Tags Posts tagged with "parcari Cluj"

parcari Cluj

by -
0 798
În urma discutiilor si dezbaterilor, parkingul propus va avea o capacitate mai mare

În oraşul sufocat de maşini şi în plină criză de locuri de parcare, municipalitatea a demarat un proces cu “restructurări urbane” – se desfiinţează parcări (oficiale şi neoficiale) şi se construiesc noi parkinguri. Unul dintre aceste proiecte e prevăzut în cartierul Mărăşti şi a fost prezentat azi în Comisia de Urbanism a oraşului: s-ar crea aproape 600 de locuri de parcare, dar deficitul între ce se propune şi necesar rămâne în continuare mare: în zonă sunt peste 1400 de apartamente.

Se schimbă sistemul de parcare în zona străzii Trotuşului – Fabricii de Zahăr, unde sunt peste 1400 de apartamente. O parte dintre locurile nou create sunt prevăzute într-un nou parking – în jur de 400 şi aproape 200 vor fi amenajate la sol. Potrivit datelor adunate de proiectanţi, acum există în zonă 507 locuri, dintre care 130 sunt clandestine şi 110 sunt garaje.

La şedinţa de lucru cu membrii Comisiei de Urbanism de săptămâna trecută, arhitecţii au avut de făcut o serie de observaţii: s-au cerut circulaţii pietonale fluente, dar şi amenajarea unei suprafeţe mai mari de spaţii verzi, având în vedere că aceste proiecte ar trebui să fie unele de regenerare urbană, nu să aibă ca scop unic construirea de parkinguri. Aşa că la şedinţa CTATU de azi proiectanţii care au prezentat documentaţia au precizat că “restructurarea” aduce beneficii şi pentru ceilalţi locuitori ai zonei, nu doar pentru beneficiarii de parcări. “Se vor planta arbori, se regenerează zona, vrem să fim mai prietenoşi cu pietonii”, spun proiectanţii. Printre modificările cerute la precedenta şedinţă se numără şi impunerea de a se planta un copac pentru fiecare două parcări, în cazul locurilor de parcare la sol. “E un PUZ de regenerare urbană. Cu asta trebuie început – plusul calitativ”, a ţinut să precizeze şi primarul Emil Boc, cel care conduce şedinţele CTATU. “Cei din zonă vor avea condiţii mai bune de a parca, în parkingurile noi 10% din locuri vor fi pentru vizitatori, parcările ilegale dispar; va fi un cadru organizat”, a susţinut şi viceprimarul Dan Tarcea. Vecinii din zonă atrag atenţia asupra situaţiei actuale şi a felului în care s-au amenajat parcările. “Acum sunt marcate parcări în aşa fel încât e problematic accesul ambulanţei, nu e loc de o targă”, a spus unul dintre vecini. “Blocul nostru e construit pe fostul lac Mărăşti. Să nu ne culegeţi din lac!”, a spus o altă vecină, atrăgând atenţia asupra condiţiilor din teren. Soluţia constructivă va fi adaptată condiíilor din zonă, a menţionat arhitectul responsabil de documentaţie.

Fără alte mari obiecţii, proiectul se va putea aviza după ce şi planşele vor fi modificate, în conformitate cu reglementările impuse în urma discuţiilor din şedinţele comisiei de urbanism.

 

Paşii mici anti-garaje

Conform datelor anunţate public, s-au inițiat mai multe Planuri Urbanistice Zonale de regenerare urbană în baza cărora vor fi construite parkinguri în locul garajelor, urmând să fie demolate circa 1500 de garaje. Proiectele prin care garajele sunt înlocuite de parkinguri de cartier se află în diferite faze de avizare. Primul parking va fi construit pe str. Primăverii nr. 20, încă unul ar urma pe Primăverii nr. 8, Trotușului nr. 5, zona străzilor Albac – Azuga, str. Mogoșoaia nr. 7 și str. Liviu Rebreanu. Cele mai multe garaje din Cluj-Napoca se află în cartierele Mănăștur și Mărăști. Pe locul trei ca număr de garaje se află cartierul Gheorgheni. Până acum, administrația Boc a refuzat să-și asume o politică coerentă și să demoleze, așa cum s-a întâmplat în alte orașe din țară, toate garajele (peste 10.000 existente în Cluj) și să le înlocuiască cu parcări, spații verzi, amenajări. Politica asumată este cea a pașilor foarte-foarte mici – adică dărâmarea garajelor situate pe terenuri libere de sarcini unde pot fi construite parcări de cartier. Potrivit unui sondaj făcut la nivelul municipiului în vara anului 2016 (pe un eșantion de 1000 de persoane) aproape 60% dintre clujeni sunt pentru demolarea garajelor.

“Garajele nu sunt o soluţie pentru viitor. Parking-uri, parcări la sol – acesta e viitorul”, a precizat azi primarul.

Criza de locuri de parcare în Clujul maşinilor. Trei proiecte cu parking-uri în cartiere, la pachet cu mici spaţii publice

şi

Câte garaje se demolează în cartierul betoanelor din Cluj pentru un parking cu terasă

by -
0 650

Că e criză acută de locuri de parcare în oraş nu mai e un secret pentru nimeni. Primăria caută încă soluţii punctuale prin cartiere, iar arhitecţii discută zilele acestea despre “proiecte de regenerare urbană”, care înmulţesc şi parking-urile în Cluj. Într-o şedinţă la care au participat membrii Comisiei de Urbanism, au fost prezentate vineri trei proiecte de “regenerări urbane” care presupun şi realizarea de noi parking-uri în Zorilor, Gheorgheni şi Mărăşti. Principalul scop urmărit de municipalitate e crearea unui număr cât mai mare de locuri de parcare, dar câţiva arhitecţi din Comisia de Urbanism aduc recomandări şi pentru rezolvarea măcar pe alocuri a unei alte crize care pândeşte în oraş, fără revolta iscată de maşini: criza spaţiilor publice.

Una dintre parcelele unde se proiectează noi locuri de parcare se află în zona str. Sighişoarei, aproape de străzile Zorilor şi Gheorghe Dima. “Este o zonă cu potenţial mare, dar are neajunsuri şi nu face faţă cerinţelor de azi şi tendinţelor de modernizare”, spune proiectantul responsabil de “regenerarea urbană” de pe Sighişoarei. În total, în zona vizată sunt acum 148 de locuri de parcare, iar prin noul proiect se propun ceva mai multe: ar fi 224, în două parking-uri. Asta în contextul în care în zonă sunt aproximativ 500 de apartamente, aşa că noul arhitect şef al municipiului, Claudius Pop, constată că, totuşi, îmbunătăţirea nu e semnificativă în ceea ce priveşte creşterea numărului de locuri de parcare. Cât despre costurile estimate pentru realizarea proiectului, municipalitatea ar trebui să pună la bătaie 2,8 milioane de euro. Se prevede şi o zonă verde supraterană, peste parking şi, de asemenea, un sens giratoriu în zonă, pentru acces.  Cât de necesare sunt, de fapt, sensurile giratorii oriunde în oraş? “Sensul giratoriu e o soluţie suburbană, folosită mai ales pentru şosele şi în zone intens circulate, dar, în oraş, este vorba despre o intervenţie care îl nenoroceşte pe pietonul care trebuie să ocolească aceste “plăcinte”. Asta e o observaţie”, a enumerat arhitectul Mihai Racu, membru în Comisia de Urbanism a oraşului. Discuţiile despre parking-uri au fost şi prilej de a se expune, într-o şedinţă de lucru a membrilor CTATU, principiile pentru procesele botezate, totuşi, “regenerări urbane”.  “Viziunea despre regenerare urbană a fost să mai scoatem maşinile din oraş, nu să încurajăm circulaţia auto între blocuri, ci să sprijinim circulaţiile pietonale. Ideea este să vedem dacă putem minimiza prezenţa maşinilor. Un alt scop al regenerării urbane este partea de vegetaţie”, a completat Racu. La rândul său, arhitectul Voicu Bozac a atras atenţia asupra unui alt aspect esenţial în cazul aşa ziselor “regenerări”: existenţa unor trasee pietonale fluente. “Rezolvaţi parcări, dar important este să nu blocaţi fluenţa traficului pietonal”, a menţionat Bozac, atrăgând atenţia şi asupra faptului că zona vizată din cartierul Zorilor are mari lipsuri în ceea ce priveşte parcurile de proximitate pentru locuitori. Aşa că, folosind spaţiul de pe noul garaj, dar şi terenul adiacent s-ar putea contura un necesar părculeţ. “Pe lângă garaje, ce noi funcţiuni apar? Nu e suficient să mimez un părculeţ pe un parking”, a constatat şi arhitectul şef. Arhitectul Vlad Negru a atras atenţia şi asupra unor aspecte tehnice, la care proiectul are probleme: regulamentul trebuie defalcat pe fiecare Unitate Teritorială de Referinţă în parte şi trebuie ţinut cont de reglementările pentru terenurile retrocedate încadrate drept “curţi-construcţii”.

Un alt proiect cu parking ar urma să apară în zona str Trotuşului – Fabricii de Zahăr. În oraşul în care maşinile sunt peste tot, iar trotuarele rar îşi mai deservesc exclusiv scopul de a fi căi de trecere pentru pietoni, arhitectul şef al oraşului expune totuşi un principiu pentru noile proiecte: “să nu întrerupem trotuarul, pietonul are prioritate, nu maşina”. Arhitectul Voicu Bozac le-a amintit şi el proiectanţilor care “desenează” noul sistem de parcări din această parte a oraşului că va fi nevoie să rămână mai mult spaţiu verde. În această zonă sunt aproximativ 1000 de apartamente, iar deficitul de parcări e mare. Există acum, oficial, doar 507 locuri. Noul proiect prevede desfiinţarea a 350 dintre acestea şi propune alte 497. Un nou parking ce ar urma să fie construit ar avea subsol, demisol, două etaje şi terasă “verde”. Proiectanţii au amintit şi ei cât de mare e deficitul în cartier şi că în zonă se lasă maşini de peste tot, nu doar cele are riveranilor. “Calitatatea vieţii nu e dată doar de locuri de parcare, ci şi de cum arată zonă. Mie nu mi-ar plăcea să sar peste maşini ca să ajung acasă”, a menţionat arhitectul Mihai Racu. Arhitectul Voicu Bozac a recomandat atenţie şi pentru alte mijloace de transport: se pot prevedea şi garaje de biciclete, în apropierea caselor de scară.

10% din locurile de parcare din noile parking-uri – pentru vizitatori

Cu prilejul discuţiei din comisie, viceprimarul Dan Tarcea, ajuns şi el la şedinţă, a mai anunţat o regulă pentru viitoarele parkinguri: 10% dintre locurile de parcare în noile parkinguri să fie destinate vizitatorilor. De asemenea, fiecare va avea minim două staţii de încărcare pentru maşini electrice. “Unde propuneţi un copac în PUD acolo îl amplasaţi”, a spus arhitectul şef, atingând un alt subiect dureros în oraş –  spaţiile verzi.

Alte locuri de parcare ar urma să apară şi în zona Albac – aleea Azuga, unde proiectanţii au contabilizat  1667 de locuinţe. Există acum 620 de parcări (marcate) şi se propun 800. Necesarul? Calculul 1 la 1 (1 apartament – un loc de parcare) nu mai e de actualitate, a constatat viceprimarul. Pentru a afla numărul de parcări necesare, numărul de apartamente ar trebui, se pare, înmulţit cu 1,5.  “Dacă aţi calculat 1 la 1, aţi calculat greşit din start, nu vrem să facem o cârpeală. În acest caz, ne-ar trebui 2500 de locuri”, a spus Tarcea. Tot arhitecţii au remarcat că oraşul are totuşi nevoie de mai mult decât locuri de parcare. “Acesta nu e un PUZ de parcare, ci de regenerare urbană”, a amintit unul dintre membrii comisiei de Urbanism.

Toate cele trei proiecte se află încă în lucru – acestea au fost prezentate deocamdată doar pentru recomandările specialiştilor şi urmează dezbaterile publice. Data acestora nu a fost deocamdată anunţată.

 

Despre parcări şi reguli noi:

 

Propunere din Comisia de Urbanism: fără parcări în centrul istoric

 

 

 

La intersecție de străzi, ca să ajungi la clădirea (extinsă) a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, venind dinspre Traian Moșoiu dai de o parcare. Mergând pe trotuar, intri printre maşini. Dacă vor să stea la povești între cursuri ori să își consulte răspunsuri de examene, studenții stau pe trepte, lângă parcare. E doar unul dintre multele exemple din oraș despre cum (nu) se folosește spațiul public. O primă idee înspre altă direcție: la inițiativa unui masterand din Mexic şi cu susţinerea conducerii facultăţii, studenții s-au apucat să pregătească un mic loc de ședere și comunicare – lângă facultate, lângă parcare, cu bănci vechi recuperate din parc. Acesta se inaugurează chiar duminică, cu muzică de la echipa Jazz in the Park. Despre oraș și spații publice – în Cluj și Mexic – am stat de vorba cu iniţiatorul proiectului, Luis Alvarez, care e student în cadrul programului masteral de Dezvoltare Comunitară şi Planificare Urbană al FSPAC. În Mexic, el e fondatorul asociației civice Hola Vecino.

Proiectul lansat de Luis alături de câțiva colegi propune regândirea spațiului public, începând chiar din “curtea” facultății: în zona parcării acum înţesată de maşini, facultatea va avea un spațiu de socializare, iar acesta va fi realizat chiar cu bănci vechi din parcul Iuliu Hațieganu (tot al Universităţii), restaurate și montate în vecinătatea instituţiei. E începutul unei mişcări pe care iniţiatorii săi de la FSPAC au botezat-o “mai mult decât o parcare”. La început de lună, studenții au făcut o acțiune de strângere de fonduri – donații pentru bănci, la schimb cu limonadă și prăjituri și, câteva zile mai târziu, pe Luis și Tudor Gheorghiu, student la Științe Politice, i-am găsit la lucru. Într-o curte nefolosită a facultății s-au adus vechile bănci abandonate, urmând să fie reparate și montate în locul rastelului de biciclete, care la rândul său se va muta în spațiul acum nefolosit de alături. Băncile din lemn – lungi și vechi – sunt șubrezite, dar stau în picioare.

Cineva vrea să afle dacă spătarele se înlocuiesc. “Nuu”, spune Luis. Aici s-au scris povești de iubire, explică el. Desigur, “historias de amor” – cum spune el în spaniolă – sună și mai impresionant.

În pauză de șantier, “restauratorii” de bănci vorbesc despre spațiul public, în curtea unei facultăți care s-a extins cu încă o clădire (mare) lângă cea veche și care și-a făcut parcare lăsând loc tot mai mic pe trotuar. Facultatea se adaptează însă şi regândeşte lucrurile, spune Luis. “Încearcă să orienteze resursele în cartier, ceea ce nu se întâmpla până acum. Orientarea facultăţii spre altceva se întâmplă; eu am propus un proiect, dar decizia să meargă în această direcţie le aparține celor de la facultate”, adaugă el. Ideea, care nici măcar nu e una nouă, e ca oamenii să se adune. “Sunt multe cuvinte pentru asta, tot felul de termeni oficiali, termeni din mediul academic. În ultimii ani, ideea asta e transmisă şi în mesajul politic, ideea asta de să decidem împreună. În unele cazuri e bla bla, în altele asta devine realitate”.

 

Leii mexicani şi “cucerirea” vecinilor

Povestea cu Luis și spațiul public a început în Mexic, unde Luis, de profesie inginer mecanic, era implicat de mic în afacerea familiei – un atelier pentru mașini. “Nu mai fac mecanică, mă ocup mai mult de partea administrativă, dar am trecut prin procesul de reparat chestii. Din afacerea, din casa mea şi locul meu în oraş am început să mă implic. În oraşul meu era o problemă mare cu violenţa. A fost un moment dificil în oraş, când mulţi prieteni, oameni talentaţi au plecat. Nu simţeau că locuiesc într-un loc sigur. În acelaşi timp, eu nu îmi închideam casa. Am început să mă întreb de ce puteam trăi eu aşa, fără frică, ştiindu-mi vecinii. Și de ce alţii nu pot. Nu ştiau cine le e vecin. Uneori, viața în oraș cam asta e: urci în maşină, mergi la birou, nici nu atingi oraşul, nu prea ai contact cu el. Monterrey-ul e uriaş. Ca cetăţean, am spus că trebuie să fac ceva. Aveam mulţi prieteni care activau în domeniul teatrului, cinema-ului, erau creativi. Eu eram inginer. Am zis: hai să facem ceva! Să se întâmple ceva. Am început cu grătare, cu petreceri, ne tot întâlneam așa. Asta a durat cam doi ani, nu ne grăbeam, era ceva informal. Am vrut să gândim ceva în domeniul mediului urban care să schimbe modul în care oamenii relaţionează cu mediul. De pildă: să pui ceva care să te facă să te uiţi la acel loc, să vezi ce e în jur. Să întrerupi spaţiul public. Noi am pus un leu. Ştiţi obiectele acelea, statuetele care se vând pe autostradă, avem şi noi Mexic, pitici şi tot felul. Ne-am gândit iniţial să punem un birou cu un capsator, un scaun, ceva care să îi facă pe oameni să se întrebe: ce e cu asta aici? Dar api a apărut leul, care are şi el povestea sa. Proiectul a început în cartierul meu. Cumpărasem mai mulţi, erau foarte ieftini şi ideea era să testăm reacţia, să îi punem prin tot oraşul. Scopul era ca, atrași de aceste apariții inedite, oamenii să vadă oraşul din nou. Asta era ideea romantică. Ceea ce s-a întâmplat de fapt e că leii au stat câteva luni în cartier. Şi, la un moment dat, un vecin m-a întrebat: care e treaba cu leii? Am încercat să îi explic că e un proiect artistic, că are de-a face cu mediul urban, că vrem să îi aducem pe oameni împreună. Și el s-a oferit să ia unul acasă la el, să îl punem pe acoperiş. Imediat ce am făcut asta, oamenii au reacţionat. Au început să se întrebe de ce s-a întâmplat asta; credeau că poate are instalată o cameră video, că cineva ne supraveghează. Era și paranoia, pe de-o parte, dar copiii erau amuzaţi şi încântaţi. E incredibil ce s-a întâmplat! Nu eram doar eu implicat, ci şi prietenii mei, am început să comunicăm cu oameni. Am găsit pasiune în relația dintre oameni, e important să ai o calitate a vieţii mai bună”, crede Luis.

 

Sursa foto: Hola Vecino

 

Un alt rezultat, conform inițiatorului de reuniuni: noile evenimente au schimbat percepția despre zona în care se întâmplau. “Cartierul meu era considerat unul de mare risc – un loc unde nu intri. De fapt, e localizat într-o zonă unde stau persoane cu venituri ridicate, sunt multe elicoptere și maşini mari pe acolo. Dar aproape în mijlocul acestei zone e un cartier cu venituri scăzute. Aici locuiesc eu. Apoi, oamenii au început să îşi schimbe percepţia asupra acestui spațiu şi ziceau: uite ce se întâmplă acolo! Am făcut multe petreceri, festivaluri, sunt mulţi meşteşugari şi meșteri în cartier și am promovat și acest aspect. Am folosit chestia asta cu leii, dar apoi lucrurile au evoluat. Știam că unii dintre clienţii mei vor vrea unele lucrări sau au nevoie să repare ceva acasă și aduc meșteri de departe. Asta când au un meşter în vecini, care poate să facă reparații, lucrări în grădină sau altele asemenea. Era important să facem și aceste legături între oamenii. Pe de altă parte, cei care făceau astfel de lucrări trebuia să îmbunătățească ce fac, fiindcă cei din zona bogată nu îi angajau. Așa că au fost multe discuţii pe teme economice”, povestește Luis. Acesta a fost pasul spre implicare. “M-am conectat la ceva, la un domeniu în care mi-am dat seama că sunt multe de făcut. Relația dintre guvern, instituţii, ONG-uri, cetăţeni, administrația locală, administrație centrală e ceva foarte complicat. Între aceste niveluri nu e o relație foarte bună. Iar legătura între ele e spaţiul public”, spune masterandul de la Cluj. Apoi au început să vină întrebări de la prieteni și vecini despre un posibil mod de operare pentru a obține efecte în spațiul public, pe modelul a ceea ce se întâmplase deja. “Nu aveam un mod anume de a face lucrurile, dar le puteam spune ce am făcut eu. Le-am sugerat să vadă care sunt problemele în cartierele lor, să vorbească cu responsabilii din administraţie şi politică, să vadă ce resurse sunt. Apoi mi-am dat seama că asta e super complicat. Și noi nu ne implicăm. În primul rând nu avem timp, suntem foarte ocupaţi. Făcând tot felul de prostii, poate, dar ocupaţi suntem. Nu mai trăim în vremurile în care oamenii stăteau pe bancă şi se uitau la trecători. Obişnuiam să facem asta”, amintește Luis. După cele câteva teste și încercări de evenimente și comuniune, acțiunea a trecut la nivel “instituțional”: a apărut un ONG. Acesta funcţionează în continuare, e condus în Mexic de fratele lui Luis și a și participat la Bienala de Arhitectură de la Veneţia de anul trecut, în grupul Mexicului, cu un manual în care au pus cap la cap mijloacele prin care au acționat la ei acasă.

 

Cluj. “UBB are multe terenuri în oraş. De asta are şi mari responsabilităţi în ceea ce priveşte viaţa urbană”

Luis a ajuns la Cluj nu pentru vreun proiect (acesta s-a născut ulterior), ci prin legăturile de familie. Soția sa, Cristina Viehmann, fiica regretatului profesor și speolog Iosif Viehmann, e din Cluj. “Am venit aici pentru o perioadă, ca să fim aproape de familie. Noi ne-am întâlnit în Spania, locuim în Mexic, dar trebuia să venim în România pentru o vreme. Și atunci am început să mă întreb ce pot să fac eu aici.  Cristina a găsit acest master, mi-a spus “eşti inginer, te ocupi de dezvoltarea teritoriului, trebuie să te profesionalizezi”. Eu mă ocup în continuare și de afacerea din Mexic, unde ne vom întoarce în august”, menţionează Luis. Aşa că a început şcoala şi şi-a dat seama că aceste cunoştințe teoretice adunate în cadrul perioadei de masterat trebuiau puse într-un proiect. Și așa ne apropiem de conceptul care a ieșit deja în lume. “Din prima zi de master am început să caut un proiect. Parcarea a fost un șoc. Ce e cu parcarea asta? E atât de greşit… Cum se poate ca instituţia mea să facă asta? Eu repar maşini, dar pot să combat maşina când e cazul. Maşina e un bun mod de deplasare, e nevoie de parcări, dar sunt multe moduri să rezolvi parcări. Parte din dizertația mea va veni cu propuneri de soluţii pe tema aceasta. Parcelele din această zonă sunt mari, e zona de periferia a centrului, sunt case cu grădini uriaşe, unele sunt abandonate, altele ar putea avea utilizări mai bune. Universitățile au terenuri, marile universități au chiar pe cineva responsabil care cumpără terenuri pentru dezvoltare, în toată lumea. Și UBB are multe terenuri în oraş. De asta are şi mari responsabilităţi în ceea ce priveşte viaţa urbană”, punctează Luis. Așadar ideea e să mai cumpere teren? “Ideea e că acum folosesc un spaţiu care nu ar trebui folosit aşa, ca parcare; e un trotuar. E adevărat că oamenii pot să treacă pe acolo în continuare, dar e un trotuar. Am discutat deja cu cei din facultate. Trebuie să vorbim despre lucrurile acestea. Ei au fost de acord să punem băncile acestea aici. Încet, încet transformăm cultura aceasta a maşinilor, pe care o avem în multe locuri din lume. Te vei simţi altfel să parchezi când vezi oameni acolo, aproape, stând pe bănci. Când am organizat strângerea de fonduri cu limonadă au venit profesori şi mi-au spus că în ziua aia nu au parcat. Nu e o garanţie că vor dispărea maşinile, dar arătăm o direcţie. Ceva trebuie făcut acolo”, crede Luis Alvarez.

 

Maşini şi studenţi

 

În zonă mai e un spațiu care ar putea fi deschis publicului – cel de la biserica din vecinătate, iar acesta e următoarea “ţintă”. “La master am învățat ceva minunat, ceva care se cheamă “Asset based development”. Adică: fă ce poţi cu ceea ce ai deja”, arată masterandul. Teoria s-a pus în practică chiar în curtea facultății: pentru ca spațiul să devină mai prietenos cu oamenii se instalează bănci, iar băncile sunt chiar ale UBB – unele vechi și aruncate, iar acum restaurate.

“Când am avut primele discuții despre spațiu, ne întrebam ce să fie acolo. Ştiam că trebuie să fie ceva legat de stat jos, nişte bănci, aşa ceva lipseşte acolo şi e evident: studenţii stau pe scări. Nu aveam bănci. Tot atunci, în zilele acelea, mi-am dus fetiţa la cursuri de înot, la bazinul din parc (Iuliu Haţieganu, n.red.) şi ea mi-a zis să mergem prin altă zonă, pe undeva unde voia ea să vadă nişte flori. Aşa am mers pe lângă terenurile de tenis şi le-am văzut, erau lăsate acolo. Aveam bănci”, aminteşte Luis. În plus faţă de orice altă formă de construcţie nouă, băncile abandonate în parcul universităţii mai au un avantaj. “Sunt poveşti de dragoste pe aceste bănci, câţi oameni s-au întâlnit aici? Ne-ar plăcea să le ascultăm poveştile”, lansează Luis invitaţia.

 

Dacă aceasta ar fi doar o poveste cu instalat bănci, aţi putea desigur să vă întrebaţi ce rost are să o urmăriţi. Însă miza e mai mare şi are de-a face cu relaţiile dintre vecini, cu spaţiul public şi cu felul în care îl folosim sau nu. “Nu doar punem nişte bănci aici. Trebuie să ştim cine suntem, de unde venim, cine ne sunt vecinii. E cool să pui băncile într-un spaţiu în care lipsesc, dar în procesul acesta trebuie să vedem şi cine suntem. Poţi face multe într-un astfel de loc nou amenajat – putem căuta povestea facultăţii, cum s-a desprins din altă instituţie, am putea face o piesă din istoria facultăţii. Nu doar îmbunătăţeşti nişte lucruri, ci e important să scoţi la iveală informaţii, pentru dezvoltarea comunităţii”, crede Luis Alvarez.

Ce urmează? O hartă. Urmează întocmirea unei hărţi. Şi de asta se ocupă Tudor Gheorghiu, student la Ştiinţe Politice. “Căutăm actorii importanţi din zonă. Poate fi vorba de o companie, un avocat, un om care are un magazin, ne interesează cei mai relevanţi”, spune Tudor. Asta înseamnă că a parcurs spaţiul din preajma facultăţii şi şi-a căutat vecini care să nu fie la o distanţă prea mare: cam la 10 minute de mers pe jos. “Am fost la o avocată, i-am spus ce idee avem, am invitat-o la evenimentul de inaugurare şi ea a fost deschisă la idee. Cam asta facem acum. Adunăm contacte şi la final vom face o hartă. Aşa că pe viitor, dacă organizăm un eveniment, vom şti cine e în zonă, vom putea să îi invităm. E un local aici aproape, poate vor putea să vină să comercializeze ceva la eveniment. Ideea e să aflăm cine e comunitatea noastră. E aproape Liceul pentru copii cu deficienţe de auz şi de vedere, poate pe viitor facultatea va putea face cursuri cu ei. Avem resurse – educaţionale şi materiale – la facultate, putem face tot felul de lucruri. Putem să invităm de exemplu vârstnicii din zonă la film. Sunt multe lucruri care se pot face, dar la noi nu prea se întâmpla până acum aşa ceva. E un experiment”, spune Tudor.

“E frumos să zici “facem asta, aia”, dar la final nu faci nimic. E important să ne gândim să facem ceva cu ce avem. Puteam lua bănci noi, puteam implica arhitecţi locali şi asta e important. Dar puteam zice: avem deja bănci, hai să folosim ce avem”, exemplifică Luis conceptul de şcoală – “asset based development”. Dar.. băncile pot fi desenate. Şi iată încă o idee. “Da, avem aici liceul de arte, dar uite: acum nu avem contacte. Putem face asta în viitor. Le spunem că am reparat nişte bănci şi îi invităm să facă ceva cu ele”, completează Luis.

Masterandul din Mexic nu e la prima implicare în Cluj – anul trecut a lucrat la un infografic despre râu, în cadrul manifestărilor Someş Delivery. “Am o responsabilitate faţă de Cluj acum. Nu doar fiindcă fiul meu s-a născut aici şi soţia mea e de aici, am şi studiat la Cluj. Acum pot să zic că am două relaţii cu două oraşe”, spune el.Faţă de oraşele cu milioane de locuitori, Clujul – oraş mare în România, dar nu prea mare- are o dimensiune numai bună să socializezi cu vecinii. “Îmi place scara oraşului. Nu îi cunosc pe toţi oamenii, desigur, dar în locurile prin care circul eu de obicei văd oameni pe care ştiu că i-am mai văzut. Simt că dacă mai stau un pic o să încep să îi salut. Asta nu prea se întâmpla în oraşul meu, care e foarte mare. Aveţi o iarnă grea şi ăsta nu e moment prea bun pentru mine, dar îmi place când vine primăvara. Îmi place că aici poţi să simţi anotimpurile. Noi avem toamnă în februarie în Mexic. Îmi place că… sau cel puţin asta e experienţa mea personală, oamenii au fost foarte receptivi cu ideile pe care le-am propus. E extrem de important să găseşti parteneri, e grozav să ai deschiderea facultăţii, a conducerii”, nu uită să menţioneze Luis.

Şi cum orice monedă are două feţe, să trecem în revistă şi părţile mai puţin bune ale oraşului. Cel mai mare minus are de-a face cu strategia pe termen lung. Sau, mai bine zis, cu lipsa ei. “Cred că nu există viziune pe termen lung. Vezi asta din felul în care s-a dezvoltat oraşul, vezi din legătura problematică Floreşti – Cluj-Napoca, de exemplu. Floreştiul e practic un cartier al Clujului, doar că nu e acceptat ca atare. Se observă felul în care suntem atât de conectaţi de vehicule. Ca şi în Mexic, pare că şi aici e cumva şi o chestie de statut. Mulţi conduc maşinile nu doar dintr-o nevoie, ci pentru a demonstra ceva. Sigur, Clujul face ceva pentru a rezolva din probleme, am văzut că există aceste teme. De pildă, au crescut preţurile pentru parcări. Dar la viteza cu care se dezvoltă Clujul, în cinci ani vor fi mari schimbări”, crede rezidentul mexican. Ce ar vrea să vadă în Cluj peste cinci ani? “Aş vrea să văd că evenimentele culturale, electronice să aibă impact în oraş. Adică să facă un oraş mai bun, nu doar să creeze un moment mai bun. Trebuie să fie parte din a construi un oraş mai bun. Am vorbit cu oameni care organizează festivaluri, Electric Castle, Jazz in the Park. O dată ce faci Jazz in the Park, ce îi rămâne oraşului, dincolo de acel moment bun de a asculta muzică? La genul acesta de lucruri mă refer. Aceste evenimente au multă putere”, constată fondatorul Hola Vecino.

Şi ne întoarcem din nou la strategie, fiindcă – nu-i aşa? – nu e suficient să avem în oraş creativi care fac evenimente şi festivaluri. De menţionat că Facultatea de Ştiinţe Politice a fost direct implicată în conturarea strategiilor municipalităţii. “Am văzut în aceste strategii că se exprimau nişte direcţii: către participarea civică, pentru creşterea calităţii vieţii. Am întrebat dacă sunt paşi specifici care să arate cum să faci să creşti implicarea oamenilor, de exemplu, fiindcă era menţioată acolo. Mi s-a răspuns că nu. E important să ştim cum să facem asta. Iar ceea ce facem noi acum e un exemplu de cum o instituţie se poate implica şi să arate că se poate face ceva”, spune Luis.

Aşa că duminică se inaugurează locul nou din parcare, cu implicarea echipei Jazz in the Park. “Pregătim idei noi pentru spațiul din parcarea FSPAC, care poate fi utilizat într-un ambient nou, cu muzică, mâncare și jocuri. De asemenea, vom inaugura noile bănci, restaurate”, anunţă studenţii.

Să mai menţionăm că FSPAC nu e caz unic în oraş: avem şi alte instituţii care vor parcări cu orice preţ în locuri care ar putea foarte bine să fie spaţii publice de şedere şi plimbare. E cazul zonei din faţa Operei Maghiare, de pildă sau a posibil frumosului loc de pe latura nordică a Catedralei din Piaţa Unirii.

Sursa foto: Mai mult decat o parcare, foto Eugen Pănescu

 

Cluj Parking, aplicația Primăriei pentru locurile de parcare din centrul Clujului, este disponibilă pentru toți cei care utilizează dispozitive mobile cu Android și iOS. Estre vorba despre o aplicație pentru mobil care monitorizează locurile de parcare disponibile în cele 6 parcări cu barieră din municipiu.

Primarul Emil Boc a făcut și o demonstrație pe Facebook privind această nouă aplicație care monitorizează șase părcări din centrul orașului: parkingul Moților, parkingul de la Sala Polivalentă, parkingul Leu dar și parcările cu barieră din Piața Unirii, Mihai Vitezu și Piața Cipariu. Numărul total de locuri de parcare care se regăsesc în aplicație este de 1.309.

Pe lângă gradul de ocupare al parcărilor cu barieră, aplicația primăriei arată tendințele din ultimele 5 minute – numărul de mașini care au intrat și numărul de mașini care au ieșit – din cele 6 parcări/parking-uri din zona centrală și semicentrală a municipiului Cluj-Napoca.

Despre aplicație, viceprimarul Dan Tarcea a spus că vor fi incluse și alte zone din oraș mai ales locurile de parcare cu plată de pe arterele din zona centrală. În prezent, potrivit oficialului, primăria lucrează la indentificarea unor soluții ieftine pentru mărirea locurilor de parcare monitorizate on-line.

Ce aplicații apar când IT-ul “întâlnește” traficul: parcarea găsită și plătită de pe smart-phone

Parcările monitorizate prin aplicația Cluj Parking sunt:
• parking Moților (public) – 382 de locuri de parcare
• parcarea din Piața Unirii (publică) – 103 de locuri de locuri de parcare
• parcarea din Piața Mihai Viteazu (publică) – 74 de locuri de parcare
• parcarea din Piața Cipariu (publică) – 100 de locuri de parcare
• parking Sala Polivalentă (public) – 440 de locuri de parcare
• parking Multiplex Leul (privat) – 210 de locuri de parcare

11 minute de la Gara până pe Ferdinand ca să parcurgi strada Horea, aflată în șantier pe ambele benzi de circulație, într-o zi de miercuri, după ora de vârf de dimineață.

Și doar dacă se aliniază astrele. Adică rutiera este în intersecția de la Astoria și dă drumul la verde, nu prinzi două tramvaie în față și nu circuli la o oră de vârf – foarte de dimineață sau după-amiază. Iar înainte ca aceste trei potriviri să-ți facă viața de șofer mai ușoară și să guști bucuria celor doar 11 minute prin șantier este musai să nu fie o zi în care unul se trezește să blocheze tramvaiul cu o mașină pe care o parchează aiurea. Miercuri a fost o asemenea zi, mai pe la prânz, așa că de la 10.00 la 12.00 media de străbatere a străzii Horea a rămas 10-11 minute.

Chiar și cu cele patru potriviri de partea ta, timpul acesta se poate nărui dacă unul sau doi nerebdători din trafic forțează semaforul și trec chiar în momentul în care s-a aprins becul roșu. Asta se întâmplă destul de des la intersecția cu Crișan, unde cel puțin două mașini de la semafor se avântă chiar dacă n-au acest drept. Ține de noroc. Timpul rămâne același dacă ești în fața lor.

Dacă este o zi cu toate cele cinci potriviri, 11 minute petrece în trafic și o mașină de la poliția locală cu un echipaj de polițiști ieșiți în misiune de decongestionare a circulației pe o arteră aflată în plin proces de modernizare,

Dis de dimineață, când primăria de pe Moților este înțesată de cabluri de aspiratoare și i se face cosmetica înainte de o zi de lucru, într-un birou de la parter se pune țara la cale. Prioritatea zero sunt șantierele de la străzi, iar echipele de la control-trafic se pregătesc să iasă în intersecțiile de pe arterele unde se lucrează.

E ordin de sus și, legal, este singura situație în care polițiștii primăriei pot intra în papucii agenților de la rutieră cu intersecții în fișa postului. În plus, dacă ies pe teren la dirijat traficul sunt șanse mult mai mari ca acest fapt să fie ce-a de-a șasea potrivire pentru o zi bună în trafic pe strada Horea, unde dintre arterele pe care în prezent se lucrează.

După ora 7.00, agenții de la locală pătrund pe Horea. La Astoria nici urmă de cei de la rutieră. „O fi la cafea, la Astoria” este primul gând. „Dar mai funcționează restaurantul ăsta?”, vine natural al doilea gând.

Înainte să fie rostite, întrebările primesc răspuns. „Acum e autoservire. Dar odată era cel mai râvnit loc din oraș. Mi-a cheltuit prima leafă aici, la Metropolis, că asa-i zicea”, spune agentul de la locală cu față rotunjoară de ardelean molcom. A luat primul salariu pe când era băiețandru și lucra la fabrica Libertatea. Pe atunci, în ’84, altfel se legau prieteniile cu șeful de post și cu agenții. O sticlă de coniac, povești depănate până dimineața și șeful de post te ține minte. Ba te mai cheamă și la petrecerea de pensionare. „Să vedem dacă e o zi în care se blochează tramvaiul”, aduce discuția în prezent colegul de echipă. E mărunțel și bronzat și n-are vreme de nostalgii de pe vremea răposatului.

Urmează un moment lung de tăcere și o parcare aproape de intersecția Crișan-Horea-Cloșca, pe partea cu numere impare. Agentul nostalgic iși ia chipiul, iese din mașină și se postează în intersecție. Are fluier și începe să facă semne mașinilor. Colegul său- cel mărunțel și bronzat- rămâne la mașină. Dă drumul la girofar ca să mute mai în față coloana de mașini parcate. Un mușteriu deschide portiera și privește nedumerit mașina cu girofar sforăitor. „Nu prea se iau în serios mașinile cu girofar”, gândesc cu voce tare. „Se iau, atunci când cobori și îi iei la întebări, se schimbă situația”, îmi explică. Gândesc cu voce tare: „Știți ce nu înțeleg. Aici e șantier, șoferii sunt nervoși, e de înțes de ce parchează cum îi taie capul. Dar în parcul central…de ce să parchezi pe trotuarele de lângă parcul central când ai un parking cu peste 300 de locuri, gratis, la câțiva pași, sub sala polivalentă”. “Cum de ce?”, intervine interlocutorul. “Am dat acolo, în zona parcului, peste 1000 de amenzi. Știți ce mi-a răspuns unul dintre șoferii amendați? Păi să parchez la polivalentă ca să merg atâta pe jos? Ce era să-i mai zic? Păi nu de asta ieși în parc, să mergi pe jos…”, completează acesta. „Oare dacă primăria ar face un test și ar scoate stâlpișorii care delimitează aleea centrală a parcului de străzile pietonale, s-ar circula cu mașina prin parc”, încep un scenariu în gând. Agentul are și el o teorie a stâlpișorilor. „Știți ce o sa facă șoferii, o să parcheze pe stradă, lângă stâlpișori. Mie acum mi se pare anormal când nu se parchează unde apucă fiecare”, o spune fără să știe de scenariul început de mine. „Nu prea putem să facem mare lucru aici, dacă nu iese rutiera în intersecție. Acum ne-au văzut aici (îmi arată o mașină de poliție mare care trece pe lângă noi) sigur vor ieși și ei la Astoria”, ne întoarce agentul pe șantierul de pe Horea.

Ca să fie o zi cu karma bună pentru trafic e necesar să parchezi în zona șantierului mașina cu girofar inscripționată cu poliția locală aproape de intersecția Crișan-Horea, repet în gând. Mă întrerupe, din nou, agentul. „Îl vezi pe omul care cară cartoane…Când se lucra doar pe partea cu numere pare s-a lăudat că face pe zi 500 de lei. 500 de lei din cartoane. Pe zi. Păi dacă e real ce ne-a spus, ar trebui să ne apucăm toți de strâns cartoane”, spune acesta în timp ce-și înșfacă chipiul din mașină.
„Dacă sunt cartoane, funcționează economic locală, merg buticurile și magazinele, chiar și pe o stradă în plin șantier”, încep să croșetez în minte.
Colegul său merge către intersecția de la Astoria să verifice dacă a ieșit poliția rutieră la dirijat traficul. Interlocutorul meu îl înlocuiește în intersecție. „Prinzi două tramvaie care vin dispre gară, doi șoferi care trec pe roșu și fără cei de la rutieră în intersecție. E gata coloana și nu prea mai ai cum să dirijezi traficul. Când se circulă doar pe câte o bandă pe sens, nu prea ai unde să-i direcționezi”, îmi sintetizează neajunsurile șantierului de pe Horea. Trec pe lângă noi două camioane, tot dinspre gară, care se alătură colonei spre centru. „Cartonașul pe care-l vezi afișat în parbriz e autorizația de liberă trecere. Cu autorizația pot circula prin centru. Dar și așa sunt îndoieli, că sunt unii care o afișează pe cea veche”, îmi face instructajul de ce traficul greu merge prin șantier, spre centrul orașului. Nu-i timp, însă, de luat la puricat traficul greu. Agentul mă face atentă. „Vezi ultima rabă care stă în coloană. Șoferul a coborât și a intrat în magazinul de vizavi să-și ia ceva, probabil. Sunt curios dacă se întoarce până se pune în mișcare coloana. A, uite-l”, mi-l arată cu privirea. A trecut cu bine, îmi zic, încă o potrivire ca traficul să nu fie sugrumat și să fie nevoie de ca șoferul să fie căutat în magazin.

Pe Crișan se face încă coloană. O mașină iese de pe stradă și se oprește lângă noi, pe banda de pe Horea pe care se fac lucrări. Șoferița vede agentul și dă geamul jos. „Pot să merg până la grădiniță. Aici aproape, mă întorc repede”, i se adresează. Agentul se uită sceptic la mașina gri. „Oare puteți? Ați parcat fix în baltă, nu știu dacă o să puteți”, îi răspunde. Detensionată, șoferița promite să dea mai în față, ca să nu fie probleme la coborârea din mașina.

20150617_081910

E deja 9 și. A cam trecut perioada de vârf pentru trafic. Rutiera este la Astoria și dă drumul la verde. Colegul de echipă se întoarce în intersecția noastră. „Mai stăm puțin să vedem cum merge”, anunță. „Nu mult, că avem sesizare de la Dispecerat, să mergem la gară unde strațiile de autobuz sunt pline cu mașini parcate”, i se răspunde. Agentul mărunțel se îndreptă către mașină. Pe lângă noi trec ambulanțe. Nu apuc să întreb că mi se explică: „Ele au tratament special. Chiar dacă e șantier, tot se găsește un culoar. N-au fost sesizări de la ei”.

Mașina de poliție locală se pune în mișcare, spre gară. Pe sensul asta se circulă mult mai bine. Ajungem repede, doar câteva minute. Prima oprire, stația de autobuz de lângă gara mică. Nici nu mi-am dat seama că e stație. Înțesată de mașini. Unele cu șofer, altele așezate la o distanță considerabilă de bordură. Șoferii nu fac nicio mișcare. Agenții coboară din mașină. Șoferii dau geamul jos să ia pulsul. Primul e nemulțumit. “Păi unde să parchez?” Nu în stația de autobuz!, i se răspunde, cu rugămintea să se pună în mișcare. Mă rămâne puțin în expectativă, poate-poate. Apoi pleacă în trombă. Agenții încep să pozeze mașinile și să scrie notificările. Încep să apară șoferi. Bucuroși că au ajuns la fix, mai degrevează stația. Rămân doar câteva victime cu o amenadă în parbriz. „Le-am amendat, dar mașinile tot rămân în stație. Acum nu mai poți ridica mașini nici dacă blochează intersecția, tramvaiul, stația de autobuz. Deloc. Nici măcar să le muți din zonă. N-ai voie să te mai atingi de ele”, îmi spune dezamăgit agentul mărunțel.

20150617_083920

Ne mutăm vizavi de gară. Înainte, unui șofer de taxi oprit în fața gării i se face observație să se retragă în alveola specială. Oprim cu girofarul pâlpîind într-o coloană de mașini parcate. Pe trotuar e încă dimineață și se stă la cafea. Unul mai tuciuriu cu un singur dinte în față rânjește la agenții care au coborât din mașină. Fără să mă gândesc la ceva îmi adun instinctiv geanta de laptop si rucsacul. Trece pe banda de lângă noi o mașină de poliție municipală. Continui să țin strâns, în față, rucsacul și geanta. Personajele aliniate în fața magazinelor cu cafele se mută înspre sediul de bancă din zonă. O dubă cu marfă stă oprită în buza unui magazin. Șoferul scoate direct actele și buletinul ca să i se scrie amenda. Mai vin doi șoferi și pun în mișcare niște mașini parcate. N-aș fi zis ca aici e stație de autobuz, dar în noul loc unde s-au mutat cafengiii cu pahare de plastic e un indicator. E stație pentru M-uri, cele care vin din extensiile dormitor ale Clujului. Agenții termină cu duba care făcea aprovizionare și se mută înspre cafengii. Mă uit de la distanță. Un personaj reclacitrant vociferează ceva despre polițiști când trece pe lângă mine. Crâcnit. Cei cu cafelele, cinci la număr, se înghesuie într-un BMW-u și se pun în mișcare. Doar rânjetul li se vede din mașina fumurie. „Acum amenda e pe șofer. Asta cu duba o plătește el, nu firma. La fel și ăstora. Le cerem buletinul și încep să se teamă. Dacă au bube, nu mai pot ieși din țară. Așa că nu e tot una dacă-s amendați sau nu”, îmi explică unul dintre agenți.

20150617_084845

Ultima mașină rămasă e sancționată. Un tânăr cu o plasă privește episodul. Din magazin iese șoferul. Ridică înspre agent o pungă cu roșii, consternat că el a oprit un pic să cumpere ceva. E prea târziu așa că rămâne în cealaltă mână cu amenda. „Acum parcă e stație de autobuz. Păcat că într-o oră nu va mai fi”, le spun agenților. „O oră nu e un termen optimist. Ce într-o oră? În zece minute. Nici zece minute nu e un termen optimist”, vine răspunsul.

20150617_085607

Mașina cu girofar pornește către centru. Să testăm dacă rutiera dă drumul la verde de la Astoria. Stăm un pic în coloană. „Ar trebui să mai mergem pe Bucium și Primăverii. La sensul giratoriu. Și acolo e un dezastru”, se fac planuri pentru o acțiune viitoare de fluidizare a circulației. Agentul cu față rotunjoară intervine:„Ne-am îmbogățit cu toții de avem atâtea mașini. De asta mi-am luat eu scuter. Cu el vin la serviciu. Azi în trafic, mă fila unul. Ne-am întâlnit la semafor. M-a apostrofat prin geamul deschis că nu m-am retras ca să treacă el. Păi domnule și asta e tot vehicul. Nervoși toți șoferii. Și aici, dacă s-ar mișca mai repede cu șantierul și ar da drumul benzii spre dreapta către Astoria, tot ar fi ceva. 30 de metri, dar înseamnă cinci-șase mașini. Pentru trafic e un cîștig adevărat. S-ar sta și mai puțin în coloană”.

11 minute până la Astoria. O zi bunicică pentru trafic. Chiar și pentru cei de cealaltă parte a baricadei, cei care-s blamați că nici măcar nu știu să scrie amenzi. Și agenții-s șoferi și dau piept cu traficul din oraș. Unele zile sunt bune. Altele se pot îmbunătăți dacă se potrivesc lucrurile.

Strada Horea a intrat în șantier anul acesta și face parte din proiectul primăriei cu bani europeni care vizează modernizarea carosabilului și trotuarelor de pe arterele cu linie de tramvai. Primarul Emil Boc a cerut recent poliție rutiere și poliție locale să iasă pe teren pentru a ușura viața șoferilor. A fost și el pe teren pentru a da un impuls șantierului. Ultimul termen pentru finalizarea arterei era toamna acestui an, însă se fac eforturi pentru ca șantierul să se încheie vara aceasta.

20150617_085616

by -
1 662

Mai multe spații publice amenajate într-un cartier cu vedere la apă, dar uitat de autorități. Acesta este dezideratul unei membre a grupului civic informal SOS (Societate Organizată Sustenabil), cei care militează și pentru crearea Parcului Est, Letiția Nădășan, care locuirește pe strada Tulcea. Clujeanca și-a pus cererile în scris, însoție de fotografii și a cerut primăriei ca, în funcție de situația juridică a terenurile implicate, să treacă la amenajarea de spații publice în cartierul Între Lacuri.

 

„În acest cartier intervenția primăriei este slab simțită, poate și din cauza puținelor cereri din partea locuitorior dar nevoia de spații publice amenajate este mare, acestea fiind: parcuri, zone de informare, locuri de joacă pentru copii, parcări, locuri pentru depozitarea selectivă a gunoaielor și piste de bicicletă. Comparând cu alte cartiere ale Clujului îmi dau seama că suntem uitați de administrația locală”, a argumentat în petiția sa Nădășan.

Un parc mai mare și alei de legătură cu Mall-ul amenajate

Chiar dacă pe strada Tulcea s-a amenajat un parc și s-au făcut plantări de arbori, acesta este suprapopulat și insuficient ca spațiu pentru locuitorii din zona Între Lacuri. Așa că clujeanca cere administrației să grăbească amenajarea „Parcului Est-Între Lacuri” acceptat de autorități în urma unei petiții SOS semnate de aproape 3.000 de cetățeni, aflat în imediata apropiere (50m), cu bănci, cu piste pentru role și alei pietonale. „Fiind fosta pepinieră a oraşului, arborii ȋnalţi deja există. De asemenea, legarea acestui părculeţ cu spațiul verde de la Iulius Mall, printr-o alee pietonală pe malul lacului ar deschide o noua rută de acces/circulaţie către acest complex comercial. Momentan, din zona străzilor Tulcea-Dunării se poate ajunge la Iulius Mall doar pe o potecă printre blocurile ȋn construcţie de la Park Lake”, a atras ateția membra SOS.
În zona școlii Al. Vaida Voievod sau în cea a fabricii Fujikura există foarte multe spații neamenajare, parcări neîntreținute. Ar fi necesar, potrivit acestaia, amenajarea unui spațiu de socializare cu o zonă de expundere sau chiar a unei zone unde să se petrează evenimente culturale, iar ca locație a indicat intersecția arterelor Dunării cu Oltului.

Parcări amenajare în toate zonele care se pretează 

parcari
„Apreciez acțiunea prin care s-au amenajat 4 locuri de joacă printre blocuri, dar austeritatea lor este evidentă. Copiii peste 7 ani au de asemenea nevoie de parcuri adecvate vârstei lor cu piste de role și biciclete. Vă rog ca printr-o vizită la fața locului să găsiți soluții și pentru ei și să vă respectați promisiunea din 2012 de a crea un parc mai mare în acest cartier, care ar fi de fapt cel mai mare spațiu public al Clujului.Ca în orice altă zonă a Clujului mașinile ne sufocă dar cred că printr-o analiză la fața locului, Primăria ar putea optimiza utilizarea spațiilor publice și prin amenajarea lor ar câștiga și bani. Prezint mai jos câteva locuri virane, neamenajate dar unde se parchează mașini și din cauza că parcarea se face direct pe pământ, cantitatea de noroi și praf, aduse pe carosabil sunt considerabile. În cazul în care sunt spații retrocedate, propun achiziționarea acestor terenuri sau negocierea cu proprietarii privați pentru schimb de terenuri ȋn alta parte şi amenajarea de parcaje semi-subterane cu cel mult două niveluri pentru eficientizarea spaţiului ocupat de maşinile parcate”, a atras atenșia clujeanca.

Puncte gospodărești reparate și înverzite

ghene (1)

Aceasta spune că punctele gospodărești din cartier nu au mai fost reabilitate de mult timp de către Primărie sau Compania de Salubritate, de aceea, multe au pereții sparți și dezafectați. “Prin aceste spărturi, gunoaiele sunt împrăștiate peste tot. O acțiune de reamenajare sau reconstruire a unora noi, conforme cu pubelele utilizate în acest moment ar fi cea mai bună soluție. De asemenea, acestea ar trebui gândite un pic și din punct de vedere estetic și funcțional. Vă propun ca prioritate, de exemplu, scoaterea ghenelor de pe malul lacului din acest cartier si amplasarea/mascarea lor precum în exemplele de mai jos. Sunt doar câteva soluții văzute în alte țări de organizare a acestor spații mai eficient. În tot cartierul lipsesc cu desăvârșire pistele de biciclete. Câteva trasee de ieșire din cartier pentru bicicliști ar fi o îmbunătățire majoră. Legăturile cu Parcul Est-Între Lacuri și cu spațiul verde de lângă mall ar trebui realizată imediat. Situația rampelor pentru persoanele în scaune cu rotile este ignorată la fel ca în tot orașul, singura lor variantă de deplasare prin cartier fiind pe carosabil. Vă rog să interveniți și să depistați toate punctele prin care aceștia nu pot trece din cauza lipsei rampelor și a prezenței bordurilor.”, a mai propus Nădășan.

 

 

O bicicletă albă stă cuminte desenată pe o pistă paralelă cu arteră pietonală sau lângă una destinată traficului auto. Bicicleta desenată îți indică un spațiu pentru… ei bine, pentru biciclete. Ți-o spune orice carte din care vrei să citești codul rutier sau poate bunul simț. În centrul orașului însă, lângă (sau de-a dreptul peste) bicicletele albe desenate se poate, uneori, parca, constată cei care trec prin centrul istoric. Asta în condițiile în care orașul nu are încă un sistem integrat pentru bicicliști, nici trasee care să permită deplasarea fără intersecții mai mult sau mai puțin periculoase cu traficul auto. Chiar și pistele existente, cu trasee „rupte”, sunt ocazional folosite de șoferii din municipiu, pe post de parcări, după cum remarcă bicicliștii și pietonii care traversează centrul orașului fiind nevoiți să facă slalom printre mașini. Între timp, bicicliștii fac marșuri și așteaptă apariția noului lot de piste de biciclete incluse în programul de bike-sharing, lansat și amânat și a cărui implementare primăria și-a asumat-o totuși în acest an.

 

Clujul are puțini kilometri de pistă și cu multe “garduri”. Cred că bicicliștii ar prefera probele plate” , ne scrie azi Christian Cristea, care își însoțește observația și cu imagini reprezentative cu „circulabila” pistă de bicicliști de pe strada Avram Iancu.

 

piste a iancu 2
Foto: Christian Cristea

 

Foto: Christian Cristea
Foto: Christian Cristea

 

Șoferii nu cruță însă nici pista de biciclete de pe Bulevardul Eroilor, care este folosită pentru mașini atunci când criza de spații de parcare din centrul orașului o „impune”. O imagine suprinsă săptămâna trecută de reporterii Actualdecluj.ro:

 

DSC_1815

 

“Obiceiurile” sunt vechi, după cum ne arată imaginea de arhivă a unui biciclist clujean:

 

Foto: Mihai Racu
Foto: Mihai Racu

 

“Primăria trebuie să fie consecventă, în ceea ce privește reglementările și menținerea lor. Ce pot să spun ca biciclist este că de două ori am tamponat mașini care mi-au tăiat calea pe pistă ocolind dâmburile de redus viteza”, spune Mihai Racu, arhitect și biciclist în Cluj-Napoca.

Exemple de parcări în centrul istoric / “Orașul-comoară”, în locuri pentru “pietoni”, “bicicliși” sau “riverani”. (Galerie Foto: Mihai Racu)

 

 

Primăria Londrei investește peste 900 de milioane de lire în infrastructura velo ca armă împotriva congestiei traficului. Olanda analizează oportunitatea de a încălzi pistele pentru a putea fi folosite și în perioadele de îngheț. E un paradox cunoscut că atunci când supradimensionezi infrastructura de trafic auto problema congestiei devine mai gravă deoarece încurajezi folosirea mașinii personale și descurajezi transportul public. Când supradimensionezi infrastructura pentru mașini, șoselele, efectul imediat este creșterea traficului. Deci nu lărgirea străzilor și creșterea numărului de parcări sunt soluțiile, ci gândirea unui sistem eficent de transport public și velo”, punctează Racu.

 

Foto: Mihai Racu
Foto: Mihai Racu

 

Suntem mai altfel decât alții, crede Eugen Pănescu, biciclist și arhitect care a lucrat atât la proiectul de reamenajare a zonei Bd Eroilor-Piața Unirii, cât și la noul Plan Urbanistic General al orașului. „Comparând orașele noastre astăzi cu cele ale altor țări constat că sunt câteva diferențe, care cred că ne arată starea lucrurilor la noi și ne fac mai realiști în așteptări, dar nu și mai puțin dornici de schimbare. Prima este intensitatea, seriozitatea și eficiența controlului asupra indisciplinei în spațiul public, nu numai a șoferilor, ci și a bicicliștilor sau a acelor care abandonează deșeuri sau alte isprăvi. Cu control superficial și ineficient nu trebuie să așteptăm nici schimbarea mentalităților, nici bunul simț al fiecaruia. A doua este ceva mai mult decât toleranța față de bicicliști astăzi la noi, care e dovedită nu numai prin sisteme legate de piste fără obstacole, ci și din reguli de circulație permisive – de exemplu posibilitatea acordată bicicliștilor de a merge în sens invers pe străzi cu sens unic, chiar și fără marcarea unei piste. Și a treia este poate rezultatul primelor, anume că mersul pe bicicletă devine un mod de transport de zi cu zi și nu numai pentru agrement și sport. Străzile sunt ale multora, nu numai ale șoferilor și mai ales în centrele orașelor aceasta este o situație de normalitate. Deocamdată suntem captivi încă unor obișnuințe centrate pe automobile, de care trebuie să ne eliberăm cât mai repede, nu doar de dragul celor de pe biciclete”, crede Pănescu.

 

Deși a fost anunțat, lansat și demarat un proiect care ar trebui să creeze condiții decente celor care se deplasează cu bicicleta, punerea lui în practică a trecut prin mai multe runde de amânări. Având în vedere că finanțarea sa este asigurată din fonduri europene, potrivit datelor asumate, 2015 este anul în care acesta trebuie implementat pentru a nu se pierde banii.

 

Proiect avem. Mai lipsesc pistele.

Proiectul administraţiei clujene de încurajare a transportului cu bicicleta în oraş şi în comunele Floreşti şi Apahida a pornit la drum în 2012 și a avut deja trei termene de finalizare anunțate. 2015 este anul în care proiectul trebuie implementat, având în vedere că, după cum recunoștea chiar primarul Emil Boc, până la finalul anului toate proiectele europene derulate de primărie cu fonduri europene (pe Axa I ) trebuie finalizate deoarece după data de 31 decembrie nu se va mai deconta niciun leu. Proiectul de bike sharing al primărie nu face excepție.

Termenul din ultimul act adițional privind acest proiect este luna august 2015 până când trebuie finalizate: trasarea pistelor de biciclete pe traseul Florești – Cluj-Napoca-Apahida, interconectatarea stațiilor de închiriere și deservirea acetora cu cele 500 de biciclete achiziționate în cadrul proiectului. Inițial, proiectul de încurajare a transportului cu bicicleta în Cluj trebuia finalizat în august 2013. Apoi în aprilie 2014. Și mai apoi în august 2014. Stațiile de închiriere au fost montate în oraș dar nu au putut fi interconenctate și date în folosință din cauza unor erori din caietul de sarcini. Așa că primăria a mai făcut o licitație în 2014 pentru lucrări suplimentare în cadrul proiectului. Plus o altă achiție pentru întreținerea sistemului de bike-sharing, contract pe patru ani, susținut cu bani de la bugetul local.

Reţeaua pe care primăria trebuie să o realizeze implică crearea a 50 de puncte pentru închirierea bicicletelor (din care 43 în Cluj-Napoca şi restul în comunele Apahida şi Floreşti) şi dotarea acestora cu 500 de biciclete, dar şi trasarea unei rute speciale pentru biciclişti între Apahida, Cluj-Napoca şi Floreşti (14 kilometri de piste). Proiectul este unul cu finanţare europeană, în valoare totală de 14 milioane de lei. Contractul cu Viacor Engineering a fost încheiat la 11,9 milioane de lei şi implică realizarea efectivă a reţelei. După finalizarea rețelei clujenii urmează să primească carduri de la primărie pe baza buletinului, card cu care pot circula cu bicicleta prin oraș iar apoi o pot lăsa în oricare dintre rastelurile din rețea.

 

Cum „veghează” autoritățile

Anul trecut s-au făcut 25.937 de verificări pe domeniul public privind oprirea/staționarea neregulamentară pe carosabil sau pe trotuar, intrevenții pentru degajarea stațiilor de transport în comun, a zonelor pietonale, a parcărilor rezervate persoanelor cu dizabilități, a standurilor de taxi, piste pentru biciclete și au fost ridicate 2772 de autovehicule oprite ori staționate neregulamentar.

 

Bicicliștii pregătesc Marșul de centru

Asociația turistică sportivă civică și ecologistă Clubul de Cicloturism Napoca a anunțat pentru mâine o nouă ediție a Marșului Bicicliștilor Clujeni, care începe de la 14.00 în Piața Unirii. „Este o nouă ocazie de a reaminti autorităților locale, publicului și presei de nevoia promovării utilizării bicicletei ca o componentă esențială a mobilității urbane durabile și alternativa viabilă la transportul automobilistic, alături de transportul în comun și deplasarea pietonală. Momentul este legat și de elaborarea Planului de Mobilitate Urbană Durabilă, care pare să nu fie cu adevărat dorit de Primărie, deși e obligatoriu prin lege și finanțat din fonduri externe nerambursabile, și esențial pentru o direcție coerentă și durabilă de evoluție a politicilor de mobilitate urbană, și nu haotică și pro-automobilistică asa cum a fost până acum. O altă temă vizată de marș este amânarea implementării mult-promisului și nerealizatului nou lot de piste de biciclete incluse în programul de bike-sharing, care se pare că din nou nu vor fi conforme standardelor și bunelor practici”, spun inițiatorii marșului.

 

Citește și

Una dintre cele mai frumoase pietonale ale Clujului ajunge parcare