Tags Posts tagged with "scoala de la cluj"

scoala de la cluj

by -
0 169
foto Mihai Plătică

România participă în premieră la Bienala de Creație Tânără Contemporană din Franța, prin nouă artiști din Cluj.

România participă în premieră la Bienala JCE –  Jeune Creation Europeene (Bienala de Creație Tânără Contemporană), ajunsă la a șasea ediție. Orașul Cluj-Napoca e cel care reprezintă țara, prin fundația culturală Intact din Cluj-Napoca, al cărei director este pictorul clujean Florin Ștefan. Vor fi prezenți la Montrouge cu lucrări artiștii Silvia Amancei și Bogdan Armanu, Andreea Anghel, Liliana Basarab, Catalin Burcea, Irina Dumitrascu Măgurean, Oana Năstăsache, Vlad Olariu și Dani Gherca. În total JCE adună la un loc 56 tineri artiști europeni din Letonia, Danemarca, Franța, Italia, Spania, Portugalia și România într-o bienală de artă contemporană ce face turul acestor șapte țări.

Centrul cultural Beffroi de la Montrouge este punctul de plecare și de lansare al Bienalei JCE care, timp de doi ani, va tranzita fiecare din orașele europene partenere — Hjorring din Danemarca, Cesis din Letonia, Como din Italia, Cluj-Napoca din România, Figueras din Spania, și Amarante din Portugalia, cu o serie de expoziții inedite ale artiștilor selecționați.

Expoziția inaugurală a Bienalei va avea loc la Montrouge din 12 octombrie până în 1 noiembrie, iar la Cluj-Napoca ajunge în noiembrie-decembrie anul viitor. Florin Ștefan, pictor și profesor universitar la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, directorul galeriei de artă Spațiu Intact și directorul Fundației Culturale Intact. Florin Ștefan este reprezentat în Franța de Galeria Anne-Sarah Bénichou de la Paris.

Bienala JCE de la Cluj se va desfășura la Centrul de Interes, cel mai nou și mai mare centru independent dedicat artei și culturii contemporane, coordonat de o federație de instituții artistice. Centrul de Interes numără nouă galerii și spații de proiecte, trei spații de rezidență artistică, 24 de ateliere de creație desfășurate pe o suprafață totală de 3 000 de metri pătrați.

by -
0 64

O artistă absolventă de Cluj expune în Viena.

E vorba de Liana Dragomir, absolventă a Universității de Arte și Design din Cluj-Napoca în anul 2000. Expoziția sa, “Colorfields”, va fi vernisată joi seara la ora 18.30 și poate fi vizitată până în 17 noiembrie, la sediul Institutului Cultural Român din Viena.

Liana Dragomir s-a născut în 1976 la Sibiu. A absolvit în anul 2000 Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. Are și un master în pictură, la aceeași universitate, absolvit în 2005. În prezent trăiește și lucrează la Sibiu și Cluj-Napoca. A expus, între altele, la prestigioasa galerie Plan B, din Cluj-Napoca.

by -
0 183

Un eveniment de artă din Londra e “confiscat” de artiști școliți la Cluj – din patru invitați, trei au fost educați aici.

Salonul anual al artiștilor români din Marea Britanie se deschide mâine seară, în galeria Brâncuși a Institutului Cultural Român din Londra. În acest an expoziția e una exclusiv feminină: prezintă Alexandra Larion, Călina Lefter, Doina Moss și Adeline Timiș, însoţite de o selecţie de sculpturi realizate de Ana Maria Morar.

Alexandra Larion are o licență în arte plastice la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca și un masterat la Academia de Arte Frumoase din Cracovia. În prezent colaborează cu galeria de artă contemporană IAGA din Cluj-Napoca. Din 2017 studiază grafica la Universitatea Westminster din Londra.
Călina Lefter s-a născut în Republica Moldova, iar în 2002 a absolvit Universitatea de Artă „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. S-a mutat la Londra din Milano, unde locuia din 2008.
Ana Maria Morar a absolvit Facultatea de Știinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea Comunicare şi Relaţii Publice. A studiat sculptura cu Leonid Lerman la Art Students League din New York și este candidată a programului masteral de sculptură al NYSS (The New York Studio School of Drawing, Painting and Sculpture), cu o bursă Jane Chace Carroll.
Doina Moss este absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, precum și a Architectural Association şi a Sotheby’s Institute of Art din Londra. În 1987 s-a stabilit în Marea Britanie şi, după finalizarea studiilor, a devenit membră a Royal Institute of British Architects şi a Royal Society of Arts.

La rândul ei, Adeline Timiş a studiat grafica tradiţională la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, unde s-a specializat în tehnici de gravură şi desen. Din septembrie 2013 artista s-a mutat în orașul britanic Luton, unde e studentă la Universitatea din Bedfordshire.

Aceasta e a treia ediție a Salonului anual al artiștilor români din Marea Britanie și rămâne deschis până în 20 octombrie.

by -
0 74

O galerie de artă din Paris aduce în capitala Franței artiști din România după ce a auzit de Școala de la Cluj.

Galeria Valerie Delaunay de la Paris, care poartă numele fondatoarei, consacră o expoziție mai multor artiști români – lui Radu Belcin, Andrei Berindan și Flaviei Pitiș, de mâine până la jumătatea lunii iunie, după Delaunay a auzit de pictura românească contemporană creată de artiștii Școlii de la Cluj.

Expoziția celor trei pictori români, “L’Echo des murmures” (Ecoul murmurelor), are ca subtitlu “Priviri ale scenei contemporane românești”, și e doar primul capitol, spun curatorii, dintr-o serie. Curatorul expoziției, Théo-Mario Coppola, opinează că, deși formați la academiile de artă de la București și Timișoara, cei trei pictori care vor expune în Capitolul I al expoziției beneficiază de interesul pentru pictura românească contemporană pe care Scoala de la Cluj l-a creat la nivel internațional. “Această tânără comunitate artistică — Școala de la Cluj — numără azi pictori recunoscuți, care au contribuit la creșterea interesului pentru pictura românească. Unii dintre ei se bucură de o recunoaștere internațională: Adrian Ghenie, Victor Man, Serban Savu sau Ciprian Mureșan”, spune el. “Această prezență internațională a artiștilor români ai Scolii de la Cluj a dinamizat de asemenea scena artistică bucureșteană, unde lucrează Bogdan Vlăduță – prezent în al doilea capitol al expoziției, precum și întregul spațiu artistic românesc, vast și diversificat, pe care publicul îl va descoperi în lucrările cuplului Flavia Pitiș și Radu Belcin, care trăiesc și lucrează la Brașov, sau ale lui Andrei Berindan, care trăiește la Baia Mare. Ceea ce îi unește pe acești artiști este puterea de a fi transformat formația lor academică sub influența unei moșteniri culturale și artistice puternice, intrând în rezonanță cu istoria țării lor”, adaugă curatorul.

Radu Belcin și Flavia Pitiș sunt doi reprezentanți ai neo-realismului românesc. Pentru această expoziție, Radu Belcin este prezent în special cu ultimele lucrări ale seriei “Exercices for a beautiful day”. Andrei Berindan este prezent la Paris cu seria de desene “The transformation of an imaginary cube’, care reprezintă copii singuri în fața unor forme geometrice desenate cu cretă albă. Flavia Pitiș prezintă la Galeria Delaunay o nouă serie de desene intitulată “Subtle truth”.

Expoziția este organizată în parteneriat cu Institutul cultural român de la Paris și cu sprijinul Ambasadei României în Franța. Galerista Valerie Delaunay, pasionată de arta contemporană românească, este proprietara unui spațiu expozițional cochet situat în imediata apropiere a Muzeului de Artă Modernă a Centrului Pompidou.

 

 

Ajungi la Gara Cluj. Peronul 1, Peronul 2, 3, 4, 5. Plus „Peronul 6”. “Peronul 6” nu e însă loc de aștepta trenul – conceptul e o găselniţă a artiştilor, pentru noua lor casă industrială. Mai precis, e vorba despre clădirea Tehnofrig din imediata vecinătate a gării, adică spațiul unde se instalează federația artiștilor care s-au desprins din celebra Fabrică de Pensule. Cum arată noul spațiu și ce spun artiștii? Actualdecluj.ro a făcut o vizită în noul vechi spațiu industrial, transformat acum parțial în spațiu de artă.

“Peisaj” cu artă

Cu spațiile de lucru, artiștii din centrul “școlii de la Cluj” se descurcă cam cum pot: ateliere amenajate în condiții mai mult sau mai puțin improprii, în foste cămine de nefamiliști, improvizate în foste spații industriale cu chirii mici sau în apartamente.  Lipsa de spații pentru artiști, dar și de spații de expunere a lucrărilor e recunoscută de ceva vreme ca problemă acută în lumea artei clujene.  Echipa care a gestionat candidatura Clujului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană și-ar fi dorit valorificarea platformei de la Tehnofrig pentru proiectul Centrului Cultural de Artă Contemporană al Clujului, propus în dosarul Cluj 2021. Un plan care nu s-a mai concretizat. Mai sunt însă și alte demersuri, mai aproape de concretizare. Pictorul Adrian Ghenie a cumpărat o clădire istorică din zona centrală a orașului (pe strada A. Iancu), care va fi transformată în viitor centru de artă contemporană.

 

Artiștii și pensulele

Poate vă amintiți, în februarie anul trecut se anunța “marea schismă” de la Fabrica de Pensule:  spațiul industrial transformat în centru independent de artă, promovat internațional și devenit pilon esențial în candidatura Clujului pentru titlul de Capitală Culturală 2021 s-a scindat între două grupuri. La început de 2016, un grup de artiști și galeriști s-a organizat în două entități juridice noi și trei dintre membrii fondatori au înregistrat numele „Fabrica de Pensule” și logoul Federației ca marcă înregistrată în spațiul comunitar (OHIM). Foștii lor parteneri în lumea artei s-au revoltat în fața unui asemenea gest, considerat abuziv, iar, de cealaltă parte, reprezentanții nou înființatei structuri acuzau lipsa de transparență a celorlalți și distribuirea inechitabilă de fonduri în vechea formulă de funcționare a Fabricii. 

Între timp, grupurile s-au separat și, recent, o parte dintre artiști au părăsit spațiul fabricii din Mărăști care a dat numele centrului de artă. În urmă cu câteva zile, reprezentanții Federației Fabrica de Pensule – jumătatea de „Fabricăce rămâne cu spații și galerii în Mărăști – anunțau proiectele de 2017, iar proprietarul prezenta planuri noi. Fabrica de Pensule a intrat în renovare și va avea, pe o mare suprafață, spații de birouri, urmând ca artiștii să aibă spații în curte, la parter și la primul etaj.

Vezi și

Fabrica de Pensule, Artă şi… afaceri. Clădirea unde s-a născut centrul de artă contemporană se renovează cu 1 milion de euro şi va avea şi spaţii de birouri

Disputa pe marca “Fabrica de Pensule” a fost câştigată de locatarii Fabricii din Mărăşti.

Fabrica de Pensule rămâne stăpână pe nume. Artiștii care au vrut să ia marca spun că oricum nu mai au nevoie de ea

 

Cam 40% din spațiul Fabricii de Pensule de pe strada H.Barbusse se eliberase după plecarea foștilor parteneri din lumea artei. Unde au plecat?

 

La Tehnofrig

Aici se ajunge de pe Bulevardul Horia – acest „Champs Elysees al Clujului”, după cum îl numeşte (ironic?) Florin Ștefan, artist și reprezentant al Federației Galeriilor și Artiștilor din Fabrica de Pensule. Există speranţă şi dincolo de posibila ironie. „Cu timpul, această zonă se va ridica, artera s-a pus la punct recent, vor mai veni tineri. Aici, la Tehnofrig, suntem foarte aproape de centru”, crede Ştefan. Dacă treci de linia ferată, în clădirea Tehnofrig de pe fosta platformă industrială, s-au instalat primăvara și șantierele. Mai sunt pe aici spații de depozite, mică producție, iar în vecini stă de pază cățelul cu cască de șantierist – logoul Dedeman: tot pe o bucată de fost Tehnofrig, au ridicat o unitate retailerii autohtoni.  În imobilul cu vedere la liniile ferate mai funcţionează, aflăm, o tipografie şi 2-3 ateliere de croitorie. Tot aici mai e un depozit ANAF, spre care poți să urci cu un lift industrial.

 

 

O parte din clădire a fost preluată recent de artişti: cam 2800 mp. Vor fi aici aproape 30 de ateliere, dar şi galerii de artă. Spaţiul vedetă al clădirii se află la ultimul etaj – e aici disponibilă o suprafață de aproximativ 550 mp.  Spațiul beneficiază de o înălţime spectaculoasă de 7,5 metri, cu lumină de început de primăvară inundând open-space-ul prăfuit în care mai sunt depozitate încă lucruri ale foştilor locatari. „Multă lume a vrut să ia partea asta să facă restaurant”, spune administratorul. Ar fi fost prea complicat, planul nu a ieşit. Așa că, în curând, aici ar trebui să se instaleze galerii de artă – Intact, Bazis, Baril, Sabot, Irina Dumitraşcu. Suntem într-o fostă hală industrială, unde cândva se făceau strunguri, freze, prelucrări metalice, aminteşte administratorul clădirii. Cu vedere la zona industrială, la gară și la bulevard (Horea).

 

 

Artiştii s-au implicat în amenajări, cu ajutor de la prieteni, spun cei de la Federație. Unii dintre artişti lucrează în atelierele compartimentate cu plăci din rigips, dar spaţiul de expunere de sus abia urmează să intre în lucrări. Acum e încă ocupat parțial de mormane de lucruri ale foștilor locatari. Termen pentru finalizare amenajare: iunie.

 

 

Pe holurile uneori întunecate, alteori străpunse de gene de lumină poți deja să dai de câte un artist ori de lucrări sprijinite de pereți, în așteptarea atelierelor care să le primească înăuntru. Nimerim în atelierul artistei Ioana Iacob, instalată aici, după ce anterior lucrase la Fabrica de Pensule. Loc de muncă.

 

 

 

 

Sorana Barb lucrează în domeniul Modei. În atelierul ei se pune parchet şi s-a instalat deja un prim locatar “verde”. „Voi avea aici atelierul şi un mic birou. Un perete va trebui să arate mai estetic, ca să poată fi folosit pentru pozele de produs. Înainte lucram într-un spaţiu care avea dimensiuni similare – tot de 50 mp, dar era un apartament. Aici e un spaţiu mai deschis”, spune Sorana, în şantier de amenajări.

 

 

Artiştii au semnat contractul de chirie pe 8 ani şi spun că vor plăti aici 2 euro/mp, adică suma pe care o plăteau pe la începuturi şi în fosta locaţie. „Asta pentru că am luat un spaţiu mai mare şi am putut să negociem. În plus, am semnat un contract pe 8 ani, ceea ce nouă ne dă o mare siguranţă – dacă se vinde fabrica, rămânem aici”, spune Florin Ştefan. „Am semnat contractul şi am cumpărat materiale între Crăciun şi Revelion, din 10 ianuarie ne-am apucat de lucru, ca să compartimentăm şi să facem spaţiile comune. Apoi, fiecare poate să îşi personalizeze spațiul din atelierul său”, spune Radu Comşa, artist și unul dintre coordonatorii de proiect. Costurile cu amenajările au fost undeva între 30-40.000 de euro, socotesc, estimativ, artiștii.

În plimbarea prin ateliere, se întrevăd planuri. O activitate viitoare, pentru care se trasează de pe acum idei, ţine de traininguri şi cursuri. Adică, non-artiştii care vor să înveţe despre artă ar putea face asta chiar alături de artişti, în atelierele lor. „Am vrea să facem, de fapt, niște cursuri de deschis mintea. O şcoală pentru a crea public avizat”, spune Florin Ştefan.

Într-unul din atelierele albe e „Brudaşcu” peste tot. „Modelul”-pictor e surprins într-o fotografie, dar îl poți vedea și pe pereţii albi, în câteva reprezentări. Alin Bozbiciu, autorul lucrărilor, e instalat aici de o lună. “Locul ăsta e cel mai mişto, îl consider chiar un atelier. Am simţit din prima că e intim. Şi ai atâta perete!”, arată artistul. Alin pictează la Cluj, dar lucrează cu o galerie din Paris şi în curând va avea o expoziţie la Bruxelles. Şi la Cluj? „Aici, la Cluj, e mişto că sunt ateliere, dar spaţii pentru expus… Voi participa la expoziții în galeriile de aici (Tehnofrig)”, răspunde tânărul pictor.

 

 

 

„Noi avem cereri și de la alţi artiști care ar avea nevoie de spaţiu aici şi nu e vorba doar de pictori. Avem un teatru foarte bun. Dar, deocamdată, nu mai există spațiu disponibil”, spune Ștefan.

Moda e bine reprezentată în clădirea unde, de altfel, funcționează chiar câteva ateliere de croitorie. Într-unul din spațiile preluate de artiști și-a instalat, la rândul său, micul atelier Istvan Câmpan. Câteva maşini de cusut stau aliniate cuminţi, iar alături așteaptă niște scaune colorate. Chiar la intrarea în încăpere e zona de show-room, unde hainele atârnă pe umeraşe. Aici e joacă cu asimetrii şi cusături speciale – colorate şi subliniate. Istvan a venit și el de la Fabrica de Pensule. „Atmosfera e aceeaşi, spaţiul e tot unul industrial, e cam acelaşi lucru; l-am organizat eu altfel, dar lucrurile nu se schimbă mult. Aici lucrăm eu cu mama, care mă ajută pe partea tehnică”, spune Istvan. După care aflăm povestea unui costum făcut „de pe o zi pe alta”, pentru ca purtătorul să poată urca pe scenă pentru un premiu.

 

 

Dacă ai răbdare să scotocești prin cutii, apar și alt fel de culori: de pildă, pe pantofi pictați.

 

 

Pe holul întunecat se conturează alte planuri: trebuie să rămână luminatoarele, deasupra ușilor de ateliere, pentru lumină naturală pe hol, urmează instalarea de lumini cu senzori, urmează să vină electricianul, în vizită de lucru.

 

 

În altă încăpere, mai găsim doi oameni la lucru – zugrăvesc. Şi nu, nu sunt zugravi – sunt artişti. „Mai trebuie să dăm un strat”, aflăm. Sunt artiştii Mihai Plătică şi Răzvan Botiş.

 

 

 

 

Alt atelier, altă lume. Vlad Olariu ține aici un labirint. Două. Mai multe.

 

 

Un inorog stă de pază, în zona de depozit (o lucrare inorog, să ne înțelegem), o altă zonă găzduiește lucrările mai noi, dar spațiul de 110 mp e suficient pentru mai multe funcțiuni: zonă de lucru, de depozit, zonă de lounge şi relaxare. “Am stat 3 ani în Berlin și, tot așa, lucram într-un spaţiu post-industrial. Dar acolo proprietarul se ocupă de administrare, de tot, chiriaşul doar plăteşte chiria. Sunt multe spaţii de felul acesta în Berlin”, povestește Vlad, care, totuși, s-a întors la Cluj din Berlinul văzut ca un fel de capitală europeană a artiștilor. “Am stat trei ani în Germania, cu o bursă de doctorat. Făceam naveta Berlin – Cluj. Berlinul e bun ca experienţă de viaţă, dar nu e neaparat un loc de stat. Dacă ai o galerie berlineză care lucrează cu tine, atunci e ok, dar altfel nu merită. Berlinul e bun ca experienţă, pentru un an, doi, cinci”, crede artistul. Lucrările sale merg în expoziții la Bucureşti, la Muzeul de Artă din Cluj, la Bienală în Budapesta.

 

 

 

Ceva mai încolo, un alt open space va fi împărțit între mai multe arte, inclusiv fotografie (Irina Dumitrașcu), va avea loc de depozitare, dar și loc de lucrat la birou. “Ar fi trebuit să fie trei ateliere aici, dar am zis că noi trei ne înţelegem bine, nu mai spargem ziduri pentru uşi, ci lăsăm așa, un open space. Ne găsim fiecare spaţiu unde să putem lucra. Suntem bucuroşi de spaţiul ăsta, că l-am putut împărţi în felul ăsta”, spune Radu Comșa.

 

Spații si artişti (aici Anca Branzas) din “noul” Tehnofrig

 

Și o vedere de la etaj, de pe “Peronul 6”:

 

 

Fabrica de Pensule și Tehnofrig nu sunt singurele exemple de clădiri de pe platforme industriale transformate în ateliere pentru artiști. Fosta fabrica Flacăra din apropierea Pieței Mihai Viteazul a găzduit, pentru mai scurtă vreme, câteva astfel de spații – provizoriu. Producția a lăsat însă loc proiectelor imobiliare.

Din arhivă:

REPORTAJ (FOTO/VIDEO) Cum a supraviețuit în criza imobiliară fosta fabrică Flacăra: ruina trăiește cu artiști și meșteri în chirie

Un mare artist, un pictor special, un spirit care căuta libertatea şi crea opere cu poveşti în spate. Aceştia sunt câţiva dintre termenii în care e descris unul dintre marii pictori ai Clujului, Mircea Vremir, de artişti, familie sau critici de artă. În acelaşi timp, zeci dintre lucrările sale sunt depozitate în condiţiile pe care reuşesc să le menţină membrii familiei, în lipsa unui mult dorit muzeu-casă memorială, unele au ajuns deja în stadii care nu mai permit expunerea lor în condiţii de siguranţă şi pictorul încă îşi aşteaptă cercetătorul care să îi facă opera mai uşor de receptat pentru generaţiile viitoare. O parte dintre lucrările sale sunt însă expuse pentru public zilele acestea: nuferi, Deltă, portrete şi chiar o scenă de Revoluţie au ajuns la Muzeul de Artă şi lucrări de grafică, sculptură şi… scheletul unei bărci construite chiar de artist sunt expuse la Galeria Quadro.

Expoziţia retrospectivă „Mircea Vremir – Feţele luminii” a fost deschisă miercuri, prilej cu care a fost proiectat şi un clip ce surprinde în imagini fragmente din viaţa şi opera artistului. Lucrările pot fi văzute la Muzeul de Artă şi la galeria Quadro până în 15 aprilie.

Omul Vremir şi, implicit, pictorul Vremir iubeau Delta. Asta se vede pe toţi pereţii muzeului unde sunt expuse picturile, dar se desprinde şi din poveştile doamnei sale, care vorbeşte de „mari aventuri” trăite împreună, la Dunăre. „Am dus copiii acoo, de mici, de când aveau un an. Şi atunci nu era ca acum, că îţi aduce cineva laptele; nu am văzut pâine săptămâni întregi. Dar libertatea pe care am avut-o acolo şi preţuirea şi dragostea oamenilor, a pescarilor a fost inegalabilă. Poate acesta e motivul pentru care [Mircea Vremir] a ajuns la asemenea realizări. Nu îl interesa să meargă în străinătate sau în alte locuri, lucrul important era să meargă în Deltă. Şi mergeam împreună cu toţii, toată şatra. Pentru noi, trăirile nu erau cele ale turiştilor – noi eram chiar în miezul mlaştinii, până la genunchi în noroi, o dată ne-a prins furtuna, s-a ridicat nivelul apei şi era să rămânem acolo. Au venit pescarii după noi, să ne salveze. Copiii erau mici şi ziceau: în sfârşit, ceva aventură. Ăsta era spiritul familiei”, povesteşte soţia artistului, Kovats Ildiko, explicând, de fapt, creaţia soţului. Fiecare lucrare are o poveste şi o explicaţie, spune ea. Şi aceasta e „cheia” în care poţi să priveşti, mai departe, lucrările expuse.

„Avem aici partea cea mai importantă a creaţiei lui Vremir, creaţia de maturitate. E o expoziţie realizată în parteneriat cu o galerie privată, cu cei de la Quadro. Sper că mai urmează una, alături de ei”, precizează managerul Muzeului de Artă Cluj, Lucian Nastasă-Kovács. Şi mai atrage atenţia asupra unei laturi de artist. „Fiţi atenţi la rame! Toate sunt făcute de pictor, unele cu acribie, sunt cioplite cu mâna lui”, spune directorul.

În ciuda valorii recunoscute a lucrărilor lui Vremir, creaţia pictorului nu e însă sistematizată în vreo cercetare şi, mai grav, lucrările sale nu sunt depozitate în condiţiile necesare. Multe dintre ele au mare nevoie de restaurare, spune curatorul expoziţiei de la Muzeul de Artă. „Opera lui Mircea Vremir e una care încă îşi aşteaptă un cercetător dedicat. Când am început să lucrez la această expoziţie, m-am lovit de multe piedici: opera sa nu este sistematizată, nu există o bază de date din care să îţi culegi lejer informaţiile. Opera lui Mircea Vremir merită să fie mai bine păstrată, unele lucrări merită să fie restaurate. Mi-ar fi plăcut să expun unele lucrări, dar pur şi simplu starea lor nu permitea acest lucru”, arată curatorul Dan Breaz. Au ajuns, totuşi, la Muzeu şi sunt expuse acum: peisaje „tipice”, dar şi lucrări atipice, peisaje de Deltă, dar şi o lucrare dedicată Revoluţiei din 1989, în care un drapel viu pare pierdut într-o mare de incertitudini.
Într-o sală sunt lucrări care redau natură statică, dar vin şi lucrări cu figuri umane, urmează portrete şi autoportrete. Dar şi două „lucrări surpriză”: realizate din obiecte găsite, două lucrări metalice, tehnologice. Sunt două “păsări”, ambele compuse cu ajutorul câte unei bombe. “Pasărea morţii” este realizată dintr-o bombă care a explodat, în vreme ce “Pasărea” are în componenţă o bombă benignă, al cărei potenţial distructiv nu a fost declanşat. Peste toate: un autoportret din 1972 realizat de pictor.
De ce e atât de special Vremir? „Nu toţi artiştii ajung la maturitatea creaţiei, chiar dacă pictează foarte mult – 50-60 de ani. Vremir a pictat în jur de 40 de ani, dar a atins maturitatea creatoare. Portretele lui sunt aproape nişte blazoane ale spiritului personalităţii pe care o surprindea. Ele nu redau caligrafic persoana, cută cu cută şi element cu element. Dar eşti perfect convins că e vorba de acea persoană. Are acea capacitate de sinteză. Vremir foloseşte culori luminoase, care oglindesc. Chiar în lucrările cele mai tenebroase există elemente de lumină care redau acea fascinaţie de care omul are nevoie. Foarte special în opera lui e acest tip de culoare-oglindă. Unii artişti închid lumina în culoare şi atunci culoarea devine foarte luminoasă, cu speciale capacităţi de reflexie. Vremir reconstruieşte lumea prin aceste suprafeţe oglinditoare. Sunt feţe pe care lumina ni le restituie prin talentul artistului”, explică Dan Breaz şi titlul expoziţiei: Feţele Luminii.

Profesorul-pictor Ioan Sbârciu, preşedintele Universităţii de Artă şi Design, vorbeşte la rândul său cu drag despre Vremir, pe care l-a şi cunoscut. „Vorbim de un mare artist, de un mare pictor. Există o problemă grea aici – sunt mulţi artişti foarte, foarte importanţi pe care poate lumea nu îi ştie sau nu îi mai ştie. Se vorbeşte în întreaga lume despre Şcoala de la Cluj, dar ea nu poate apărea din senin”, spune preşedintele UAD, care susţine că e încă mult de lucru în ceea ce priveşte cercetarea pe marginea ei. “E o activitate foarte importantă, recunoscută mondial”, spune Sbârciu. Cât despre Vremir, acesta poate fi descris cu adevărat ca fiind “artist”, arată pictorul de la UAD. „Eu mă gândesc cu foarte mult drag şi cu foarte mult respect la el. Şi prin felul în care se comporta era un artist. Era un bonom, se credea un mare artist şi se comporta ca atare. Mai bine să vă povestesc nişte întâmplări, ca să exemplific. Se organizau pe atunci expoziţii, în afară de cele oficiale, în diverse locuri – de exemplu la Medicală 5. La o astfel de expoziţie, el a întârziat puţin şi când a ajuns a intrat cu un clopot uriaş, în timp ce se vorbea. Toată lumea a zis: ăsta e artistul. Avea un pistol, la un moment dat, cu care trăgea la ţintă. Se comporta ca un artist, chiar în vremurile respective. Tot respectul pentru asta! Era serios şi critic cu arta lui şi a altora. Nu era un tip comod”, povesteşte Sbârciu.

Căutarea libertăţii – în viaţă şi în operă – se citeşte în lucrări, spune şi reprezentantul Galeriei Quadro, unde sunt expuse lucrările de grafică.

Lucrări de la Quadro

Cine a fost Mircea Vremir

Mircea Vremir s-a născut în 1932, în satul Lipoveni, comuna Romani în judetul Neamt. Artistul s-a format la Institutul de Arte Plastice din Iaşi şi la Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj, în perioada anilor 1949–1955; Aparţine unei prestigioase generaţii de artişti la Cluj şi
a fost timp de aproape patru decenii (1953 – debutul şi 1991 – ultima sa manifestare expoziţională) o prezenţă activă în orizontul artelor plastice clujene si nationale.
Mircea Vremir începe sa expuna înca din anii studentiei, activitatea expoziţională fiind dublată după absolvire de activitatea didactică : a fost profesor la Liceul de Arte Plastice din Cluj (1957–1961); asistent si lector la Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj – Facultatea de arte plastice (1961–1971), lector la Instututul de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj (1971–1990).
În aceeasi perioadă abordeaza arta monumentala, realizând în fresca si mozaic ansambluri murale de anvergură.

“În atelier, artistul şi-a creat o lume: a adus natura, cultura şi arta ţărănească, a transformat un spaţiu citadin într-un univers al său cu adieri de vânt şi cu mişcări de ape… Pietre de râu, fosile, cioplituri în lemn, ţesături, oale de lut şi chiar bărci”, povesteşte familia pe site-ul dedicat artistului. Mai multe informaţii găsiţi AICI

by -
0 75

Pugilist clujean transformat în artist expune la unul dintre cele mai importante târguri de artă contemporană din lume, Volta, în New York.

E vorba de clujeanul Szilard Gaspar, care expune la New York prin galeria bucureșteană Zorzini, și care va realiza, pe tot parcursul târgului, o serie de performance-uri live, sub forma unor meciuri de box xu un sac de box din lut care simbolizează, spun orgnaizatorii, “lupta artistului cu materia, la nivel conceptual-vizual”. La târg se aduce, pentru aceasta, o jumătate de tonă de lut. “Ineditul prestației, în cadrul generos al târgului specializat la New York, are toate șansele de a spori vizibilitatea prezenței artistice din România, într-un mediu foarte deschis experiențelor inedite”, explică Institutul Cultural Român, care adaugă că standul României va conține, pe lângă sacul de lut pentru performance, lucrări din fibră de sticlă și  bronz.

Târgul Internațional de Artă Contemporană Volta din New York are loc în primele cinci zile din martie, la Pier 90. Din partea României la târg participă o singură galerie, Zorzini, care expune picturi ale artistului Szilard Gaspar. “Este un privilegiu ca o galerie românească să fie inclusă ca expozant la acest târg, întrucât selectarea participanților – din toată lumea – este foarte riguroasă, iar prezența acestora la Volta NY are loc numai pe bază de invitație”, explică ICR New York. În acest an la târg vor fi prezente peste 100 de galerii de artă, din 50 de orașe din 43 țări de pe patru continente.

Volta NY a debutat în 2008, ca o extensie în spațiul nord-american a Târgului de artă european din Basel.

Szilard Gaspar este un artist născut în 1991, absolvent al Universității de Artă și Design din Cluj Napoca, specializat în sculptură și performance, și e și pugilist – a reprezentat până acum România în mai multe competiții sportive internaționale.

 

 

Ambasadorul Statelor Unite în România, Hans Klemm, a venit la Cluj ca să vadă o expoziție.
“Protestele românilor, legislaţia anticorupţie, antreprenoriatul, dezvoltarea sectorului IT din România şi o întâlnire cu primarul Emil Boc au fost câteva dintre motivele pentru care ambasadorul Hans Klemm a mers recent la Cluj. Însă adevăratul motiv al vizitei a fost expoziţia „Electric Paradisum” şi întâlnirea cu pictoriţa Anca Bodea”, a transmis ambasadorul pe pagina de Facebook a instituției. Acesta a atașat și un videoclip de trei minute și jumătate, în care își descrie vizita la Cluj, din fața clădirii Teatrului Național: “am avut câteva întâlniri foarte bune: am fost la universitatea Babeș-Bolyai, unde am discutat despre evenimentele din România, despre nefericita hotărâre a Guvernului de a face pași înapoi în privința unor prevederi referitoare la corupție, despre răspunsul extraordinar, inspirațional al românilor, care constituie o sursă de inspirație și, din fericire, despre decizia ulterioară a Guvernului de a retrage acea legislație”.
Klemm s-a întâlnit și cu primarul Boc, care i-a spus că 2017 “va fi un an important pentru Cluj”, dar și cu un tânăr antreprenor, fără a-l nominaliza.
“Dar adevăratul motiv pentru care sunt aici a fost să văd o expoziție la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca”, adaugă el – tânăra artistă Anca Bodea și-a deschis o expoziție aici, “Electric Paradisum”. Ambasada SUA are în instituție o lucrare semnată de tânăra artistă din Cluj, iar familia Klemm – Hans și soția sa Mari – are alte patru.
Klemm a întrebat-o pe artistă ce urmărește cu aceste lucrări – sunt abstracte și de dimensiuni mari. “Încerc să pictez peisaje”, spune ea. “De aceea am redus paleta de culori la doar albastru, pentru că îți dă senzația de lumină a lunii sau de spațiu închis. Dar vezi copaci, peisaje, e clar că ești afară, dar ai sentimentul de spațiu închis. Asta am vrut să transmit și sper că am reușit”.
Klemm i-a cerut tinerei artiste și părerea despre piața de artă de la Cluj: “e foarte vibrantă”, spune ea. “În ultimii zece ani Clujul a devenit un loc foarte bun să fii, dacă ești artist. Sunt mulți colecționari, curatori, ai multe oportunități aici mai degrabă decât peste hotare”.

by -
0 90

Două galerii de artă din Cluj reprezintă România la cel mai important târg de artă din Spania, unde din România sunt reprezentate doar trei astfel de instituții de cultură – cele două din Cluj, plus una din București.

E vorba de galeriile Plan B și Sabot, ambele de la Fabrica de Pensule (foto), plus galeriile Ivan din București – acestea participă de mâine până în 26 februarie la cel mai important târg de artă contemporană din Peninsula Iberică – ARCOmadrid 2017. Acestea au fost selectate de Comitetul organizator al târgului în baza propunerilor artistice înaintate iar în acest an e prima dată pentru România când la târg participă trei galerii din țară. La târg, unde sunt așteptați 100.000 de vizitatori, vor fi expuse lucrări ale artiștilor Horia Bernea, Mihai Olos, Ștefan Sava, Radu Comșa și Lucie Fontaine.

Galeria Plan B va prezenta în cadrul standului opera artistică a lui Mihai Olos. Născut în Maramureș, în 1940, artistul a activat în perioada 1979-2000 atât în România, cât și în Germania – iar la târg e prezentat prin conceputul „Olospolis“ dezvoltat de artist îndeosebi în perioada 1970-1990, când a fost inspirat din sculptura în lemn maramureșeană într-o convertire pentru o utopică construcție urbană a viitorului. Influența constructivismului, a abstracționismului în lucrările sale, dar și implicarea sa socială, l-au propulsat printre liderii generații sale artistice, explică organizatorii.

Totodată, galeria Sabot prezintă la târg artiștii Radu Comșa și Lucie Fontaine. Radu Comșa (42 ani) activează în Cluj-Napoca. A expus în Ungaria, Danemarca, Polonia, Italia, Cehia, Statele Unite, în expoziții de grup sau individuale. Pornind de la arhitectura modernistă ori muzica atonală, artistul realizează „transpuneri“ pe diverse materiale (ciment, textile) și forme. Lucie Fontaine (35 ani) activează în Franța și Italia și a expus de-a lungul timpului la galeria Marianne Boesky din New York, Galerie Perrotin din Paris, Artport în Tel Aviv, iar în perioada următoare își va prezenta lucrările în Bali, Indonezia, și Tokyo. Artista se autointitulează „angajator în domeniul artei“, și reprezintă un grup de artişti, curatori, colecţionari, editori şi scriitori, adică angajaţi ai Luciei Fontaine, ceea ce aduce în discuţie problema identităţii artistice.

ARCO este cel mai important târg de artă contemporană din Peninsula Iberică ce are drept misiune prezentarea artei contemporane și de avangardă a secolelor XX și XXI. Cu cei peste 110.000 de vizitatori în fiecare an, târgul se poziționează între primele trei târguri cu cei mai mulți vizitatori din lume. ARCO este locul privilegiat de întâlnire între colecționarii din America de Sud și galeriile europene și nord-americane. La ediția de anul trecut au participat peste 200 de galerii participante, ce au fost vizitate de 250 de curatori, colecționari, comisari și 150 de reprezentanți ai principalelor muzee care achiziționează opere de artă contemporană, directori și comisari de bienale.

by -
0 437
Foto sus: ceremonie DHC Foto jos: centre Pompidou

Pagina principală a site-ului de internet al celebrului centru Pompidou din Paris – una dintre cele mai celebre destinații pentru arta mondială, loc care atrage anual aproximativ 4 milioane de vizitatori:

pompidou

Nu vă surprinde, probabil, că un român expune în unul dintre cele mai importante centre de artă de la nivel mondial, fiindcă artiștii români s-au încadrat deja în peisajul internațional. Dar merită poate să aflați că artiștii au pus Clujul pe harta “mare” și că, în continuare, specialiștii “de dincolo” sunt interesați de atelierele din Capitala Transilvaniei. Unul dintre cei care se declară mari susținători ai Clujului este chiar Bernard Blistène, directorul reputatului Muzeu Naţional de Artă Modernă-Centrul de Creaţie Industrială Pompidou din Paris. Acesta a fost vineri la Cluj unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca.

Despre vedeta momentului, dar și despre ceilalți artiști români pe care îi apreciază, despre Fabrica de Pensule, UAD sau Cumințenia Pământului, directorul parizian a vorbit azi la Cluj. Francezul care are un bunic român, emigrat în Franța, a vizitat de câteva ori România și vorbește amical despre relația cu o serie de artiști de aici – a vizitat-o pe Geta Brătescu în atelierul ei, a avut o întâlnire “emoționantă” cu Cornel Brudașcu, a fost la Târgu Jiu să “salute” geniul lui Brâncuși, a colaborat cu Dan Perjovschi, a fost și la Cluj, unde a vizitat nu doar Universitatea, ci și Fabrica de Pensule sau atelierele unor artiști. Crede că Adrian Ghenie e un mare pictor și îl respectă pe Ciprian Mureșan. “Ați construit o situație extraordinară aici, un model pe care aș vrea să îl văd și în Franța”, spune directorul Muzeului Naţional de Artă Modernă-Centrul de Creaţie Industrială Pompidou din Paris.

Venirea lui Blistene la Cluj ca DHC e rezultatul unor realizări ale Clujului. Așa explică Ioan Sbârciu, președintele senatului UAD, legăturile directorului francez cu capitala Transilvaniei. “L-am cunoscut datorită Școlii de la Cluj, îi mulțumim că apreciază și are grijă de arta românească și de de Cluj”, spune Sbârciu. Care ține să menționeze că întâlnirea cu Blistene a fost posibilă datorită unor parteneri – Mihai Pop, Ami Barak, care a fost președinte al Asociației Internaționale a Curatorilor de Artă Contemporană și criticul de artă Maria Rus Bojan.

Artiștii internaționali care revin acasă, la Cluj

“Cred că avem datoria în lumea în care trăim azi să facem astfel încât Europa să fie mai puternică, e și datoria mea să fiu aici”, spune Blistène, care precizează că filiera artei românești a fost de ajutor în construirea colecției muzeului din Paris. Acesta a mai enumerat un șir lung de artiști care au plecat dinspre România și au ajuns în Franța, dintre care cel mai celebru nume e desigur cel al sculptorului Constantin Brâncuși – al cărui atelier a fost recreat la centrul Pompidou. “Toate se întâmplă printre alte nume. Acestea ne fac responsabili, ne dau dorința de a merge mai departe în relația dintre cultura română și cea din Franța. Am venit în România de mai multe ori. Munca noastră nu se referă doar la patrimoniu, trebuie să avem și o istorie a prezentului”, spune francezul. Și amintește mai multe nume românești, pe care le apreciază: Adrian Ghenie, Victor Man, Ciprian Mureșan, Ana Lupaș, Cornel Brudașcu, Dan Perjovschi, Geta Brătescu. Acesta a vorbit și despre vizita la Fabrica de Pensule. “Am fost mirat și plăcut impresionat de ce am descoperit acolo, au fost artiști pe care i-am găsit aici și apoi i-am regăsit la Berlin. Sunt artiști care au devenit faimoși pentru că au plecat din țară, dar revin. Adrian Ghenie a cumpărat o clădire mare la Cluj (viitor centru de artă contemporană), Victor Man încearcă să se reîntoarcă spre casă. E important, într-o epocă a globalizării, în care totul se confundă, se dizolvă”, a punctat Blistène. Acesta a ținut să aprecieze și rezultatele școlii-gazdă, UAD. “Ați creat libertatea pe care ați dat-o artiștilor în școala dumneavoastră, în această Românie care s-a metamorfozat, ați creat condiții excepționale de lucru. În calitate de responsabil de colecție la Pompidou sunt gardianul comorilor din trecut, dar vreau să mă asigur că artiștii contemporani se alătură colecțiilor noastre”, a spus directorul de la Paris.

Ghenie e mare, dar nu e singurul. Cine e “artistul inventiv” de la Cluj care l-a impresionat pe francez

Întrebat despre succesul pictorului vedetă al momentului, Adrian Ghenie, specialistul francez a ținut să sublinieze în primul altceva: Ghenie nu e singurul român pe scena de artă a momentului. “Aveți o scenă artistică extraordinară și foarte variată. Iar timpul lucrează. Ghenie e un mare pictor, în primul rând. Atinge ceva important: relația dintre pictoră și istorie – istorie socială, politică, a picturii chiar. Îi evocă pe Van Gogh, pe Francis Bacon, se întreabă cum să fii pictor azi, după ei. Are o miză istorică. Sunt puțini artiști care au avut o astfel de ambiție”, explică Blistène.

Ce crede francezul despre “Cumințenia Pământului”? În contextul în care Centrul Pompidou are o colecție impresionantă de opere ale lui Brâncuși, iar statul român s-a chinuit (fără rezultat) să cumpere o singură lucrare – Cumințenia Pământului (inclusiv printr-o campanie în care românii erau invitați să contribuie). “Opera lui Brâncuși e centrală pentru noi. Vorbim de o moștenire națională ce ar trebui să mobilizeze oamenii, trebuie dublat efortul, pentru ca românii bogați și nu doar ei să se implice. Noi am făcut asta în Franța, cu obiecte de patrimoniu. E important. Noi nu suntem bogați; avem o colecție imensă – asta e un miracol, dar și o sarcină uriașă, avem o clădire care ne costă foarte mult. Pentru operele de artă s-a ajuns la sume nebunești, spectaculoase, nu suntem în situația de a cumpăra orice dorim. Le mulțumim oamenilor bogați din România care ne-au făcut cadouri și au contribuit la colecția noastră cu donații. E o operă simbolică (Cumințenia Pământului)”, a subliniat directorul francez, care a pledat pentru ca statul şi românii să facă efortul pentru a ţine în ţară opera şi a o expune.

Unul dintre cele mai cunoscute centre de artă din lume are chiar acum în program expoziția lui Mircea Cantor. Sunt însă și alți artiști români și chiar clujeni ale căror lucrări sunt sau ar putea să fie în colecția celebrului Pompidou – Geta Brătescu, Adrian Ghenie, Victor Man, Ciprian Mureșan. “Avem colecții (ale unor autori români) și vreau să le dezvolt. Îl respect foarte mult pe Ciprian Mureșan, un artist inventiv ce atinge chestiuni sociale fascinante”, a exemplificat Bernard Blistène.

Directorul muzeului din impresionanta clădire din Paris care atrage zilnic mii de oameni a dat și câteva indicii despre cum un astfel de centru poate să trăiască în prezent. Nu e vorba doar de expoziții, cum poate înțelegem noi ideea de “muzeu”, ci de un ansamblu de expoziții, evenimente și de un “colaj” de arte diferite. Formele efemere care joacă rol important într-un muzeu, artiștii care ies din muzeu sau îl folosesc ca spațiu al dialogului, expoziții experimentale, festivalul ca metodă de a aduce la un loc diverse forme de manifestare ale artei – toate pot trăi în lumea artei.

Cine e Bernard Blistène, omul care are în CV Sorbona, Guggenheim-ul și Centrul Pompidou

Cu  pregătire în filozofie, istorie şi istoria artei, precum şi în arheologie la Sorbonna, Bernard Blistène este specialist în conservarea patrimoniului. A dezvoltat numeroase legături cu artişti contemporani, printre care Ben Vautier, Gérard Garouste, Raymond Hains, Christian Boltanski, François Morellet, Daniel Buren şi a realizat expoziţii în muzee şi instituţii internaţionale din întreaga lume precum Kunsthaus de Zurich, Stedelijk Museum Amsterdam, MACBA Barcelona, Centro Reina Sofia Madrid, CAIXA de Pensions Barcelona şi Madrid, White Chapell Art Gallery Londra, Musée d’Art Contemporain Moscova, Kunshalle Baden-Baden, etc.

Considerat „om al muzeului”, Bernard Blistène a dedicat o mare parte a activităţii sale din ultimii 30 de ani înfiinţării sau restructurării / reînnoirii unor muzee de artă modernă sau contemporană fie din Europa, fie de peste ocean. Astfel, în 1990 el devine directorul Muzeelor din Marsilia, reorganizând ansamblul acestor muzee. El va reamenaja mai multe instituţii printre care Muzeul de Artă Modernă Cantini, Muzeul de Artă Africană, Amerindiană şi Oceanică din cadrul Centrului Vieille Charité. Va crea, de asemenea, un Muzeu al Artelor Decorative, precum şi un Muzeu al Modei. În sfârşit, va pune bazele MAc, Muzeul de Artă Contemporană din Marsilia. Oraşul va deveni astfel un spaţiu privilegiat al creaţiei plastice, expoziţiile de artă modernă şi contemporană contribuind la dinamica excepţională a oraşului.

La finalul anilor ’90, Bernard Blistène îşi va desfăşura activitatea şi în Statele Unite unde va realiza numeroase expoziţii de artă contemporană în cadrul Muzeului Guggenheim. Reîntors în Franţa va lucra o vreme la Centrul Pompidou pentru ca, mai apoi, în calitate de Inspector general al creaţiei artistice să dezvolte parteneriatele între fondurile regionale de artă contemporană, centrele de artă şi muzee. Printre cele mai importante evenimente ale acestei perioade se numără „Trésors publics” (proiect realizat împreună cu prietenul său Ami Barak), „La Force de l’Art”, etc.

Din 2014, Bernard Blistène este director al Muzeului Naţional de Artă Modernă-Centrul de Creaţie Industrială / Centrul Pompidou. Responsabil de unul dintre cele mai importante muzee de artă modernă şi contemporană din lume, beneficiind de aportul unei echipe puternice de treizeci de specialişti în conservare, el doreşte să extindă şi să restructureze prezentarea colecţiilor permanente, să dezvolte o politică a achiziţiilor deschisă spre mondializare. Un loc deschis tuturor formelor vibrante de creaţie, iar din 2016 dispune de Galeria 0, un veritabil laborator pentru creaţia actuală.