fiecare cu stilul său”, completează Jozsef.

Cărțile sunt deja în lucru:

Sursa foto: Măscărici

 

Următorii pe listă

În cazul în care clujenii vor dona mai mult de 15.000 euro, vor fi susținute și următoarele proiecte, în ordinea stabilită de juriu, precizează cei din echipa Jazz in the Park. Acestea sunt Glow, Reintegrare și Teen Spirit. “Glow este un proiect de artă vizuală care transformă ramurile și frunzele unui copac în spațiu de proiecție, Reintegrare urmărește realizarea de aplicații interactive create de sunet, formă și lumină, care compun o instalație formată din sculpturi acustice. Scopul proiectului Teen Spirit este realizarea unei producții aflate la confluența dintre teatru, muzică, arte plastice și performance care să promoveze dialogul intercultural și cel între generații”, arată inițiatorii fondului Jazz in the Park.

În total 39 de proiecte au fost depuse de către artiștii clujeni interesați să intre în Fondul Jazz in the Park. În alegerea proiectelor, juriul a ținut cont de fezabilitatea proiectelor, relevanța lor, calitatea artistică, inovație și modalitățile de promovare propuse, arată organizatorii programului.

Cum poți dona

Campania de donații pentru proiectele selectate începe sâmbătă, la Picnic in the Park. Clujenii vor putea dona prin achiziționarea unui bilet neobligatoriu, la Picnic in the Park și la festivalul Jazz in the Park, iar din 16 mai biletele neobligatorii vor fi disponibile și online, prin rețeaua BiletMaster.ro, la prețul de 10 lei. Din juriul Fondului Jazz in the Park fac parte Rariţa Zbranca – manager cultural, Ruxandra Hurezean – jurnalist, Răzvan Luca – arhitect, Paul Bucovesan – art director și Meda Corovei – coordonatorul Fondului Jazz in the Park. Fondul Jazz in the Park este susținut de Primăria și Consiliului Local Cluj-Napoca și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Parteneri: BCR, Staropramen, Iulius Mall. Susținători: Daisler Print House, Hola Media, Compexit.

Ce e Fondul Jazz in the Park

“Fondul Jazz in the Park este prima inițiativă de acest gen din România și s-a născut din ideea că accesul la festival este gratuit și că suntem o comunitate care atunci când se mobilizează pentru o cauză poate produce efecte vizibile. Fondul dă putere și substanță acestei comunități. Dacă festivalul adună oamenii la un loc, Fondul valorifică într-un mod vizibil această adunare. Biletul neobligatoriu prin care se poate dona este un o inovație în strângerea de fonduri”, susțin organizatorii.

 

Malul Canalului Morii s-a umplut de oameni în această sâmbătă, pe o bucată din traseul său, pe strada Andrei Șaguna. A fost ceva atipic. De obicei, pe străduța din centru care beneficiază de un sector de apă nu se prea oprește lumea să admire ceva – sunt numai câteva băncuțe și o apă “închisă” între betoane. Totuși, cu evenimentul Jazz in the Street aici s-au pus mese și locuri de șezut, s-a propus concert și au venit spectatori. Deci se poate!

Jazz in The Street. Când niște băieți deștepți și jazz-ul lor ne leagă la circuitul pietonal întrerupt al Clujului. Și ne așază, din nou, pe iarbă

Canalul Morii și o mai bună gospodărire a traseului său au fost subiect de lucru și în cadrul unui workshop, în cadrul festivalului de design ZAIN, de anul trecut. Despre rezultat citiți AICI. Tot echipa din spatele ZAIN a pregătit un alt proiect pe Canalul Morii, de punere în valoare și atras vizitatori. Acesta și-a găsit finanțare tocmai printr-un fond lansat de echipa Jazz in the Park, însă pe traseu au intervenit piedici. Așa că proiectul luminos cu desene pe mal de apă (despre asta era proiectul) rămâne, dar se mută pe malul altei ape – pe Someș.

Canalul Morii nu mai “primește” instalația

“Lumini pe Canalul Morii” e un proiect al Asociației PLAI, finanțat prin fondul Jazz in the Park al organizatorilor de festival. Bugetul alocat era de 9.000 de lei, iar proiectul își propunea să pună în evidență un spațiu ultracentral din oraș care este neexploatat: Canalul Morii, strada Andrei Șaguna, prin intermediul unor instalații de lumini. “Decorul luminos este realizat, urmează să primească acord de racordare la curent de la sistemul principal al orașului, iar apoi va avea loc evenimentul. Data va fi anunțată”, spun reprezentanții echipei Fapte, organizatorii Jazz in the Park și finanțatori de proiect.

Instalația gândită pentru malurile Canalului Morii include panouri cu ilustrații realizate de Maria Surducan, care prind șase imagini ale Clujului: Someșul, Cetățuia, Grădina Botanică, casa Matei, strada în oglindă și Piața Unirii.  O dată exactă pentru lansarea proiectului nu a fost anunțată, dar inițial organizatorii ar fi vrut să prindă ziua cu Jazz in the Street pe Canalul Morii.  Cei de la Plai spun că între timp data și locul proiectului s-au “mutat”, așa că imaginile nu ajung pe malul Canalului Morii, ci pe Someș. Iar locul va fi unul care amintește de un demers civic: în apropierea zonei unde anul trecut s-a desfășurat protestul care a împiedicat în cele din urmă administrația locală să mai facă o arteră pentru trafic auto în defavoarea pietonilor. “Proiectul se va muta pe malul Someșului, lângă podul Elisabeta. Se vor introduce niște elemente ce fac parte dintr-o poveste. Conceptul nu este neaparat regândit, dar locul a fost mutat pentru că situatia juridică de pe Canalul Morii nu este rezolvată și atunci am decis să nu încurcăm acolo proceduri”, a fost explicația arhitectului Răzvan Luca, din echipa Plai. Acesta estimează că săptămâna viitoare istalația va fi gata să lumineze, cu desene, o părticică de Someș.

“Dans prin oraș”. Desenat

“Cele șase imagini sunt o invitație la plimbare, sub forma unui dans prin oraș. Locurile alese sunt, cred eu, un numitor comun al amintirilor celor care s-au născut, au crescut sau au trecut cândva prin Cluj. Sunt locurile pe care le vezi când închizi ochii și încerci să-ți aduci aminte orașul, de aceea ideea unor casete luminoase mi s-a părut potrivită. Drumul trece prin Grădina Botanică și copacii ei cu etichete scrise de mână care mă fascinau în copilărie, prin Piața Unirii, pe la Casa Matei, pe la Strada în Oglindă, care e un fel de secret-la-vedere, pe malul Someșului și se încheie pe Cetățuie, cu o vedere panoramică”, ne spune despre concept autoarea ilustrațiilor, Maria Surducan.
Citește și despre

Surorile care dau viață benzilor desenate

 

Ce alte proiecte au fost finanțate prin Fondul Jazz in the Park

Jam by Blajin, propus de Grup de inițativă – Blajin. Valoare finanțare: 7.408 lei

“Jam e o structură modulară, alcătuită din 8 module identice, care permite o serie de reasamblări succesive, la discreţia şi imaginaţia utilizatorilor. Jam modelează un spaţiu ce se lasă locuit în funcţie de voinţa potenţialilor locuitori. Nu implică un dat şi nu imprimă un loc deja prestabilit. Funcţionalitatea locului e multiplă, de la mini-concerte la un loc de relaxare sau de joacă. Amplasarea instalației va fi făcută într-unul din parcurile orașului”, a propus echipa. Proiectul a fost realizat în 9 aprilie, pe mal de Someș.

Foto Radu Pădurean
Foto Radu Pădurean

Poiana Muzicală II – Parcul cu muzică, propus de Cercul Întreg / Asociația Arta Capoeira. Valoare finanțare: 8.500 lei

Propune o serie de instalații, amplasate permanent în unul dintre parcurile clujene, care să aibă funcția unor proto-instrumente care să invite publicul să descopere, să dialogheze și să glumească prin intermediul sunetelor de diferite tipuri. Pe scurt, clujenii vor avea posibilitatea de a aborda muzica într-o manieră jucăușă și nonformală, care să îi încurajeze pe termen lung să considere o abordare mai participativă în viața publică prin muzică.

“Proiectul urmează să fie pus în practică, instrumentele muzicale sunt sculptate, inaugurarea este programată pentru data de 6 mai în Parcul Central”, a transmis Corina Brândușan din partea echipei Fapte.

 

Teatru în gara călătorilor de scurt parcurs, propus de GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals) & Create.Act.Enjoy. Valoare finanțare: 8.250 lei

Proiectul utilizează şi promovează un spaţiu abandonat, Gara Mică, prin intermediul unor tineri români şi străini pregătiti de actori profesionişti care vor realiza workshopuri și un spectacol de teatru şi improvizaţie pe tema multiculturalităţii şi diversităţii. “S-au făcut workshopurile de teatru, dar piesa nu s-a mai ținut. Aceasta era programată să aibă loc în perioada de doliu național după incendiul de la Colectiv. Aplicantul va primi aproximativ jumătate din sumă deoarece nu mai poate susține proiectul în totalitate. Banii care se întorc în Fondul Jazz in the Park vor fi folosiți pentru a finanța proiectele selectate în acest an”, spun reprezentanții Fapte.

Fondul Jazz in the Park își propune să susțină artiștii clujeni și proiectele artistice experimentale pe care le dezvoltă. Pentru această ediție proiectele pot fi trimise până în 30 aprilie. Mai multe informații găsiți AICI.

Versantul Cetățuii care face parte din peisajul cu apă al orașului ar putea fi inclus în concursul care are în vedere reamenajarea malurilor Someșului.  Deocamdată, s-a lansat o idee, a avut loc o discuţie, s-au exprimat nişte acorduri de principiu. Ordinul Arhitecților are în lucru o temă de concurs pentru malurile Someșului, iar Facultatea de Arhitectură s-a ocupat de zona cu viitorul amfiteatru dorit pe Cetățuie. Primarul promite de toate – nu e foarte clar ce anume se va întâmpla, concret, dar edilul susține că foarte curând clujenii vor vedea schimbări concrete pentru Cetățuie. Pe de altă parte, cei care se ocupă de aceste teme arată că mai sunt pași de făcut înspre această direcție.

Plimbarea

Ieşi din Parcul Central, traversezi precaut şi ajungi direct pe malul apei care parcurge oraşul, la podul cu pătrate de fier care te trece dincolo spre cartierul Grigorescu. Chiar aici ai şi un indicator mare care îţi arată şi o altă destinaţie de cărţi poştale a Clujului: Cetăţuia. Iar dincolo de indicator, se înalţă frumos chiar dealul care îţi oferă punctul de belvedere al oraşului.

cetatuia sageata

Parcul, apa, poduri, Cetăţuia – sunt toate aici şi, la o simplă plimbare, înţelegi de ce de ani de zile câţiva arhitecţi şi urbanişti tot vorbesc de posibilitatea unui traseu continuu care să lege mai bine, la pas, aceste locuri.

DSC_1286

Pietonalul de pe mal e deocamdată îngust, dar există, iar lângă Podul Elisabeta poţi să îţi aminteşti uşor cum anul trecut aici se făceau proteste pentru ca primăria să nu radă malul verde şi să nu facă încă o bandă auto. Nu a făcut-o. La presiunile societăţii civile recent închegate în oraş.

podul de departe

Dar micul trotuar proaspăt amenajat, atât de greu câştigat, e invadat de maşini. “Avem locuri de parcare noi în oraş!” – şi-au zis unii.

DSC_1315

Priveliştea e amestecată şi ţi se arată în straturi: apa, blocurile în liniile drepte şi gri ale anilor de dinainte de ’89, scorojite, bătrâne şi decorate cu antene parabolice, câteva case şi, dincolo de ele, dealul sălbatic al Cetăţuii, pe care tronează, sus, hotelul Belvedere şi “Crucea”.

DSC_1299

DSC_1329

Ce se poate face cu acest peisaj?

Varianta primarului

Întrebat fiind daca va reabilita scările care urcă pe Cetățuie, primarul Emil Boc zice că lucrurile sunt în pregătire, în discuție în direct cu cetățenii pe Facebook (menţiune: suntem în perioadă de campanie electorală). Are chiar mai multe planuri de lucru, susține edilul. „Da, avem un plan. Avem un plan de reabilitare a întregii zone, care e la Comisia de Monumente – scări si ziduri, plus alei, care vor face obiectul unei modernizări masive în această primăvară. Domnul Pantelimon de la RADP (Ion Pantelimon, director Regiei Autonome a Domeniului Public, n.red.) și Gabriela Cora de la Drumuri Urbane sunt cei care se ocupă direct. Nu va trece mult timp până să vedeți că se lucrează. Și mai avem un proiect pentru realizarea unui amfiteatru împreună cu OAR”, spunea primarul.

Varianta arhitectului-şef. Amfiteatrul

În urmă cu doar câteva săptămâni, informațiile dinspre primărie erau ușor diferite: administrația locală anunța că va lansa un concurs de soluții pentru amenajarea proprietății recent cumpărate de oraș pe Dealul Cetățuia cu 120.000 de euro – un hectar de teren și porticul de deasupra scărilor. Tema pentru acest concurs a fost deja realizată pentru primărie, dar nu de OAR, ci de Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj. O bucată din dealul de belvedere al orașului a ajuns efectiv în proprietatea primăriei, după parcurgerea tuturor formalităților, la finalul anul trecut. Anul acesta, primăria va lansa și un concurs de soluții pentru un proiect de amenajare a zonei, după cum a informat arhitectul-șef al orașului, Ligia Subțirică.

pod

Varianta Ordinului Arhitecţilor. Someşul şi versantul

Și dacă îi întrebi pe „partenerii” de la OAR situația ar sta altfel: concurs în pregătire există, dar e vorba de cel asumat public, pentru malul Someșului. Iar în acest context ar putea fi introdusă Cetățuia. Nu e vorba însă de un obiectiv strict – teatrul de vară, ci de asocierea unei bucăţi de Cetăţuie. Amitnim că primăria a lansat o licitaţie şi a încredinţat apoi pregătirea documentaţiei de concurs Ordinului Arhitecţilor din România, prin filiala Transilvania, în colaborare cu Departamentul Concursuri al Ordinului. Licitaţia a vizat, la pachet, două obiective: Someşul, dar şi reabilitarea Turnului Pomperilor. Actualdecluj.ro a întrebat care este stadiul pregătirilor pentru lansarea concursurilor.

„I-am dat o idee primarului, având în vedere că suntem în proces cu Someşul, cu Turnul Pompierilor, pentru care se pregătesc concursuri. A fost o discuţie cu primarul şi fiindcă am văzut că nu se întâmplă nimic în ceea ce priveşte Cetăţuia s-a conturat această idee, să fie cumva integrată în concursul cu Someşul, având în vedere această pantă a Cetăţuii spre Valea Someşului. Cu ideea de a avea spaţii comunitare pe mal de Someş tot aveam probleme – sunt şosele foarte aproape, construcţii foarte aproape. În principiu, şi primarul a fost de acord să introducem Cetăţuia în tema de concurs, am putea să încercăm să salvăm partea vizibilă a Cetăţuii. Dar aceasta a fost doar o discuţie şi mai departe trebuie să ştie Dan Clinci, care se ocupă de acestă temă”, ne-a spus Szabolcs Guttmann, preşedintele Filialei Transilvania a Ordinului Arhitecţilor din România. Se află de asemenea în lucru proiecte de intervenții de urgență pentru proprietăți private pe Cetățuie.

Mai precis, tema de concurs s-ar putea “lărgi”, așa încât să primească și o bucată din Cetățuie. Ar fi o idee chiar binevenită, consideră cei de la OAR. Dar nu în aceleași condiții în care s-a semnat contractul. “A fost o hotărâre luată de primar, supusă dezbaterii, transformată în procedură de achiziție pentru concursul de soluții. Dar acest concurs se cheamă “Plan Director pentru malurile râului Someș, pe tot traseul din municipiu”, respectiv “Temă pentru concurs de soluții Revitalizare Turnul Pompierilor” (OAR Transilvania se ocupă de temă şi ar urma, pe baza acestora, lansarea de concursuri, n.red.). Discutăm acest proiect în comandamente, din când în când. Iar la una dintre aceste întâlniri s-a adus în discuție și faptul că versantul sudic expus orașului participă la același complex peisager. Ar fi bine să fie analizat și el. Am zis toți că da, ar fi o chestie bună, că dacă faci proiect pentru maluri ar fi un moment potrivit să ai în vedere și acest versant. De aici la includerea lui în documentația unui singur concurs e un drum și costă. Dacă ni se dă timp, suntem bucuroși să facem și munca asta. Dar nu în aceleași condiții”, subliniază arhitectul Dan Clinci. “Există o foarte mare disponibilitate, iar miza este strategică pentru oraș. Ar fi bine ca această discuție să treacă la faza următoare. Ne-am zis să terminăm Turnul Pompierilor, să îl dăm în lucru și să ne concentrăm pe Someș”, a expus Clinci strategia.

Reprezentanţii primăriei aveau şi nişte posibile termene pentru lansarea concursului: aprilie-mai pentru Turnul Pompierilor şi cel mai probabil a doua jumătate a anului pentru complexul Someş. În acest an, sunt prevăzute și sume în buget pentru aceste planuri: 500.000 de lei pentru Planul Integrat de dezvoltare Someș – concurs de soluții, studii și proiect tehnic. Concursul de soluții pentru reabilitarea Turnului Pompierilor are prevăzută suma de 250.000 de lei.

După ani și ani: concursuri pentru Someș și Turnul Pompierilor. Care e stadiul pregătirilor

 

Înverzirea curţilor interioare pentru a crea locuri de întâlnire – în Budapesta; acţiuni artistice de „guerillă” pentru a atrage atenţia asupra problemelor sociale şi urbane – în Skopje, Macedonia; o şcoală de vară în care tema e reconfigurarea unui cartier de muncitori din oraş – în Porto, Portugalia; un radio al cetăţenilor în Messolonghi, Grecia; un centru cultural pentru tineri şi copii în oraşul satelit – în Novi Sad, Serbia. Un cinema Dacia renăscut ca loc de întâlnire pentru locuitorii celui mai mare cartier al oraşului – în Cluj, prin implicarea în conturarea acestor acţiuni chiar a cetăţenilor. Toate acestea sunt proiecte câştigătoare în cadrul unei competiţii internaţionale lansată de Fundaţia Robert Bosch. Echipele care pun în aplicare aceste proiecte au venit şi la Cluj, unul din oraşele din lista de câştigători. Cu cinematograful-temă de proiect încă neinaugurat de municipalitate, participanţii, echipa de la Cluj şi invitaţii străini s-au adunat vineri seară la Fabrica de Pensule pe tema implicării cetăţenilor în problemele comunităţii. 

În urma competiţiei internaţionale, Lala Panait (de la Colectiv A), Silviu Medeșan (arhitect) și Cristian Manolachi (angajat la primărie) au câștigat un grant de peste 13.000 de euro, oferit de Fundația Bosch, cu un proiect, replică a inițiativei „La terenuri – Spațiu Comun în Mănăștur”. Acesta va fi aplicat în cazul cinematografului Dacia din Mănăştur, care tocmai a fost renovat, dar care nu a fost repus încă în circuit. Aici ar urma să se desfăşoare evenimente la care să participe şi pe care să le genereze chiar locuitorii cartierului.

Concret, echipa de la Cluj a obținut 5000 euro pentru dezvoltarea evenimentelor din cadrul proiectului, 5000 de euro pentru invitarea unor experți pentru consiliere în cadrul procesului de lucru și câte 1300 euro pentru cei 3 membri ca să meargă în țările partenere pentru shadowing internship ( să asiste actorii urbani din țările partenere în cadrul activităților lor, în același timp învățând unii de la alții din experiențe comune).

 

La competiția „Actors of urban change” lansată de Fundația Robert Bosh pentru 2015 au fost înscrise 130 de proiecte din orașe europene din care 10 au fost selectate. Programul lansat de fundația germană vizează susținerea dezvoltării urbane prin activități culturale și colaborare multisectorială în Europa. Susținerea oferită se cifrează la peste 13.000 euro, timp de 18 luni, perioadă în care echipele finaliste învață, prin vizite în orașe europene și networking între ele dar și cu experții Fundației Robert Bosch, cum să-și implementeze proiectul.

În aceste zile, echipa de la Cluj i-a primit pe oaspeţii străini, care au vizitat oraşul. Şi au dezbătut, într-o discuţie moderată la asfinţit de zi şi început de weekend de Martin Schwegmann, urbanist şi program officer pentru Actors of Urban Change.

Discuția n-a avut loc, cum se aștepta echipa de la Cluj, în cinemaul aflat de la finalul anului trecut în proces etern de redeschidere. Ci la Fabrica de Pensule. În ziua cu discuția s-a efectuat totuși o vizită la Cinema Dacia și s-au mai organizat întâlniriPcu oameni din oraș implicați în acțiuni civice, cum ar fi crearea parcului Est ori salvarea malului Someșului.

 

Participarea. Exemple de la nemţi

Cetăţenii. Locuitorii. Ei sunt importanţi în luarea deciziilor care vizează o comunitate, a subliniat Nils Scheffler, urbanist din Berlin. „Eu pot să îmi imaginez ce proiect trebuie să implementez într-un loc, pot să intuiesc de ce ar fi nevoie. Dar oamenii de acolo sunt cei care chiar ştiu”, a subliniat Scheffler. Dar soluţia cu implicarea cetăţenilor în decizii nu e una infailibilă. „E un instrument bun, dar trebuie folosit corect”, a menţionat acesta. „Cum respiri, cum mănânci, aşa trebuie să te şi implici în viaţa oraşului. Mie mi se pare un reflex natural”, consideră Lala Panait, cu câteva proiecte la activ, pe această temă.

Simon Guntner, specialist în ştiinţe politice la universitate în Hamburg a adus exemple concrete de acasă, în ceea ce priveşte puterea cetăţenilor. Sau a unor cetăţeni. Iar exemplul vine din istoria foarte recentă a Germaniei-gazdă de refugiaţi: în iulie şi august anul trecut în Hamburg ajungeau chiar şi 1.000 de refugiaţi pe zi. Primarul a găsit o soluţie sau cel puţin a crezut că a găsit una: să se construiască locuinţe ieftine pentru oamenii nou veniţi, iar când aceştia ar urma să părăsească Germania (în câţiva ani) locuinţele ar putea deveni locuinţe sociale. Marea greşeală, subliniază Guntner, a fost că primarul nu şi-a informat cetăţenii. „Cei care s-au trezit că lângă ei urmau să apară 2.000 de refugiaţi au reacţionat. Ar fi vrut să fie anunţaţi. Au fost proteste în stradă, şi unele de dreapta, împotriva refugiaţilor, dar şi proteste împotriva acestui fel de a face politică. Au protestat oameni bogaţi, avocaţi. Imaginaţi-vi-i pe aceşti oameni, în costume, protestând. Nu e tocmai imaginea clasică de protestatar. Spuneau că sunt pro-integrare, dar împotriva elitei politice. Procedura a fost blocată, peste tot unde urmau să se construiască aceste locuinţe sunt procese. Oamenii politici au uitat cum să îi convingă pe cetăţeni, că trebuie să îi ia alături când se ia o astfel de decizie”, a punctat Guntner.

 

Sursa foto: Actors of Urban Change
Sursa foto: Actors of Urban Change

Comunicarea şi nevoia de infrastructură

„Avem nevoie de spaţii publice în care oamenii să se adune, făcute cu respect, cu consideraţie pentru ei. În România, multe dintre spaţiile publice sunt vechi, nu sunt făcute să încurajeze comunicarea”, a menţionat Lala Panait, una dintre iniţiatoarele proiectului La Terenuri, care îşi propune tocmai să creeze un loc al unui cartier. „Nu ştiu dacă în România există o identitate de cartier”, a menţionat şi Mădălina Mocan, de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din Cluj. „Dacă ne folosim doar de canale oficiale, vom eşua. Apoi, participarea are nevoie de infrastructură. Dar trebuie să vedem: ce infrastructură se potriveşte cu această generaţie?”, a intervenit şi Scheffler, care a militat pentru locuri de întâlnire în defavoarea noii mari comunicări de Facebook.

DSC_1220

La Cluj s-a iniţiat de ceva vreme La Terenuri, dar şi acesta e un proiect ce are nevoie încă de susţinere. „Am încercat să înţelegem specificul locului unde acţionăm. Există asociaţiile de proprietari care au un cuvânt de spus în ceea ce se întâmplă acolo, dar sunt şi adolescenţi foarte implicaţi în iniţiativele noastre. Sunt grupuri care aşteaptă să se întâmple nişte lucruri, oameni care se simt neglijaţi, care nu prea ajung în centru, care nu sunt legaţi de viaţa centrului. Simt că doar am început cu ceea ce facem în Mănăştur”, a menţionat Lala Panait. „Dacă oamenii se implică în mediul înconjurător şi văd efecte, văd îmbunătăţiri, se vor implica şi în viitor. Dacă nu ai un spaţiu public unde să îşi exprime părerile se ajunge la altceva. Unii cad în extremism, alţii sunt atraţi de unii care pretind că îi ascultă”, spune Scheffler.

Norbert Petrovici, implicat și în stategia de dezvoltare a orașului sau în procesul de bugetare participativă început de primăriei acum câțiva ani în Mănăștur, spune că, față de anii 90, acum procentul de oameni educați, cu studii superioare este mult mai mare. Au informație, pot fi implicați. Pe de altă parte, tot el a menţionat şi o curiozitate a timpurilor actuale: un om de afaceri a ajuns să fie candidatul la primăria al unui partid care se declară de stânga (cu referire la candidatul “independent” Octavian Buzoianu, susţinut în alegerile locale şi de PSD).

actorii

Floarea de la ora de muzică, singura replică a municipalității pentru străinii oapeți în Cluj

Experții Bosch au fost curioși să afle și un punct de vedere de la municipalitate, având în vedere că știau că sunt și reprezentanți ai primăriei în sală. Cum consilierul primarului Adrian Chircă sau Diana Apan n-au avut mandat special, a vorbit Cristian Manolachi, cel care conduce serviciul care administrează obiectivele culturale din cadrul primăriei (Casinoul, cinema Mărăști și încă nedeschisul cinema Dacia).

Manolachi a încercat să facă o glumă și i-a ieșit în final concluzia că… dezbaterea a fost plictisitoare și “i-a cam adormit pe participanți”. El a istorisit că la ora de muzică din școală parcugea un ritual care i-a rămas în minte: înainte de oră se ridicau în picioare, ridicau mâinile, se apropiau cu nasul de ele și spuneau: Această floare miroase foarte bine. “N-am înțeles de ce făceam asta nici până acum. Probabil să nu fim adormiți”, a completat el. “Vreo legătură cu ceva?”, s-au arătat nedumeriți experții după ce au râs, politicoși. Manolachi a completat doar că “Floarea miroase bine”, iar dezbaterea a fost astfel încheiată.


Prezent la dezbatere, președintele Asociației Cluj-Napoca 2021, cea care a pregătit dosarul de candidatură al orașului la titlul de Capitală Europeană a Culturii, Florin Moroșanu, unul dintre cei cu experiență în sectorul angrenării actorilor clujeni din Cluj, inclusiv a celor publici, n-a intervenit în cadrul discuției. “Am fi dorit mai multe pilde de la ei. Nu să vorbească despre dogmă”, a spus Moroșanu după dezbatre.

Vineri cu Fed Cup, zi proastă ca primăria să-ți vină alături

Cel mai greu e să implici primăria, spun cei doi actori ai schimbării din echipa de la Cluj. “Pe nimeni nu interesează ce vrem să facem sau că am reușit să punem Clujul pe harta proiectelor susținute de Bosch pentru a schimba fața orașelor. Ni s-a spus că putem să primim și sala de sticlă de la primărie pentru dezbatere, dar am fost anunțați că, de fapt, nu va ajunge nimeni dintre oficiali, mai ales că este ziua cu pregătirile Fed Cup. Pe cine să intereseze ce facem noi? Sau că am adus la Cluj niște oameni care știu despre ce vorbesc și sunt la ani lumină de noi…”, au spus cei din echipă, după dezbatere. Aceștia au mai adăugat că au fost în vizită la Cinema Dacia în ziua dezbaterii și că au fost primiți de doi băieți din echipa serviciului care administrează obiectivele culturale. “Unul spunea că el va fi managerul cinemaului, dar ne-a zis-o așa, încet. Au evitat să interacționeze cu invitații străini. În schimb au transmis că stau bine cu programările de evenimente, că sunt deja rezervări pe multe luni”, au adăugat clujenii.

“Noi am inițiat procesul de bugetare participativă și s-a lucrat în Mănăștur. Apoi cu proiecte pentru implicarea tinerilor, anul trecut. Este foarte greu să-i implici pe oameni. Ei văd problemele lor, punctual și vor rezolvarea strict a acestora. Dar nu renunțăm să încercăm și să responsabilizăm comunitatea ca să facem cu toții bine pentru oraș”, au spus și cei din echipa primăriei.

 Text: Kristina REŞTEA, Luminiţa SILEA

 

 

 

 

 

E prins în hăţişuri de vegetaţie sălbatică ori scăpat ca firav firicel de apă printre clădiri şi maşini, a rămas ca „accesoriu” al vreunui şantier din Clujul cuprins de avânt imobiliar sau, pe alte porţiuni, a fost pur şi simplu îngropat sub betoane în favoarea traficului auto – cam aceasta e soarta Canalului Morii, unul dintre cursurile de apă care ne traversează oraşul. Traseul betonat, asaltat de construcţii sau pur şi simplu ignorat nu intră pe lista de preocupări imediate ale administraţiei, dar, la fel ca în alte câteva cazuri, societatea civilă este cea care ia iniţiative. Câţiva studenți ai facultăților de ahitectură și peisagistică, sub îndrumarea unor specialişti au studiat zone de pe traseul Canalului Morii şi şi-au sintetizat propunerile într-o broşură. Scopul declarat al echipei de proiect: crearea de spații publice care să devină „locurile de ieșit din casă ale clujenilor”. Workshopul de design urban a fost realizat de echipa Experiment 5 în cadrul ZAIN Design Expressions (prima ediţie a festivalului de design de la Cluj, organizat în 10-15 noiembrie 2015).

Incursiunea a început cu un workshop de design urban care s-a desfășurat în perioada 10- 15 noiembrie 2015, sub îndrumarea a câtorva specialşti: Tiberiu Ciolacu, Benjamin Kohl (Planwerk), Vlar Rusu, Marius Cătălin Moga (Minimass) și Klaus Birthler (undaverde). Studenții au analizat 5 tronsoane ale cursului de apă, cu scopul de a înțelege caracterul spațiilor publice aferente Canalului Morii, punctele forte și problemele care apar în exploatarea acestora.

În urma analizelor a rezultat broşura cu propuneri de intervenții punctuale, adaptate fiecărei zone și ușor de implementat, care ar avea, spun participanţii, „un impact maxim asupra spațiului public”. „În încercările prin care trece în procesul său de dezvoltare, Clujul tinde să uite de micile sale comori. Ascuns de timp, de procedurile îndelungate și de ignoranța generală, Canalul Morii este una dintre ele. De-a lungul celor 7.3 km pe care Canalul Morii îi parcurge, acesta străbate cinci cartiere ale orașului, dezvăluindu-se sub diferite aspecte: natural, rezidual, amenajat, acoperit sau parazitat de diferite construcții. Mai mult decât conexiunea fizică pe care acesta o creează în interiorul orașului, cursul de apă are potențialul de a genera spații publice care să devină locurile de “ieșit din casă” ale clujenilor. Pentru că dorim să descoperim potențialul și provocările pe care le implică activarea spațiilor publice aferente unui curs de apă, am pornit într-o plimbare pe Canalul Morii”, explică membrii echipei de proiect, Experiment 5.

Aşadar, câteva imagini surprinse de echipe pe parcursul plimbării pe Canalul Morii (sursa imagini – brosura Experiment  5):

 

Tronsonul Rozelor (Coordonator Marius Cătălin Moga. Echipa: Bogdan Chioran, Silvia Dragoş, Dan Pintea, Robert Vasiluţ)

Situl studiat se întinde de la punctul de confluență al Canalului Morii cu râul Someș, în partea estică, până la intersecția cu strada Plopilor în partea vestică. Cum arată situaţia descoperită? „Vegetația s-a dezvoltat nestingherit pe parcursul anilor, fără intervenții vizibile de toaletare. Atractivitatea spațiului se datorează în principal cadrului natural, specific cursurilor de apă, ce se armonizează cu zonele amenajate din proximitatea sitului. Vegetația din zona studiată este formată exclusiv din specii foioase, cele mai regăsite fiind sălciile, plopii, arinii și nucii. Observăm o diferență clară între vegetația abundentă de pe malul sudic al canalului și cea de pe cealaltă parte, care e mult mai aerisită, cu multe puncte de perspectivă spre apă și taluz. Marele deficit al zonei este dat de lipsa conexiunilor pietonale și velo, cât și a trecerii dintre cele două maluri”, a punctat echipa de proiect în jumătatea cu „Astăzi” a broşurii.

Există însă şi propuneri în cealaltă jumătate de pagină – pentru „Mâine”.

Rozelor

 

Apar, deocamdată în desene: un punct de belvedere, un pod, un traseu peste garajele din zonă (unul demolat pentru elibararea accesului), dar şi vechea moară integrată în traseu pietonal. „Propunerile se axează în principal pe restabilirea traseelor conectoare de-a lungul cursului de apă și a zonelor adiacente acestuia. Ca punct de pornire s-a urmărit reconfigurarea traseului longitudinal existent și îmbunătățirea relației cu apa. Se propune un nou traseu pe cornișa taluzului, realizat într-o manieră cât mai puțin invazivă, și legături transversale, care unesc malurile Canalului Morii creând trasee scurtcircuit care leagă punctele de interes ale zonei. Se mizează și pe importanța spațiilor deschise care vin în completarea traseelor create. Asftel, se pune accentul pe marcarea unei zone de belvedere care devine un punct de perspectivă peste Someș, crearea unei piațete minerale în apropierea bisericii și revalorificarea singurei mori rămase pe traseul Canalului Morii”, propune echipa.

 

Tronsonul Salcâmului (Coordonator Klaus Birthler. Echipa: Sebastian Ciobanu, Ionuţ Drogoţel, Daniela Mureş, Daniel Roşu)

În vecinătatea străzii Salcâmului, Canalul Morii traversează o zonă cu un caracter puternic rezidenţial. Acesta „aduce beneficii din punctul de vedere al utilizatorilor constanţi ai zonei studiate, dar şi o serie de dezavantaje date de ocuparea parazitară, de lungă durată, a spaţiilor adiacente cursului de apă”, arată echipa care a parcurs acest tronson. „Unul dintre principalele obstacole care fac dificilă introducerea tronsonului într-un circuit de agrement şi loisir îl constituie aproprierea ilegală a unor fâşii de mal de către proprietarii terenurilor aflate în vecinătate şi împrejmuirea acestora – în partea de sud. La nord, observăm existența garajelor şi a parcajelor la nivelul terenului, care se interpun între traseul destinat pietonilor şi malul canalului. Cu toate acestea, zona are potenţialul de a deveni un element cheie în realizarea traseelor pietonale şi velo care conectează oraşul”, se menţionează în analiză.

 

Salcamului

Există şi aici propuneri pentru crearea de spaţii publice, chiar în defavoarea unor garaje existente. „Având în vedere păstrarea caracterului zonei, propunerile vizează redescoperirea Canalului Morii prin intervenții minimale. Concret, pe porţiunea cuprinsă între Sala Sporturilor şi zona Fabricii de Bere se propun două traversări ale apei – pietonal şi velo, care creează o dată cu apariţia lor şi noi puncte de perspectivă asupra canalului. Se propune de asemenea redarea în folosul comunităţii a două fâşii de teren public ocupat impropriu de obstacole, precum garaje, garduri şi parcaje. Prin combinarea suprafeţelor verzi cu cele minerale, noul spaţiu amenajat devine unul destinat activităţilor specifice timpului liber. Conexiunea dintre cele două puncte de traversare şi spaţiul liber se face de-a lungul canalului printr-o potecă cu locuri de şedere şi o zonă de interacţiune directă cu apa care ia forma unor gradene”, propune echipa responsabilă de acest tronson.

 

Tronsonul Argeşului (Coordonatori Tiberiu Ciolacu şi Benjamin Kohl. Echipa: Mădălina Pop, Cătălin Pop, Sorin Pop)

Acestă bucată „prinde” centrul istoric al Clujului – tronsonul studiat se află între strada Argeș și frontul locuințelor la sud de această stradă, unele dintre ele având pod de acces peste canal. E o zonă unde se înghesuie o piaţă, construcţii, dar şi un hotel construit ilegal pe o bucată de trotuar. „Imaginea generală a spațiului public este în prezent una haotică și, în ciuda potențialui oferit de apropierea de centru și de un curs de apă, zona funcționează doar ca spațiu de desfacere a pieței agroalimentare din apropiere, în timpul orelor de funcționare ale acesteia. Studiind disfuncționalitățile zonei, putem observa în primul rând tarabele comerciale care acoperă parazitar canalul și îl fac aproape imperceptibil pentru pietoni pe aproape jumătate din strada Argeș. Prezența hotelului Cristian îngustează în mod invaziv trotuarul și în consecință spațiul carosabil. Traficul intens și prezența mașinilor parcate de ambele părți ale carosabilului, strâmtează spațiul dedicat pietonilor pe ambele sensuri de circulație”, sintetizează studiul.

Argesului

Intervenţiile propuse ar schimba hotărâtor aspectul zonei: se recomandă descoperirea unor porţiuniuni acum „închise” ale Canalului, dar şi demolarea hotelului Cristian. „Se propune transformarea zonei studiate într-una de tipul shared space creând o bandă auto cu sens unic, o pistă de biciclete cu dublu sens și o zonă de promenadă de-a lungul canalului. Parcarea mașinilor se va muta în parcarea supraterană din apropiere. Tarabele existente care acoperă Canalul Morii sunt înlocuite, odată cu descoperirea acestuia, cu tarabe mobile, dispuse de-a lungul spațiului de promenadă, care să permită continuarea activității comerciale, dar și cu locuri de ședere. Hotelul Cristian se propune a fi demolat, amenajându-se un spațiu public. Se propun intervenții de toaletizarea copacilor, îndepărtarea tarabelor parazitare ce acoperă canalul, precum și un studiu de iluminat public”, arată echipa responsabilă de tronsonul care trece prin centrul istoric.

 

Tronsonul Scorţarilor (Coordonator Vlad Sebastian Rusu. Echipa: Mădălina Doroftei, Anda Gheorghe, Mădălina Perju)

Acest tronson al Canalului Morii, cuprins între străzile Buftea și Crinului, a beneficiat de amenajarea unei promenade pietonale o dată cu realizarea ansamblurilor de locuințe din cartierul Mărăști, în anii ‘80. “Este deocamdată singura intervenție urbanistică de valorificare a cursului canalului realizată în afara zonei centrale a orașului. Lipsa mobilierului urban, a iluminatului nocturn, precum și distanțele lungi între legăturile dintre cele două maluri nu încurajează utilizarea acestui spațiu public de către locuitori, cu toate că acest traseu oferă o alternativă de traversare pietonală plăcută între cartierul Mărăști și zona pericentrală a orașului. Această zonă se remarcă totodată și ca o rezervă considerabilă de spațiu verde, ce oferă un microclimat și un ecosistem unic într-unul din cele mai aglomerate și poluate cartiere ale Clujului”, arată echipa responsabilă de această bucată de Canal.

scortarilor

Abordarea aleasă de arhitecţi: reactivarea spațiului public prin intervenții minime, utilizând în mare parte elementele existente. „S-a dorit rezolvarea unor probleme funcționale și de acces, precum și definirea unui context urban care să permită o dezvoltare ulterioară a acestei zone, fără costuri suplimentare. În acest sens propunem arta ca temă principală a noului traseu, oferind ocazia unor intervenții creative folosind fondul construit prezent pe sit, precum zidul fostei incinte a fabricii Napolact. Obiectele de mobilier și amenajările exterioare au fost gândite să fie cât mai eficiente și să aibă o rezistență cât mai mare, asigurând totodată atât siguranța utilizării, cât și cea a deplasării utilizatorilor în proximitatea lor, prin compensarea lipsei iluminatului public cu cel al iluminatului arhitectural-ambiental”, se arată în prezentare.

 

Tronsonul Iazului (Coordonatori Tiberiu Ciolacu şi Benjamin Kohl. Echipa: Larisa Bucătariu, Iunia Buricescu, Edith Heczei, Alexandra Lucaci)

Tot în Mărăşti rămânem şi pentru următoarele propuneri de spaţii publice utilizând traseul apei. Tronsonul Canalului Morii aferent stăzii Iazului are potenţialul de a deveni punctul de legătură în conturarea unei reţele de spaţii publice în cartierul Mărăşti, spun iniţiatorii propunerilor. „Se observă înşiruirea de spaţii care ar putea anima traseul adiacent cursului de apă. Pe lângă parcul Farmec care este deja frecventat constant de locuitorii zonei, alăturarea unor terenuri publice Canalului Morii permite realizarea relaţiei directe cu apa. De asemenea, clădirea actualului punct termic, integrată în traseul creat, poate aduce beneficiile unui spaţiu închis cu destinaţie publică. Desigur, există şi elemente care îngreunează actuala utilizare a zonei, precum dificultatea accesului pietonal, prezenţa obstacolelor fizice şi a construcţiilor aflate la buza canalului. Cu toate acestea, potenţialul zonei poate fi uşor relevat prin intervenţii corespunzătoare”, crede echipa de proiect.

iazului

 

Care sunt propunerile sintetizate de participanţi? Apar piaţete, gradene, trasee pietonale continue. Spaţii pentru pietoni. „Luând în considerare reconversia punctului termic de lângă Canalul Morii, în jurul acestuia se va amenaja o piaţetă, ce va servi drept loc de socializare. Două poduri vor servi drept puncte de legătură între aceasta şi parcul Farmec, iar accesul la apă se va crea prin realizarea unor gradene pe malul nordic ce coboară până la nivelul apei. Pe al doilea tronson promenada continuă pe malul sudic şi se deschide spre apă printr-o serie de gradene, iar înspre strada Gorunului se formează o piaţetă, punct de legătură între Canalul Morii şi stradă. Pe strada Iazului se propune reorganizarea spaţiilor minerale (trotuare, parcări) şi a spaţiilor verzi, pentru a crea un traseu pietonal continuu pe ambele maluri ale Canalului Morii”, propune echipa care a analizat acest tronson din Mărăşti.

Pentru “Fratele mai mare”, Someşul, adminisraţia a promis concurs:

S-a promis concurs pentru reamenajarea Someșului. Care e stadiul procedurii

După “plimbarea” într-un viitor posibil, vă invităm şi la o privire spre trecut:

MULTIMEDIA Ce-a fost și ce-a ajuns: istoria controversatului Canal al Morii din Cluj

by -
0 217
Scena Urbană - spectacol pe Cetățuie

 

Avem Cetăţuia, locul de unde vedem Clujul de sus şi transformările lui, care a fost ani în şir neglijat, între un proprietar privat care a optat pentru “negociere” în alte proiecte imobiliare şi o administraţie locală insuficient de abilă ori interesată să pună locul în valoare. Recent, s-au preluat nişte proprietăţi. Avem strada Kogălniceanu, una dintre cele mai frumoase străzi de centru ale Clujului, agresată şi ascunsă din cauza traficului auto şi a parcărilor. Avem un cimitir-aproape-parc de care au cam uitat toţi, în afară de câţiva urmaşi care mai duc flori şi lumânări. Avem o gară – poartă de intrare în oraş, care e zonă de tranzit, cu spaţiu public neglijat şi conectată de o arteră cu mare potenţial comercial. Avem, avem, avem… avem tot felul de locuri frumoase în oraş, de care nu prea îi pasă nimănui. Ne plângem, dezbatem sau, poate, facem o poză şi o postăm pe Facebook ca “mare” revoltă. Şi totuşi, un grup de arhitecţi, artişti şi voluntari, coagulaţi în jurul unui proiect botezat “Scena Urbană” au luat iniţiativă. Au identificat locuri, au făcut planuri, au adus artişti, au făcut evenimente, au lansat dezbateri. Primul proiect a urcat scena pe Cetăţuie. De atunci au trecut trei ani. Care sunt concluziile şi ce idei noi au apărut în această perioadă ne spune arhitecta Daniela Maier, cea care coordonează “Scena”.

 

 

Fiindcă tocmai aţi împlinit cu Scena Urbana 3 ani… care sunt concluziile după acest interval?

Scena Urbană a început în 2012 pe Cetăţuie. Ne-am propus să aducem în atenţia comunităţii acest spaţiu, să-l dezbatem, să-l cunoaştem şi să-l apreciem. De la evenimente dedicate copiilor la spectacole, expoziţii şi instalaţii inspirate de acel loc, toate au încercat să prezinte un spaţiu care este o valoare, un simbol şi o oportunitate a oraşului. Artiştii au acceptat să fie “uneltele” de comunicare a specialiştilor. Am realizat apoi că puţini sunt actori reali în ceea ce înseamnă spaţiul public şi că demersul nostru poate continua încercând să dezvăluie acest oraş, pas cu pas. Oraşul trebuie să fie “viu”, iar viaţa lui se simte în spaţiul public. Echilibrul, armonia din zona veche a oraşului este agresată de funcţiuni noi, necesare secolului pe care-l trăim. Pentru a discuta asta, pentru a putea merge înainte şi a investi în reabilitări, intervenţii, spaţii, circulaţii şi altele este important să înţelegem în mod real şi onest oraşul. Concluziile sunt multe dar pot fi rezumate la una singură: se poate să avem un oraş minunat. Primul pas este să întelegem, ca locuitori ai oraşului, ce înseamnă asta, să ne asumăm, să ne respectăm şi să ne implicăm.

Dincolo de perioadele în care spaţiile alese au fost “scene urbane”, ce s-a schimbat pentru aceste locuri şi pentru oamenii din preajmă? De fapt, ce a rămas aici, după desfăşurarea manifestărilor voastre?

Fiecare din spaţiile care au fost “scene urbane” au avut propria evoluţie. Manifestările noastre nu şi-au propus până acum să lase în urmă mai mult decât amintiri frumoase, adulţi şi copii conştienţi de valoarea, funcţiunea şi oportunităţile spaţiului pe care îl admiră şi îl pot folosi mai bine, mai mult şi mai frumos. A rămas, de la prima noastră manifestare, şi “cuibul” de pe Cetăţuie-din acel loc fiecare clujean a admirat oraşul, momente importante din viaţa noastră se leagă poate de el, cuibul a fost o materializare a acestui gând realizată de voluntarii scenei împreună cu profesorul Emil Dobriban). Punerea lor în valoare a trezit interesul organizatorilor de evenimente care le-au avut în vedere cu alte ocazii. Toate spaţiile au fost studiate şi analizate cu studenţii din cadrul Universităţii de Vară a OARTT (Ordinului Arhitecţilor din România – filiala Transilvania) ca apoi lucrările acestora să fie prezentate în cadrul evenimentelor. Cetăţuia a fost, cel puţin partial, asumată de administraţia locală. E o mare şansă pentru acest spaţiu şi pentru peisajul cultural şi sportiv al Clujului. Gara nouă a devenit un spaţiu despre care discutăm acum cu totul altfel. Este un posibil pol cultural al oraşului, integrat funcţional şi pus în valoare. Toate spaţiile au fost reconsiderate şi fac subiectul unor dezbateri periodice. Este important faptul că proprietarii, vecinii, cei direct implicaţi şi interesaţi de aceste spaţii alături de administraţia locală s-au implicat şi ne-au sprijinit în toate evenimentele Scenei Urbane.

Care este, până acum, evenimentul, spaţiul sau manifestrarea care a produs cele mai mari ori surprinzatoare efecte? Care a fost Scena care a adus cele mai mari satisfacţii? Şi, de cealaltă parte – care au fost dezamăgirile în aceşti trei ani de proiect?

Cred că, dincolo de evenimentele care ne-au bucurat cu numărul surprinzător de mare de participanţi, s-au apropiat de sufletul nostru şi ne-au motivat oamenii care ne-au ajutat. Au fost şi sunt în continuare artiştii care devin pe rând prieteni şi voluntari ai Scenei Urbane. Ne-a impresionat felul în care oamenii au primit evenimentul din cadrul Cimitirului Central. Au fost expuse pe perioada evenimentului hărţile propuse de noi ca alternative pentru vizita acestui spaţiu (medici, artişti, ingineri, arhitecţi, etc). În foarte scurt timp, un grup de oameni au trimis, aşa cum solicitasem în eveniment, o listă cu mormintele unor personalităţi care nu apăreau pe hărţile noastre. Interesul lor ne responsabilizează şi ne dorim să detaliem hărţile prezentate şi să le completăm cu noi hărţi (harta sportivilor, harta veteranilor, etc) Voi ataşa această listă şi vă invităm să ne ajutaţi în completarea ei. Ni s-a reamintit astfel că oamenii se implică în lucrurile ce le sunt aproape de inimă şi suflet. Îmi place să cred că am găsit în fiecare ediţie a Scenei Urbane mici valenţe care să apropie spaţiile de sufletul oamenilor şi să-i atragă în a se implica şi interesa de ele. Fiecare din evenimentele Scenei Urbane a avut propriile detalii care îl pot transforma în “cel mai”. Ar fi nedrept să alegem unul dintre ele pentru că multe experienţe au fost marile lecţii pentru evenimentele cu cea mai mare vizibilitate.

Dezamăgirile au fost aceleaşi cu cele din viaţa de zi cu zi. Nu suntem obişnuiţi, educaţi să facem cu pasiune ceea ce ne place şi ne dorim. Dezamăgirea cea mai mare a fost să întâlnesc asta la tineri. Nu ştiu exact unde si cum li se taie aripile dar sper să prindă curaj în timp. Celor care pot rămâne implicaţi în a-şi construi şi susţine visele le mulţumesc încă o dată pentru ca aleg să fie şi voluntari ai Scenei Urbane. Marea dezamăgire de la începutul Scenei Urbane a fost să înţeleg ce înseamnă în mod real sponsor şi partener. Nu a fost uşor să refuzăm acele oferte care ne impuneau să vindem produsele lor. Îi apreciez pe toţi cei care pot să ducă la bun sfârşit evenimente şi proiecte fără aceşti susţinători formali. Suntem foarte bucuroşi de parteneriatele şi sponsorii care ni s-au alăturat, care au înţeles ce înseamnă spaţiul public şi sunt implicaţi în comunitate ținând cont de contextul în care lucrăm și ideile pe care le susţinem.Sunt oameni şi companii implicate astfel în numeroase proiecte.

Ce urmează? Care sunt proiectele/planurile pentru 2016?

Urmează un nou an în care ne propunem să vă invităm la evenimente menite să activeze spaţiul public, să-l defineasca în asa fel încăt să-l facă îndrăgit, funcţional, atrăgăto. Al nostru. Ne dorim să revenim în spaţiile care ne-au găzduit pănă acum cu mici intervenţii, dar să abordăm şi noi alte spaţii care pot face parte din acest “spectacol” al spaţiului urban. Arhitecta Paola Rizzi, profesor de design şi planificare urbană la DADU-University of Sassari a fost foarte interesată de programele noastre, am avut marea şansă să-i pot detalia ideile care au generat intervenţiile în fiecare spaţiu. Astfel, cea de-a opta ediţie a Universităţii de Vară pe care o organizează “International Summer School on Awareness and Responsibility of Environmental Risk” va fi organizată la Cluj-Napoca la începutul lunii iulie în parteneriat cu Universitatea de Vară organizată de Ordinul Arhitecţilor din România Filiala Transilvania. În acest cadru, grupuri de masteranzi, doctoranzi şi studenţi în ani terminali de la universităţi care au confirmat deja participarea: UDDI, Thamassat University Bankgok, DMUCH Ritsumeikan University, Kochi University, DADU University of Sassari împreună cu specialişti clujeni vor aborda o temă pluridisciplinară de actualitate şi interes pentru oraş. Ideile generate de aici vor fi prezentate în evenimentele din cea de-a doua jumătate a anului. Suntem contactaţi de artişti care îşi doresc prezenţa pe Scena Urbană în parteneriat cu artişti şi specialişti clujeni şi vă pregătim surprize în acest sens.

Care sunt cele mai mari lipsuri pe care le are Clujul la capitolul Spaţii Publice? Care sunt spaţiile care ar avea urgentă mevoie de intervenţie şi atenţie (din partea autorităţilor şi din partea noastră, a locuitorilor)? Şi, tot legat de asta, care sunt scenele pe care le mai aveţi în plan?

Cred că spaţiul public ne reprezintă. Lipseşte infrastructura, dar şi asta vorbeşte despre noi. Când ne interesează şi iubim ceva, ne implicăm şi facem lucrurile să se întâmple, dezbatem costructiv şi generăm parteneriate. Atâta timp cât vom considera spaţiul, administraţia, oamenii, artiştii şi specialiştii din diferite domenii cei care trebuie “să facă”, să ne dea”, “să ne prezinte”, fără să ştim ce vrem, cine suntem şi de unde pornim cred că batem pasul aproape pe loc. Toate spaţiile, mici sau mari, care ne trezesc amintiri sunt spaţii care merită atenţia noastră. Toate locurile care vă fac să oftaţi : “Of, ce bine ar fi dacă aici…..” sunt potenţiale scene. Invitaţia noastră către clujeni este de a ne prezenta diferite spaţii pe care poate, în graba zililnică, le trecem cu vederea. De la un arbore special (cum a fost cazul magnoliei de pe strada IC Brătianu în primăvara anului trecut) la spaţii generoase, fiecare loc îşi are propriul sens şi forţă în oraş. Le identificăm şi prezentăm pe rând. Nu pot să fac o listă, am făcut asta şi am realizat că aceste spaţii s-au transformat rapid în zone “cool”. O scenă şi un bar au făcut animaţie câteva zile ca apoi să uităm. Evenimentelor extraordinare din punct de vedere artistic le este imposibil să rămână unealtă pentru promovarea spaţiului public şi ar fi păcat. Intervenţiile se completează şi pun în valoare pe rând artişti, spaţii, comunitate, cultură şi viaţă. Cred că dacă discutăm despre spaţiul public scopul nostru este acela de a aduce aici oameni de diferite vârste, profesii şi interese. Oraşul, spaţiul public este al tuturor. Pentru a înţelege asta trebuie ca fiecare om din comunitate să-i înteleagă funcţiunea, să-i aprecieze detaliile, să se lege de el prin amintiri.

E vreun loc pe care l-aţi fi vrut Scena Urbană şi nu a reuşit să fie încă? Şi daca nu s-a reuşit, de ce nu s-a reuşit?

Sunt câteva spaţii pe care consideram că le putem aborda. Am renunţat deocamdată pentru că fac obiectul altor grupuri de lucru cu intervenţii interesante care cu siguranţă aduc beneficii spaţiului public şi comunităţii sau sunt subiectul unor dezbateri generate de interese de altă natură pe care, oricât ne-am dori, este aproape imposibil să le clarificăm. Sunt și spații care au devenit închise pentru publicul larg, din cauza deciziilor proprietarilor, dar care se pot redeschide, temporar, prin evenimente culturale, în care comunitatea să simtă că acel spațiu le aparține, din nou.“Lista” de spații în care Scena Urbană vrea să inervină este diamică; crește, se schimbă și întodeauna surprinde.

Vă invităm să revizitaţi câteva Scene Urbane:

Foto/ Video Ce probleme are Gara, poarta oraşului ruptă de oraş. Cu scenă se vede altfel

Strada Kogălniceanu, varianta pietonală cu trăsuri: loc pentru 250 de mașini sau 1.800 de oameni?

FOTO/VIDEO Tu, Oraşul şi Filmul: o seară în stradă, cu Charlie Chaplin şi magnolia

FOTO/VIDEO Cum se vede Carmen pe Cetăţuie. Scena pentru locurile neglijate ale oraşului, cu panoramă

Oamenii, monumentele şi poveştile din “Panteonul Transilvaniei”. Cum arată Scena Urbană în Cimitirul Central

by -
1 965


“Ce e aici? Ce se întâmplă aici?”, se dezbătea, cu voci uşor surpinse de agitaţia de weekend, într-un grup de tineri aflaţi în trecere prin Parcul Central, după o ceremonie de absolvire. “E jazz park”, s-a prins cineva şi i-a răspuns. Nu a fost chiar jazz park, dar a fost Jazz in the Park, festival aflat la a treia ediţie. Care nu a adus doar jazz şi nici nu a rămas doar în parc. Dacă ai stat pe iarbă, în hamac ori ai ales un puff adus special sau te-ai limitat la clasica bancă, dacă ai savurat un porumb fiert sau un spritz de vară (mai mult cu sifon), dacă ai tastat la maşină de scris versuri de jazz ca să primeşti bere sau ai intrat în clădirea din parc să testezi arta tinerilor de la UAD, dacă te-ai uitat la un film, în iarbă, printre luminiţe, dacă ai stat la o poveste cu vechii prieteni sau cu cei noi, pe fond muzical, dacă ai răscolit prin nimicurile de pe tarabe (nu neaparat “vintage”, cum le zicea numele), tot în parc, dacă te-ai mirat de lumea multă adunată pe mal de Someş, în Grigorescu… dacă ai făcut măcar ceva din toate astea – ai testat Jazz in the Park şi eşti unul dintre cei 50.000 care au făcut-o.

 

DSC_5021

Cifrele de final, pe muzică

Jazz in the Park 2015 a adunat peste 50 de mii de participanți, mai mult decât dublu față de ediția anterioară, au contabilizat organizatorii festivalului care s-a încheiat duminică. Cele mai animate zile de festival au fost sâmbătă și duminică, cu 16.000 și respectiv 17.000 de participanți, în timp ce vineri au venit în Parcul Central aproximativ 12.000 de persoane. Cele două zile de concerte și activități de pe malul Someșului au strâns 4.500 de persoane, iar la serile de jam session din Colin’s Gastro Pub au participat aproximativ o mie de persoane. Concertele susținute de Bogdan Vaida și Florin Niculescu la Opera Maghiară au totalizat 1.500 de participanți, au mai transmis organizatoriii.

Clujenii au rezonat la tema muzicală, inclusiv cu bani. Mai precis: fondul Jazz in the Park, creat sub sloganul „Ia-ți orașul în primire!”, a strâns 9.100 de euro, depășind obiectivul de 8.000 de euro propus la începutul festivalului. “Jazz-ul i-a făcut pe oameni să redescopere oraşul, să socializeze. Am vrut să fim parte a fenomenului şi să contribuim la reconstrucţie, la oraşul nou în care oamenii folosesc civilizat, dar folosesc spaţiile publice. Şi am vrut să putem zice peste ani că am pus un leuţ la schimbarea oraşului“, motivează o tânără care a plecat de la standurile Fondului cu două tricouri, în schimbul contribuţiei la viitorul jazz-ului local.

Prin Fondul Jazz in the Park vor fi finanțate proiecte culturale și tineri muzicieni. Menţionăm că înscrierile de proiecte și dosare continuă până în 20 iulie, iar regulamentele și formularele de înscriere sunt disponibile pe www.fond.jazzinthepark.ro. Vor fi finanțate cel puțin trei proiecte cu câte 9.000 de lei fiecare și se vor acorda minim trei burse de excelență de câte 2.000 de lei destinate susținerii tinerelor talente muzicale.

 

Sursa foto: Jazz in the Park
Sursa foto: Jazz in the Park

 

„ Jazz in the Park nu e numai jazz și nu e numai parc. Parcul din nume rămâne simbolul nostru, locul de unde am început și unde o să ne întoarcem mereu, dar e o metaforă pentru spațiul public și pentru toate locurile pe care le descoperim împreună la festival. Iar jazz-ul din nume se referă, așa cum am spus-o încă de la prima ediție, nu la stilul muzical, ci la ideea care stă la baza acestui stil: jazz înseamnă libertate, improvizație, descoperire, de aceea căutăm să aducem la festival muzică variată și activități complementare variate”, a declarat Alin Vaida, directorul festivalului. Asta şi în contextul unor voci critice care ar fi vrut ceva mai mult jazz la “jazz in the park”.

Alături de scena principală, luminată în culori, prin parc au apărut tot soiul de instalaţii: de la tradiţionalele hamace la terase improvizate în iarbă, corturi cu luminiţe şi chiar şi un proiector cu scurtmetraje, aduse în locul Daisler Print House.

 

“Nu mai râde, băi! că filmul e serios!”, atrage atenţia un spectator amicului din grupul vesel. Dar în sala de cinema din parcul central ai voie şi să râzi la un film grav…

 

DSC_5038

Muzica…

Festivalul a inclus concerte pe malul Someșului, la Colin’s, Opera Maghiară și în Parcul Central: N.O.H.A, Zoe Rahman Trio, Balako, Tango with Lions, Hilde Louise Asbjørnsen, Barabás Lőrinc Quartet, Sebastian Spanache Trio, Jazzybirds, Lucia, EYOT, Blazzaj, Koszika and The Hot Shots, Tiptil, Mice on the Run, Jazú, The Rank & Fashion și Nuages Quartet, Bogdan Vaida și Florin Niculescu. „Am reușit în acest an să aducem la Cluj jazz-iști de mare valoare precum Florin Niculescu – proaspăt Cavaler al Artelor și unul dintre cei mai importanți violoniști de jazz manouche ai lumii, Zoe Rahman – britanica laureată la Mobo, EYOT – câștigători ai Umbria Jazz Festival, Balako, Spanache Trio, Blazzaj și alți muzicieni valoroși. Am organizat prima ediție a concursului Jazz in the Park, avându-i în juriu și în echipă pe câțiva dintre cei mai importanți specialiști ai jazz-ului din țară, prilej cu care am descoperit câteva tinere trupe de viitor, cu care o să ne întâlnim pe scenă în anii care vin. De asemenea, am adus, ca de fiecare dată, câteva proiecte muzicale experiment, iar participanții le-au apreciat. Cel mai important dintre ele a fost concertul N.O.H.A., care a închis festivalul”, a completat Alin Vaida.

…şi versurile

Pe lângă concerte, festivalul a mai amestecat o serie de activități, cu ofertă nouă pentru trecătorii din parc: la Casino s-a desfășurat salonul de carte Bookfest Estival, British Council a adus în Parcul Central Reading Lounge, iar Fundația AltArt a venit cu pavilionul Future Fabulators – un oraș al viitorului și un loc de întâlnire pentru clujeni. De asemenea, Universitatea de Artă și Design a organizat The Art House – expoziții de pictură, sculptură și instalații la Clădirea UAD din Parcul Central. Aşa că lucrările studenţilor şi absolvenţilor au fost oferite, în parc, pentru cei interesaţi şi s-au lăsat descoperite, între dezamăgirea unora dintre vizitatori în legătură cu temele de şcoală, aprecierile altora, între surprizele şi analizele pentru noua generaţie de artişti ai Clujului şi “pariurile” celor de la UAD privind tinerele speranţe ale şcolii locale pe piaţa mondială.

Participanții la festival au găsit şi o zonă de joacă și un proiect de educație muzicală pentru copii – Jazz for Kids, o zonă de activități sportive pentru  familie, un spațiu dedicat educației participative, o zonă de întâlnire pentru bicicliști, cu un showroom de biciclete Pegas și Bosch eBike, o zonă de hamace și relaxare, târgul de artizanat Târguțu’ Vintage, food-court și terase. În acest an festivalul a găzduit și prima ediție a Concursului Jazz in the Park. Cele 20 de trupe tinere care au urcat pe special amenajata scenă Youth, dedicată Capitalei Europene a Tineretului, au fost evaluate de către un juriu format din Mircea Kiraly, Răzvan Metea și Pavel Pușcaș. Artista Teodora Enache a fost cea care a anunțat, de pe scena mare, câștigătorii concursului: trupa Funk’e Fetish la secțiunea Compoziție și trupa Hot Club de Cluj la secțiunea Interpretare.

Ediţie cu bani nordici

Ediția 2015 a Jazz in the Park este finanțată printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechteinstein și Guvernul României, precum și de FDSC, Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca.  Jazz in the Park este un proiect realizat cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local  Cluj-Napoca, sub egida
şi pentru susţinerea candidaturii oraşului Cluj-Napoca la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021. Festivalul este organizat de Fapte. Activitatea asociaţiei a început în 2006 cu organizarea de evenimente de carieră și a continuat cu dezvoltarea mai multor evenimente culturale. Alături de Jazz in the Park, Fapte organizează Târgul de Cariere,  rețea de evenimente de carieră din România și Republica Moldova.