Tags Posts tagged with "Serban Tiganas"

Serban Tiganas

Primăria spune că Târgul de Crăciun va fi frumos, după ce a fost concesionată pe 5 ani organizarea lui către o asociere de trei firme private (aceiași organizatori de până acum, într-o echipă puțin extinsă). Cât de legală este amenajarea lui? Președintele Ordinului Arhitecților din România spune că, dacă Târgul nu are autorizație de construire, atunci este în afara legii. ” Trucul e urm[torul: ei spun ca au autorizat evenimentul, care e pe alt filon legal. Dar asta nu exclude necesitatea de a avea autorizații de construire. Legea este foarte clară în acest sens”, a adăugat Țigănaș. Organizatorii Târgului, prin PR-ul acestuia, Alexandra Crăciun spun că există toate autorizațiile legale pentru amenajările din Unirii, fără să prezinte aceste documente.

 

“Dar cine e arhitectul? După lege trebuie să aibă autorizații de construire, chiar dacă sunt construcții temporare, semnate de arhitect. Dacă nu există arhitect, atunci Târgul de Crăciun este pe lângă lege. Mai trebuie și taxe plătite pentru autorizare, par evitate”, a atras atenția președintele Ordinului Arhitecților din România (OAR), arhitectul Șerban Țigănaș.

Acesta a adăugat că Legea 50/1990 cu modificarile ulterioare, referitoare la autorizarea construcțiilor e foarte clară. “Pentru construcțiile provizorii, temporare, rebuie emisă autorizație de construire. E evident că un patinoar, niște chioșcuri, cabane, tribune, conteinere, etc., sunt construcții. Deci trebuie autorizate. Legea specifică explicit ce condiții trebuie să îndeplinească elaboratorii documentațiilor. Ar fi trist ca tocmai primăria sa dea tonul la nerespectarea legilor referitoare la construcții. Trucul e utmatorul: ei spun ca au autorizat evenimentul, care e pe alt filon legal. Dar asta nu exclude necesitatea de a avea autorizații de construire”, a semnalat președintele OAR.

Despre legalitatea Târgului de Crăciun, Primăria a ținut doar să precizeze public că a concesionat organizarea târgului de Crăciun pe 5 ani către asocierea compusă din firmele BigTime Group, Paledris și Club Arena. (Decizia de concesionare a Tîrgului s-a luat prin hotărâre de Consiliu Local fiind justificată de Serviciul de Protocol al Primăriei de dificultatea cu care personalul se confrunta în a organiza târgul – ore suplimentare, etc). “Soluția câștigătoare propune un concept care urmează un model european de organizare a târgurilor
de Crăciun,fără conotații etnice, implementat și în alte orașe mari, precum Koln sau Glasgow.  Conceptul pune în valoare ansamblul statuar Matei Corvin, iar faptul că monumentul se află în centrul patinoarului oferă o protecție suplimentară acestuia și îl aduce în mijlocul clujenilor. Suntem convinși că noua amenajare a Târgului de Crăciun va aduce bucurie clujenilor și tuturor celor care ne vizitează orașul pe timpul desfășurării acestuia”, a transmis  Biroul Mass Media al Primăriei.

Biroul MAss media a transmis și o propunere cu amenajarea tîrgului de Crăciun semnată se societatea Studio 49, neasumată de niciun arhitect.

sursa: Primaria Cluj

Și specialistul pe comunicare al Târgului de Crăciun, a dat publicității o fotografie cu viitoarea amenajare a acestui târg, nesemnată de niciun arhitect.

Despre aceasta, Alexandra Crăciun (coordonator marketing și comunicare) a spus pentru Actualdecluj.ro că

“Fotografia este de fapt o randare pe calculator realizată de către Studio 49, firma de arhitectură care ne-a ajutat pe partea de amenajare. Am avut o echipă de arhitectură și un studio de design care ne-a ajutat pe partea de concept. Gosho Studio și Studio 49. Sigur că există toate autorizațiile necesare, primăria a transmis chiar astăzi un comunicat de presă cu poziția lor”, a meníonat Crăciu.

Numai că Primăria nu a precizat până la această oră dacă există un aviz de la Comisia de Monumente pentru amenajările din Piața Unirii (zonă protejată) sau o autorizație de constuire pentru acest târg.

Alexandra Crăciun, a mai spus, citată de media locală, că echipa de proiect  este formată din Mihai Oprean, coordonator eveniment care s-a ocupat de Târgul de Crăciun și în anii anteriori și Sergiu Liti, coordonator logistic și manager general. Echipa a mai fost completată de oameni de specialiști din zona de branding și design, după cum a arătat Crăciun. Referința vizuală a târgului a rămas cea folosită în anul 2016, respectiv logo-ul creat de agenția Kumpania.  „Designerul nostru Paul Bucovesan s-a ocupat de partea creativă. În ceea ce privește spațiul s-au făcut schimbări mari. Am vrut să aerisim Piața Unirii, motiv pentru care Gosho Stefanov și Ștefan Codescu au ales să așezăm vendorii pe aleea unde sunt în prezent terase. Alt element foarte important a fost mutarea patinoarului din poziția unde se afla în ultimii ani. Din punct de vedere tehnic a fost destul de complicat. Astfel, în acest an va fi poziționat în jurul statuii lui Matei Corvin. Scena va fi instalată pe latura dinspre Bulevardul Eroilor. Vor mai fi câțiva vendori în dreapta scenei. Pe latura dinspre Librăria Universității vor exista câteva elemente decorative și am gândit-o ca o zonă mai relaxată. Vor exista trei intrări. Absolut tot ce va exista în Piață este făcut de la zero, inclusiv design-ul standurilor”, a mai precizat Alexandra Crăciun, citată de Transilvania Reporter.

“Patinoarul în jurul statuii este un concept pe care l-am propus noi, ca organizatori, pentru a-i oferi o altă poziție față de anii anteriori. Noi considerăm că este o formulă mult mai dinamică. Este o practică internațională pe care am adaptat-o și noi. Statuia va fi delimitată de patinoar și putem asigura că nu va fi deloc afectată”, a mai fost o altă declarație a Alexandrei Crăciun, citată de aceeași sursă.

 

 

by -
2 659
sursa foto: Facebook

Cetățuia e un reper foarte important în Cluj, practic e « Acropola » orașului. Oferă o zonă istorică, cetatea austriacă, spații de promenadă cu perspective minunate, parc, locuri de joacă și sport. Are dotări comerciale pentru evenimente și alimentație, hotel și răspunde și zonei de locuit din proximitate.

Cetățuia este un loc deosebit aflat în suferință datorită lipsei de gestiune urbană și situației nefericite a proprietăților, în urma privatizarii hotelului Belvedere. Cetățuia mai suferă de probleme geologice, alunecări de teren, având o zonă destul de mare afectată și greu de folosit.

Cea mai importantă măsură a integrării Cetățuii în viața orașului este accesibilizarea ei. Bineînțeles aceasta ar trebui să o lege de zona centrală prin trasee, mai ales pietonale, bine făcute, multiple și atractive. Spre exemplu se vorbește foarte mult de refacerea legăturii prin « Podul Nemților » fosta pasarelă pietonală din fața fostei sinagogi în care funcționează acum Casa Tranzit. Astfel s-ar realiza un traseu continuu între parcul Caragiale, traversând strada Barițiu în locul cel mai favorabil, peste Someș și legând Aleea Scarilor în continuare, până sus la Pergola și mai sus la Belvedere.

În paralel cu această accesibilizare ar trebui refăcut accesul dinspre Grădina Centrală (parcul Mare) peste podul pietonal Elisabeta, pe traseul pe la locul fostei statui a împărătesei Sisi, alee actualmente surpată și greu practicabilă. S-ar putea asigura astfel un circuit de vizitare al Cetățuii dinspre vest spre est și invers. Mai mult, merită studiată o promenada pe cornișa Cetățuii până la Tăietura Turcului și zona Muzeului Etnografic al Transilvaniei, deschizând astfel un traseu inedit între mai multe zone de agrement urban, o duplicare a mișcarii în lungul Someșului, de data aceasta pe coama dealurilor care îl însoțesc…

Telegondola ? e o solutie pe care au mai încercat-o și alții și a funcționat cu mult succes in favele sudamericane, unde pur și simplu nu s-a putut introduce altfel infrastructura. Unii au făcut ascensoare pe șine cu cremalieră, ca la Budapesta sau Istanbul, alții, mai aproape de noi au realizat telecabine întocmai ca în munți, pe Tâmpa la Brașov de exemplu, cu mulți ani în urmă. Cred ca la Cluj diferența de nivel nu justifică o telegondolă, fiind totuși prea mica pentru un efort mecanizat de amploarea necesară: stație de plecare, stație de sosire cu parcări în apropiere, cu traseu liber și stâlpi pentru cabluri, traversarea rețelei de înaltă tensiune din lungul cursului Someșului, care practic nu permite decât dacă dispare ca ceva să traverseze prin aer peste râu, de pe malul sudic până pe Cetățuie. Poate că o altă formă de ascensor mai discretă, mulată pe versant, să fie o soluție care să îi ajute pe cei care urcă să o facă ușor. Dar cel mai important lucru este ca odată urcați să găsescă spații amenajate, atractive, coerente și eu cu asta aș începe…

sursa: SOS Parcul Est
Clujul are o particularitate care nu trebuie ignorată, acum când pentru toată lumea e evident că s-a construit paradoxal în ultimele decenii. Intravilanul mult prea mare a lăsat spații imense extrem de diluate, cu construcții răslețe, fără șanse de a coagula structuri urbane autentice și în același timp extrem de intensiv ocupat, acolo unde s-a construit, pentru profitabilitate. În acest context nu putem să nu observăm cele câteva suprafețe de natură capturate de oraș, care îi dau farmec și șanse de a evolua și spre calitatea spațiilor nou create, nu numai către cantitate. E vorba de pădurea Hoia, de pădurea Făget, de livezile de pe dealurile din nord și cele din sud est și de subiectul acestei discutii, ceea ce câțiva oameni preocupați de destinul orașului îl numesc Parcul est. Aici ne-am întâlnit duminică, la initiațiva unui deputat din Parlamentul României, peisagiști, biologi, arhitecți, urbaniști si activiști, pentru a revedea locurile într-o plimbare și a discuta destinele posibile ale acestui colț de natură. Senzația de oază, de plonjon în altă lume, m-a însoțit pe tot parcursul plimbării. De fapt e un spațiu abandonat, lăsat în voia naturii, dar și abuzat de cei care, parte din domeniul public sau privat, sunt în lipsă de idei sau pur și simplu nu vor să se complice. Se depozitează deșeuri de la reparațiile drumurilor publice. S-a creat un cimitir de mașini în pepiniera publică a orașului. Cei care vin mai des aici spun că seara locul e folosit spontan, dar asta nu înseamnă că e sigur. Am vorbit de un parc urban, cu biodiversitate, plante și viețuitoare, dar și oameni, pentru că asta însemnă un parc. Un potențial deosebit, dar ceva cu totul nou pentru exercițiul administrativ. Cum să faci un parc nou, echilibrat, atractiv, pornind de la ceea ce există, o porție de natură atât de valoroasă pentru oraț? In primul rând trebuie sa dorești, ceea ce se numește acum voință politică. Apoi trebuie să ai o strategie și mai apoi un proiect. Dar ca sa avem un parc de care să ne bucurăm într-un orizont de timp palpabil, studiile trebuie să înceapă acum.

*Acest text a fost scris de președintele Ordinului Arhitecților din România, Șerban Țigănaș, la provocarea Actualdelcuj.ro.

“Cabanele” montate în buricul Clujului la începutul primăverii cu scenă atașată și gestionate de o firmă privată – adică Târgul de Mărțișor – au fost calificate, după cum a spus public primarul Emil Boc, drept un standard de calitate acceptat și aplicat de primărie pentru centrul orașului, în ideea de a se ridica pretențiilor clujenilor, tot mai ridicate de la an la an.
Specialiști clujeni, arhitecți, chiar și simplii cetățeni au criticat primăria pentru modul de abordare. Unanim, s-a spus că amenajările temporare pentru evenimente în centrul Clujul trebuie alese prin derularea unui concurs de idei de către primărie.
Arh Szabolcs Guttmann, sursa foto: http://www.maszol.ro
Arhitectul Szabolcs Guttmann, președintele Ordinului Arhitecților – Filiala Transilvania: “E foarte clar că e kilometurl 0 și dacă la Bonțida care e la kilometrul 30 și nu știu cât de la kilometrul asta 0 au fost angajați unii dintre cei mai buni arhitecți pentru a amenaja trei zile de Electric Castle, ca să fie haios, atunci de ce în Cluj nu se poate la kilometurl 0 să fiecu o echipă aleasă, de ce nu, după un concurs în care să zici: am nevoie de următoarele  momente într-un an…De Crăciun, de Paști, de mărțișor, de vară cum să arate și să aibă cinci ipostaze și alea să fie un concurs generic. Apoi, cine e cel mai flexibil și cel mai deștept devine liderul de amenajări de centru Cluj. Și vom fi mândri de ei și de toată lumea. Noi facem niște mici pași să nu cumva…De ce? E o comisie, a ales, ei ne reprezintă, e cel mai simplu cu un concurs”.
Arh Eugen Pănescu, sursa Facebook
Arhitectul Eugen Pănescu: “Clujul și-a luat în primire spatiul public deschis și reconsiderat pentru utilizări multiple de puțin timp, sunt doar câțiva ani. Totusi, în scurt timp a devenit clară nu numai nevoia de o asemenea „scenă” ci și faptul că lucrurile se învață de către noi toți. Și progresul este vizibil, nu numai în fapte ci și în atitudine. Mobilarea temporară pentru evenimente va urma fără îndoială același curs, mai ales urmărită cu interes de noi toți. Sunt convins că în următorii ani nivelul estetic poate crește și că la Cluj se pot amenaja evenimente cu mobilier dedicat. Situația de acum indeplinește doar câteva criterii de funcționalitate prin adăpostul oferit de căsuțe însă nu este mulțumitor estetic. Propun culegerea opiniilor cetățenești, a cerințelor tehnice și legate de expozanți și vânzători la diferite evenimente, descrierea funcționării și nevoilor acestor evenimente, modularitatea, usurința în montare/demontare și depozitarea mobilierului și transformarea acestor informații într-o temă de concurs pentru mobilierul specific Clujului. Apreciez deschiderea administratiei pentru achizitia unui concept și a unui produs de calitate prin metode competitive. Concursul merită organizat în 2017 și pus în practică în 2018”. 
Arh Silviu Medeșan, sursa foto: www.meetup.com
Silviu Medeșan, arhitect doctorand la Facultatea de Arhitectură din Cluj şi „visiting PhD student” la Universitatea din Sheffield, UK: “Din punct de vedere estetic căsuțele sunt sinistre, pur şi simplu arată ca niște căsuțe banale de Kürtős kalács: provincial, cu materiale care arată ieftin – probabil sunt cumpărate la prețul cel mai mic de la Dedeman. Din perspectiva mea de arhitect cu experiență de 8 ani, nu există nici un „concept unitar” în amenajarea Pieței Unirii de Mărțișor. Cred că Primăria ar trebui să lase specialiștii să se exprime în privința esteticului și să întrebe utilizatorii (artiștii şi meșteșugarii) în privința funcționalității acestor standuri și apoi să ia o decizie care favorizează comunitatea locală, nu un privat din alt oraș. Standurile pe care le deține Asociația Meșteșugarilor din Cluj arată mai bine decât căsuțele firmei ploieștene. Câteva reparații de structură și înlocuirea prelatei gălbui cu un material în culori mai vii ar schimba complet „look”-ul lor actual. Dar problema nu e doar „estetică”, așa cum încearcă Primăria să ne-o împacheteze. Evenimente precum Târgul de Mărțișor creează valoare locală pe care un privat o deturnează și o transformă în profit. Asistăm nu doar la o complicitate public – privat în favoarea privatizării temporare a spațiului public clujean, ci şi la o distrugere sistematică a vieții orașului: prin intermediari care subînchirierea spațiul clujenilor, cresc prețurile produselor vândute în centrul Clujului (mărțișoare în acest caz), producătorii locali nu sunt încurajați să continue (pentru că practic rămân cu mai puțini bani in mână după plata chiriei). Într-un cuvânt, sunt încurajate “chinezăriile”. Clujeanul pierde 3 lucruri: accesul la propriul spaţiu public, bani pentru produsele cumpărate pe același spațiu public şi (poate cel mai de preţ lucru) vibrația autentică a orașului. Vibrație care pare atât de inefabilă dar poate fi speculată cu succes și transformată în profit privat. Tot acest proces susținut din plin de Primăria Cluj se numeşte gentrificare, este un fenomen global al orașelor prospere la care specialiști din numeroase domenii încearcă să răspundă. Nu există încă un răspuns la cum putem face ca orașele noastre să rămână la fel de frumoase şi în același timp incluzive. Un rol important în încetinirea acestui proces îl poate avea, cu siguranţă, administraţia locală, dacă ar fi cu adevărat în interesul clujeanului de rând”.

sursa foto: Facebook

Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism se înnoiește.

Asta e foarte bine, pentru că structura comisiei actuale, care a lucrat până în prezent din 2008, nu respecta nici prevederile legii 350, a urbanismului și nici logica funcționarii ei. Comisia a avut în componenșă primarul și viceprimarii și a fost condusă de primar în toți acești ani, deși este o comisie consultativă pe lângă arhitectul șef și trebuie condusă de acesta. În plus concepția după care a fost construită în lege este aceea de comisie de specialiști, de experți în profesie și nu de politicieni sau persoane cu responsabilități administrative, la vârf. Din păcate Consiliul local nu a sesizat niciodată în toti acești ani faptul că la Cluj-Napoca funcționează o comisie tehnică atipică.

Este deci un pas spre normalitate și legalitate.

Porblema care se pune acum este a calității noii comisii, care rezultă din calitatea profesională și experiența membrilor săi.

Organizațiile profesionale și universitatea sunt îndreptățite să facă propuneri pentru această comisie. Problema este că viitorii membri trebuie să facă un dublu sacrificiu, conform legii și practicilor: nu vor fi remunerați, deci vor lucra multe ore pe lună pentru a procesa toate planurile urbanistice și proiectele publice fără a beneficia de vreo resursă pentru acest efort; nu vor putea avea contracte cu primăria, fiind, după noua OU 100 în incompatibilitate și vor semna o declarație pentru evitarea conflictelor de interese în acest sens. Din primul sacrificiu rezultă ca cei care vor lucra în comisie ar trebui să fie oameni generoși, cu câștiguri bune, care își permit să ofere orașului experiența lor. Din a doua cerință rezultă că dacă vreunul dintre ei are la acest moment un contract cu primăria este incompatibil, deci neeligibil și că pe viitor nu va putea oferta, licita, contracta sau participa la concursurile de arhitectură și urbanism pe care le pregătește municipiul.

Dincolo de aceste aspecte vreau să sper că atât organizațiile cât și Consiliul local se vor gândi la oameni cu experiență în urbanism, cu multe planuri urbanistice de calitate realizate, mai ales la Cluj și cu realizări teoretice, cercetare, articole tematice publicate, sau altfel spus notorii în urbanism. Nu ar fi rău să primim în această comisie profesioniști care au câștigat premii de arhitectură și urbanism, recunoscuți de profesie. Ar fi primul criteriu pe care l-aș analiza. E nevoie de un profil profesional și moral serios pentru misiunea aceasta. Mai mult, ar fi foarte bine ca cei propuși de organizații să beneficieze de sprijinul larg al celor care îi propun, deci să beneficieze de încrederea membrilor acestor organizații, care sa îi recunoască și să le acorde un astfel de mandat. Astfel ar trebui ca OAR, UAR și RUR să comunice propunerile lor către membri organizației, dând posibilitatea acestora să reacționeze prin susținere, sau din contra, dacă, din păcate ar fi cazul. Universitatea ar trebui de asemenea să își susțină candidații prin decizia consiliului profesoral și, de ce nu a rectoratului universității, pentru ca cei propuși să beneficieze de greutatea suportului instituțiilor din care provin. Personal sunt de părere că și UBB ar trebui să facă propuneri, chiar dacă nu are facultate de arhitectură și urbanism, dar are specialiști în geografie, economie, administrație, si mai ales sociologie, toate specialități care fac parte din domeniul urbanismului și planificării spațiale.

În speranța că propunerile care vor fi făcute sunt cele mai bune și că vor exista profesioniști care să renunțe la contracte publice și să își dedice eforturile unei construcții foarte importante pe lângă arhitectul șef al municipiului, atrag atenția atât opiniei publice cât mai ales primăriei și consiliului local că a audia aceste persoane și a le observa reputația, notorietatea și mai ales realizările este fundamental. În caz contrar vom avea o comisie care fie va fi dominată de cei experimentați și nu va fi o adevărată întâlnire de puncte de vedere fundamentate, fie va consta dintr-o perioada de stagiatură pentru cei care se vor întâlni în premieră cu problemele total nelipsite de dificultate ale tranziției urbane și implementării strategiilor de dezvoltare și gestiune urbană.

*Acest text a fost scris de președintele Ordinului Arhitecților din România, Șerban Țigănaș, la provocarea Actualdelcuj.ro, înainte ca noua componență a CTATU să ajungă pe masa Consiliul Local Cluj-Napoca. Țigănaș a mai spus că nu dorește să comenteze propunerile făcute de organzațiile profesionale, însă a apreciat că multe dintre le nu sunt strălucite mai ales că mulți dintre cei nominalizați nu au experiență și în domeniul urbanismului.

“Someșul este bulevardul nostru de 15 kilometri și merită lucrat pe el”. Este ceea ce spunea Șerban Țigănaș, președintele Ordinului Arhitecților din România (OAR) despre ultimii ani în care oameni de bine (arhitecți, civici, organizatori de festivaluri) au pornit o serie de proiecte care să îi aducă pe clujeni mai aproape de apa care travesează orașul- Someș Delivery, proiecte de amenajări ale malurilor făcute de studenți, festivalul Someșului, jazz pe plaja din Grigorescu cu vedere la râu, etc.

Acum, această concluzie a fost îmbrățișată și de primărie care chiar este pegătită să lanseze concursul de soluții pregătit în parteneriat cu OAR-Filiala Transilvania pentru realizarea unui “Plan integrat de dezvoltare pentru malurile râului Someșul pe parcusul municipiului Cluj-Napoca”. Acest plan, o practică curentă pentru alte țări, va fi cel care va garanta dezideratul din Planul Urbanistic General – întroarcerea orașului cu față către Someș – dar și schimbarea feței nu doar a malurilor ci și a zonei de influență a râului în anumite puncte din Cluj.

Consilierii locali vor discuta la ședința ordinară din 20 decembrie un proiect de hotărâre privind stabilirea cuantumului premiilor pentru concursul de soluții care are ca punct central râul Someș. După această etapă, administrația locală urmează efectiv să lanseze acest concurs, în SEAP, așa cum a făcut recent și cu cel pentru redeschiderea Turnului Pompierilor.

Potrivit proiectului de hotărâre de pe ordinea de zi a ședinței, premiile la concursul dedicat Someșului sunt de peste 1.680.000 de lei. Adică, premiul I, de 1.577.345 de lei, va fi reprezentat de contractul de proiectare, premiul II va fi de  60.000 lei, iar premiul III – 30.000 lei plus va fi acordată și o mențiune specială de 15.000 lei.

Potrivit arhitectului Dan Clinci, cel care s-a ocupat de tema concursului pentru Someș din partea OAR-T, a menționat că cerința este ca planul să cuprindă nu doar malurile de contact cu apa ci și zona influențară de râu (cum ar fi de exemplu plaja din zona cu blocuri a cartierului Grigorescu). “Practic, acest plan va aduce în concret un regulement specific pentru utilizarea malurile râului, mult mai clar decât ceea ce s-a prevăzut în alte documente strategice – PUG, Plan de Mobilitate, etc. Vom cere ca echipele care vor participa la concurs să studieze potențialul întregii zone străbătute de râu, dar și să vină cu o serie de propuneri detaliate pentru niște puncte de interes arzătoare din Cluj-Napoca. Căutăm un fel de viziune futuristă, adică propuneri care să arate cum trebuie procedat dacă se dorește să se facă ceva bun în zona râului. E vizată și zona neexploatată a Someșului din cartierul Grigorescu, cea din zona industrială sau cea de la Armătura, etc”, a menționat Clinci. Arhitectul a spus că planul e un produs neobișnuit pentru România, dar prin faptul că el a fost pornit în Cluj face din oraș un pionier în țară și îl apropie de ceea ce se întâmplă în afara țării. “Noi am reușit împreună cu primăria să lansăm deja concursul pentru redeschiderea și reabilitarea Turnului Pompierilor. La anul și Consiliul Județean va lansă un concurs de soluții pentru extinderea parcului etnografic din Hoia. De asemenea, primăria vrea să lanseze și acest concurs pentru planul Someșului. În acest context este nevoie de o structură calendaristică care să permită concurenților să poată lucra și să participe în număr cât mai mare la toate aceste concursuri”, a mai spus Clinci.

Cu planul odată realizat, primăria va putea să se ocupe și ea – în cazul zonelor publice de pe maluri – de o serie de proiecte prin care să îi aducă pe clujeni mai aproape de râu.

“Someşul are fluctuaţii mari de debit, e greu de stăpânit. Nu s-a construit foarte tare pe Someş, pentru că era năbădăios, în secolele XIV, XV clujenii se fereau de Someş, Clujul nu a fost un oraş construit pe apă, ci lângă apă. Clujenii ştiau că au totuşi nevoie de apă, aşa că au făcut Canalul Morii, o formă de Someş controlat. Ne dorim acum apropierea de apă, există proiecte în lume, în China, în Ljubljana, cu feluri inventive de a folosi malurile apei – ca să stai aici, să dormi, să dansezi, să mănânci. Pentru un astfel de obiectiv, cred că avem nevoie de un mod de a gândi radical – cu ştranduri pe zone de mal, construire de amenajări pentru un Someş primitor, pe malul Someşului, e timpul să ne gândim la dezvoltare pe maluri, nu doar la pus de băncuţe. E cazul de soluţii radicale. Şi podurile şi pasarelele pot arăta altfel. Pot apărea și unele noi pe care ni le dorim. Una pietonală în Grigorescu. Alta în centru și vorbim de podul Nemților care a existat.  Şi toate acestea trebuie făcute prin concurs internaţional, prin colectare de idei din toată lumea”, a mai spus arhitectul Dan Clinci.

Someșul a reintrat în vizorul primăriei odată cu noul PUG care a prevăzut reglementări urbanistice care, odată urmărite și impuse de primăriei, să genereze o întoarcere a orașului cu fața către râu (multe dintre construcțiile realizare pe malul râului sunt cu spatele la acesta). În plus, o serie de civici, organizații, arhitecți au propus manifestări sau amenajări pe mal de apă pentru a atrage atenția primăriei asupra potențialului imens pe care îl are Someșul dar și pentru a-i convinge pe clujeni să utilizeze malurile. S-a amenajat o plajă în cartierul Grigorescu unde s-au făcut, din 2015, evenimente diverse. S-a organizat și manifestarea Someș Delivery (două ediții) evenimentul care aduce proiecte şi evenimente pe mal de apă (în mai multe zone cu potențial) şi câteva locuri de stat cu şanse să rămână o vreme ca să fie folosite de clujenii care vor să se adune aproape de râu. Anul trecut s-a organizat chiar un festival dedicat râului și generat de Asociația care a pregătit dosarul de candidatură a Clujului la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021. În acest dosar, Someșul a fost piesă centrală pentru a genera dezvoltare urbană. Chiar dacă nu a câștigat acest titlul, Clujul și-a asumat (cu susținerea financiară de la primărie și Consiliul Județean) să continue proiectele din acest dosar.

Președintele OAR, arhitectul Șerban Țigănaș, spune că la Cluj s-a înțeles demul că Someșul este “bulevardul orașului”, dar că lucrurile s-au mișcat mai greu pentru că în această ecuație, primăria, deși a acceptat ideea, a acționat câteodată (de exemplu proiectul stopat după proteste pentru sacrificarea verdelui și trotuarelor de pe malul Splaiului Indepenței aferent Someșului în favoarea circulației mașinilor) ca “un fel de Dr Jekyll and Mr Hyde”, adică ca și cum ar fi propriul dușman, ca și cum cu o mână a dat și cu o mână voia să ia ce a dat.

Chiar civicii de la Someș Delivery au subliniat că nici până în ziua de astăzi administrația locală nu s-a sinchisit să facă niște treceri de pietoni (unele acceptate chiar) pentru a lega oamenii de râu în anumite zone.

Chiar dacă mai e de lucrat pentru ca primăria chiar să susțină cu adevărat proiectele asumate pentru a integra râul în oraș, specialiștii clujeni salută faptul că instituția a făcut pașii spre organizarea concursului pentru Someș.

Nu e (doar) loc de festival! E râul care ne străbate oraşul. Ce facem cu el?

Au dispărut gradenele de lângă Someș. Urmează copacii de pe Splaiul Independenței. Luați-vă ADIO, faceți ultimele poze!

FOTO/ VIDEO Aşa au arătat malurile Someşului timp de două zile. Ce rămâne după Someş Delivery II

Someşul Capitalei Culturale: “aquapark” pe mal de apă şi studii despre traseul râului, în 13 august

“Campanie electorală pentru Someș!” Râul a primit anul acesta un festival, dar e jegos, plin de gunoaie și PET-uri. Ce termene și soluții au autoritățile

FOTO Ce se întâmplă când Someşul e pus pe harta evenimentelor. Cifrele “Capitalei Culturale” de pe mal de râu

Barca pe valuri plutește ușor. În curând, pe Someș, aproape de Parcul Feroviarilor

 

 

 

 

Turnul Pompierilor, unul dintre punctele splendide de belvedere ale Clujului, și-a deschis porțile de fier pentru câteva ore, sâmbătă de dimineață. Cu o vizită care să pregătească o nouă poveste a acestui Turn care trebuie să rezulte în urma concursului de soluții lansat la începutul lunii decembrie de proprietarul clăririi, primăria clujeană. Concursul are ca dată limită ziua de 26 ianuarie 2017 și urmează să fie jurizat la început de februarie. Primele trei locuri vor fi premite, cu bani, de la bugetul local, iar propunerea de pe locul I ar urma să fie implementată de primărie pentru ca turnul să fie un punct de atracție pentru turiști dar și pentru clujeni.

 

Turnul Pompierilor din Cluj se află pe strada Tipografiei, în apropierea pieței Mihai Viteazul din Cluj-Napoca. Pe o străduță cu trotuare minuscule, lângă Canalul Morii (pietonalizat, dar plin de mașini parcate), la fel de plină de mașini. Între acestea, un grup mare de curioși priveau sâmbătă de dimineața Turnul special al Clujului, unul dintre puținele care s-a păstrat din perioada medievală (alături de turnul Croitorilor deja reabilitate și aflat în proprietate primăriei, sau de Turnul Pielarilor/Pantofarilor din curtea viitorului centru cultural de artă de pe Avram Iancu nr. 1, proprietatea artistului Adrian Ghenie). Dintre mașinile parcare vizavi de turn, arhitectul Dan Clinci, cel care s-a ocupat de scrierea temei de concurs pentru punerea în valoare a Turnului Pompierilor, a încercat să provoace clujenii, în special pe proiectanți, să privească și să viziteze acest turn, înainte de derularea respectivului concurs.

“Istoria turnului începe în secolul XV, odată cu edificarea celei de-a doua incinte fortificate a orașului Cluj. A servit și pentru accesarea apei din Canalul Morii când era deținut de lăcătuși. Poarta de la strada Tipografiei avea un corespondent în partea de nord, spre Canalul Morii, unde în prezent turnul e înclus în țesătura urbană. Localul de lângă îl înconjoară pe două laturi. Poarta de nord a fost închisă în baroc. Sperăm acum să îl avem și în forma lui de trecere. Turnul parcurge mai multe faze. Avem faza neoclasică de sus, suntem în secolul XIX. Se schimbă complet inclusiv structura. Se trece la structură de cărămidă tencuită. Piesa de sus apare în niște desenele lui Pakey Lajos, edilul orașului din secolul XIX. Faptul că îl desenează alături de altedouă  lucrări ale sale ne face să ne întrebăm dacă nu e chiar un Pakey Lajos. Nu e un monument de amploare, evident. E intersant că are o stratificație istorică și reprezintă o contrucție de nivel administrativ, nu una de amploarea unei catedrale. Scopul nostru e să încercăm să îl revalorizăm. Dacă ați observat, dacă nu vă invit să faceți niște spirale prin țesutul orașului, e greu remarcabil din cauză că e îngust și interiorul e destul de greu de citit  sau de inclus în amintirile clujenilor. Puțini dintre noi s-au încumetat să se aventureze aici, cu riscul să fie măturați de mașini, ca să se uite uite la el. Cât de grozav ar fi de admirat fără cutiile de tablă din jurul lui”, a sinterizat arhitectul Dan Clinci câteva momente din istoria turnului și câteva deziderate pentru proiectanții care vor spune noua poveste a Turnului Pompierilor.

img_6837

img_6838

img_6839

Indiferent care va fi această poveste, ea trebuie să fie una “pietonală”. O altă perspectivă indicată de arhitect presupune legarea turnului de zona în care acesta se află: o pietonală pe Canalul Morii care încă nu și-a găsit o funcțiune, străduțe cu case istorice încă pline de mașini. Recomandarea fiind ca întreaga zonă să primească funcțiuni pietonale ceea ce ar duce și la relansarea celorlalte case din zonă, multe dintre acestea nefolosite în prezent. În timp ce arhitetectul trezea apetitul publicului, povestea se întrerupea de șuieratul unei mașini care tranzita străduța îngustă.

Arhitectul a deschis și poarta de fier construită în anii 60 și a invitat curioșii, înăuntru, în grupuri de 20 de persoane așa cum a cerut Inspectoratul pentru Situații de Urgență și cum s-a procedat și anul trecut când turnul a mai fost deschis odată în Capitala Tineretului pentru o proiecție specială de lumini.

De jos, de pe strada Tipografiei, se pot depista vârstele construcției: medieval, neoclasic, modern adică piatră, cărămidă și o căciulie de sticlă, pe terasa obiectivului. De sus, el spune povestea incintei fortificate a orașului Cluj. Interiorul este de beton, cu scări incomode, înguste și abrupte care amintește de istoria recentă. Câteva instalații de pe etajele create din betoane trădează funcțiunea pe care acesta a avut-o înainte de a-l prelua actualul proprietar, primăria – muzeul al pompierilor. De asemenea, tot în interior se mai pot depista și alte urme ale unor instalații făcute în cele câteva momente din ultimii ani când turnul s-a deschis temporar publicului pentru vizitare.

La parter, se poate depista conturul porții de nord, închise, ale turnului și este afișat un scurt istoric. La intrare, deja, după poarta de fier, s-a format o coadă consistentă în spatele primului grup de 20 de oameni care s-au aventurat pe scările cu balustradă roșie.

sursa foto: T.F.
sursa foto: T.F.

La primele etaje e întuneric, la cele superioare, ferestrele care dau în străduțele din jur lasă să se depisteze mai bine recele din interior. Penultimul etaj e complet scăldat în lumită și lasă să se vadă pe perete două planșe cu “bulgării de zăpadă”, rezultatul unui alt concurs (lansat de o firmă privată în parteneriat cu primăria) pentru iluminareafestivă a unui spațiu public din Cluj, Piața Mihai Viteazu din vecinătatea turnului. Căștigătorii acestui concurs sunt prezenți la vizita din turn în căutarea unei povești pe care să o spună la concursul lansat de primărie pentru reintroducerea Turnului Pompierilor în circuitul cultural și turistic al Clujului.

img_6853

 

sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan

img_6861

img_6862

Au venit în turn chiar și alți tineri arhitecți care în anii trecuți se ocupau cu facerea Zilelor Arhitecturii. Plus alți proiectanți, tot tineri, cunoscuți de la susținerile din primărie, la ședințele Comisiei de Urbanism. Au fost prezenți și arhitecți din București, chiar de la birouri mari, dar și proiectanți din Oradea. Dan Clinci a mai ținut să spună, înainte de accesarea ultimului nivel al turnului, cel cu belvedere, că acest soluții pentru reamenajarea turnului pot chiar îndrăzni să taie toate betoanele din interior, așa cum s-a întâmplat în cazul unui alt turn reabilitate din Cluj – cel al Croitorilor. Sau să combine vârsta actuală cu trecutul medieval sau neoclasic.

“Pe acești tineri ne bazăm la concurs. Ei nu sunt plictisiți, de la ei poate veni nebunia, ca să zic așa plastic. Adică ideile inedite și bune pentru revalorizarea Turnului. Mă bucur că sunt foarte mulți arhitecți tineri prezenți și sper ca toți să participe la concursul din ianuarie și să facă propuneri”, a mărturisit Dan Clinci.

sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan

Sub căciulia de sticlă, cu geamuri sparte și sprijinite cu placaje sau mobilier de lemn, arhitectul (care s-a ocupat din partea Ordinului Arhitecților de facerea temei de la concursul de soluții lansat deja de primăria pentru redeschiderea Turnului Pompierilor) deschide ferestrele și lansează o altă provocare: obiectivul e un punct ireproșabil de belvedere asupra orașului, din care se poate recrea vizual întreaga incintă fortificată a Clujului medieval.

Arhitectul începe să povestească despre belvederea care se întrevede de pe terasa turnului. Prima tentativă a poveștii nu reușește. Intervine un apel telefonic de la Șerban Țingnaș, președintele Ordinului Arhitecților din România și membru în juriul concursului. Țigănaș e jos și se interesează unde a ajuns turul. Dan Clinci îl invită sus, sub căciulia de sticlă.

Până să ajungă și Țigănaș, reușește să treacă în revistă conturul medieval al Clujului și să recomande perspective de abordare pentru cei care vor face propuneri la concurs.

Aflăm, odată cu apariția președintelui Ordinului Arhitecților din România, ajuns sus, că el a fost cel care a bătut primul cui în gândirea municipalității pentru a aduce ideea de concurs cu scop – redeschiderea turnului.

“A fost acum 20 de ani”, subliniază Țigănaș. Arhitectul a spus că primele proiecte interesante privind valorificarea Turnului Pompierilor au rezultat în urma unei teme de proiectare fixată pentru anul doi, când la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj s-a făcut primul schimb de studenți cu o universitate din Anglia. “7 studenți de la Cluj au făcut schimb de identități cu englezii. Pentru o lună jumătate ei au stat acolo, iar cei care au venit au lucrat aici cu noi. Ne-am întâlnit cu arhitectul care în anii 80 a realizat un proiect pentru turn care nu a fost terminat. Se dorea atunci ca turnul să devină observator. Ei au zis astronomic. Ce să observi? Ce e mai deasupra? Ce e dedesubt? Pe vremea aceea se știau foarte puțin despre poluarea luminoasă și că stelele nu se pot observa din orașe din pricina poluării luminoase. Atunci, arhitectul Gheroghe Vais, căci despre el este vorba, a scris o temă de proiectare pentru studenții noștri printre care și englezii de care spuneam: să gândească un planetariu în combinație cu un observator astronomic. Zis și făcut. Am lucrat cu toții. Era un proiect de anul II. Englezii au spus din prima că turnul poate mai mult decât atât. Parcă (g)astronomia nu mai e singura direcție posibilă. Au făcut niște proiecte extrem de interesante care s-au abătut complet de la tema cu planetariul și observatorul. A fost primul contact intens cu Turnul. De aici se pot observa calitățile spațiului. Acum, concurenții, pornind de la o temă pe care o dau proprietarii, primăria, pot să vină să propună să se facă ceva cu acest turn. O dată de Zilele Arhitecturii, acum vreo 7-8 ani, aici s-a cântat la vioara, s-a mâncat brânza și s-a băut vin bun pe această terasă”, și-a amintit Țigănaș.

Arhitectul a mai amintit că Ordinul Arhitecților a avut o tentativă de a prelua Turnul, înainte ca acesta să ajungă în proprietatea primăriei, de la pompieri. La fel ca Dan Clinci și Țigănaș a ținut să ofere ca exemplu de restaurare un alt turn din Cluj reabilitat deja, cel al Croitorilor, de pe strada Baba Novac, cu proiect realizat de echipa Planwerk, sub bagheta arhitectului Adrian Borda, proiect lăudat și multipremiat. Țigănaș a spus că respectivul turn a fost golit de betoanele din interior și i s-a administrat o stuctură reversibilă metalică care oricând se poate demonta în cazul în care se dorește o altă funcțiune pentru respectivul obiectv. “În câteva ore se poate face din el scut antirachetă pentru că miezul e demontabil”, a glumit arhitectul.

Concursul pentru revitalizarea Turnului Pompierilor a fost lansat la începutul lunii decembrie și are ca dată limită de predare a propunerilorziua de 26 ianuarie 2017.

Organizatorul concursului este Ordinul Arhitecților din România prin Filiala Teritorială Transilvania, în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România, iar promotorul concursului este Primăria Municipiului Cluj-Napoca, cea care este actualmente proprietarul și administratorul obiectivului, urmând să devină beneficiarul proiectului final. Revitalizare turnului presupune atât restaurarea a ceea ce există cu valoare patrimonială, refuncționalizarea și amenajarea obiectivului, cât și pietonalizarea străzii Tipografiei pe porțiunea din fața Turnului.  Concursul e deschis şi pentru specialişti din afara ţării, dar participarea unor arhitecţi străini e însă discutabilă, având în vedere că acest concurs nu are documentaţia tradusă în limba engleză.

Citiți mai multe detalii:

S-a lansat concursul pentru Turnul Pompierilor. Care sunt cerinţele, care sunt termenele şi cine sunt “judecătorii

 

 

Avem avantajele Universității, a creativității/inovației, a participării prin grupurile de experți. Și multe strategii făcute a la carte. Suntem o voce și o capitală a protestelor. Am pierdut însă un titlu european în fața principalului competitor din regiune, identificat și strategic, Timișoara. Avem și o administrație care vrea să continue programul cultural și despre care universitarii spun că a înțeles că trebuie să fie facilitator în dezvoltarea orașului și nu se mai erijează în far călăuzitor. Universitățile de aici, însă, au nevoie de o mirodenie care să le ajute să-și utilizeze potențialul pentru oraș. Iar primăria de alt condiment care să o facă să rezolve problema socială a orașului, Pata Rît, dar și să pună în aplicare proiectul de guvernață locală din Cluj.  Așa ne-am apropia de un Cluj ideal.

Răspunsuri privind parcursul către un oraș ideal au fost găsite de trei specialiști veniți din zona administrativă, universitară și a urbanismului, într-un dialog moderat de un președinte al arhitecților, în cadrul unei dezbateri privind provocările actuale în dezvoltarea orașelor din cadrul Conferinței Arhitecture 2016 care a avut loc în 6 octombrie la Cinematograful Florin Piersic.

DESPRE CLUJUL IDEAL

Idealul s-ar obține prin controlul dezvoltării, iar administrația ar trebuie să fie un facilitator care să pună actorii la masă și să genereze scheme operative pentru mai departe. Dar și prin asigurarea calității vieții în oraș, de la regenerări în cartiere, la îmbunătățirea condițiilor de locuire. Și trebuie să se gîndească macro.

Inginerul Pietro Elisei de la Urbasofia, cei care au făcut Strategia Zonei Metropolitane Cluj, spune că idealul se leagă de dezvoltare iar asta se obține prin definirea unor scheme operative, la nivel regional. “Orașul trebuie să se axeze asigurarea calității la nivel de locuibilitate, pe regenerarea cartierelor de blocuri, pe universități. Indiscutabil cultura și inovarea aduce dezvoltare. Schema propusă de noi în staregia Zonei Metropolitană cuprinde un pas, guvernanța. Trebuie, cu instituțiile și actorii care au interes, să definim niște scheme operative care să ne permită să ajungem departe și să controlăm dezvoltarea. Ca sfaturi de guvernanță ne-am gândit și la un dilog cu resursele financiare, dialog creativ între nevoile la nivel local și centru. Asta va face din Cluj să fie cel mai important oraș între Budapesta și București. E o viziune realistă, spunem noi”, crede Elisei.

Ovidiu Cîmpean, director în primăria clujeană, are chiar un procent pentru ideal, adică 60-70% din proiectele incluse în stategiile orașului să fie realizate. “Idealul este acela în care vom reuși să aplicăm și să promovăm proiectele din cele trei strategii, cea de dezvoltare (proces de 2 ani de zile), planul de mobilitate (1 an și jumătate), strategia zonei metropolitane (un an). Dacă la finalul perioadei de implementare vom reușit să realizăm 60-70% din proiecte ne vom atinge idealul să fim pe locul 1 la calitatea vieții în România, să fim principalul pol între București și Budapesta, între Kiev și Bbelgrad. Să ajungem un pol economic, un pol în inovare și să avem o administrație din ce în ce mai transpareantă, care conclucrează cu societatea civilă”, afirmă Cîmpean.

În schimb, profesorul universitar Călin Hințea, coordonatorul Strategiei de Dezvoltare pentru Cluj-Napoca 2014-2020, e de părere că orașul ideal e legat de calitatea vieții, atât ce ai ca servicii cât și cum te simți în comunitate. “Administrația modernă nu mai e farul călăuzitor ci trebuie să fie facilitator pentru că expertiza într-un oraș cum e Clujul este extraordinară”, sublinază Hințea.

CE OBSTACOLE EXISTA PENTRU ATINGEREA IDEALULUI

Relațiile între oraș și comunele învecinate nu sunt cele mai fericite, orașul nu-și recunoaște problemele sociale și de mediu cum e Pata Rât, nu are politici corelate la nivel metropolitan sau nu va reuși să-și joace avantajele competitive. Sunt câteva dintre problemele reale indicate de cei trei participanți la discuției când vine vorba despre piedicile din calea dezvoltării Clujului. Cadrul legislativ, poziția geografică a orașului sau rata șomajului ar putea întregi lista obstacolelor văzute de Elisei, Cîmpean și Hințea.

“Pe toată scara metropolitană, relațiile între municipalități trebuie îmbunătățite ca să devii întra-adevăr arie metropolitană. Nu e o prblemă doar la Cluj, e și în Europa. Mobilitatea e o altă problemă. Nu trebuie să o studiezi doar la Cluj ci metropolitan, inter regional. Cu problemele de mediu avem încă o chestiune care nu s-a rezolvat aici și o probmă de natură socială, Pata Rât. Încă există la Cluj aceste pungi de sărăcie urbană care ajung greu pe agendă locală. Există o distanța între agenda politică și nevoile reale. De aceea și planificarea trebuie să fie negociată”, consideră Pietro Elisei.

“Noi am indetificat că principalul competitor al Clujului la nivel național este Timișoara. Ei au  anumite avantaje pe care noi nu le aveam, noi avem avantaje pe care ei nu le au. De obiecei pericolele vin din afara mediul în care funcționezi. Cum te plasezi în competiție și cum ești conectat la nivel europen. Corelarea politicilor la nivelul Clujului metropolitan reprezintă un pericol. Incapacitatea de a ne juca avantajele competitive pentru că asta trebuie să zică strategia, că faci ceva diferit față de comperitorii tăi sau că faci ceva mai bine. Atunci trebuie să ne simulăm avantajul competitiv și să acționăm unde e posibil. Pierdem cursa tehnologiei, dar câștigăm la calitatea vieții, la educație. Clujul este un oraș cu care ne mândrim dar are probleme de incluziune pentru că avem groapa de gunoi. Un oraș în dezvoltare atrage probleme de siguranță. Unde crește bogăția, apar aceste probleme pe care nu le aveam înainte”, este de părere Hințea.

“Undele probleme provin din cadrul legislativ la nivel național, există neclaritatea de definire a zonelor metropolitane la nivel național care se traduce printr-o complexitate și practic e aproape imposibil să avem o instituție care să guverneze zona metropolitană în condițiile date. Un alt exemplu pe care-l pot da este cel cu renovarea clădirilor din zona centrala, abia de la 1 ianurie s-a modificat legea și putem să impunem impozit 500% pentru cei care nu le întrețin. Unul dintre cele mai mari pericole e legat însă de forta de munca. Avem somaj sub 1%, tot mai greu se găsește resursa umană. Avem în metropolă comune mari dar în aceste zone mobilitatea e redusă, calitatea locuirii e slabă. Așa suntem obligați să dezvoltăm zona metropolitană ca să creștem și forța de muncă. În ceea ce privește mobilitatea, suntem pe valea Someșului, pe est-vest, e imposibil sa creăm infrastructură”, spune și Cîmpean.

RESURSE PE CARE LE AVEA PENTRU A DEPĂȘI OSTACOLELE ȘI A NE APROPIA DE IDEAL

Clujul, un oraș cu cedibilitatea și cultură, ar trebuie să dea un exemplu și să impună politici locale care să genereze schimbarea și dezvoltarea orașului. Pentru că are resurse puternice care, bine folosite, pot aduce rezultate vizibile în comunitate. “Axa IV de finanțare, cea mai importantă pentru dezvoltarea din România, e complicată pentru că legislația e complicată, n-au pornit finanțările din pricina sistemului legislativ. Dar e important ca un oraș cu credibilitate și cultură, cui tineri să aibă un spirit pioneristic, să facă o propunere, sa impună niște politici locale pentru că se schimba mereu ceva vorbind de un oraș. Se poate ajunge așa la inovare, asta am învățat eu în Europa. Sunt două instumente în planul făcut de noi, centrul metropolitan și un grup operativ. Adică un loc unde actorii să facă politici la nivel local”, este recomandarea lui Elisei.

În schimb, arhitectul Șerban Țigănaș vede în resursa tânără care a făcut din Cluj o capitală a protestelor un potențial pentru dezvoltarea orașului. “Orice administrație își dorește legi mai bune și implicit un alt guvern. Și orice guvern își dorește administrații locale performante. Până la urmă, acest joc este firec. Clujul s-a distins în ultimii ani ca o capitală a protestelor sociale, și nu am spus-o eu prima dată, au spus-o alții înaintea mea, o capitală în care tinerii preocupați foarte serios de perspectivă au făcut presiune, s-au coagulat și au utilizat rețelele sociale și acțiunile lor au avut efecte în crizele de natura politică. Daca această resursă începe să coopereze, în maniera participativă, colaborativ și constructiv ar fi fantastic”, consideră arhitectul Șerban Țigănaș, președinte OAR și moderator al discuției despre Clujul ideal.

Hințea spune că vocea Clujul se poate explica statistic și adaugă că, pe lângă participare, orașul are atuurile universității și a inovării/creativității. “Vizavi de cadrul legislativ din România, am numărat 39 strategii sectoriale până ieri, 20% nu comunică unele cu altele, nu sunt interesate unele de altele. Această dispoziție a orașului spre protest se vede și in indicatorii pe care noi i-am măsurat pe calitatea vieții. Cum acceptă clujenii pe cineva diferit, aici suntem peste București. La indicele asociativ stăm bine, la fel ca Bucureștirul și aici vorbim de număr de organizații nonguvernamentale active. E o resursă imensă. Trei factori mari ne avantajează: universitate – conceptul, inovația/cretivitate și grupurile de experți. Dacă scotem din discuție cele șase mari universități, avem studenții și celelalte avantaje secundare. În Detroit, după plecarea General Motors, orașul s-a prăbuși pentru că nu avea universitate. Apoi, la Cluj, povestea cu Nokia a fost un mare norc. Vorbim de un angajator care a luat forță de muncă cu pregătire scăzută, prost plătită, incapabil să investească în comunitatea și care a plecat oricum. Un oraș bazat pe cunoaștere, pe servicii și industrii creative, e cu totul altceva. Primarii de la noi sunt încă tradiționaliști în gândire. Ei vâd lucrurile în materie de produs brut, drumuri, posuri, ceva. Când îi spui să investească în cultură se uită lung. Deși industriile creative sunt al treilea angajator la nivel european care angajeaza mai mut ca industria auto. Vorbind de participare, Clujul are avantajul grupurilor de experți. Cel puțin să nu îi derajezi, să îi ajuți, ei pot impinge orașul inainte. Suntem comunitatea fericită care avem și experți si interes real. La capătul celălalt sunt comunități depresive, miniere, cărora le-a mes rău mult timp că nu mai vor să facă nimic”, crede Hințea.

În schimb, arhitetcul Șerban Țigănaș spune că universitățile sunt încă departe la Cluj de a-și valorifica potențialul. “O percepție personală. Cred că universitițe sunt departe de a-și utiliza potențialul. Educația universitară, cel puțin în profesia noastră e pusă sub semnul întrebării. Suntem într-un moment generic în care academia trebuie să se schimbe, să meargă spre alt tip al profesie, spre un alt impact. A început să se discute chestiunea, dar nu se petrece. E nevoie de un catalizator, de o mirodenie pe care să o punem în mediul universitar care să producă accelerare. Și acest potențial ar fi. Suntem extrem de atinși de această discuție”, atrage atenția arhitetcul Șerban Țigănaș.

Va putea dovedi Clujul că este o Capitală Culturală Europeană chiar dacă a pierdut titlul? 

În cadrul dezbaterii s-a atins și tema  referitoare la continuarea programului cultural al orașului, chiar dacă  s-a pierdut titlul de Capitală Culturală Europeană. Despre putința orașului de a se transforma prin cultură și a implementa proiectul pierzător de capitală, Câmpean s-a arătat optimist. “Eu cred că este extrem de fezabilă ambiția de a pune în practică programul. A fost realist, bazat pe proiecte ale municpalității și sectorului cultural care erau gândite în comunitate, trebuiau doar alocate resursele. De asemenea, cred că pe lângă acestea nu ne-a lipsit nimic să fim capitală, votul a fost strâns și doar la balotaje s-a decis ca Timișoara să fie titlul. Deci avem ingrediente să ducem la bun sfarsit proiectele asumate. Finațarea a fost dublată către societatea civilă, din 2010.  Centrul Cultural Transilvania, avem proiect și apare și în toate strategiile așa că vom găsi resurse, Somesul unde avem parteneriat cu OARși dorim concurs de solitii, noi spatii pietonale, Turnul Pompierilor, pregătim și aici concursul. Pe zona culturală și de evenimente, experti europeni au zis că deja suntem și ne comportam ca o capitală”, a menționat directorul din primărie.

Recomandări pentru arhitecți către Clujul ideal

La finalul discuției, Șerban Țigănaș, i-a provocat pe participanți să facă recomandări arhitecților asupra rolului pe care aceștia trebuie să-ș joace pentru dezvoltarea orașelor.

“Rolul arhitecților ar trebuie să se lege de participarea în comunitate, printr-un parteneriat onest între primărie și organizațiile profesionale sau facultate prin care trebuie generate noi proiecte și de o nouă calitate. Domeniul care este cel mai puțin indicat să nu-l tratam corespunzător e proiectarea, proiectele proaste sau făcute în grabă pot fi surse de greșeli strategice la implementare sau în dezvoltate. Noi avem proiecte în colaborate cu OAR, cred că trebuie continuate profund. Un alt domeniul este standardizarea unde e nevoie dialog cu instituțiile la nivel național, mai ales pe partea de proiectare sau concursuri”, crede Cîmpean.

“Sunt un inginer specializat în politici urbane dar înțeleg lumea arhitecților. Noi urbanistii am pornit înainte. Trebuie să fim facilitatori, noi urbaniștii am înteles deja asta. Arhitetcul trebuie să aibă rol ca facilitator de proces, să fie o legatură între politic și politici, facilitator orizontal și vertical. Deschis cu tehnologia. Smart city e o modă, dar spatiul public contemporan e altceva. Internet of things, of spaces. Spațiul public a fost linia care a schimbat întotdeuna orașul, dar cum se schimbă, aici e provocarea”, e recomandare lui Pietro Elisei.

“Dezvoltarea e direct proporțională cu gradul de implicare a grupurilor de experți din comunitate. Nu cred în faruri călăuzitoare și din fericire împartășim cu administrația din Cluj aceeași opinie. Participarea arhitecților nu doar la arhitectură ci și la dezvoltarea urmbană, la regenerare este esențială. E lipsă de idei creative”, consideră Hințea.

 

Michael Setter şi birouri israeliene

De la primele clădiri de birouri care au redesenat fundamental faţa oraşului la birourile “verzi” adaptate noilor nevoi ale noilor locatari – arhitecţi şi specialişti în piaţa birourilor au făcut o radiografie a domeniului, în cadrul unei conferinţe ţinute la Cluj săptămâna trecută. Conferinţa “Viitorul în arhitectura spaţiilor de birouri”, organizată de ABplus Events, a adunat ca invitaţi arhitecşi, designeri, antreprenori, constructori, dezvoltatori imobiliari, consultanţi şi presă (Actualdecluj.ro). “Vizita” a trecut din cartierele Clujului în sedii ale Bucureştiului şi a ajuns până în birourile Facebook din Tel Aviv.

Istoria recentă a noilor birouri din Cluj începe cu.. băncile, după cum a amintit arhitectul Şerban Ţigănaş, cel care a sintetizat într-o prezentare “povestea” pieţei de la Cluj. Aşadar, la începutul anilor ’90, instituțiile financiare jucau rolul celor mai importanți participanți la piață și au adus clădiri care au schimbat definitiv fața orașului – au „vânatcele mai bune locuri, au „contaminat” mediul din jur, au fost, în unele cazuri, prezențe „mutante”, descrie Țigănaș. Motivația principală a acceptări apariției acestor noi clădiri-sedii de bănci: „sunt importante, avem nevoie de ele”. O mare parte dintre aceste clădiri și-au schimbat de atunci proprietarii. De câteva ori. Asta dovedește că, de fapt, aceste instituții nu erau vitale pentru acele spații în care s-au ridicat”, subliniază Țigănaș. Au apărut, astfel, „mutanțiidin zona centrală, după cum îi descrie arhitectul – „clădirea cu burtică”, clădirea – „shaorma cu de toate”, „lingoul bancar”, pe care le găsim acum la o plimbare prin oraş; clădiri ce au spații neutilizate, fie din cauza faptului că circuitele interioare nu sunt gândite în acord cu funcțiunile, fie din lipsă de racordare la nevoile (viitoare ale) pieței. Dacă băncile nu au adus cele mai lăudate noi clădiri din oraș, nu prea putem să aplaudăm nici contribuțiile pe care le-au pus pe hartă instituțiile publice. Două dintre exemplele invocate de Țigănaș: Clădirea albastră a Telefoanelor (companie care între timp nu mai există) s-a ridicat pe locul unui scuar, într-o zonă străbătută cândva și de un fir de apă – Canalul Morii; iar noua clădire a Inspectoratului Școlar Județean s-a ridicat, masivă, pe locul unor foste terenuri de sport (și patinoar pe timp de iarnă) și în apropierea unei biserici.

Firmele mici și medii au început apoi, prin anii 2000, să își dorească propriile clădiri de birouri, ca „statemental noului statut. “Fiindcă multe s-au făcut pe foste parcele de locuit au apărut lucruri contrastante”, amintește Țigănaș. Clădiri de birouri apărute în zonele rezidenţiale tradiționale pot fi găsite în cartierele oraşului, alături de case – de exemplu în Gheorgheni, aproape de “graniţa” cu Andrei Mureşanu sau în Zorilor, dar şi în zonele ex-industriale. Extinderea companiilor în Cluj a generat şi extinderea unor spații de birouri. Supraetajarea clădirii Sigma ar fi unul dintre cazuri – „mustățile lui Dali pe portretul Giocondei”, trasează Țigănaș o descriere a noii intervenţii. Dezvoltatorii au “înghițit” și clădiri valoroase ale orașului, printre care vechea moară de pe strada Buftea, care a fost transformată în clădire de birouri, generând scandal la vremea respectivă, dar care a fost rapid închiriată. Au apărut clădirile de birouri de pe strada Dorobanților, care au ridicat (cu mult) nivelul de înălțime al arterei cu case și, apoi generația centrelor de afaceri ridicate pe foste platforme industriale. “A fost o vânătoare specială a zonelor pericentrale. Alături de întrebarea “cum să fie birourile de mâine?”, apare și tema “unde să fie birourile de mâine?”. Angajații nu visează să lucreze într-un campus undeva în afara orașului, ci aproape de zona centrală și de servicii”, spune Țigănaș. “Liberty (pe platforma fostei fabrici de piane și mobilă Libertatea) a reciclat clădiri interesante, dar zona nu se reabilitează. Alături lucrează forje, prin față trec tiruri”, arată arhitectul. Drumul spre reconversie nu e, așadar, grăbit de un singur exemplu de schimbare. O fostă structură de fabrică, consolidată, care primește adăugiri e în proces de conversie și pe terenul Flacăra – un proiect al unei companii de IT iQuest, trasat de biroul lui Țigănaș. “Orașul e atât de mare și de mic, în același timp, încât nu avem dreptul să ne imaginăm că o clădire nu schimbă lucrurile. Trebuie să avem grijă cum o configurăm. Ea va fi văzută, va fi folosită, va enerva sau va bucura”, concluzionează Țigănaș. Putem menţiona aici şi cele două turnuri cu birouri recent ridicate în fostul cartier evreiesc al oraşului, care, cu cele peste zece etaje au schimbat radical (cu controversele aferente) zona din apropierea Pieţei Mihai Viteazul, dar şi skyline-ul cu catedrale al oraşului.

Vezi şi:

Cea mai dezvoltată piaţă de birouri, din afara Bucureştiului: Clujul are peste 21 ha de spaţii

De la trecut și prezent, Marian Popa, manager Deutsche Bank Global Technology, a făcut un salt în viitor. Posibil să fie chiar viitor apropiat, pentru unii jucători: clădirile cu spații care se modifică periodic. “Am aflat că se va ajunge la așa ceva: clădirile din Marea Britanie se vor construi cu durată de viață de 10 ani, apoi vor fi demolate. Tehnologia avansează atât de repede încât va fi mai ușor să demolezi și să reconstruiești decât să renovezi. Nu zic să ajungem chiar la asta, dar ne-am dori birouri care să se schimbe de câteva ori pe an; să vii într-o atmosferă mereu alta poate fi un stimulent foarte bun pentru angajaţi”, a spus Popa, introducând subiectul “living architecture”.

Public, la conferinta New Cities
Public, la conferinta New Cities

Dorin Beu, de la Consiliul Român pentru Clădiri Verzi, a venit să pledeze pentru evaluarea energetică – primăria ar trebui să aibă o situaţie a clădirilor şi a consumului, susţine specialistul. “Se impune să faci o evaluare: să ştii câte clădiri ai, cum arată din punctul de vedere al eficienţei energetice”, spune Beu, care ar invita primăria clujeană să intre în “familia” European Energy Award.  EEA sprijină primăriile care sunt dispuse  să susţină politici sustenabile în ceea ce priveşte consumul de energie şi promovează utilizarea energiilor regenerabile. Deocamdată însă primăria are probleme chiar în propria “casă” – sediul instituţiei. “Sala de Sticlă, locul unde se ţin şi şedinţele Comisiei de Urbanism, are acele lambriuri şi arată ca o casă de la munte făcută pe vremuri. Dacă stai în acele spaţii nu poţi să ai viziune”, spune Beu.

Cu viziunea sunt responsabili alţii, în prezentările de birouri, dacă primăria nu are exemple – Michael Setter, fondatorul biroului Setter Architects din Israel, a susţinut o prezentare, asezonată cu imagini ale proiectului de birouri Facebook din Tel-Aviv. Arhitect şi planificator urban, Setter peomovează ideea de birouri sustenabile, realizate pentru companii ca Google si Autodesk, acest din urmă proiect fiind câștigător European Property awards London 2015 – best office interior. Viitorul se construieşte cu imprimante 3D, munca pentru astfel de proiecte trebuie să aibă la bază principii de sustenabilitate, iar refolosirea unor materiale care şi-au epuizat “ciclul de viaţă” e printre practicile promovate, le-a arătat Setter arhitecţilor prezenţi la întâlnirea de la Cluj.

Cu exemple de pe piaţa locală a venit arhitecta Anda Manu, managing Partner AMA Design, care a sosit la Cluj să vorbească despre reinventarea spaţiilor de lucru şi apariţia unor noi trenduri.  AMA Design este un birou de arhitectură specializat în office design şi are în portofoliu peste 500.000 mp de spaţii de birouri amenajate (Pricewaterhouse Coopers, Ernst & Young, KPMG, sediul Huawei, Tuca, Zbarcea&Asociatii, Electronic Arts, Procter & Gamble, Coca Cola, Unilever si ING Bank). Aceasta a subliniat că amenajarea trebuie să fie desenată în funcţie de nevoile utilizatorului de spaţiu, aşa că specificul firmei dictează felul în care va arăta “casa” companiei – previzibil, birourile vor arăta diferit pentru locatari diferiţi: avocaţi, companii din Farma (cele mai “secretoase”), IT-işti (cu open space-uri şi multe zone de relaxare), publicitari (care dau liber la creativitate). “Nu gândim un spaţiu ca apoi să ne lăudăm cu el noi, arhitecţii, nici ca să dea bine în poze. Pentru noi, cea mai mare satisfacţie este să vedem că spaţiul e funcţional şi folosit cu plăcere. Când un spaţiu din sediu nu e folosit, ăsta e un semnal – ne întrebăm ce nu e bine şi de ce, ca să ţinem cont în amenajări viitoare”, e mesajul Andei Manu.

În apropiere de parcul Central, de Cluj Arena şi de râu, a apărut în weekend un pavilion – e desenat din elemente de lemn, are nişte pânze de “corturi-corăbii” albe şi scaune de plastic, verde ca verdele în care s-au instalat. E Someş Pavilion, loc de dezbateri pentru ediţia din acest an a Someş Delivery, evenimentul care aduce proiecte şi evenimente pe mal de apă şi câteva locuri de stat cu şanse să rămână o vreme ca să fie folosite de clujenii care vor să se adune aproape de râu.

 

DSC_2382

DSC_2374

Lumea s-a adunat în pavilion, cu stadionul în fundal, de-o parte şi Someşul de cealaltă şi suntem speraţi de apă de traficul obişnuit de sâmbătă. Am trece mai uşor spre râu, dar primăria nu a amenajat cele trei treceri de pietoni pe care a promis că le amenajează de Someş Delivery, deşi susţine (declarativ şi financiar) proiectul care ne lasă să vedem râul de mai aproape. Aşa că dăm mai departe constatarea lui Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România (şi membru în Comisia de Urbanism a primăriei), referitoare la felul în care a abordat municipalitatea râul, cu proiectul Splaiul Independenţei: primăria a devenit propriul său “oponent”, e un fel de Dr Jekyll and Mr Hyde – cu o “mână” dă, cu alta ia. Merită menţionat şi că la deschiderea ediţiei 2016 de Someş Delivery (18-19 iunie) din partea primăriei a venit un singur reprezentant: fotograful oficial (care, de fapt, a fost invitat chiar de organizatori). Asta în condiţiile în care totuşi primăria a sprijinit financiar şi cu aprobări Someş Delivery.

E un eveniment care “ocupă” două zile din anul clujean. Anul trecut evenimentul de week-end a lăsat însă în urmă câteva imagini ale apopierii de râu, nişte obiceiuri, o instalaţie a cărei dispariţie a însemnat start de protest pentru salvarea malului verde de Someş sau o plăcuţă multilingvă care marchează un pod. Asta ar fi miza Someş Delivery – evenimentul care aduce instalaţii şi evenimente pe mal de apă: să lase ceva în urmă, să evite abordarea “festivalieră”, chiar dacă oraşul e unul al festivalurilor.  “Proiectul propune soluţii de amenajare firească. Adică nu festivalieră, nu ocazională”, sintetizează coordonatorul proiectului, Mihai Mateiu de la Cărtureşti. „La ediţia din 2015 au fost peste 2.000 de oameni. Asta arată că oamenii vor să se apropie de Someş şi o fac imediat ce au pe unde şi de ce. Am avut 8 amenajări, dintre care una s-a permanentizat (marcarea Podului Elisabeta), iar Someş Alley (locul de stat, pus lângă pod) a rămas peste vară şi a fost un test reuşit pentru ceea ce înseamnă o alee lângă apă. A avut, de asemenea, un efect vizibil la protestele ce au salvat malul verde de pe Splaiul Independenţei”, a amintit Mateiu.

DSC_2369

Lângă Podul Elisabeta poţi să îţi aminteşti şi acum că anul trecut aici se făceau proteste pentru ca primăria să nu radă malul verde şi să nu facă încă o bandă auto. Nu a făcut-o. La presiunile societăţii civile recent închegate în oraş, municipalitatea a suspendat proiectul.

Despre dispariţia amenajării şi ceea ce anunţa ea (lucrări pentru crearea unei noi benzi pentru trafic auto) Actualdecluj.ro a relatat în septembrie:

Au dispărut gradenele de lângă Someș. Urmează copacii de pe Splaiul Independenței. Luați-vă ADIO, faceți ultimele poze!

 

Cât despre segmentul ales în acest an pentru Someş Delivery – tronsonul dintre Podurile Napoca şi Garibaldi – ei bine, descrierea lui e doar ceva mai puţin complicată decât parcurgerea sa: „un tronson dificil, flancat de trafic auto, fără suficiente legături cu obiectivele de alături (parc, locuri de joacă), fără acces la apă”, arată Mateiu. Printre beneficiile de lungă durată pe care le putea lăsa în urmă SD sunt şi trei noi treceri de pietoni care facilitează parcurgerea tronsonul Garibaldi-Napoca și apropierea de Someș. Echipa SD a dus o campanie de trei luni pentru trecerile care urmau să fie amplasate pe străzile 1 Decembrie 1918, Splaiul Independenței și Coșbuc. Primăria le-a transmis că se fac; azi la inaugurarea SD încă nu apăruseră. „Suntem extrem de dezamăgiţi că aceste treceri de pietoni nu există. E o dovadă de neprofesionalism şi neglijenţă, care periclitează un eveniment public pe care primăria l-a aprobat şi susţinut. Le mulţumim în schimb celor de la primărie pentru promisiunile pe care şi le-au ţinut: pietonalizarea străzii Muzicescu şi deschiderea benzii închise a trotuarului de pe strada Napoca”, a completat Mateiu.

 

Locuitorii din apropierea apei au testat deja instalaţiile şi le-ar vrea permanentizate. „Zilele trecute am asistat la ciocănit, bocănit, eu locuiesc aproape de Someş. Şi apoi am văzut ce a ieşit: un loc de popas foarte reuşit, unde aş merge cu prietena mea să beau o cafea. Someş View e un loc extraordinar, care de dimineaţă deja era arhiplin. Lumea l-a ocupat. Ar trebui să fie mai multe astfel de locuri şi care să fie făcute pe termen lung, că lumea le foloseşte”, spune Ana Rozenberg, care locuieşte pe malul Someşului din 1985. „Eu şi soţul meu am ieşit la manifestaţie când au vrut să facă tabula rasa verdele de pe Splaiul Independenţei. Aflu acum că planul ar putea fi totuşi pus în aplicare. M-ar durea să se întâmple aşa ceva, oraşul trebuie să aibă plămâni”, spune clujeanca.

DSC_2371

Şerban Ţigănaş, preşedintele al OAR, partener în proiectul Someş Delivery, a amintit de ce Clujul a abordat altfel conceptul „Street Delivery”, lansat cu cei de la Cărtureşti în Bucureşti şi în alte mari oraşe ale ţării. „La Cluj lucrurile deja se mişcaseră, exista interes pentru pietonalizări şi ne-am dat seama că Someşul e „bulevardul” nostru şi merită lucrat pe el. Are 15 km doar în oraş şi bucăţi foarte diferite între ele, unele complet inaccesibile”, a menţionat Ţigănaş. Nici tronsonul de anul acesta nu a fost ales la întâmplare. Ci ca argument. „Ne gândeam să abordăm zona Parcului Feroviarilor, îi va veni şi ei rândul. Dar după întâmplarea cu Someş Alley şi ameninţarea defrişărilor, am decis să rămânem aici, între cele două poduri. Sperăm ca permiterea vieţii pe mal de Someş să devină fără dubii, să nu fie doar o amânare de proiect”, a punctat Ţigănaş. Încercând să rezolve problema traficului, prin crearea unei benzi auto în defavoarea pietonilor şi a copăceilor de pe mal de Someş, “primăria a devenit atunci propriul său duşman. Un fel de Dr Jekyll and Mr Hyde”, a spus Ţigănaş. Asta în contextul în care, pe de altă parte, primăria a susţinut Someş Delivery, deci un proiect care promovează apropierea (pietonală) de râu.

Dimensiuni pe mal de Someş şi abordarea “radicală”

20 de slide-uri, cu imagini, povestite în câte 20 de secunde – asta a fost provocarea pentru participanţi, într-o  prezentare PechaKucha, în care fiecare a adus slide-urile solicitate pentru a ilustra o dimensiune a Someșului. S-a vorbit despre economie, despre plimbatul, trăitul, privitul pe mal de Someş. De la cei care au studiat Someşul, în diversele sale dimensiuni, am aflat, printre altele, că

– Liliecii nu îţi atacă coafura şi pot consuma 2000 de ţânţari pe noapte, deci e bine să îi avem aproape de Someş

– Nevertebratele aduc un sistem destul de precis pentru măsurarea poluării Someşului (în oraş nu stăm foarte bine).

– Locuitorii din zonele apropiate de Someş vor modernizare, acces la apă şi se bucură de spaţii noi; există zone sărace şi zone burgheze de locuire în apropiere râului.

Încercăm să ne apropiem de Someş, vedem dacă ajungem sau nu şi de ce nu – privim la nivel “micro”.

“Trebuie să înţelegem râul puţin diferit, să ne luptăm pentru el. E o luptă – o luptă împotriva lărgirii Splaiului Independenţei cu încă o bandă auto spre Someş şi lupta asta a fost dusă de foarte mulţi oameni implicaţi civic. Pentru că ne-am dat seama că e o mare pierdere renunţarea la spaţiul verde, care, de altfel, e şi mic. Noi credem că traficul tebuie decelerat, cu cât de apropii de râu să mergi tot mai încet, să ajungi să mergi pe jos “, arată arhitectul Marius Moga.

Arhitectul Marius Moga, din echipa MiniMass, partener de Someş Delivery despre Someş:

“Someşul e disputat. E disputat de cei care construiesc locuinţe, de cei ce vor să rezolve trficul, de adepţii pietonalizărilor. Planul Urbanistic General prevede servituţi de utilitate publică (locuri “ferite” de construcţii). Dimensiunea care îl caracterizează acum e că se merge tot mai mult către public”, crede Ţigănaş.

Şerban Ţigănaş despre latura economică a Someşului:

 

Există acum şi perspectiva unor soluţii pe termen lung, coordonate: primăria şi OAR Transilvania au în lucru pregătire unui concurs pentru un “Plan Director pentru malurile râului Someș, pe tot traseul din municipiu”.

“Someşul are fluctuaţii mari de debit, e greu de stăpânit. Nu s-a construit foarte tare pe Someş, pentru că era năbădăios, în secolele XIV, XV clujenii se fereau de Someş, Clujul nu a fost un oraş construit pe apă, ci lângă apă. Clujenii ştiau că au totuşi nevoie de apă, aşa că au făcut Canalul Morii, o formă de Someş controlat. Ne dorim acum apropierea de apă, există proiecte în lume, în China, în Ljubljana, cu feluri inventive de a folosi malurile apei – ca să stai aici, să dormi, să dansezi, să mănânci. Pentru un astfel de obiectiv, cred că avem nevoie de un mod de a gândi radical – cu ştranduri pe zone de mal, construire de amenajări pentru un Someş primitor, pe malul Someşului, e timpul să ne gândim la dezvoltare pe maluri, nu doar la pus de băncuţe. E cazul de soluţii radicale. Şi podurile şi pasarelele pot arăta altfel. Şi toate acestea trebuie făcute prin concurs internaţional, prin colectare de idei din toată lumea”, subliniază arhitectul Dan Clinci, responsabil de acest subiect din partea OART.

 

Dan Clinci, despre pregătirea concursului pentru masterplan

Ai târguri, concerte și locuri de stat pe malul Someșului, în acest week-end, de Someș Delivery. Puteți vedea și testa și proiectele câștigătoare, puse în aplicare în cadrul ediției din acest an, pe tronsonul dintre podurile Napoca și Garibaldi.  Le găseşti trecute în revistă AICI sau, şi mai bine, chiar pe mal de Someş. Proiectul e gândit de Fundația Cărturești, Ordinul Arhitecților din România și Asociația miniMASS și realizat cu sprijin de la municipalitate.