Tags Posts tagged with "Ordinul Arhitectilor din Romania"

Ordinul Arhitectilor din Romania

Sursa foto: BATRA, foto Vlad Cupşa

La jumătatea lunii trecute, Bienala de Arhitectură Transilvania a recompensat cele mai bune proiecte din ultimii doi ani din Transilvania- “Judecătorii” au avut de ales dintr-un total de 67 panouri la cele 8 secțiuni propuse. Au fost lucrări de o “calitate în general bună”, transmiteau atunci juraţii, dar şi proiecte prezentate lacunar şi o secţiune unde s-a înscris un singur proiect. L-am întrebat pe preşedintele juriului care sunt concluziile cu care a rămas, după analizarea proiectelor arhitecţilor din Transilvania.

Echipa chemată să analizeze proiectele a fost formată din cinci specialiști din România şi din afara ţării: Georgeta Gabrea, Oana Simionescu, Pedro Ravara și Francesco Fresa şi preşedintele Juriului – Borislav Ignatov, președintele Camerei Arhitecților din Bulgaria, arhitect care a înfiinţat în 2014 o firmă cu sedii în New York, SUA şi în Varna, Bulgaria.

Au fost lucrări premiate, dar şi mari minusuri. ”Prezentarea lacunară a multor proiecte a constituit o provocare pentru procesul de jurizare. Astfel, la una dintre secțiuni, Arhitectura Locuinței Colective, unde s-au înscris trei proiecte, am decis în unanimitate să nu acordăm niciun premiu, din cauza faptului că lipsesc informații mai clare despre context și despre spațiile interioare – comune sau private. De asemenea, la secțiunea Arhitectura Spațiului Public, singurul proiect înscris, cel al Pieței Unirii din Cluj-Napoca, Latura de Vest, realizat de arh. Eugen Pănescu, Tudor Pănescu și Adrian Borda de la Biroul de Arhitectură Planwerk, NU a primit premiu, pentru că nu ni s-a părut etic să facem acest lucru. Conform regulamentului, pentru ca o secțiune să poată beneficia de imparțialitate și să poată da un câștigător, trebuie să aibă minim trei proiecte înscrise. Totuși, considerând calitatea proiectului, precum și importanța susținerii acestei categorii, juriul a decis să-i acorde mențiune”, a declarat, atunci, Borislav Ignatov, președintele Juriului BATRA2017.

 

 

Sursa foto: BATRA

 

Vezi aici cine au fost câştigătorii Bienalei din acest an:

Premii pentru proiectele de Arhitectură ale Transilvaniei. Care au fost cele mai bune lucrări, în ochii juriului şi marile minusuri din concurs

 

Actualdecluj.ro: Care a fost impresia generală în ceea ce priveşte calitatea proiectelor înscrise în competiţie?

Borislav Ignatov: În opinia mea, proiectele înscrise în concurs au fost de calitate ridicată. Am avut ocazia să urmăresc arhitectura românească în ultimii câţiva ani şi îi văd progresul rapid.

 

Actualdecluj.ro: Pot fi această competiţie şi proiectele înscrise aici comparate cu ceea ce se întâmplă la nivel internaţional în astfel de concursuri?

Da, proiectele de aici ar fi putut fi înscrise cu succes în orice altă competiţie internaţională similară.

 

Actualdecluj.ro: A fost vreun proiect care a impresionat cu adevărat juriul?

Da. Toate proiectele premiate.

 

Actualdecluj.ro: Cum aţi descrie munca arhitecţilor români?

Arhitecţii români se străduiesc să arate o abordare modernă, internaţională în munca lor. Ar fi grozav dacă ar reuşi să introducă şi elementele locale, recognoscibile în proces.

 

Actualdecluj.ro: Cum sunt proiectele din Cluj în comparaţie cu cele din alte oraşe? Faptul că acum Clujul e o piaţă imobiliară „fierbinte” are efecte în ceea ce priveşte calitatea proiectelor de arhitectură?

Piaţa fierbinte aduce o oportunitate bună pentru expresia arhitecturală, dar un astfel de moment necesită multă atenţie. Nu e întotdeauna posibil să reuşeşti asta, din cauza deadline-urilor – care sunt foarte strânse într-o astfel de piaţă fierbinte.

 

Actualdecluj.ro: Spuneaţi că aţi avut şi dezamăgiri în această competiţie. Nu a fost niciun premiu la secţiunea de Locuire, din cauza lipsei de informaţii din proiecte – mai precis: lipseau informaţii despre context şi spaţii interioare. Cât de important ar trebui să fie, pentru un arhitect, contextul într-un proiect?

Aş spune că e cel mai important factor pentru a face arhitectură.

 

Actualdecluj.ro: De asemenea, la secţiunea de Spaţii Publice a fost înscris un singur proiect. Ce spune asta despre contextul local şi oraşele din Transilvania?

Proiectele de o asemenea scară sunt rare şi necesită mult timp. E nevoie de mult timp ca să le pregăteşti, dar şi ca să le implementezi, să le construieşti. Dinamismul de pe acest segment arată, de asemenea, şi cât de active sunt municipalităţile în ceea ce priveşte ţinta de a-şi face oraşele mai bune. Sper că la următarea ediţie a bienalei să fie mai multe proiecte înscrise la această categorie.

 

Actualdecluj.ro: Ce aţi vrea să vedeţi data viitoare când veţi fi în Cluj? De ce anume ar avea nevoie competiţia BATRA în anii următori?

Cred că e extrem de important să aduci arhitectura de calitate către oameni, între oameni şi să fie dusă expoziţia în piaţa centrală.

 

Foto: Adina Moldan

 

Actualdecluj.ro: Care a fost prima impresie despre Cluj, ca arhitect? Ce v-a plăcut cel mai mult aici, ce aţi critica?

Îmi place Clujul foarte mult, cu centrul său istoric vibrant, grădinile verzi şi energia din mediul studenţesc. Cred că râul Someş oferă oportunităţi grozave pentru viitoare spaţii publice, pe malurile sale, care trebuie folosite.

 

Ignatov a participat, anul trecut, la un proiect al Scenei Urbane, care îşi propunea să pună “reflectoarele”, din nou, pe râul care traversează oraşul:

FOTO/VIDEO În aşteptarea unor zile mai bune pentru Someş: noapte cu lumini pe râul care traversează Clujul

 

 

 

Cine e Borislav Ignatov

Borislav Ignatov, președintele Camerei Arhitecților din Bulgaria, a absolvit studiile masterale în arhitectură la Universitatea Columbia din New York (2006) şi Universitatea de Arhitectura din Sofia (1995). A lucrat la mai multe firme mari de arhitectură incluzând “Perkins + Will Architects” şi este arhitect licenţiat în statul New York şi în Bulgaria. În 2004 a fondat Studio Bignatov în New York. Compania este o firmă de arhitectură interdisciplinară cu sedii în New York, SUA şi în Varna, Bulgaria. Lucrările lor urmăresc sa aducă o contribuţie de durată contextului urban şi natural. Studioul este interesat de arhitectura contemporană verde şi lucrări artistice experimentale şi este recunoscut internaţional pentru conştientizare privind importanţa mediului. (sursa: OART)

 

 

 

Hidehiko Kanegae şi Paola Rizzi. Sursa foto: Scena Urbană

Scena Urbană a adus pe mal de Someş, la jumătatea lunii august, o expoziţie şi dezbateri cu privire la parcursul râului în cadrul orașului, cu focus pe Parcul Feroviarilor și parcul Oașului. Înainte de asta însă, în iulie, alături de Ordinul Arhitecţilor Filiala Transilvania în Cluj a avut loc o şcoală internaţională de vară, la care au venit studenţi şi profesori din Cluj, dar şi din afara României. La final de proiect, am discutat cu doi dintre ei – profesorul arhitect Paola Rizzi din Italia şi Hidehiko Kanegae, de la Ritsumeikan Univerity, specialist în urbanism în Japonia – despre ideile studenţilor şi propunerile lor pentru zona unde se află unul din parcurile uitate ale Clujului, dar şi despre oraşul de care aparţine acesta.

La final de „şcoală de vară”, echipele mixte de studenţi, cu specializări în domenii diferite şi provenind din şcoli diferite, au venit cu viziunile despre zona Parcului Feroviarilor, trasate în cele câteva zile pe care le-au avut la dispoziţie (e vorba despre parc, dar şi despre zonele învecinate, cu privire inclusiv înspre zone industriale în proces de reconversie). Menţionăm că primăria a anunţat că face demersuri să preia Parcul Feroviarilor de la  Compania Națională de Căi Ferate CFR SA şi că urmează să se lanseze şi un concurs de soluţii pe această temă.

Sursa imagine: Scena Urbana
Sursa imagine: Scena Urbana

O echipă a avut ca temă aleasă „Conexiunile”, a propus restricţii de construire în zonele cu risc, îmbunătăţirea infrastructurii, staţii noi pentru încurajarea transportului public, amenajarea Parcului Feroviarilor, construirea de poduri, reconversii în zona industrială şi conexiuni ale zonelor, folosind râul şi promenadele. O altă echipă a venit cu o alt fel de soluţie: aducerea unor funcţiuni universitare în zonă, în speţă pe terenuri „brownfield” din zona industrială în proces de reconversie. Tot în zonă ar putea exista şi loc dedicat afacerilor de tip start-up şi implicarea locuitorilor în procesul de redesign. O a treia echipă a propus conceptul de „ţesut” comunitatea. A propus poduri peste râu şi căi pietonale, legarea zonelor verzi şi a funcţiunilor plus activităţi noi. Malul râului primeşte pietonale, iar Parcul Feroviarilor poate fi legat de cel de pe Oaşului. Zona parcului are nevoie de îmbunătăţiri – o mică piaţă, loc de joacă pentru copii, zonă sportivă, o zonă centrală comună, unde oamenii se pot aduna pentru evenimente. Echipa a patra propune la rândul său legarea spaţiilor verzi de pe malul Someşului prin promenade şi conexiunea cu parcul Oaşului. Pentru revitalizarea zonei ar fi nevoie de o investiţie nouă, consideră studenţii – clădiri mai înalte, şase etaje. Asta ca să îi convingă şi pe alţi investitori să reacţioneze la schimbare. O plajă ar mai putea, de asemenea, apărea în zonă, iar în parc şi un amfiteatru pentru concerte şi restaurant. Zona verde „se împrăştie” în vecinătate.

  13934597_1184046478326720_5161595694126487929_n

 

13934966_1184046678326700_5421154799957598180_n

 

Sursa imagine: Scena Urbană

13938380_1184046758326692_2744982539013951400_n

 

Sursa imagine: Scena Urbană

 

13962704_1184046178326750_2785774329071345938_n

 

Sursa imagine: Scena Urbană

 

14039916_1184047024993332_7610961968128356236_n

 

Înainte să îşi ia rămas-bun de la studenţi, doi dintre profesori, Paola Rizzi şi Hidehiko Kanegae, apucă să împărtăşească câteva impresii cu Actualdecluj.ro despre propunerile care vor să ajute la “învierea” zonei

Ca o concluzie, după prezentare, care ar fi cel mai bun plan care s-ar putea întocmi adunând din toate aceste idei? S-au pus întrebări, s-au propus unele posibile soluții, s-au trasat strategii, pe planșe. „Fiecare dintre participanți a realizat că nu e vorba doar de parc, doar de râu, doar de zona industrială. Ci că există legături între toate acestea. Fiecare echipă e diferită, datorită mixului de domenii din care vin studenții și datorită diferenţelor de vârstă – sunt studenți din anii 2, 3, dar și de la Doctorat, iar mixul de idei a fost foarte interesant, unele idei au fost strălucite, când le împarți cu cineva e cu atât mai interesant”, spune Paola Rizzi.

Insistăm: niște exemple de idei strălucite? „Fiecare echipă are puncte bune în proiectele sale. Există provocări în ceea ce privește felul în care poți să faci față problemelor de mediu și de siguranță; nu poți să rezolvi totul, nu poţi să rezolvi toate problemele, dar se pot oferi soluții de design, iar unele chiar au fost propuse: legarea parcului și deschiderea unor zone, deschiderea parcului spre zona rezidențială. Alte idei punctează că există două părți ale râului, nu doar una, există două maluri și ambele trebuie avute în vedere. Pentru ambele trebuie găsite soluții – de exemplu, poate că trebuie să punem piste de biciclete și mai mult verde. Toate echipele au identificat partea care e legată de poduri, de legătura cu linia ferată. Alții oferă soluții externe, cum ar fi un campus”, spune Rizzi.

E fezabilă o astfel de idee, a unui campus în zonă? Menționăm în plus (sau în minus) că universitățile sunt la Cluj mari proprietare de terenuri și bunuri imobiliare, așadar au unde să se dezvolte, în cazul în care nu au făcut-o deja. „O propunere de genul acesta ar putea fi fezabilă. E interesant că echipa care a venit cu această idee nu a spus că propune un campus model care să adune universitățile, care să devină ghetou. Propunerea a vizat un ansamblu cu funcțiuni mixte, unde principala temă ar fi adunarea infrastructurii universitare care e în oraș. Dar sunt propuse și funcțiuni rezidențiale și de relaxare, nu era vorba doar de un campus uriaș. Acela e modelul american, care nu ar merge aici”, punctează Rizzi.

E o idee bună să construiești în parc?, mai întrebăm, fiindcă una dintre propuneri menționa și o astfel de opțiune. Studenții au avut, de fapt, o exprimare inexactă, e explicația îndrumătoarei. „S-au exprimat greșit, ideea era nu că vor să se construiască în parc, ci că lângă parc se poate construi, poate ceva mai dens, adică în perimetrul parcului pot să apară proiecte care să anunțe o revitalizare a zonei. Unii se gândeau cum să intre cu căi de acces, pietonale și înspre zona rezidențială”, arată Paola

Sunt și idei propuse de studenţi care sunt, poate, de pus în analiză? Când discuția a ajuns la tema clădirilor înalte, profesorul japonez a ridicat problema infrastructurii de care e nevoie pentru a susține astfel de imobile. „Situl are potențial, e aproape de gară, iar de spații deschise este nevoie; dacă orașul vrea să se îndrepte spre zona gării, acesta ar putea să fie un fel de centru de afaceri. De ce clădiri înalte? (acolo unde ele se pretează). Pentru a crea spații deschise, la sol (o suprafață construită mai mare pe verticală lasă mai mult spațiu liber la sol). Acesta e motivul. Voiam să atrag atenția asupra acestui aspect. O altă problemă pe care am ridicat-o se referă la faptul că redezvoltările au uneori ca efecte că cei cu venituri mici sau medii sunt împinși în afară. Dar există soluții, se pot face locuințe sociale, pot apărea oportunități noi de locuri de muncă în zonă”, arată Hidehiko Kanegae.

Şi investitorii se pot bucura să audă măcar o parte dintre propunerile din cadrul prezentării de final a şcolii de vară, menite să “învie” zona; oricum, ne întrebăm şi în ce fel se poate dezvolta coerent şi sustenabil oraşul. E pozitiv, de pildă, să susţii trendul verde şi să spui că propui piste de biciclete, dar nu prea poți spera că, în viitorul apropiat, toți locuitorii/angajații din astfel de zone se vor deplasa cu bicicleta sau pe jos. Ce soluţii sunt pentru astfel de aspecte? „Aici aș veni cu o precizare. Spre exemplu, în Elveția trendul e să pui zona rezidențială în mix cu alte funcțiuni. Când spui „rezidențial” lumea se gândește la blocuri. Dar rezidențialul nu înseamnă automat blocuri mari. În competițiile pentru zone rezidențiale în Elveția criteriul e că trebuie să ai un mix, să adaugi și alte funcțiuni – comerciale sau de servicii. Când spuneau de clădiri mari, studenții nu se refereau la “zgârie-nori”, ei voiau să sublineze avantajul de a se crea spații publice pe teren. Același grup a identificat foarte bine și vulnerabilitățile zonei, care sunt de natură socială, economică, de transport și accesibilitate. Asta arată că ei sunt conștienți de problemele zonei”, adaugă Rizzi.

Prima impresie asupra parcului? „Protecția împotriva eventualelor inundații e insuficientă”, crede japonezul. „E un mare potențial acolo, dar e o zonă îngrădită. E o zonă cu garduri, izolată și separată. Eu nu sunt pentru dezvoltare și construire oriunde și peste tot, nu spun că trebuie să razi și să eliberezi totul. Dar trebuie să deschizi spațiile, să arunci gardurile, să pui ceva care să atragă oamenii acolo. Începând din parc și apoi gândindu-te la toată zonă. Acum aceea nu prea e o zonă unde vrei să te plimbi, dar există potențial, sunt grădini mici private, pe care poți să le vezi. Copiii se joacă în stradă, în siguranță, aș păstra asta ca valoare a locului. Unii au propus lărgirea pietonalelor, plantarea de copaci, crearea de străzi pietonale. Sunt lucruri care trebuie avute în vedere. Apa e un risc, dar e și o oportunitate, dacă știi cum să o folosești”, completează Rizzi.

 

Sursa foto: Scena Urbană

 

Cum se vede Clujul

„Clujul păstrează ceva din „scenariul” său unițial, dar sunt și dezvoltări noi, reconversii și clădiri noi. Mi se pare că nu am văzut un management prea bun în ceea ce privește clădirile istorice, nu înțeleg cum s-a permis construirea unora dintre clădirile noi din zonă, dacă te uiți la felul în care au fost inserate acolo. Ar fi bine să existe o zonă de conservare. Sigur, restaurarea e în regulă, e bine să se facă, dar trebuie să existe o preocupare pentru păstrarea peisajului original. Conservarea clădirilor istorice creează un fel de miez, iar zona din jur poate fi o zonă de conservare. Noile clădiri trebuie făcute cu atenție, în alte părți, în afara zonei istorice. Acum e ok, dar peste 20 de ani, pe fondul dezvoltării economice și a presiunilor, o să fie ușor de distrus ceva și înlocuit și așa riscă să dispară memoria unui oraș. Regulamentele pentru conservare sunt absolut necesare, apoi poate exista o zonă „tampon”  și o trecere gradată spre nou. Zonele istorice atrag turiști. E ușor să distrugi, dar înlocuirea a ceva istoric cu ceva nou face centrul mai puțin valoros”, atrage atenția Hidehiko Kanegae.

“Partea bună este că această zonă (Parcul Central) nu arăta așa acum șapte ani, când am mai ajuns eu în zonă. E o zonă pe care o împarte toată lumea și sunt și alte exemple. Dar în acest timp am văzut cum toată lumea critica blocurile comuniste, iar acum oamenii încep să critice blocurile contemporane, spunând că cele vechi sunt poate mai bune. Probabil sunt urâte, dar sunt funcționale, s-au făcut după un plan de urbanism, în timp ce dintre cele noi puține sunt concepute cu o viziune de viitor. E pe principiul fiecare pe parcela lui, a avut loc o dezvoltare fără perspectivă, fără viziune pentru viitor. Revenind la ce s-a întâmplat la Școala de Vară, aici s-a pus problema de dezvoltare, studenții au fost nevoiți să iasă din zona lor, din specialitatea lor și să intre în contact și cu alte domenii, să vadă care e problema unei zone, cum poate fi ea rezolvată, să identifice probleme și cauze ale problemelor. E important ceea ce face Scena Urbană, care pune în lumină locuri la care merită să ne gândim”, subliniază Paola Rizzi.

13710050_1160164437381591_2592509372905577505_n
Hidehiko Kanegae şi Daniela Maier, coordonatoarea Scenei Urbane

 

Şcoala internaţională de vară, despre spaţii urbane şi riscuri

Școala internațională de vară a avut ca temă “spațiile urbane supuse factorilor de risc” și s-a desfășurat, în perioada 4-10 iulie, la Casino- Centrul de Cultură Urbană din Cluj-Napoca. Proiectul derulat la Cluj-Napoca, Scena Urbană, a atras, în cadrul Universității de Vară Transilvania a Ordinului Arhitecților România Filiala Transilvania (OART), un grup internaţional de profesori, cercetători şi studenţi, din Italia, Cipru, Marea Britanie, Polonia, și Japonia. Participanții au luat parte la ediţia a VIII-a a ”International School of Awareness and Responsibility of Environmental Risk- Resilient Places and Spaces-Design for Risk Reduction” (“Școala Internațională de conștientizare și responsabilizare cu privire la factori de risc ai mediului înconjurător, cu tema Spații reziliente și design spațial”), organizată la Cluj-Napoca, la inițiativa profesorului arhitect Paola Rizzi din Italia, în parteneriat cu OART și Primăria Cluj-Napoca. Prezentările și workshop-urile au mers în paralel cu lucrul la un studiu de caz real din Cluj-Napoca, Parcul Feroviarilor, factorii de risc de mediu și design, și managementul lor prin proiect.

 

Sursa foto: Scena Urbană
Sursa foto: Scena Urbană

În apropiere de parcul Central, de Cluj Arena şi de râu, a apărut în weekend un pavilion – e desenat din elemente de lemn, are nişte pânze de “corturi-corăbii” albe şi scaune de plastic, verde ca verdele în care s-au instalat. E Someş Pavilion, loc de dezbateri pentru ediţia din acest an a Someş Delivery, evenimentul care aduce proiecte şi evenimente pe mal de apă şi câteva locuri de stat cu şanse să rămână o vreme ca să fie folosite de clujenii care vor să se adune aproape de râu.

 

DSC_2382

DSC_2374

Lumea s-a adunat în pavilion, cu stadionul în fundal, de-o parte şi Someşul de cealaltă şi suntem speraţi de apă de traficul obişnuit de sâmbătă. Am trece mai uşor spre râu, dar primăria nu a amenajat cele trei treceri de pietoni pe care a promis că le amenajează de Someş Delivery, deşi susţine (declarativ şi financiar) proiectul care ne lasă să vedem râul de mai aproape. Aşa că dăm mai departe constatarea lui Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România (şi membru în Comisia de Urbanism a primăriei), referitoare la felul în care a abordat municipalitatea râul, cu proiectul Splaiul Independenţei: primăria a devenit propriul său “oponent”, e un fel de Dr Jekyll and Mr Hyde – cu o “mână” dă, cu alta ia. Merită menţionat şi că la deschiderea ediţiei 2016 de Someş Delivery (18-19 iunie) din partea primăriei a venit un singur reprezentant: fotograful oficial (care, de fapt, a fost invitat chiar de organizatori). Asta în condiţiile în care totuşi primăria a sprijinit financiar şi cu aprobări Someş Delivery.

E un eveniment care “ocupă” două zile din anul clujean. Anul trecut evenimentul de week-end a lăsat însă în urmă câteva imagini ale apopierii de râu, nişte obiceiuri, o instalaţie a cărei dispariţie a însemnat start de protest pentru salvarea malului verde de Someş sau o plăcuţă multilingvă care marchează un pod. Asta ar fi miza Someş Delivery – evenimentul care aduce instalaţii şi evenimente pe mal de apă: să lase ceva în urmă, să evite abordarea “festivalieră”, chiar dacă oraşul e unul al festivalurilor.  “Proiectul propune soluţii de amenajare firească. Adică nu festivalieră, nu ocazională”, sintetizează coordonatorul proiectului, Mihai Mateiu de la Cărtureşti. „La ediţia din 2015 au fost peste 2.000 de oameni. Asta arată că oamenii vor să se apropie de Someş şi o fac imediat ce au pe unde şi de ce. Am avut 8 amenajări, dintre care una s-a permanentizat (marcarea Podului Elisabeta), iar Someş Alley (locul de stat, pus lângă pod) a rămas peste vară şi a fost un test reuşit pentru ceea ce înseamnă o alee lângă apă. A avut, de asemenea, un efect vizibil la protestele ce au salvat malul verde de pe Splaiul Independenţei”, a amintit Mateiu.

DSC_2369

Lângă Podul Elisabeta poţi să îţi aminteşti şi acum că anul trecut aici se făceau proteste pentru ca primăria să nu radă malul verde şi să nu facă încă o bandă auto. Nu a făcut-o. La presiunile societăţii civile recent închegate în oraş, municipalitatea a suspendat proiectul.

Despre dispariţia amenajării şi ceea ce anunţa ea (lucrări pentru crearea unei noi benzi pentru trafic auto) Actualdecluj.ro a relatat în septembrie:

Au dispărut gradenele de lângă Someș. Urmează copacii de pe Splaiul Independenței. Luați-vă ADIO, faceți ultimele poze!

 

Cât despre segmentul ales în acest an pentru Someş Delivery – tronsonul dintre Podurile Napoca şi Garibaldi – ei bine, descrierea lui e doar ceva mai puţin complicată decât parcurgerea sa: „un tronson dificil, flancat de trafic auto, fără suficiente legături cu obiectivele de alături (parc, locuri de joacă), fără acces la apă”, arată Mateiu. Printre beneficiile de lungă durată pe care le putea lăsa în urmă SD sunt şi trei noi treceri de pietoni care facilitează parcurgerea tronsonul Garibaldi-Napoca și apropierea de Someș. Echipa SD a dus o campanie de trei luni pentru trecerile care urmau să fie amplasate pe străzile 1 Decembrie 1918, Splaiul Independenței și Coșbuc. Primăria le-a transmis că se fac; azi la inaugurarea SD încă nu apăruseră. „Suntem extrem de dezamăgiţi că aceste treceri de pietoni nu există. E o dovadă de neprofesionalism şi neglijenţă, care periclitează un eveniment public pe care primăria l-a aprobat şi susţinut. Le mulţumim în schimb celor de la primărie pentru promisiunile pe care şi le-au ţinut: pietonalizarea străzii Muzicescu şi deschiderea benzii închise a trotuarului de pe strada Napoca”, a completat Mateiu.

 

Locuitorii din apropierea apei au testat deja instalaţiile şi le-ar vrea permanentizate. „Zilele trecute am asistat la ciocănit, bocănit, eu locuiesc aproape de Someş. Şi apoi am văzut ce a ieşit: un loc de popas foarte reuşit, unde aş merge cu prietena mea să beau o cafea. Someş View e un loc extraordinar, care de dimineaţă deja era arhiplin. Lumea l-a ocupat. Ar trebui să fie mai multe astfel de locuri şi care să fie făcute pe termen lung, că lumea le foloseşte”, spune Ana Rozenberg, care locuieşte pe malul Someşului din 1985. „Eu şi soţul meu am ieşit la manifestaţie când au vrut să facă tabula rasa verdele de pe Splaiul Independenţei. Aflu acum că planul ar putea fi totuşi pus în aplicare. M-ar durea să se întâmple aşa ceva, oraşul trebuie să aibă plămâni”, spune clujeanca.

DSC_2371

Şerban Ţigănaş, preşedintele al OAR, partener în proiectul Someş Delivery, a amintit de ce Clujul a abordat altfel conceptul „Street Delivery”, lansat cu cei de la Cărtureşti în Bucureşti şi în alte mari oraşe ale ţării. „La Cluj lucrurile deja se mişcaseră, exista interes pentru pietonalizări şi ne-am dat seama că Someşul e „bulevardul” nostru şi merită lucrat pe el. Are 15 km doar în oraş şi bucăţi foarte diferite între ele, unele complet inaccesibile”, a menţionat Ţigănaş. Nici tronsonul de anul acesta nu a fost ales la întâmplare. Ci ca argument. „Ne gândeam să abordăm zona Parcului Feroviarilor, îi va veni şi ei rândul. Dar după întâmplarea cu Someş Alley şi ameninţarea defrişărilor, am decis să rămânem aici, între cele două poduri. Sperăm ca permiterea vieţii pe mal de Someş să devină fără dubii, să nu fie doar o amânare de proiect”, a punctat Ţigănaş. Încercând să rezolve problema traficului, prin crearea unei benzi auto în defavoarea pietonilor şi a copăceilor de pe mal de Someş, “primăria a devenit atunci propriul său duşman. Un fel de Dr Jekyll and Mr Hyde”, a spus Ţigănaş. Asta în contextul în care, pe de altă parte, primăria a susţinut Someş Delivery, deci un proiect care promovează apropierea (pietonală) de râu.

Dimensiuni pe mal de Someş şi abordarea “radicală”

20 de slide-uri, cu imagini, povestite în câte 20 de secunde – asta a fost provocarea pentru participanţi, într-o  prezentare PechaKucha, în care fiecare a adus slide-urile solicitate pentru a ilustra o dimensiune a Someșului. S-a vorbit despre economie, despre plimbatul, trăitul, privitul pe mal de Someş. De la cei care au studiat Someşul, în diversele sale dimensiuni, am aflat, printre altele, că

– Liliecii nu îţi atacă coafura şi pot consuma 2000 de ţânţari pe noapte, deci e bine să îi avem aproape de Someş

– Nevertebratele aduc un sistem destul de precis pentru măsurarea poluării Someşului (în oraş nu stăm foarte bine).

– Locuitorii din zonele apropiate de Someş vor modernizare, acces la apă şi se bucură de spaţii noi; există zone sărace şi zone burgheze de locuire în apropiere râului.

Încercăm să ne apropiem de Someş, vedem dacă ajungem sau nu şi de ce nu – privim la nivel “micro”.

“Trebuie să înţelegem râul puţin diferit, să ne luptăm pentru el. E o luptă – o luptă împotriva lărgirii Splaiului Independenţei cu încă o bandă auto spre Someş şi lupta asta a fost dusă de foarte mulţi oameni implicaţi civic. Pentru că ne-am dat seama că e o mare pierdere renunţarea la spaţiul verde, care, de altfel, e şi mic. Noi credem că traficul tebuie decelerat, cu cât de apropii de râu să mergi tot mai încet, să ajungi să mergi pe jos “, arată arhitectul Marius Moga.

Arhitectul Marius Moga, din echipa MiniMass, partener de Someş Delivery despre Someş:

“Someşul e disputat. E disputat de cei care construiesc locuinţe, de cei ce vor să rezolve trficul, de adepţii pietonalizărilor. Planul Urbanistic General prevede servituţi de utilitate publică (locuri “ferite” de construcţii). Dimensiunea care îl caracterizează acum e că se merge tot mai mult către public”, crede Ţigănaş.

Şerban Ţigănaş despre latura economică a Someşului:

 

Există acum şi perspectiva unor soluţii pe termen lung, coordonate: primăria şi OAR Transilvania au în lucru pregătire unui concurs pentru un “Plan Director pentru malurile râului Someș, pe tot traseul din municipiu”.

“Someşul are fluctuaţii mari de debit, e greu de stăpânit. Nu s-a construit foarte tare pe Someş, pentru că era năbădăios, în secolele XIV, XV clujenii se fereau de Someş, Clujul nu a fost un oraş construit pe apă, ci lângă apă. Clujenii ştiau că au totuşi nevoie de apă, aşa că au făcut Canalul Morii, o formă de Someş controlat. Ne dorim acum apropierea de apă, există proiecte în lume, în China, în Ljubljana, cu feluri inventive de a folosi malurile apei – ca să stai aici, să dormi, să dansezi, să mănânci. Pentru un astfel de obiectiv, cred că avem nevoie de un mod de a gândi radical – cu ştranduri pe zone de mal, construire de amenajări pentru un Someş primitor, pe malul Someşului, e timpul să ne gândim la dezvoltare pe maluri, nu doar la pus de băncuţe. E cazul de soluţii radicale. Şi podurile şi pasarelele pot arăta altfel. Şi toate acestea trebuie făcute prin concurs internaţional, prin colectare de idei din toată lumea”, subliniază arhitectul Dan Clinci, responsabil de acest subiect din partea OART.

 

Dan Clinci, despre pregătirea concursului pentru masterplan

Ai târguri, concerte și locuri de stat pe malul Someșului, în acest week-end, de Someș Delivery. Puteți vedea și testa și proiectele câștigătoare, puse în aplicare în cadrul ediției din acest an, pe tronsonul dintre podurile Napoca și Garibaldi.  Le găseşti trecute în revistă AICI sau, şi mai bine, chiar pe mal de Someş. Proiectul e gândit de Fundația Cărturești, Ordinul Arhitecților din România și Asociația miniMASS și realizat cu sprijin de la municipalitate.

 

 

 

 

După ce au așteptat să fie văzute în părăginitul palat Conti, în centrul Clujului, toate proiectele înscrise în concursul recent încheiatei Bienale de Arhitectură Transilvania vor putea fi studiate începând de azi, 22 octombrie, în alte şase orașe din Transilvania.
Amintim, cele mai bune proiecte ale arhitecților din Transilvania au fost premiate în cadrul BATRA 2015, organizată între 3 și 19 octombrie 2015, la Cluj-Napoca. 8 proiecte din cele 112 înscrise în concurs au fost declarate câștigătoare la Gala Premiile BATRA 2015, care a avut loc vineri la Teatrul Național. Au fost categorii unde juriul (cu membri internaționali) a decis greu cine pot fi câștigătorii și o secțiune în cadrul căreia chiar nu s-a putut alege premiant (la secțiunea Spațiu Public au fost înscrise doar trei proiecte, deci insuficiente), însă au fost și lucrări considerate valoroase.
Cine sunt câștigătorii și care sunt proiectele, puteți vedea aici:
Proiectele înscrise în concurs și vernisate în cadrul expoziției BATRA 2015 vor putea fi admirate, în perioada următoare, în alte şase orașe din Transilvania:
22 octombrie – 5 noiembrie 2015: Baia Mare
9 noiembrie – 23 noiembrie 2015: Satu Mare
26 noiembrie – 10 decembrie 2015: Alba-Iulia
14 decembrie – 28 decembrie 2015: Oradea
1 martie – 27 martie 2016: Zalău
1 aprilie – 27 aprilie 2016: Bistrița
Ediția din acest an a Bienalei s-a desfășurat cu evenimente speciale, expoziții, workshopuri, proiecții de film și lecturi publice. Locațiile BATRA 2015 au fost marcate cu o pânză galbenă de 30 de metri lungime și 2.30 metri lățime, ideea aparținându-i lui Gill Viandier, artist cunoscut pentru proiectul inedit ‪#‎Number‬#, lansat la Quadrienala de Scenografie şi Arhitectură de Teatru de la Praga.
 Cu ce au rămas organizatorii la final? Am întrebat-o pe arhitecta Daniela Maier, președinta BATRA 2015. „O primă concluzie ar fi că am reușit să scoatem arhitectura ca subiect de dialog în fața mai multor oameni și să expunem proiectele pe care arhitecții și le consideră cele mai reușite”, a punctat Daniela Maier. Conform numărătorii organizatorilor, expoziția de la Conti a avut zilnic în jur de 150 de vizitatori. „Cât despre nivelul proiectelor înscrise în concurs, aș zice că sunt câteva valoroase; se vede că societatea se schimbă, că s-a trecut prin perioade grele, că uneori cuvântul arhitectului nu cântărește așa cum ar trebui, că poate nu există respectul care ar trebui să existe pentru această profesie. Dar se construiește. E important să ne consolidăm coloana vertebrală și să avem opinii coerente. E important să ne consolidăm și ca breaslă și să învățăm ca atunci când avem o temă importantă, cum e Someșul de exemplu, să spunem la fel”, a subliniat președinta BATRA.
Vezi și:

by -
0 213

Premiul pentru cel mai bun articol cu / despre arhitectură / arhitecți, acordat ieri seară în cadrul galei Bienalei de Arhitectură Transilvania, a ajuns la Actualdeclujro.

Bienala de Arhitectură Transilvania a fost organizată de Ordinul Arhitecților din România Filiala Transilvania, în colaborare cu filialele Alba, Bihor, Nord-Vest, Satu-Mare, iar în expoziția-concurs s-au înscris peste 100 de proiecte, în cadrul celor 9 secțiuni propuse. În afara secțiunilor dedicate arhitecților, la ediția din acest an organizatorii au introdus și premii pentru Beneficiarul Ideal, pentru Cel mai bun articol din domeniu, dar și pentru poezie despre locuire.

Despre premianți puteți citi aici:

Ce au decis “judecătorii” de afară că merită premiat în arhitectura de Transilvania. Bienala, mesajele și trofeele de 2015

Premiul pentru cel mai bun articol cu / despre arhitectură / arhitecți i-a fost oferit colegei noastre Kristina Reștea, pentru un interviu cu arhitectul Bryan Avery, publicat de Actualdecluj.ro. „Dialog cu arhitectul-aviator care a venit să le povestească proiectanţilor clujeni despre criterii şi proiecte. Plus un carnet de schiţe”.

Acesta poate fi citit aici:

Dialog cu arhitectul-aviator care a venit să le povestească proiectanţilor clujeni despre criterii şi proiecte. Plus un carnet de schiţe

Paola Rizzi (Italia), profesor de arhitectură, analiză și proiectare urbană, a explicat motivele pentru care a fost selectat articolul Actual de Cluj: „Credem că dialogul este important. Un interviu, în acest caz cu un arhitect celebru, realizat în sens sens larg, care îți dă și perspectivele de pro și cele contra, e, considerăm noi, un mod de a comunica corect arhitectura în media”, a spus Rizzi.

 

Judecătorii Bienalei de Arhitectură Transilvania

Președintele juriului: Constantin Gorcea (România), Președintele Ordinului Arhitecților Filiala Nord-Est

Rachel Armstrong (Marea Britanie), profesor de arhitectură experimentală la Newcastle University School of Architecture

Lorenzo Cotti (Elveţia), arhitect, urbanist, specialist în urban gaming simulation

Håkon Iversen (Norvegia), director și partener la David Lock Associates Nordic

Golda János (Ungaria), profesor la Departamentul de Arhitectură al Universității din Győr.

Mirjana Lozanovska (Australia), director al School of Architecture and Built Environment, Faculty of Science, Engineering and Built Environment, la Deakin University

François Meyer (Elveția), fondator Meyer François Architecte, locul 1, secțiunea locuire, la Best Architects 15

Paola Rizzi (Italia), profesor de arhitectură, analiză și proiectare urbană, intervenții de urgentă în spațiul urban și arhitectură sustenabilă la Facoltà di Architettura di Alghero

 

DSC_8000

 

1. La primărie lipseşte viziunea, iar proiectele mari ale oraşului nu sunt coordonate. 2. Se discută „pe fotografii”, cei interesaţi nu au acces la planşele care vizează amenajarea Someşului. 3. Lipseşte un strateg şi un coordonator al oraşului. 4. Comisia de Urbanism, cu şedinteţe publice, nu vede toate proiectele importante ale oraşului. 5. Lipseşte comunicarea. Preşedintele OAR, membru al CTATU şi asociat într-un birou care a lucrat inclusiv cu primăria a atras atenţia asupra tuturor acestor deficienţe, chiar de la masa primăriei, cu ocazia dezbaterii pe tema Someşului. Prins în colţ de societatea civilă, primarul Emil Boc a ripostat: a „dezgropat” chiar tema PUZ – stadion.

Țigănaș reproșează primăriei că nu comunică și primarului că face spectacol cu fotografii

Trebuie să acceptați un lucru absolut fundamental care ne-ar fi scutit de multe îngrijorări și ne va scuti în continuare. Comunicarea. Comunicarea despre proiectele primăriei, despre intențiile orașului despre coordonarea între strategii și proiectele de detaliu este absolut deficitară. Spre exemplu, nimeni dintre noi n-a putut să consulte chiar dacă avem profesii care au legătură cu aceaste probleme, n-a putut să consulte secțiunea pe care o propuneți pe malul Someșului și iată și domnul primar, în loc să discute pe desen tehnic cotat, a discutat pe fotografii, pe imagini”, a început președintele OAR-T.

Primarul îi botează „domnule profesor”. Și îi arucă în față că e proiectant de stadion și polivalentă și știe de . banda în plus pe Someș

Să fiu bine înțeles, domnule profesor. Partea tehnică există. Eu am făcut pentru publicul larg să înțeleagă dacă mergeam pe trei scheme. Sunt și aici la dispoziția dumneavoastră, domnule profesor.

Să ne înțelegem”, întrerupe primarul intervenția.

Vă înțeleg”, e răspunsul lui Țigănaș.

Primarul continuă. „Eu am venit cu acele imagini ca să fie mai relevantă discuția pentru aceia care nu sunt speciali;ti. Aș vrea să lămurim aceste lucruri”.

Vă înțeleg foarte bine”, reiterează arhitectul. Și completează. „Dar și eu vreau să le lămurim. N-am zis că nu există. Eu vorbeam despre comunicare. Insist asupra emergentului…”

E întrerupt, din nou, de primar. „Domnule profesor, nu știți cine a redactat PUZ-ul de la polivalentă și stadion și cine l-a aplicat?”

Țigănaș răspunde. „L-a redactat Adrian Iancu?”

Emil Boc: Cine l-a aplicat?

Țigănaș: Ce înseamnă cine l-a aplicat?

Primarul îi reproșează că, de fapt, cunoștea proiectul de pe Splaiul Independenței din momentul în care a lucrat la proiectarea stadionului și a polivalentei. „În concret, cine l-a aplicat. Firma Dico și Țigănaș a făcut proiectarea și a avut pe masă toate aceste informații care sunt aici astăzi. Asta am vrut să spun”, e reproșul primarului.

Țigănaș: „M-ați întrerupt, dar pot să vă dau un răspuns”

Primarul: “Să lăsăm lucrurile corecte…”

Țigănaș: „Absolut corecte…”

Societatea civilă e de acord cu Țigănaș: primăria nu comunică

Primarul își întărește și subliniază reproșul. „Nu puteți să spuneți că am venit astăzi și am aflat . Dumneavoastră ați făcut proiectul de la sala polivalentă având pe masă acest PUZ cu banda suplimentară”, explică Boc.

Replica arhitectului este că proiectul din trecut arată diferit de ceea ce prezintă acum primăria.

Intervine societatea civilă din sală. Arhitectul Mihai Racu întreabă: „Dacă nu lucrăm la firma Dico și Țigănaș înseamnă că nu trebuie să vedem să vedem proiectul?”

Primarul recunoaște, că, de fapt, replicile sale n-au legătură cu societatea civilă și exclusiv cu președintele OAR: „Ba da, dar să nu spună că nu știe…”

Societatea civilă îi semnalează primarul că n-a înțeles mesajul lui Țigănaș și că acesta nu vorbește de el ci vorbește toți ceilalți interesați să consulte planșele proiectului de tramă stradală.

Noi ceilalți”, îl corectează pe primar și Szakats Istvan.

Primarul amintește celor prezenți că la momentul său, proiectul de tramă stradală a fost supus dezbaterii publice. Societatea civilă spune că n-a auzit de ele.

Proiect vechi al administrației Apostu. Cu tren pierdut. Spune Boc

Emil Boc: „Eu când am venit aici proiectul era cu aprobările potrivit procedurilor legale, de la mediu, aprobarea PUZ-ului în CL, au fost dezbateri. Nu știu de ce n-ați participat. Când s-a aprobat PUZ-ul de la stadion era cu bandă suplimentară acolo. N-am auzit pe nimeni să fie o dezbatere sau o mare nemulțumire. Am verificat în arhivă. Trenul s-a dus cum a zis domnul Borda (Adrian, șeful de proiect al PUG-ului – n.red.). E foarte bine să comunicăm, dar deja trenul s-a dus când procedurile s-au aprobat de Consiliul Local.

Țigănaș: „Tramvaiul s-a dus”.

Emil Boc: „Corectă afirmația. Dar nu e vina mea că la momentul acela n-a fost o mai mare sensibilitate a societății civile pentru aprofundarea acestei dezbateri. Eu am spus da, când am văzut îngrijorările, stopăm lucrările ca să explicăm mai bine. Dar nu suntem în faza dezbaterilor publice. Acum e o aprofundare necesară pentru a se înțelege ce se face acolo. Dar procedurile legale au fost parcurse. Asta e democrația”.

Intervine Radu Mititean de la Clubul de Cicloturism Napoca și amintește primăriei de modul obscur și penal în care a aprobat PUZ-ul de la stadion după ce a dat autorizația de construire a acestuia.

Primarul îi amintește că va avea parte de microfon și revine la discuția cu Țigănaș: „Da, domnule profesor. Spuneți lucrurile pe nume. Așa trebuie să fie, corect”.

Țigănaș: acum e alt proiect, cel vechi a fost criticat

Aș vrea să completez, tot spunând lucurilor pe nume. În 2011 am avut planul pe masă într-adevăr. A trebuit să ne corelăm cu el. Nu seamănă secțiunea de atunci cu ceea ce este astăzi aici. A doua chestiune. I-am remarcat primarului de atunci că soluția pe care o vedem acolo nu ni se pare cea mai bună. Proiectul nostru se termina la bordura sudică a străzii respective”, a claridicat situația arhitectul.


RECOMANDĂRILE lui ȚIGĂNAȘ pentru PRIMĂRIE

1. Nimeni n-are de pierdut din comunicare și transparență

2. Toți vrem un Cluj mai bun. Dar nu o să-l avem fără un coordonator profesionist din primărie care să pună lucrurile cap la cap. „A doua recomandare în situația în care suntem acum. Ne-am adunat aici nu pentru că suntem în două tabere sau trei tabere sau nu știu câte tabere sau unii care u nu s-au decis în ce tabără să fie. De fapt vream un Cluj mai bun. Asta ați dovedit și dumneavostră și consilierii locali și colegii care au pus la dispoziție materialele și toți cei care au idei și propuneri aici. Chiar dacă unele par a fi naive, altele doar niște referințe la niște locuri văzute prin lume. E cert că vrem acest lucru. Dar înainte de a obține acest lucru mai avem nevoie de niște lucruri importante. Și unul dintre aceste lucruri importante probabil se leagă de nevoia de a exista un coordonator profesionist din partea primăriei Cluj-Napoca care poate să răspundă și să pună cap la cap toate aceste proiecte care țin de trafic, care țin de peisagistică, de coordonare, de cooerență, de felul în care se îmbină lucrile. Poate că această misiune poate să o preia cineva care e deja angajat în primărie și are responsabilitate în zona respectivă, dar cineva trebuie să le coordoneze”, a spus Țigănaș.

3. Toate proiectele care țin de amenajarea străzilor, inclusiv acesta sunt complet străine de comisia de urbanism a primăriei (CTATU), nu trec prin aceasta. Și ar trebui să treacă pe la CTATU. „O comisie care datorită dumneavoastră și care e un lucru absolut pozitiv este publică și permite tuturor să observe problemele care ne interesează. Insist ca toate proiectele care afeteaza spațiul public, cel referitor la tramă, sau aletele, să treacă prin acest circuit care să dea posibilitatea tuturor să se racordeze mental și profesional la proiecte înainte de a produce efecte și de a fi contracte”, adaugă arhitectul.

4. Departamentele primăriei să comunice cu Urbansimul. „Și pentru numele lui Dumnezeu, faceti ca departamentul de urbanism și cel de investiții să colaboreze pentru că aici e marea ruptură”, mai recomandă președintele OAR-T.

CUM S-A POZIȚIONAT PREȘEDINTELE OAR pe SOMEȘ 

Cred că trebuie căutată o soluție integrată care să țină cont de toate argumentele aduse aici, atât de trafic cât și de amenajarea complexă. Într-o altă etapa în care tema de proiect e complexă, nu doar fluidizare, trebuie atelier de lucru. Terminarea in această fază a proiectului acum ar trebui amânată până când această soluție rezultă dintr-o colaborare efectivă cu toți cei interesați”, a mai spus arhitetcul.

by -
0 397

Într-un oraș în care zilele acestea râul care îl străbate riscă să fie tot mai izolat între betoane și asflat, în care o clădire monument istoric de la km 0 e lăsată în paragină și alte zeci de clădiri sunt în pericol de prăbușire (dacă nu cumva au și murit, unele dintre ele), arhitecții au stat la povești, la început de week-end despre clădiri și orașe cu istorie. O discuție despre patrimoniu și reconversii a fost trecută în agenda Architecture Conference& Expo, organizată de Libero Events și găzduită chiar într-un loc trecut prin istorie, cu transformări de șantier recent: fosta fabrică de mobilă (și piane) Libertatea, transformată acum în centru tehnologic cu spații de birouri. Parteneri de discuție: Șerban Sturdza, fost președinte al Ordinului Arhitecților din România și cunoscut lupător pentru conservarea caselor cu istorie – un „Robin Hood al patrimoniului” – și Szabolcs Guttmann, fost arhitect șef de Sibiu, actual președinte al filialei Transilvania a OAR – „arhitectul de la mănăstire(Mănăstirea Franciscanilor, loc trecut prin lucrări de reabilitare și devenit periodic loc de întâlnire pentru arhitecți, cu implicarea lui Guttmann). Discuția a fost moderată de Șerban Țigănaș, actual președinte al OAR, cel care i-a și prezentat cu noile “nume” pe colegii de dezbatere.

Lucrul cu arhitectura de patrimoniu poate să o ia pe drumul unei “meserii de detectiv pasionantă”, crede Sturdza. Și tocmai acest domeniu e vitregit de la rădăcini. „E o latură ignorată de școlile de arhitectură din România – creația, inteligența, investigația se pot aplica și pe clădiri existente. Suntem obligați să abordăm altfel lucrurile, să descoperim tehnicile folosite în trecut și să le imităm dacă se poate chiar cu unealta respectivă, specifică vremii”, arată arhitectul. „Mă simt bine în mănăstire, cu ferestre opace, nu văd ce se întâmplă afară. Ceea ce nu e bine, nu e inovativ. În acest fel, locul rămâne un incubator în care dezbatem noi, cu colegii”, recunoaște Guttmann. Patrimoniul e tocmai șansa noastră de a fi originali în lumea tot mai globalizată și competitivă. Dar patrimoniul nu poate fi teren de lucru pentru oricine, crede președintele OAR Transilvania. „Nespecialiștii pot face ravagii. Dacă doriți să participați la inovații, luați cursuri! Și neaparat, urbanistic, să fim copărtași în presiune permantă pentru a face administrația să înțeleagă că are un tezaur pe care nu îl folosește. Doamne ajută ca Clujul actual să nu rămână cu străzi paralele, prin accesări de fonduri, în orașul-comoară (program de reabilitări de străzi, finanțat din bani europeni, n.red.)! Nu știu cum vom avea senzația spațiului reabilitat. Trebuie să ne gândim și la felul în care se leagă străzi transversale”, crede Guttmann.

Nu doar drumurile au o soartă ciudată în România, nici cu legislația nu stăm mai bine – riscăm să tot pierdem din istoria construită. “E un strat de Românie care a rămas cu 30-40 de ani în urmă și care e acum la butoane, care ar trebui înlocuit. Administrația deființează prin lege zonele protejate, mă refer la Legea 50. În aceeași societate, unii merg într-o direcție, ceilalți în cealaltă. Cea a administrației e perdantă. Există experiențe în România cu oameni care au luat premii, există clienți care apreciază zonele istorice. Nu prea mulți. Există și așa-ziși conducători care ocupă locul degeaba, există oameni din parlament până în comisii de avizare care ocupă locuri degeaba! Nu poți să îți permiți să distrugi o casă a unui arhitect cunoscut în România! Nu poți să accepți ca una din cele mai importante case ale lui Horia Creangă să fie demolată, pentru că e o uzină care nu mai produce țevi! Dacă privim lucrurile în ansamblu și realizăm că Bucureștiul e o capitală în concurență cu alte capitale, ne dăm seama că acestea sunt puncte de importanță, că trebuie să apară un program care să pună în valoare valențele trecutului”, subliniază Sturdza.

Sosit din capitală la Cluj, arhitectul preocupat de patrimoniu a avut ocazia să constate în ce fel își îngrijește capitala Transilvaniei patrimoniul natural. În aceste zile la Cluj, autoritățile, drumarii și proiectanții lor fac posibilă raderea unei porțiuni de spațiu verde de pe mal de Someș, pentru a se extinde cu o bandă traficul auto pe Splaiul Independenței. Sturdza, prin fundația Pro Patrimonio, este unul dintre semnatarii petiției prin care câteva grupuri preocupate de urbanism cer stoparea intervențiilor și transparentizarea procesului. În cadrul conferinței, Sturdza a explicat de ce s-a alăturat acestui demers. „Malurile Someșului nu pot fi dublate cu o bandă de asfalt atâta timp cât e momentul să descoperim ce poate da Someșul în cealaltă direcție – ca peisaj cultural, gastronomic. Suntem obligați moral să nu lăsăm lucrurile să se petreacă așa!”, arată Sturdza.

„Lucrurile se întâmplă în permanență, chiar în momentul în care vrem să le discutăm”, a constatat Țigănaș. Asta chiar în ziua în care s-au lansat petiții, iar primăria a răspuns suspendând temporar lucrările de pe malul Someșului și anunțând o dezbatere pentru săptămâna următoare.

După Someșul lui Sturdza, a venit rândul lui Guttmann să atragă atenția asupra unui loc valoros și ignorat al orașului – clădirea fostului Hotel New York/ Continental, imobil monument istoric din centrul Clujului, aflat în proprietate privată și paragină. Clădirea va găzdui sâmbătă, în 3 octombrie, deschiderea Bienalei de Arhitectură Transilvania și proiecte înscrise în concurs. „Hotelul Continental e o poveste tristă de 25 de ani, o dorință și putință cu semne de întrebare. Locația nu ține doar de memorie, e nu numai o amintire, e tot o poveste de actualitate. Vrem ca administrația să înțeleagă că nu există patrimoniu fără arhitect, să punem la locul cuvenit semnătura arhitectului care a creat clădirea”, a spus Guttmann. Așa că părăginitul palat Conti va primi o placă cu numele creatorului său – Pakey Lajos. “Gândiți-vă că orice casă, a voastră, atunci când o faceți, poate deveni obiect de patrimoniu! Sunteți în continuă luptă pentru cucerirea unui loc pentru prestigiu în societate și față de voi înșivă. Nu există nicăieri loc gol, ceva unde poți să faci ce vrei, de la început. Arhitecții care lucrează pe o clădire existentă trebuie să aibă un dialog cu personajul care a făcut casa respectivă sau a întruchipat-o”, a subliniat Sturdza.

Dezbaterea de patrimoniu, s-a încheiat cu răspunsurile celor doi la propunerea lansată de Țigănaș – recomandări pentru tineri? „Cel mai important lucru e să te simți liber și bucuros în propriul oraș. Trebuie să acționezi trecând peste multe piedici pe care ți le pune adesea, cu bunăvoință sau rea intenție, lumea din jur. Aș încerca să pun în discuție ștampila și dreptul de a lucra pe monumente. E relativ dacă cineva care are o ștampilă e mai bun decât cineva care nu are. Aș pune în discuție accesul tinerilor care lucrează deja pe fond construit existent; ei sunt ignorați de autorități, care, pe de altă parte, se plâng că nu sunt suficienți specialiști. Lucrurile sunt relative. Dacă administrația vrea să facă separări pe diverse categorii de activitate – urbanism, arhitectură de interior, patrimoniu – să le încerce! Dar un tânăr trebuie să obțină dreptul să fie arhitect, iar arhitect înseamnă toate la un loc. Suntem în România în situația în care ar trebui să procedăm responsabil, uitându-ne la case printr-un dialog tete-a-tete. Apoi să ne uităm la ce zice autoritate,iar dacă autoritatea a greșit trebuie să îi spunem și să modificăm regulile. Altfel devenim frustrați și avem legi absurde”, a spus Sturdza.

Vestea bună este că avem foarte multe ruine în orașe ce așteptă specialiști, arhitecți, care să facă treaba. Cei de dincolo spun că trebuie să caute cu lupa până găsesc un trotuar de reabilitat. Vestea proastă este că avem foarte mult de lucru, pentru a-l face pe beneficiar să înțeleagă că asta e treaba pe care o face un arhitect, nu un drumar”, a sintetizat Guttmann.

 

Kristina REȘTEA, Luminița SILEA

by -
1 581
Sursa foto: Somes Delivery, Radu Pădurean

Ați stat pe gradenele noi de pe malul apei, lângă podul Elisabeta, după ce ați testat ușile cu vizor puse tot acolo? Ați citit inscripția de pe podul care a căpătat în sfârșit nume scris? Ați ieșit de la Teatrul Maghiar, în curtea cu vedere la apă, pentru un traseu scurt spre UTCN? Dacă nu ați testat noile instalații amenajate cu Someș Delivery de weekendul trecut, s-ar putea să mai aveți șansa să o faceți, pentru că organizatorii fac demersuri pentru păstrarea unora dintre amenajările temporare pregătite cu ocazia evenimentului. Acestea au fost pregătite pentru prima ediție a manifestării, organizată în weekendul 13-14 iunie, și au rezultat inclusiv în urma lansării unui concurs de proiecte deschis tuturor celor cu idei pentru Someș.

După cum declara pentru Actualdecluj.ro coordonatorul proiectului încă de la închiderea evenimentului, câteva dintre noile intervenții ar putea să își prelungească șederea pe mal de apă.

Citiți aici despre prima ediție și primele concluzii de după Someș Delivery:

FOTO/VIDEO Ne-am apropiat de “Fantoma” care traversează orașul. Ce rămâne după Someș Delivery

Clujenii își doresc spații de promenadă, joacă și relaxare pe malurile Someșului – e concluzia organizatorilor, care au formulat ideile post-eveniment. Peste 2.000 de persoane au participat la evenimentele din weekendul 13-14 iunie, după cum au contabilizat responsabilii de proiect.

Sursa foto: Somes Delivery, Dacian Groza
Sursa foto: Somes Delivery, Dacian Groza

Pe tronsonul ales pentru ediția pilot a evenimentului în 2015, bucata dintre podul Napoca și podul Horea, au apărut câteva noi trasee de plimbare: pe spațiul verde dintre strada Dragalina și râu, cu coborâre spre limba de pământ care a fost de asemenea amenajată mai prietenos, dar și pe malul opus, între Universitatea Tehnică și Teatrul Maghiar de Stat, două instituții care au acceptat provocarea Someș Delivery și au renunțat la gardul care le desparte. Organizatorii au stabilit că zona cea mai populară s-a dovedit a fi Someș Alley, o gradenă – alee, realizată din lemn și amplasată pe malul drept al râului, în imediata apropiere a podului Elisabeta – un spațiu pentru relaxare, cu bănci integrate în design. “Organizatorii au primit sute de mesaje, fie prin social media, fie direct în timpul evenimentului de la participanți, prin care clujenii au solicitat ca această intervenție temporară să nu dispară din peisajul orașului, ci chiar să fie prelungită în amonte, până lângă podul Garibaldi”, au transmis reprezentanții Someș Delivery. „Cred că succesul unui proiect precum Someș Delivery se poate măsura în ideile bune generate pentru comunitate. Someș Alley este un asemenea exemplu: proiectul celor de la Young Artists Assembly este o intervenție creativă, realizată cu fonduri minimale, dar cu efecte importante. Spațiul de plimbare și relaxare a fost apreciat de miile de oameni care au trecut pe acolo în timpul evenimentului și în săptămâna de după”, a declarat coordonatorul proiectului Someș Delivery, Mihai Mateiu.

Organizatorii au annţat că au depus o cerere de prelungire a autorizației pentru Someș Alley la Primăria ClujNapoca și așteaptă acum un răspuns din partea autorităților locale. De asemenea, se dorește păstrarea inscripției cu numele Podului Elisabeta în patru limbi, amplasată la capătul acestuia, înspre Parcul Central, precum și păstrarea pavilionului modular central amplasat în zona verde de pe malul opus, care poate fi folosit la alte evenimente ale comunității. Clujenii participanți la Someș Delivery au cerut și permanentizarea accesului la limba de pământ din apropierea podului Horea, în zona pavilionului, prin crearea unei coborâri comode și sigure.

DSC_4402_800x450

Permanentizarea accesului pietonal pe malul drept, din curtea Teatrului Maghiar spre Universitatea Tehnică și apoi către Casa Tranzit ar crea un circuit cu deschidere atât spre strada Barițiu și parcul I.L. Caragiale, cât și spre malul opus și Cetățuie, în perspectiva reconstruirii vechiului „Pod al Nemților”, spune echipa de proiect.

“Un alt câștig important este implicarea publicului în alte evenimente decât cele de tip „festival”; Someș Delivery a luat în calcul dorințele riveranilor și i-a implicat într-un exercițiu de urbanism participativ, bazat pe studii sociologice și interviuri prin care și poveștile oamenilor de lângă Someș au ieșit la lumină. La rândul lor, zecile de copii care au venit la atelierele de creație și jocurile organizate în weekend vor crește acum cu o nouă poveste, una în care râul este un prieten”, au mai transmis organizatorii.

 Organizatorii Someș Delivery pregătesc acum un raport final pentru Primăria ClujNapoca și o broșură cu principalele rezultate, care va fi disponibilă gratuit pentru toți clujenii. „Suntem convinși că oamenii ar folosi Someșul mai mult dacă pe malurile acestui ar exista spații pentru pietoni și biciclete, într-un circuit cu puncte de relaxare, iar organizatorii de evenimente culturale au demonstrat că au idei bune prin care pot anima Someșul mai mult de câteva zile pe an”, spune Mihai Mateiu.

De asemenea, va continua activitatea de documentare a istoriei și a stării actuale a Someșului pe pagina de Facebook și pe site-ul proiectului, iar în 2016 o a doua ediție, al cărei traseu nu a fost încă stabilit.

Extensia de Cluj a Street Delivery a fost organizată de Fundația Cărturești, Ordinul Arhitecților din România și Asociația miniMASS.

Reprezentanţii primăriei au promis de mai multă vreme concurs pentru un masterplan care să vină cu soluţii pentru culoarul Someșului, unul dintre atu-urile majore ale oraşului, care încă nu e integrat în viaţa Clujului aşa cum ar merita. Una dintre promisiuni a fost lansată chiar de primar, într-o întâlnire pe tema Someşului organizată la început de an, când, de altfel, s-a vorbit pentru prima dată şi despre ideea Someş Delivery, eveniment care să aducă intervenţii punctuale şi un semnal că pe râu se pot întâmpla şi alte lucruri. Reprezentanţii OAR au început lucrul pentru pregătirea concursului, dar acesta încă nu a fost lansat de administraţie şi posibilii parteneri de proiect.

Despre promisiunile cu care a început anul puteţi citi aici:

Oraşul de pe Someş sau oraşul care şi-a întors faţa de la Someş? Primăria promite concurs pentru râul care traversează Clujul şi leagă Metropola

Pe o altă apă, în Capitală, scena de week-end (UrbanFest pe Dâmbovița):

Sursa foto: Robin and the Backstabbers
Sursa foto: Robin and the Backstabbers

by -
4 787

„Aici e bine și e liniște, nu ai dușmani, ai timp să te gândești. Exersezi răbdarea”, ne zice, cu undița în mână, domnul Iosif. Iosif, dar „nu ca sfântul!”, precizează. Asta după ce omul de pe malul Someșului ne arată un peștișor care, se pare, îndeplinește dorințe. Sau cel puțin așa susține, înainte să îi dea drumul înapoi în apă, pescarul de pe Someș despre creatura care are, într-adevăr, niște solzi aurii. Mai aflăm despre iubirea pentru prima soție, care și ea a fost adusă în plimbare pe malul apei, în vremuri când aici creșteau trandafiri (în ’79), aflăm despre divorțul de acum 17 ani, despre copil, despre cum fostul funcționar s-a apucat, la aproape 60 de ani, de Facultatea de Drept, aflăm povestea unui cățeluș șchiop și alte povești cu pești. Pentru că, în weekend, pe malul Someșului s-a adunat lume și desigur că domnul Iosif nu a avut de mult atâția interlocutori dispuși să îl asculte, cum suntem noi adunați acum, la apă, pentru weekendul cu Someș Delivery.

Apa e încă murdară, clădirile i-au întors spatele, spațiile de plimbare sunt puține, iar traseul e tot „rupt”, dar, pentru două zile, am testat cum ar putea să fie altfel, în ediția pilot a Someș Delivery. Extensia de Cluj a Street Delivery s-a oprit în 2015 pe segmentul de apă dintre podul Napoca și podul Horea, cu proiecte pe râul care traversează Clujul. În urma unui concurs de idei lansat ca provocare pentru clujeni, evenimentele și spațiile noi de promenadă au apărut pe râu în acest weekend. Manifestarea a fost organizată de Fundația Cărturești, Ordinul Arhitecților din România și Asociația miniMASS. S-au aşezat aici intervenții urbanistice temporare, instalații artistice, spectacole de teatru în aer liber și dans, proiecții de filme, concerte, performance-uri și ateliere.

 

Citește aici despre concurs și proiecte:

Alei, uși, plante și proiecții pe apă: Someșul, întors spre oraș, după un mini-concurs de proiecte

 

De fapt, weekendul a început cu o dezbatere, pe o terasă amenajată temporar aproape de podul de pe Horea, cu vedere la apă și clădiri de bănci, între doi duzi ciuntiți și o răchită. Care dezbatere nu e chiar dezbatere, ci e un soi de „jam session”, după cum o intitulează moderatul Șerban Țigănaș, președintele OAR. Un arhitect vine cu plasa cu verdețuri de la piață, avem cireșe în găleată și cafea la bar și stăm în sunet de apă curgătoare la o aproape umbră făcută de fâșiile albe care acoperă locul improvizat de întrunire.

 

 

 

Benoît Bavouset, directorul Institutului Francez, vine dintr-un orășel european care trăiește cu apa și anunță că institutul pregătește un workshop pe Someş; crede că dezvoltarea durabilă ar trebui să își găsească loc în aria de studii în școli și licee și că ar trebui să ne întrebăm cum putem să dezvoltăm durabil, fără să distrugem. Lipsește un pod în apropierea stadionului, mai observă participantul la dezbaterea de pe Someș, așa că e ușor de concluzionat, potivit fracezului: avem un râu mic care e totuși un obstacol.

Mihai Mateiu, coordonatorul proiectului, a ajuns să se ocupe de Someș Delivery, după ce a cunoscut râul ca pescar și a “prins” cam tot ce se poate pescui într-o astfel de apă uitată: de la canapele la anvelope. “Someșul e ca o fantomă. Nu sunt conștient de el decât atunci când vin aproape, râul nu e un reper în oraș”, constată Mateiu. Și Țigănaș completează tabloul: ar putea fi vorba de personajul “Fantoma de la opera maghiară”.

Lala Panait, din echipa La Terenuri, care lucrează pentru spații publice în Mănăștur, crede că avem nevoie de “celule de întâlniri”, de locuri unde oamenii să se oprească. „Dacă nu creezi spații care să poată fi folosite, apa e doar apă”, spune Lala. Iar arhitectul timișorean Vlad Gaivoronschi vine cu o viziune din vecini, din unul dintre orașele cu care Clujul se bate pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021. Prin conceptul Bega Bulevard, Filarmonica din Timișoara pune scenă pe râul care trece prin Timișoara, amintește Gaivoronschi. „Mi se întâmplă să fac 40 de kilometri ca să ascult ce ascultați voi aici, în centru”, spune arhitectul.

La Cluj se pescuiește. Mai mult: peștele e bun, apa a devenit mai curată în ultimii ani (deși, dacă ne uităm înspre ea, nu prea am zice) și au apărut populațiile de rațe, aflăm după ce în dezbatere intervine pescarul de pe Someș. Dar nu e chiar bine: cândva peștii erau mai mari, iar intervențiile pe anumite porțiuni de Someș realizate în anii aceștia aduc a „chiuretaj nereușit”, spune pescarul Iosif. „Ce să se mai nască după excavatoare? Nu construim într-o parte și distrugem în alta…”.

 

 

Ce poți face cu Someșul? E una dintre întrebările moderatorului. Am putea avea un pod suspendat, spune reprezentantul Institutului Cultural Francez; piste și acces la apă, amenajări pietonale și terase în zona centrală, sălbăticie unde se poate păstra sălbăticia, crede Mihai Mateiu; ar putea să revină în discuţie traseul de caiac canoe – crede pescarul. Cea mai bună metoda de a continua proiectul ar fi cooptarea cetățenilor, consideră Lala Panait: să fie întrebați, mai departe, cetățenii ce ar vrea să vadă în acest loc, propune ea.

Deocamdată locurile amenajate, în proiecte de concurs sau de către organizatori pe mal, sunt testate de „civili”. La parterul pavilionului MiniMass, printre schele, atârnă cărțulii în care clujenii și-au lăsat impresii despre Someș, iar râul desenat a primit bărcuțe din hârtie, pe o planșă, tot aici, în pavilion. Jos, la apă, e potecă din cerculețe și se stă la taclale, lângă Teatrul Maghiar, care a deschis o poartă, sunt locuri de șezut și a apărut o scenă improvizată. Podul Elisabeta a primit nume, de pe gradenele din lemn din vecinătate se văd plantele suspendate puse pe celălalt mal, iar lângă pod sunt uși cu vizor. Așa că ne uităm prin cerculeţ. Sunt bucăți de Someș!

 

vizor_800x450

 

Concluzii. Ce facem cu Someșul de după weekend?

O parte dintre intervențiile cu autorizare de funcționare temporară și-ar putea prelungi șederea pe malul Someșului, spun organizatorii după weekendul-test. Pentru ca locurile să rămână și pentru ca noi să ne mai apropiem de apă e nevoie de negociere/consultare cu autoritățile. Pavilionul alb din schele al MiniMass, gradenele de lemn de lângă Podul Elisabeta sau pancarta cu numele locului de trecere ar putea să primească acordul de a mai rămâne lângă apă, spune Mihai Mateiu, coordonatorul Someș Delivery. „Și mai sper ca după această ediție să rămână niște idei, niște modele. Unele dintre proiecte se pot transforma, alte idei poate că lasă exemple. Porțile deschise acum la Universitatea Tehnică și de la Teatrul Maghiar nu pot fi tot timpul deschise, din motive care țin de normele de securitate, dar am arătat că avem un traseu care poate să fie cândva deschis. Sper să rămână în mintea celor de la Teatrul Maghiar imaginea locului animat și ideea că acea curte poate fi folosită; acolo poate funcționa o terasă, poate fi un loc de răgaz între spectacole. Aşteptăm şi noi reacţii, vrem să vedem ce a fost bine, dar ne interesează şi ce nu a fost chiar reuşit”, spune Mateiu. Printre imaginile care i-au rămas coordonatorului Someș Delivery: spectatorii opriți pe un mal ca să privească spectacolul de pe celălalt, fluxurile de trecători în zonele cu evenimente și cetățenii din casele vecine Someșului, ieșiți la ferestre să vadă ce se întâmplă pe râu.

 

observator_800x450

 

 

by -
0 461

 

 

O clădire de pe Cetăţuia oraşului va intra în proprietatea municipalităţii: primăria a decis să îşi exercite dreptul de preemţiune la achiziţie, după ce reprezentanţii Ordinului Arhitecţilor din României şi preşedintele filialei Transilvania, Szabolcs Guttmann, au atras atenţia asupra oportunităţii, atât public, cât şi atenţionându-l pe primar. Ce urmează pentru clădirea care intră în „portofoliul” oraşului? Discuţii despre concept şi temă, discuţii cu ahitecţi şi artişti – aceasta e varianta preşedintelui OAR pentru ce ar trebui să se întâmple. Consiliul Local şi-a asumat decizia de cumpărarare, prin votarea unui proiect de hotărâre în ultima şedinţă din 2014. Primăria a mai promis intevenţii şi chiar un concurs pentru reamenajarea întregii zone, care nu s-a mai concretizat, invocându-se neînţelegeri cu proprietarul privat din zonă.

 

„OAR s-a implicat deja, decizia (de achiziţie a clădirii, n.red.) e rodul acestor eforturi ale preşedintelui filialei (Szabolcs Guttmann, preşedintele OAR Transilvania, n.red.). Clădirea ar trebui să îşi capete un rol activator, generator, atractor cu efecte cât mai ample pentru Cetăţuie şi în niciun caz doar de interes pentru un grup mic, fie el şi comunitatea arhitecţilor din Cluj. E nevoie de o discuţie aprofundată, sau mai multe, pentru temă. Eu sper ca bunele relaţii între arhitecţi şi artişti, inclusiv managerii culturali, să ducă la idei bune. Nu vreau să uit istoria Turnului Croitorilor care nu s-a terminat aşa cum au propus arhitecţii, chiar daca restaurarea s-a făcut după un proiect generos oferit de echipa arhitectului Adrian Borda. Centrul de cultură urbană e doar un loc disponibil şi nu o instituţie autentică generatoare de programe. Dacă duc mai departe comparaţia, e diferenţa dintre primărie şi Fabrica de Pensule”, a explicat preşedintele OAR, Şerban Ţigănaş. „Pentru Cetăţuie, înainte de orice concurs cred că e importantă discuţia despre concept, temă, fenomene şi procese. Suntem în faţa unei etape noi, în care vrem să arătăm potenţialul pe care îl are municipalitatea dacă se implică în achiziţia de clădiri monument cheie în oraş”, a completat arhitectul.

 

Preşedintele OAR Transilvania, Szabolcs Guttmann, pledând pentru Cetăţuia oraşului
Preşedintele OAR Transilvania, Szabolcs Guttmann, pledând pentru Cetăţuia oraşului

 

Amintim că, după o decizie asumată în decembrie, administrația preia pavilionul-poartă de pe Cetățuie, clădire pe care proprietarii privați se pregăteau să o vândă către o altă companie privată. Consilierii locali au votat în ultima şedinţă din 2014 pentru exercitarea dreptului de preemțiune și pentru achiziționarea clădirii monument istoric. Administraţia locală a decis să îşi exercite dreptul de preemţiune pentru a achiziţiona un imobil monument istoric de pe dealul Belvedere, după ce reprezentanții Ordinului Arhitecților au sesizat Primăria, arătând că are şansa de a cumpăra şi reintroduce în circuitul public o clădire de pe Cetăţuia neglijată. „Pavilionul G” a fost scos la vânzare de o companie membră a grupului financiar Banca Transilvania şi Unita Turism și costă 20.000 de euro plus TVA. La această sumă se adaugă însă aproximativ 250.000 de euro (plus TVA), cheltuieli estimate pentru renovarea clădirii aflată în stare avansată de degradare. Consilierii locali au votat pentru exercitarea dreptului de preemţiune de către municipiul Cluj-Napoca pentru cumpărarea imobilului monument-istoric Pavilion G, care are două camere la parter şi gang de trecere şi etaj cu patru camere. Construcţia are 78 mp, iar terenul 219 mp, iar la costul de achiziţie se adaugă şi costurile de reabilitare, estimate la peste 250.000 de euro.

Menţionăm că antecontractul de vânzare – cumpărare între BT Leasing (în calitate de finanţator şi promitent vânzător), Unita Turism Holding (utilizator, promitent cumpărător şi vânzător) şi Intenshal, o societate cu sediu în Căpuşu Mare, înfiinţată în august 2014 (promitent cumpărător, care se angajase să reabiliteze clădirea) a fost încheiat în 3 octombrie. Reprezentanții administrației și-au asumat însă decizia de a-și exercita dreptul de preemțiune, iar proiectul a trecut în ședința de CL din 22 decembrie. Primarul Emil Boc a ținut chiar să dea asigurări că administrația va investi în clădirea preluată. Asta cu toate că, invocând problemele privind proprietatea zonei, administrația nu a realizat concursul de soluții promis acum mai bine de doi ani pentru reabilitarea Cetățuii.

 

Citeşte şi

 

SALVAŢI CETĂŢUIA! Tic-tac, tic-tac… Arhitecţii îi oferă Primăriei lui Boc şansa să devină “eroină” pentru o clădire istorică. Primarul se mai gândeşte