Tags Posts tagged with "OAR"

OAR

Primăria spune că Târgul de Crăciun va fi frumos, după ce a fost concesionată pe 5 ani organizarea lui către o asociere de trei firme private (aceiași organizatori de până acum, într-o echipă puțin extinsă). Cât de legală este amenajarea lui? Președintele Ordinului Arhitecților din România spune că, dacă Târgul nu are autorizație de construire, atunci este în afara legii. ” Trucul e urm[torul: ei spun ca au autorizat evenimentul, care e pe alt filon legal. Dar asta nu exclude necesitatea de a avea autorizații de construire. Legea este foarte clară în acest sens”, a adăugat Țigănaș. Organizatorii Târgului, prin PR-ul acestuia, Alexandra Crăciun spun că există toate autorizațiile legale pentru amenajările din Unirii, fără să prezinte aceste documente.

 

“Dar cine e arhitectul? După lege trebuie să aibă autorizații de construire, chiar dacă sunt construcții temporare, semnate de arhitect. Dacă nu există arhitect, atunci Târgul de Crăciun este pe lângă lege. Mai trebuie și taxe plătite pentru autorizare, par evitate”, a atras atenția președintele Ordinului Arhitecților din România (OAR), arhitectul Șerban Țigănaș.

Acesta a adăugat că Legea 50/1990 cu modificarile ulterioare, referitoare la autorizarea construcțiilor e foarte clară. “Pentru construcțiile provizorii, temporare, rebuie emisă autorizație de construire. E evident că un patinoar, niște chioșcuri, cabane, tribune, conteinere, etc., sunt construcții. Deci trebuie autorizate. Legea specifică explicit ce condiții trebuie să îndeplinească elaboratorii documentațiilor. Ar fi trist ca tocmai primăria sa dea tonul la nerespectarea legilor referitoare la construcții. Trucul e utmatorul: ei spun ca au autorizat evenimentul, care e pe alt filon legal. Dar asta nu exclude necesitatea de a avea autorizații de construire”, a semnalat președintele OAR.

Despre legalitatea Târgului de Crăciun, Primăria a ținut doar să precizeze public că a concesionat organizarea târgului de Crăciun pe 5 ani către asocierea compusă din firmele BigTime Group, Paledris și Club Arena. (Decizia de concesionare a Tîrgului s-a luat prin hotărâre de Consiliu Local fiind justificată de Serviciul de Protocol al Primăriei de dificultatea cu care personalul se confrunta în a organiza târgul – ore suplimentare, etc). “Soluția câștigătoare propune un concept care urmează un model european de organizare a târgurilor
de Crăciun,fără conotații etnice, implementat și în alte orașe mari, precum Koln sau Glasgow.  Conceptul pune în valoare ansamblul statuar Matei Corvin, iar faptul că monumentul se află în centrul patinoarului oferă o protecție suplimentară acestuia și îl aduce în mijlocul clujenilor. Suntem convinși că noua amenajare a Târgului de Crăciun va aduce bucurie clujenilor și tuturor celor care ne vizitează orașul pe timpul desfășurării acestuia”, a transmis  Biroul Mass Media al Primăriei.

Biroul MAss media a transmis și o propunere cu amenajarea tîrgului de Crăciun semnată se societatea Studio 49, neasumată de niciun arhitect.

sursa: Primaria Cluj

Și specialistul pe comunicare al Târgului de Crăciun, a dat publicității o fotografie cu viitoarea amenajare a acestui târg, nesemnată de niciun arhitect.

Despre aceasta, Alexandra Crăciun (coordonator marketing și comunicare) a spus pentru Actualdecluj.ro că

“Fotografia este de fapt o randare pe calculator realizată de către Studio 49, firma de arhitectură care ne-a ajutat pe partea de amenajare. Am avut o echipă de arhitectură și un studio de design care ne-a ajutat pe partea de concept. Gosho Studio și Studio 49. Sigur că există toate autorizațiile necesare, primăria a transmis chiar astăzi un comunicat de presă cu poziția lor”, a meníonat Crăciu.

Numai că Primăria nu a precizat până la această oră dacă există un aviz de la Comisia de Monumente pentru amenajările din Piața Unirii (zonă protejată) sau o autorizație de constuire pentru acest târg.

Alexandra Crăciun, a mai spus, citată de media locală, că echipa de proiect  este formată din Mihai Oprean, coordonator eveniment care s-a ocupat de Târgul de Crăciun și în anii anteriori și Sergiu Liti, coordonator logistic și manager general. Echipa a mai fost completată de oameni de specialiști din zona de branding și design, după cum a arătat Crăciun. Referința vizuală a târgului a rămas cea folosită în anul 2016, respectiv logo-ul creat de agenția Kumpania.  „Designerul nostru Paul Bucovesan s-a ocupat de partea creativă. În ceea ce privește spațiul s-au făcut schimbări mari. Am vrut să aerisim Piața Unirii, motiv pentru care Gosho Stefanov și Ștefan Codescu au ales să așezăm vendorii pe aleea unde sunt în prezent terase. Alt element foarte important a fost mutarea patinoarului din poziția unde se afla în ultimii ani. Din punct de vedere tehnic a fost destul de complicat. Astfel, în acest an va fi poziționat în jurul statuii lui Matei Corvin. Scena va fi instalată pe latura dinspre Bulevardul Eroilor. Vor mai fi câțiva vendori în dreapta scenei. Pe latura dinspre Librăria Universității vor exista câteva elemente decorative și am gândit-o ca o zonă mai relaxată. Vor exista trei intrări. Absolut tot ce va exista în Piață este făcut de la zero, inclusiv design-ul standurilor”, a mai precizat Alexandra Crăciun, citată de Transilvania Reporter.

“Patinoarul în jurul statuii este un concept pe care l-am propus noi, ca organizatori, pentru a-i oferi o altă poziție față de anii anteriori. Noi considerăm că este o formulă mult mai dinamică. Este o practică internațională pe care am adaptat-o și noi. Statuia va fi delimitată de patinoar și putem asigura că nu va fi deloc afectată”, a mai fost o altă declarație a Alexandrei Crăciun, citată de aceeași sursă.

 

 

Legea nr. 120/2006 cea care stabilește regimul monumentelor de for public spune că: monumentele de for public sunt bunuri imobile, lucrări de artă plastică, artă monumentală, construcții sau amenajări neutilitare, având caracter decorativ, comemorativ și de semnal, amplasate în spații publice, într-o zonă de protecție, pe terenuri aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale.

Aceste monumente de for public sunt prin definiție amplasate în spații deschise și accesibile publicului larg. Prin definiția lor ele sunt expuse contactului direct cu viața și activitatea spațiului care le conține. Ansamblul unui astfel de monument este conceput special ca să delimiteze zona de protecție pe care creatorul o consideră minimală pentru ca imaginea obiectivului să nu fie agresată de public. Dar în toate spațiile publice care sunt dotate cu astfel de monumente accesul direct în proximitatea lor nu numai că este permis, el este chiar încurajat. E o imagine pe care o veți întâlni de-a lungul și de-a latul întregii Europe: copii care se aleargă pe treptele statuilor, tineri care cântă la chitară pe soclul acestora, oameni tolăniți cu ochii ațintiți în telefoane și așa mai departe.

În cazul ansamblului monumental creat de Pákey Lajos ca suport pentru statuile sculptate de către Fadrusz János ca mulțumire a Clujului pentru aportul adus de către regele Matyas dezvoltării orașului în care acesta apare călare înconjurat de patru cavaleri ai săi, acest spațiu de protecție este foarte bine delimitat de bordura ovală din piatră care înconjură spațiul verde lăsat că detentă pentru a asigura monumentului suficient spațiu pentru că acesta să fie pus în valoare. Fără îndoială, atât sculptorul cât și arhitectul au transmis explicit că acesta este spațiul inviolabil necesar că ansamblul să poată „respira. Creatorii marchează prin această graniță faptul că ce e dincolo de aceasta aparține de drept utilizatorilor pieței publice și funcțiunilor care le deservesc cerințele.

Cred că amplasarea unei dotări destinate agrementului, cu condiția de a avea caracter temporar, poate fi perfect justificată chiar dacă desenează un inel în jurul unui monument atât de încărcat de semnificații. Dealtfel, amplasarea pe perioada târgurilor de Crăciun a acestor patinoare care îmbrătișează monumentele de for public e un obicei răspândit pe tot mapamondul, fără că cineva să fi văzut în această atitudine vreo ofensă adusă subiectului monumentului.

În Torino patinatorii se învârt în jurul lui Napoleon, în Salzburg în jurul lui Mozart și toată lumea e veselă și îmbujorată, alunecând mână în mână fără să simtă că ar impieta memoria simbolurilor identitare cărora le dau roată. Ba eu chiar cred că însăși personalitățile alea cocoțate în vârful soclurilor lor solemne sunt fericite că se află timp de câteva săptămâni în mijlocul acestei mulțimi vesele.

Acest text a fost scris de arhitectul Dan Clinci, manager concursuri de soluții din partea Ordinului Arhitecților din România – Filiala Transilvania. 

EXEMPLE DIN ORAȘE EUROPENE sau din USA

Haosul urbanistic din cea mai mare comună din România e sancționat, oficial, pentru prima dată. Arhitectul șef al comunei Florești, Alexandru Lădariu (foto jos), a fost descoperit în conflict de interese, de către Agenția Națională de Integritate (ANI), iar primarului Horia Șulea îi revine acum obligația de a-l destitui. Arhitectul Lădariu a comentat pentru Actual de Cluj: “mi se rupe dacă trebuie să plec din Primărie…”

În breasla arhitecților se discută de foarte multă vreme despre faptul că Ladariu, în calitatea sa de arhitect (asociat într-o firmă de proiectare), ar contribui la realizarea a foarte multe proiecte urbanistice, pe care tot el le-ar și aproba în cadrul Primăriei Florești, din postura de șef al Biroului de Urbanism.  Potrivit informațiilor Actual de Cluj, Lădariu a reușit într-un singur an să înregistreze la Ordinul Arhitecților din România (OAR) peste 250 de proiecte urbanistice, cu mult peste tot ceea ce au lucrat alți arhitecți renumiți care nu ocupă funcții publice și care își dedică tot timpul activității de proiectare. În mai multe rânduri, reprezentanții OAR au fost sesizați despre faptul că Lădariu aprobă, la nivel de Primărie, și proiecte ale unor colegi de-ai săi din firmă, care au angajamente cu alte firme de proiectare. Potrivit informațiilor Actual de Cluj, OAR are în vedere să formuleze o plângere penală împotriva lui Lădariu, pentru abateri disciplinare și pentru conflict de interese.

Decizia ANI privind destituirea lui Lădariu

ANI s-a pronunțat în mod expres cu privire la proiectul ce viza construcția unei biserici ortodoxe, realizat de firma AG Tektum SRL, la care arhitectul Alexandru Lădariu era atât administrator cât și asociat:

“În calitate de șef Birou Urbanism, Alexandru Lădariu a semnat o Autorizație de construire având ca obiect Continuare lucrãri autorizate cu AC nr. 94/14.04.2010 – construire bisericã ortodoxă, în condițiile în care documentația tehnicã pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construire/desființare a construcțiilor era elaboratã de S.C. AG Tektum S.R.L., societate comercialã în cadrul cãreia persoana evaluatã deținea calitățile de asociat și administrator” – se arată în comunicatul transmis de ANI. Se precizează, de asemenea, că Lădariua încălcat dispozițiile art. 79, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 161/2003, potrivit căruia „(1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se aflã în una dintre următoarele situații: a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial”.

ANI l-a informat pe Lădariu că se află în evaluare și că are dreptul să transmită un punct de vedere în apărarea sa. Din comunicat reiese că Lădariu a formulat acest punct de vedere, însă, fără să-i folosească. ANI l-a declarat în conflict de interese, apreciind că fapta sa constituie abatare disciplinară care trebuie sancționată potrivit reglementării aplicabile funcției respective. În consecință, arhitectul Lădariu este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică, pentru o perioadă de trei ani, de la data eliberării sale din funcție: „Persoana […] față de care s-a constatat existența conflictului de interese […] este decãzutã din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publicã […] pe o perioadã de 3 ani de la data eliberãrii, destituirii din funcția ori demnitatea publicã respectivã sau a încetãrii de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilã, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadã de 3 ani de la încetarea mandatului”.

Cum se justifică Lădariu: “mi se rupe dacă trebuie să plec din Primărie”

Chestionat de Actual de Cluj, arhitectul comunei Florești n-a părut foarte afectat de decizia ANI, apreciind că se aștepta la ea, dar că e total incorect să afle din presă. “Nu m-au informat. A trecut atâta timp de când mă evaluează și acum aflu de la dumneavoastră. Corect și normal era ca această decizie care mă privește pe mine, personal, să mi se comunice mai întâi mie” a spus Lădariu. El a admis că în apărarea sa a trimis un punct de vedere, cum că la mijloc ar fi fost vorba despre o simplă eroare. “Când am început să lucrez la Primăria Florești eu nu aveam calitate de funcționar public. Eram parte din categoria personal contractul. Apoi ne-au angajat la grămadă funcționari, iar eu încă nu eram familiarizat cu toată legislația în domeniu. Au venit de la o anume parohie, aveau o schiță și m-am oferit să-i ajut să realizeze biserica. Nu se poate vorbi de fapt despre o proiectare, am zis că se cuvine să-i ajut. N-am luat bani, n-am avut niciun beneficiu. Pur și simplu am vrut să fiu de ajutor. Am recunoscut această situație. Asta e, dacă ANI consideră că trebuie să plec, dacă cei din Primărie vor asta, vedem. Până la urmă nu aceasta este problema, mi se rupe dacă trebuie să plec din Primărie, pentru că mai am doi ani până la vârsta de pensionare și asta este, mă voi pensiona mai repede”, a comentat Lădariu.

El acceptă decizia ANI, însă nu și bârfele din breasla arhitecților. “Dacă ANI spune că trebuie să plec din Primărie, asta este. Dar nimeni nu îmi poate spune mie că nu mai am voie să proiectez. Este inadmisibil ca la nivel de OAR să existe astfel de discuții. O structură profesională care ar trebui să aibă grijă de interesele mele, ca arhitect, brusc, subit și dintr-o dată are o problemă cu cât pot eu să proiectez? Păi unde scrie că rolul OAR este acela de a impune o normă în privința numărului de proiecte?”, se revoltă Lădariu. El afirmă că de la episodul cu biserica, n-a mai proiectat nimic în Florești. “Doar nu eram atât de tâmpit să proiectez și să-mi aprob propriile proiecte. Cele 250, sau câte or fi înregistrate la OAR, nu nepărat au fost realizate de mine. Pentru că legea nu spune că trebuie să-ți pui semnătura numai pe ceea ce realizezi tu. Avem dreptul și să verificăm proiecte și să ni le însușim. Nu înseamnă că le-am făcut eu, eu doar le-am verificat. Și oricum, proiectele acestea nu s-au realizat pentru Florești, asta este cert”, a comentat Lădariu. În opinia sa, sunt multe interese la mijloc pentru care se dorește îndepărtarea sa din funcție: ar fi o anumită instituție (Consiliul Județean) care ar avea interes să-și subordoneze Biroul de Urbanism din Primăria Florești, dar și o serie de firme de construcții care ar putea fi favorizate, pe criterii politice, să construiască după bunul plac în Florești (foto Lădariu – ziardecluj.ro)

by -
1 1367
Foto stanga: str Kogalniceanu in timpul unui eveniment Scena Urbana in 2014 / Foto dr: Mariahilfer Strasse. Photo credit: Ricky Rijkenberg

Strada M. Kogălniceanu – una dintre cele mai frumoase străzi din centrul oraşului, “casă” de Universitate şi universitari, de bibliotecă şi biserică, pe care acum o observi mai degrabă în treacăt, printre maşini – ar putea căpăta, în curând, un proiect de reamenajare. Pentru o arteră mai prietenoasă cu pietonii. La mulţi ani de la primele promisiuni, primăria va lansa în sfârşit concurs de soluţii, în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România. Ce se vrea şi ce se poate amenaja pe strada care acum e închisă traficului auto din când în când (şi e, atunci, asaltată de oameni) – de Zilele Clujului sau de Zilele Culturale Maghiare? Modul în care va fi abordată această zonă este “un nou examen pentru oraş”, echivalent cu BAC-ul şi admiterea, consideră preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România. Eliminarea totală a traficului auto s-ar putea să nu fie posibilă, dar un model de inspiraţie, cu spaţii mai favorabile pietonilor ar veni din Viena (“shared space”). Măcar în ceea ce priveşte traficul, fiindcă profilul străzii nu e, totuşi, unul comercial.

Modul în care va fi exploatată această zonă urmează să se stabilească printr-un concurs de soluţii, care va fi organizat de Primărie în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România. La începutul acestei toamne va fi lansată procedura prin care va fi selectat cel mai bun proiect pentru regândirea funcţiunilor acestei străzi, potrivit Radio Cluj Şeful Direcţiei de dezvoltare locală din Primărie, Ovidiu Cîmpean, spunea că prin soluţia câştigătoare se va stabili inclusiv dacă pe strada Kogălniceanu va fi amenajat şi un perimetru pentru terase, potrivit Radio Cluj.

“Urmează să semnăm un protocol de colaborare cu OAR, acum se lucrează la termenii acestuia. Încă nu avem o dată concretă. După ce semnăm cu OAR, dăm drumul la toate consultările, va fi şi dezbatere publică şi îi
vom invita la discuţii pe toţi cei interesaţi”, a precizat Cîmpean pentru Actualdecluj.ro

Strada M. Kogălniceanu e parte a unui calendar de concursuri asumat de primărie, în parteneriat cu OAR, confirmă preşedintele ordinului, Şerban Ţigănaş. Acesta a explicat pentru Actualdecluj.ro care e stadiul demersului şi care ar fi primele elemente de luat în considerare pentru regândirea străzii din centrul oraşului.

Calendar de concursuri. Cine mai urmează

După ani de zile fără concursuri pentru spaţii publice din oraş, de curând procedura a fost adoptată de municipalitate, dar şi de Consiliul Judeţean: s-au lansat competiţii pentru Turnul Pompierilor, pentru extinderea Muzeului Etnografic în Hoia, dar şi pentru un masterplan pentru Someş. “OAR (naţional) a semnat un protocol cu primăria Cluj-Napoca referitor la realizarea investiţiilor în spaţiile publice din municipiu pe bază de concurs, în colaborare cu OAR. S-a semnat după concursul cu Turnul Pompierilor, considerat de parteneri un succes”, a menţionat Ţigănaş.

Citeşte şi:

http://actualdecluj.ro/turnul-far-ce-mai-poate-castiga-orasul-in-urma-concursului-pentru-reabilitarea-turnului-pompierilor/

Aşa că, după colaborarea pentru Turnul Pompierilor, OAR se pregăteşte şi de alte “teme” pentru spaţii publice din oraş. “A apărut o propunere de subiecte de abordat prin concurs, din partea primăriei, precum şi o listă de priorităţi sau, mai corect, o propunere de ordine în care aceste concursuri să se desfăşoare astfel încât să nu se petreacă mai multe concomitent. Motivul este acela de a nu reduce şansele de participare a echipelor care doresc să investească efort în participarea la concursuri, fiind evident că nu poţi face mai multe asemenea proiecte de-odată. Astfel, după Turnul Pompierilor a fost lansat, de data aceasta cu Consiliul Judetean, extinderea Muzeului Etnografic al Transilvaniei, secţiunea în aer liber, la Hoia şi după acesta Rethinking Someş, masterplanul pentru întregul curs al râului, mai precis dedicat malurilor şi spatiilor publice adiacente, concurs care este în desfăşurare, urmând să se finalizeze în septembrie”, a amintit preşedintele OAR.

Despre câştigătorul concursului pentru extinderea MET, găsiţi mai multe informaţii aici:

FOTO/VIDEO Parcul-Muzeu care se extinde în Hoia. Câștigătorul proiectului s-a ales după un concurs de soluții cu 10 proiecte în competiție

Despre masterplan Someş aici:

Trei luni pentru “Noul Someș”. S-a lansat concursul de masterplan pentru râul care traversează orașul

Între timp, se lucrează la următoarele concursuri, iar succesiunea ar fi următoarea, potrivit datelor OAR: Zona pietonală pe Cetăţuie, latura vestică (cu teatru de vară şi alte amenajări), Parcul Feroviarilor (recent primit în administrare de către primărie) şi zona străzii Kogălniceanu. “Pentru Cetăţuie tema este finalizată, urmează formalităţile de organizare a concursului şi lansarea lui, iar pentru Parcul Feroviarilor suntem pe cale să începem colaborarea contractuală de elaborare a temei şi de organizare a concursului”, a menţionat Ţigănaş.

Kogălniceanu. Cu sau fără maşini? Modelul vienez

Pentru proiectul Kogălniceanu lipsesc deocamdată date despre buget sau termene, nu s-a stabilit încă un responsabil şi nu a început lucrul la temă, dar demersul a fost pus în mişcare.
“Despre strada Kogălniceanu, care va urma în ordinea indicată nu avem încă dimensionarea necesară a proiectului şi evaluarea bugetului, dar am început să lucrăm şi la acest subiect. Încă nu am identificat persoanele care vor fi propuse pentru a lucra la temă, dar suntem în discuţii în acest sens. Principalele probleme care trebuie stabilite sunt, după părerea mea de principiu, referitoare la conceptul abordării. Este evident că titlul “pietonalizare a străzii Mihail Kogalniceanu” este spectaculos, dar sugerează eliminarea completă a circulaţiei auto, ceea ce este imposibil şi indezirabil, date fiind instituţiile existente pe stradă şi locuinţele riveranilor. De fapt, avem nevoie de o asigurare a traficului strict necesar tuturor acestora în formule de tip « shared space » . Ca exemplu vă dau intervenţia relativ recentă din Viena de pe cunoscuta stradă Maria Hilfer (Strasse), care face legătura dintre gara de vest şi zona Hofburg). În plus, este necesară augmentarea spaţiilor pietonale, conexiunea cu strada Universităţii şi reamenajarea acesteia, analiza vegetaţiei existente şi integrarea ei in contextul propus etc”, enumeră Ţigănaş.

În ceea ce priveşte exemplul austriac de gestionare a traficului, să menţionăm că, după o competiţie din 2012, celebra arteră vieneză a fost regândită: au apărut spaţii prietenoase pentru pietoni ca prioritate principală, ceea ce a însemnat închiderea unor porţiuni pentru traficul auto.

Mariahilfer Strasse. Photo credit: Ricky Rijkenberg, landarchs.com

Terase sau strada cărţii?

Înainte să vă conturaţi aşteptări cu gândul la mesele de festivităţi aşternute din când în când pe frumoasa arteră, să menţionăm totuşi că profilul străzii Kogălniceanu e diferit de cel al pieţelor cu terase şi chiar decât al Bulevardului Eroilor. “Am văzut că lumea s-a obişnuit să pună semnul egal între pietonalizare şi apariţia teraselor pentru unităţi de alimentaţie publică, ceea ce nu e cazul pentru strada Kogălniceanu. Aici e mult mai mult vorba despre utilizarea de către pietoni a unor spaţii cu excelentă calitate arhitecturală, de fapt o colecţie de arhitectură de bună factură care se întinde pe patru secole şi o ambianţă foarte bine articulată de grupuri statuare de cea mai bună factură (mai puţin bustul lui Emil Racoviţă, amplasat defavorabil). Văd strada Kogălniceanu ca o stradă a cărţii şi educaţiei, cu gimnazii şi licee, bibliotecă, arhive şi universitate, dar şi cu biserica şi sala de concerte. O cu totul altă ofertă în centrul oraşului, complementară zonei cu terase de la nord, centrată pe piaţa Muzeului şi străzii Bariţiu care devine tot mai mult strada Universităţii Tehnice… presărată cu câteva clădiri bancare. Detaliile temei şi mai ales răspunsul concurenţilor cu soluţii nu pot fi încă anticipate, aşa cum am explicat. Totuşi pot să spun că modul în care va fi abordată această zonă este un nou examen pentru oraş, de data aceasta de maturitate. L-aş echivala cu bacalaureatul, dar şi cu admiterea la facultate, dar nu doar pe baza de dosar”, conchide Ţigănaş.

Vedere de pe Scenă…

În 2014, iniţiatorii proiectului Scena Urbană puneau în dezbatere, chiar în mijlocul străzii Kogălniceanu, viitorul ei. Vă amintim cum vedeau arhitecţii, încă de acum trei ani, destinul arterei.

„Strada aceasta are sezoane care se pot citi, are momente speciale. Are momentul Concertului, momentul Slujbei. Poate fi un spațiu de întâmplări temporare, de evenimente de jumătate de zi, de evenimente de sezon”, a exemplificat Țigănaș. Pentru pietonale care trăiesc în legătură cu spațiile care deja funcționează în zonele respective pleda și Daniela Maier, arhitect și coordonator al evenimentului Scena Urbană. „Putem avea diverse spații pietonale, fiecare preluând câte o funcțiune – o stradă poate prelua partea comercială, o alta cea culturală, una de concerte”, spunea Maier. „Soluția pentru strada Kogălniceanu pietonală este flexibilitatea. Experiența Pieței Unirii ne-a învățat că putem avea în același spațiu și târg de înghețată și flori și concert”, a spus și arhitectul Dan Clinci. Acesta considera strada ca fiind „cel mai pietonalizabil loc din Cluj”, având în vedere că bifează multe dintre criteriile care definesc un astfel de spațiu: de la existența spațiilor verzi la accesibilitate.

by -
0 329
Imagine din timpul Someș Delivery 2017

În ianuarie 2015,  la masă cu arhitecţi, urbanişti şi oameni „legaţi” de soarta apei, într-un aşa numit atelier de lucru, primarul a promis că municipalitatea va lansa un concurs pentru un masterplan care să vină cu soluţii pentru culoarul Someșului. Asta în contextul în care specialiștii spun de mult ceea ce și locuitorii orașului simt de ani de zile: râul care traversează orașul a fost neglijat și e folosit mult sub potențial. Doi ani jumate mai târziu, e oficial: concursul, botezat “Rethinking Somes”, a fost lansat vineri, data limită de predare a proiectelor este 25 septembrie, iar câștigătorul se anunță în 2 octombrie. Concurenții au așadar la dispoziție aproximativ trei luni să își elaboreze proiectele.

Promotorul concursului este Primăria Municipiului Cluj-Napoca, cea care este administratorul obiectivului si proprietarul zonelor care vor face obiectul investiției, urmând să devină beneficiarul proiectului contractat in urma acestui concurs. Organizatorul concursului este Ordinul Arhitecților din România prin Filiala Teritorială Transilvania, în parteneriat cu Ordinului Arhitecților din România. În urma acestui concurs, promotorul va contracta elaborarea PIDU Someșul Mic și servicii de proiectare complete pentru două zone propuse spre detaliere cu echipa câștigătoare.

“Complexitatea specifică pe care o presupune relația orașului cu „Someșul viitorului” într-o perspectivă pe termen lung a determinat promotorul să organizeze acest concurs care vizează valorificarea avantajelor pe care prezenta râului le aduce orașului, prin remodelarea conceptuală a frontului la apa, evidențierea valorii sale peisajere și ecologice și, totodată, identificarea vocației acestui ax natural al orașului de a transforma spațiile urbane pe care le parcurge prin dezvoltarea de funcțiuni specifice vecinătății cursului de apă”, susțin organizatorii. Pe parcursul traseului intravilan al Someșului, câteva porțiuni ale malurilor se află în proprietatea Municipiului, porțiuni pe care acesta are intenția de a pune în operă în perioada imediat următoare ideile de revalorizare a relației râului cu orașul rezultate prin concurs, se mai precizează în tema de concurs. Aceste porțiuni de maluri sunt Parcul Armătura și “Lunca Someșului Mic” (la vest de intrarea râului pe teritoriul municipiului, la nord de aliniamentul străzii Ioan Paul și apoi Bulevardului 1 Decembrie 1918, la est de Podul de pe strada Horea, la sud de Splaiul Independenței și, de la Podul Elisabeta în aval de limita nordică a clădirilor și proprietăților de pe strada Gheorghe Barițiu). Pentru aceste două zone specifice, concurenții sunt invitați să elaboreze soluții de intervenție detaliate, deoarece urmează să facă obiectul unui contract de proiectare pentru execuție, ulterior câștigării concursului.

Potrivit temei de concurs, municipiul Cluj-Napoca ar avea nevoie de un PIDU-Someșul Mic care să preia reglementările Planului Urbanistic General în vigoare și să studieze capacitatea de evoluție a situației existente și strategia de dezvoltare pe termen mediu și lung, “pentru ca atât orașul cât și râul să se bucure pe viitor de o dezvoltare coerentă, unitară și sustenabilă. Concurenții sunt invitați să-și exprime viziunea / ideile pentru viitorul Someșului Mic în relație cu orașul printr-un concept bine argumentat, care să poată sta la baza elaborării PIDU-Someșul Mic și a viitoarelor reglementări”. Soluțiile propuse trebuie să urmărească să valorifice potențialul pe care prezența Someșului o aduce orașului “prin remodelarea conceptuală a râului și a frontului la apă, evidențierea valorii peisajere și ecologice a râului în paralel cu propunerea de noi mijloace de utilizare a apei și malurilor, întărirea relației dintre acest ax natural al orașului și spațiile urbane pe care le parcurge, dezvoltarea de funcțiuni specifice vecinătății cu apa, dar și cu țesuturile adiacente, identificarea unei estetici adecvate a amenajărilor diverselor tipologii ale malurilor”, în idealurile formulate de echipa responsabilă de temă.

Concurenții au fost invitați să propună o viziune de ansamblu, sustenabilă și armonioasă din toate punctele de vedere, care să ofere o perspectivă a dezvoltării întregului culoar intravilan al râului pe termen lung, concept care să stea la baza elaborării PIDU Someșul Mic. De asemenea, echipele trebuie să detalieze acest concept în vederea implementării unui proiect de intervenție/amenajare în viitorul apropiat pe terenurile care sunt în proprietatea Municipiului, respectiv Zona 1 „Lunca Someșului Mic” și Zona 2 „Parcul Armătura”. 

Mai multe detalii despre tema de concurs și termenele în care se desfășoară puteți găsi AICI

Jurizarea va fi asigurată de arhitecții Ildiko Mitru, Ligia Subțirică, Claudiu Salanță, Nicolas Triboi din România și de urbanistul Alexandre Sorrentino (Franța) și arhitecții Darko Polic (Serbia), Dietmar Steiner (Austria), Alfonso Vegara (Spania).

Echipa Someș Delivery face de trei ani “teste” pe Someș, cu amenajări temporare. Vezi cum a fost acest final de săptămână:

FOTO/VIDEO. S-au adus bărci pe râul care traversează oraşul. Cum se vede apa, de pe malul Someş Delivery

by -
0 730

Cum a fost plimbarea cu barca? “A fost foarte tare! Acum vrem să mergem şi cu hidrobicicleta”, răspunde un tătic, în timp ce coboară din ambarcaţiunea care a revenit la mal de Someş. La mal de Someş? Da, chiar aşa: există ambarcaţiuni de agrement pe Someş, dar numai pentru două zile. În acest week-end se desfăşoară în oraş ediţia a treia a evenimentului care a adus locuri noi şi evenimente pe mal de apă – Someş Delivery, o manifestare pregătită de Fundaţia Cărtureşti, alături de MiniMASS şi Ordinul Arhitecţilor din România. În 2017, principala noutate este că se testează şi apa. E Someşul potrivit pentru pentru ambarcaţiuni de agrement? E doar unul dintre testele pe care le poate lansa un astfel de eveniment, care îţi arată pentru al treilea an consecutiv că un oraş traversat de un râu are ceva special în plus.

Evenimentele celei de-a treia ediţii a manifestării organizate pe Someş se desfășoară în 17 și 18 iunie, pe segmentul de râu dintre podul Garibaldi și puntea pietonală din amonte şi testează un concept despre care la Cluj se discută de mult: Someş navigabil.  Mai precis, anul acesta apar proiecte în care se poate interacționa direct cu apa – s-a lansat cu ceva timp înainte pontonul construit pentru SD și sunt pregătite alte câteva proiecte care utilizează în mod direct apa: ambarcațiuni, ecologizări cu înregistrare de sunete și metamorfoză în muzică (trash songs), insulă sau bărci luminiscente pe timpul nopții.

Vremea nu a fost prietenoasă în dimineaţa primei zile de eveniment, dar lumea s-a adunat chiar şi aşa pe malul Someşului. Alături de obişnuiţii locului – veniţi pentru jogging, plimbări de week-end cu cei mici şi cu căţeii – au sosit şi prietenii Someş Delivery, pregătiţi să înfrunte ploaia, cu pelerine galbene. S-a dat drumul şi la bărci – primii curajoşi au testat apele Someşului, iar alţii s-au instalat la balustradă, cu sau fără cafea. Sunt şi locuri de şezut şi muzică, s-a pus şi o masă (a bunei vecinităţi), de la care nu au lipsit cireşele şi, tot aici, cei mici pot încerca jocuri, cu vedere la apă.

 

Dar tot bărcile rămân atracţia principală, fie că încerci o plimbare, fie că alegi să le priveşti de pe mal:

 

Mihai Mateiu, coordonatorul Someş Delivery, ne face un ghidaj prin propunerile SD 2017. “Se pot testa mai multe lucruri pe Someş în week-end-ul acesta. În primul rând, poţi să te dai cu barca. E focusul acestei ediţii, pentru că ne aflăm într-o zonă care permite asta. Avem două pontoane, sunt canoe, bărci clasice şi hidrobiciclete”, enumeră Mihai. E Someşul navigabil? “Din punctul nostru de vedere e navigabil în sensul că poate primi ambarcaţiuni de agrement, nu vaporaşe sau mijloace de gabarit mai mare. Am discutat şi cu cei de la Apele Române şi nici ei nu cred că aşa ceva e posibil”, adaugă Mateiu. Coordonatorul SD spune că plimbările se pot face în deplină siguranţă pe acest sector din râul care traversează oraşul. “Aceasta este o porţiune cu debit controlat, prin ecluza de la podul Garibaldi, o porţiune unde putem avea un nivel al apei constant, iar curentul nu e atât de puternic. Oricum, s-au montat frânghii de siguranţă în aval, iar voluntarii se ocupă şi îi instruiesc pe toţi cei care iau ambarcaţiuni; sunt şi voluntari cu fluiere, care îi avertizează pe cei din bărci, în caz că depăşesc zona de siguranţă”, spune Mateiu.

Pontonul şi bărcile au alături şi alte instalaţii, pe mal. Spre exemplu, e Banca de sub nuc.

 

Pe malul dinspre Sala Sporturilor s-a mai construit şi “podul Hopa!”. “Acesta a fost gândit pentru tarversarea unui canal ce întrerupe aleea pietonală de pe malul apei. Am rezolvat o trecere acolo, ca să nu fii silit să urci din nou la pista de biciclete şi apoi să te întorci, cum se întâmpla până acum. Acest pod are o gradenă ce acoperă gura de canal şi care transformă un loc inestetic şi nefuncţional într-o zonă foarte plăcută”, explică Mihai Mateiu.

 

 

Mai e apoi pavilionul Someş Delivery, amenajat reutilizând materiale folosite şi anul trecut. Aici găseşti o terasă, cu scaune verzi şi oferta celor de la cafeneau Sisters, dar şi un stand Cărtureşti.

 

 

Căsuţa din copac e ascunsă în verde – loc de întâlnire şi de observare.

Până şi căţeii sunt intrigaţi de noua apariţie ascunsă:

 

O altă amenajare anunţată pe mal e scena Someş Delivery, care va găzdui concerte. Noaptea apare şi “Ophelia”, o instalaţie artistică ce îşi propune să atragă atenţia asupra apei cu o mică flotă de ambarcaţiuni luminoase.

Aproape de pod zăreşti o apariţie plutitoare nouă: “Insula”, creată din pet-uri, straturi de pământ şi vegetaţie – “un exercițiu de conștientizare a importanței protejării habitatului natural cât și la unul de revalorificare a memoriei sociale locale”, spun creatorii săi. Mai ales că la Cluj se desfiinţează insule. “Insula are două dimensiuni – cea de pe apă, care are funcţie de simbol, dar şi una socială şi ecologică. Echipa de proiect a adunat poveştile oamenilor, ale locuitorilor din zonă şi ale trecătorilor, iar aceste poveşti pot fi ascultate la căşti”, completează Mihai Mateiu.

Habitatul natural şi locuitorii de pe Someş

 

Urmează, pe malul celălalt, Cinema Capitol, cu proiecţii, iar proiectul Trash Songs adună sunete din apă şi imagini din zonă, ce vor fi apoi folosite pentru improvizaţii cu muzică şi proiecţii. Cortul miniReactor are atelier şi spectacole pentru copii, iar Nature Desk vrea să aducă un loc de muncă pe malul apei. Chiar şi cei de la localul vecin, Cotton, s-au alăturat, cu şezlonguri îngropate în malul de pământ. Sunt anunţate mai multe evenimente: de la lansări de carte la concerte de jazz sau cu DJ, dar şi o selecţie de scurt metraje, alături de cei de la Institutul Cultural Francez.

Ambarcaţiunile şi evenimente dispar de luni. Mai rămân însă în spaţiu, peste vară, o parte dintre amenajări: casa din copac, barca de sub nuc, pontoanele sau podul Hopa!

 

Locuitorii din zonă au început să se apropie. “Mi se pare excelent! Venim în fiecare an. E o idée foarte bună, păcat numai că toate astea sunt temporare, o lună – două. Şi partea de sus a fost aşa frumos amenajată, ar trebui să fie permanent aşa! E foarte plăcut şi Someşul e exploatat mult sub potenţial! Şi e aşa plăcută curgerea apei”, ne împărtăşeşte o doamnă care locuieşte în Grigorescu şi tocmai a “vizitat” Someş Delivery.

 

 

Cum a început Someş Delivery:

Harta

Harta conceputa de SD

 

Detalii despre toate evenimentele şi amenajările de pe tronsonul ediţiei de 2017 pot fi găsite AICI

Unele dintre activităţi au fost amânate sau ar putea suferi modificări din cauza condiţiilor meto nefavorabile.

Pe parcursul celor două zile se lansează proiectele din concursul Someș Delivery! Casa din copa, loc de joacă (Echipa: Boca Ștefania, Pop Catalin),  Nature Desks (Echipa: Ioana Biriș (NL) & Oana Hodade (RO)), Insula (Echipa: Daria Seușan – concept și construcție, Roxana Ocoș – concept, Oana Pop – micul grădinar, Grig Vulpe – tânăr antropolog, Flaviu Petean – micro-reciclator, Silvia Seușan – sociolog, Raluca Vadu – antropolog, Cosmin Moise – sociolog, Anda Iosip – botanist, Andrei Bobiș – sunetist), Ophelia (Artist: Marius Bucea), Capitol Cinema (Echipa Save or Cancel: Cristina Popa – designer social, Andrei Racovițan – arhitect, Alexandru Iacob – fotograf), Somn la Someș (Artist: Alina Andrei), Trash Songs (Echipa: UNIVERSAL PLEASURE FACTORY: Panna Adorjáni, Kinga Ötvös, kata bodoki-halmen, Dániel Láng, Zenkô Bogdán)

by -
0 413
Sursa foto: Somes Delivery

Instalaţii noi, concerte, evenimente şi chiar şi activităţi pe apă sunt anunţate pentru ediţia din acest an a Someş Delivery, care începe peste câteva zile. Evenimentele celei de-a treia ediţii a manifestării organizate pe mal de apă se desfășoară în 17 și 18 iunie pe segmentul de râu dintre podul Garibaldi și puntea pietonală din amonte şi testează un concept despre care la Cluj se discută de mult: Someş navigabil.  Anul acesta apar proiecte în care se poate interacționa direct cu apa – s-a lansat deja pontonul construit pentru SD și urmează alte câteva proiecte care utilizează în mod direct apa: ambarcațiuni, ecologizări cu înregistrare de sunete și metamorfoză în muzică (trash songs), insulă, bărci luminiscente pe timpul nopții.

“Zona este deja una dintre cele mai animate de pe malul Someșului, dar sondând așteptările oamenilor pe parcursul mai multor săptămâni, am concluzionat că există încă un potențial neexploatat în relație cu apa.
De aceea ne-am propus ca în acest an să testăm posibilitatea amplasării unor pontoane și intervenții la mal care să încurajeze accesul la apă și activitățile pe apă”, au motivat organizatorii.

Marea noutate a ediţiei din acest an ţine de aducerea unor ambarcaţiuni. Chiar dacă precedentul a fost stabilit deja anul trecut, când a apărut o plută rulantă de traversat de pe un mal pe altul, la ediţia din 2017 experimentul “Someşului navigabil” ia altă amploare, explică organizatorii. “Caracteristica fiecărei ediții Someș Delivery e dată, în mare măsură, de tronsonul abordat în acel an. În 2017 e vorba de zona dintre Podul Garibaldi și puntea pietonală din amonte, cunoscută și ca Podul Zburător, Puntea Albastră sau Puntea cu zodii – poate singura bucată de Someș din Cluj care permite, în acest moment, funcționarea unor ambarcațiuni de agrement. Și pe asta ne concentrăm – vrem să oferim un exemplu că Someșul poate acomoda această formă extrem de populară de petrecere a timpului liber și relaxare. Asta ne obligă și la construirea unor amenajări care să deservească aceste activități pe apă, așa că vom avea pe malul drept un ponton plutitor (pe care l-am inaugurat deja) şi pe malul stâng un debarcader fix. Două amenajări care pot fi folosite, de altfel, și în lipsa bărcilor, ca locuri de întâlnire sau relaxare lângă apă. Acest „lângă” care ne motivează în tot demersul nostru”, punctează pentru Actualdecluj.ro Mihai Mateiu, coordonator Someş Delivery. “Cel mai special e că vor fi ambarcațiuni ușoare, de agrement, cu vâsle și pedale  – bărci cu vâsle, canoe, hidrobiciclete. Și debarcadere. Unul deja făcut. Toate avizate și cu acorduri”, completează arhitectul Marius Moga, de la MiniMass, unul dintre partenerii de proiect SD, alături de Cărturești și Ordinul Arhitecților din România. “Am așteptat ceva după acordul Apelor Române, dar așteptarea nu a fost în zadar. Acum putem să demonstrăm că o plută pe Someș poate oferi o experiență inedită în condiții de siguranță”, adaugă arhitectul.

 

Programul SD 2017

SÂMBĂTĂ
10:00 – 20:00 Ambarcațiuni pe apă. (Ponton & Debarcader)
10:00 – 13:00 & 16:00 – 19:00 Splash! Laborator de creație cu MiniREACTOR | Someș Delivery (La Butuci)
10:00 – 18:00 Happy Color. Spațiu de joacă. (La Butuci)
11:00 – 14:00 Inaugurare SD ’17 / Lansare Someș Expres / Masa bunei vecinătăți (Pavilion Someș Delivery)
18:00 – 19:00 Lansare de carte „Cexina Catapuxina” | Someș Delivery (Pavilion Someș Delivery)
19:00 – 22:00 Concert Groove Salad | Someș Delivery (Cotton Club)
19:00 – 23:00 Concert DJ set Sisters (Pavilion Someș Delivery)
20:00 – 23:00 Smida Jazz la Someș Delivery – Exit Oz & A-C Leonte LIVE (Scena Someș Delivery)
21:30 – 23:30 Proiecție Capitol (La Butuci)
20:00 – 00:00 Trash Songs (lângă Podul Albastru)

DUMINICĂ
10:00 – 20:00 Ambarcațiuni pe apă. (Ponton & Debarcader)
10:00 – 13:00 & 16:00 – 19:00 Splash! Laborator de creație cu MiniREACTOR. (La Butuci)
10:00 – 18:00 Happy Color. Spațiu de joacă. (La Butuci)
09:00 – 14:00 Oser pe (lângă) Someș | Someș Delivery
16:00 – 17:30 Expediţia “Someșul meu”
17:30 – 19:00 Atelier De-a Arhitectura: “Someșul meu” (La Butuci)
18:00 – 19:00 Lansare de carte „Copilăria lui Kaspar Hauser” | Someș Delivey (Pavilion Someș Delivery)
19:00 – 22:00 Concert Groove Salad | Someș Delivery (Cotton Club)
19:00 – 23:00 Concert DJ set Sisters (Pavilion Someș Delivery
18:00 – 21:00 Concert by DJ Rapala | Someș Delivery (Scena Someș Delivery)
21:30 – 23:30 Proiecție Tres Courts International Film Festival (Scena Someș Delivery)
21:30 – 23:30 Proiecție Capitol (La Butuci)
22:00 – 2:00 Trash Songs (lângă Podul Albastru)

Pe parcursul celor două zile vor fi lansate și toate proiectele din concursul Someș Delivery! Casa din copa, loc de joacă (Echipa: Boca Ștefania, Pop Catalin),  Nature Desks (Echipa: Ioana Biriș (NL) & Oana Hodade (RO)), Insula (Echipa: Daria Seușan – concept și construcție, Roxana Ocoș – concept, Oana Pop – micul grădinar, Grig Vulpe – tânăr antropolog, Flaviu Petean – micro-reciclator, Silvia Seușan – sociolog, Raluca Vadu – antropolog, Cosmin Moise – sociolog, Anda Iosip – botanist, Andrei Bobiș – sunetist), Ophelia (Artist: Marius Bucea), Capitol Cinema (Echipa Save or Cancel: Cristina Popa – designer social, Andrei Racovițan – arhitect, Alexandru Iacob – fotograf), Somn la Someș (Artist: Alina Andrei), Trash Songs (Echipa: UNIVERSAL PLEASURE FACTORY: Panna Adorjáni, Kinga Ötvös, kata bodoki-halmen, Dániel Láng, Zenkô Bogdán)

Vezi şi:

FOTO Exercițiu de imaginație: cum ar putea arăta malul Someșului, amenajat pentru oameni

by -
0 326
Sursa imagine: Somes Delivery. Randare proiect ponton,imagine realizată de Cristina Jurcuț)

Someșul navigabil? Organizatorii Someș Delivery vor să pună ambarcațiuni de agrement pe râu, în perioada desfășurării ediției din acest an și chiar au demarat discuții cu autoritățile în acest sens. Cu sau fără doritele bărcuțe, apar amenajări noi pentru ca locuitorii și vizitatorii orașului să se bucure de apa care traversează Clujul – organizatorii Someș Delivery tocmai au lansat un apel de proiecte și așteaptă idei de amenajări pentru ediția din acest an a evenimentului.  Someș Delivery 2017 se desfășoară în 17 și 18 iunie pe segmentul de râu dintre podul Garibaldi și puntea pietonală din amonte.  Aproape de Sala Sporturilor, de Sala Polivalentă, pe malul apropiat de aleile care merg paralel cu parcul cu gard Iuliu Hațieganu. Una dintre intențiile organizatorilor de eveniment: vor să aducă publicul nu doar mai aproape de apă, ci și pe apă.

Mai multe detalii despre concurs găsiți AICI

“Am vrea să testăm cât mai multe idei de amenajare și folosire, pentru a concluziona la final care sunt cele mai de succes. În acest an ne dorim să aducem publicul nu doar mai aproape de apă, ci și pe apă.  Având în vedere potențialul uriaș al tronsonului ales, credem că pot fi realizate o mulțime de activități și intervenții pe apă, iar prioritatea acestei ediții este semnalarea firescului acestui tip de relaționare cu apa — complet absent în Cluj. Spre deosebire de anii trecuți când am abordat zone mai puțin utilizate lângă râu, anul acesta ne propunem să îmbogățim o zonă deja populară de petrecere a timpului liber. Intervențiile temporare sau evenimentele pe care le vom selecta prin concurs, alături de cele proprii, au ca scop activarea interacțiunii cu apa și depășirea limitelor actuale dintre mal și apă. Ne dorim participare publică la decizia asupra spațiului public”, spun organizatorii despre mizele Someș Delivery 2017.  Aceștia au anunțat de asemenea că sunt în desfășurare discuții cu Primăria Cluj-Napoca și Agenția Națională Apele Române pe tema posibilității utilizării ambarcațiunilor de agrement în zona din amontele podului Garibaldi, în perioada Someș Delivery 2017. Așadar: bărcuțe pe Someș? “Da, e posibil”, ne spune arhitectul Marius Moga, de la MiniMass, unul dintre partenerii de proiect SD, alături de Cărturești și Ordinul Arhitecților. “Intenționăm asta, dar mai e până atunci. Depinde de finanțe și avize. Dar acesta e cel mai potrivit loc pentru o plimbare cu barca pe Someș”, spune arhitectul.

Anul trecut, proiectul Pier-to-Pier a adus o plută rulantă care să facă posibilă traversarea Someșului în zona Cluj Arena și care proba necesitatea unei treceri pietonale între podurile Garibaldi și Napoca.

Vezi și:

FOTO/ VIDEO Aşa au arătat malurile Someşului timp de două zile. Ce rămâne după Someş Delivery II

Documentând evenimentele și intervențiile SD, echipa de proiect a semnalat mai multe probleme în zonă: scările sunt abrupte și fără balustrade, lipsesc complet rampele pentru cărucioare și persoane cu dizabilități motorii. Au menționat la aspecte negative toaletarea excesivă a vegetației de pe insulele naturale și insuficienta curățare a albiei de deșeuri. În ciuda potențialului uriaș de zonă de agrement și timp liber, lipsesc dotări (iluminat public pe malul nordic, surse de apă potabilă, toalete publice etc.), iar mobilierul urban e insuficient (absent total pe malul nordic) sau amplasate greșit – de exemplu, bănci orientate spre parcare).

Concurs deschis

Concursul de proiecte e deschis pentru toată lumea: persoane, grupuri, organizații, indiferent de domiciliu, pregătire sau experiență. Cerința e ca ideea propusă să îmbunătățească legătura dintre apă, oraș și locuitorii acestuia, iar aceasta ar putea fi implementată în cadrul Someș Delivery. Propunerile pot fi înscrise până în 2 mai 2017. “În ultimii ani Clujul și-a întors privirea spre Someș și o serie de proiecte culturale au adus publicul pe malurile râului pentru a pune în valoare potențialul și nevoia de schimbare a acestuia. Există, de altfel, o deschidere și din partea administrației locale ce urmează să fie materializată printr-un concurs pentru un Masterplan al Someșului. În acest context, credem cu tărie că testările în materie de amenajări, evenimente și implicare a comunității realizate prin intermediul Someș Delivery au un impact pozitiv asupra relației dintre râu și oraș încă de la prima ediție. E momentul ca, tot mai mulți, să ne imaginăm un Someș așa cum vrem să-l avem în viitor”, spun organizatorii Someș Delivery.

Premiile reprezintă sumele de bani destinate implementării proiectelor câștigătoare. “Numărul de proiecte pe care le vom selecta și sumele alocate fiecăruia nu sunt fixe. Am stabilit însă niște limite superioare: 4000 lei atât pentru proiectele care presupun construcții, instalații sau amenajări cât și pentru evenimente. Proiectele colaborative, care includ atât o parte de construcție/amenajare cât și una de animare, pot cumula premii”, precizează organizatorii. Juriul este format din arhitecții Șerban Țigănaș, Adriana Măgerușan, Marius Moga, arhitect, dar și Alexa Băcanu, manager cultural și Dan Burzo, designer și inginer software.

Ce fel de proiecte sunt așteptate:

  • Instalații sau performance-uri care pot produce efecte durabile în relația locuitorilor cu Someșul sau care testează posibile utilizări cotidiene ale spațiului public și limitei dintre mal și apă;
  • Mobilier urban;
  • Idei de amenajări temporare;
  • Proiecte care țin de domenii diverse (arhitectură, mediu, antropologie, muzică, arte vizuale și performative, sociologie, aplicații online, sport, gastronomie, urbanism etc.);
  • Inițiative care lucrează cu comunitatea/utilizatorii și care produc un spațiu public inclusiv social;
  • Propuneri care susțin și îmbogățesc plimbarea de-a lungul Someșului prin explorarea aspectelor de relaxare, socializare, contemplare și interacțiune cu apa;
  • Evenimente care țin de folosirea cotidiană, firească, permanentă a Someșului, și nu de una ocazională, festivalieră;
  • Proiecte care vorbesc despre bune practici și bună vecinătate, cartier, trasee urbane alternative, legături, spațiu public, accesibilitatea la apă, artă comunitară, stil de viață sănătos etc.
  • Idei originale legate de felul în care se poate interacționa în mod direct cu apa;
  • Idei originale sau adaptări ale unor activități care să îi facă pe oameni să simtă că locul le aparține.

 

 

Ponton, bancă, punte, scenă, pavilion și o lucrare de Bienală

Echipa Someș Delivery pregătește câteva intervenții proprii.  Una dintre ele e Pontonul Mare, proiectat și construit în cadrul unui workshop organizat în parteneriat cu Asociația Studenților Arhitecți din Cluj. “Conceput ca un sistem din trei piese, el permite o reconfigurare ușoară și utilizări diverse — relaxare lângă apă, întâlnire și socializare, pescuit, debarcader, scenă pentru evenimente mici”, explică realizatorii. Echipa KOOHO vine cu Banca de sub nuc, realizată în vecinătatea Pontonului mare de la Sala Sporturilor, pentru momentele în care acesta devine neîncăpător.

Vezi și:

Ponton nou pe Someş. Cum va arăta şi când apare

Puntea cheiului, realizată de echipa Prototip Studio cu scopul de a da continuitate cheiului de pe malul sudic, întrerupt de vărsarea unui canal. Un demers prin care ne propunem să oferim o soluție simplă unei probleme funcționale a amenajării existente, dar și să promovăm tinerii designeri și designul de calitate în spațiul public. Pavilionul Someș Delivery, structura modulară creată de echipa KOOHO pentru ediția din 2016 a Someș Delivery, va fi reutilizată, într-o nouă conformație, pe malul sudic, oferind un spațiu umbrit în vecinătatea apei – loc de relaxare și socializare.

Se instalează încă un obiect artistic: Obelisk, lucrarea artistică realizată de Cristi Pogăcean pentru Bienala de Artă de la Veneția din 2007. “Conceput ca un monument cu rol utilitar (casă pentru porumbei), Obelisk-ul de pe malul Someșului va chestiona ironic și amuzant rolul artei în spațiul public”, spun organizatorii. Scena Someș Delivery, amplasată pe fâșia verde dintre parcul Iuliu Hațieganu și Someș, va găzdui concerte și proiecții în aer liber, “valorizând potențialul acestui spațiu urban și asigurând câteva funcțiuni complementare principalei zone de promenadă de pe malul Someșului”.

 

 

Aspecte ale segmentului de Someș abordat anul acesta, punctate de echipa SD

+Ecluza podului Garibaldi permite controlarea nivelului apei din amonte, făcând din această zonă una dintre puținele din Cluj care permite activități pe apă.

–Din păcate în prezent nu există niciun cadru organizat pentru asemenea activități recreative.

+Ambele maluri prezintă cheiuri, care permit plimbarea lângă apă.

–De-a lungul malului sudic (spre Sala Sporturilor) acest chei este întrerupt în două puncte și accesul la el este dificil — scările sunt abrupte și fără balustrade, lipsesc complet rampele pentru cărucioare și persoane cu dizabilități motorii.

+Pe ambele maluri există coborâri la apă.

–Felul în care aceste coborâri sunt realizate nu permite șederea la nivelul apei.

+Pe malul sudic există pistă pentru biciclete.

–Amplasarea ei în zona cu cea mai bună perspectivă asupra râului o face mai atractivă pentru pietoni decât aleea special destinată acestora, de lângă gardul parcului Iuliu Hațieganu;

+Malurile nu sunt flancate de trafic auto.

+Ambele maluri prezintă spații publice adiacente largi— zona verde extinsă de pe malul nordic, parcul Iuliu Hațieganu și parcarea din fața sălii sporturilor Horia Demian.

–Aceste spații sunt neamenajate (zona verde de pe malul nordic), separate de malul Someșului prin gard (parcul Iuliu Hațieganu), sau folosite neadecvat (ex. Parcarea Sălii Sporturilor reprezintă un spațiu cu un potențial uriaș de utilizare de către publicul larg pentru divertisment; activități sportive și culturale.).

+Cadrul natural (insulele în formare) și biodiversitatea(vegetația insulelor și coloniile de rațe, cormorani, lebede, pescăruși etc.).

–Toaletarea excesivă a vegetației de pe insulele naturale și insuficienta curățare a albiei de deșeuri.

+Potențialul uriaș de zonă de agrement și timp liber.

–Lipsa dotărilor (iluminat public pe malul nordic, surse de apă potabilă, toalete publice etc.) și mobilierul urban insuficient (absent total pe malul nordic) sau amplasate greșit (bănci orientate spre parcare).

+Diversitatea utilizărilor posibile: promenadă, recreere, activități pe apă, pescuit, plimbat câini, sport, tranzit, evenimente la scară mai mare etc.

–Lipsa sau insuficiența infrastructurii care deservește aceste funcțiuni.

 

Vezi și:

 

Când va fi gata sistemul care va împiedica gunoiul din Florești să mai ajungă în Cluj via râul Someș

“Cabanele” montate în buricul Clujului la începutul primăverii cu scenă atașată și gestionate de o firmă privată – adică Târgul de Mărțișor – au fost calificate, după cum a spus public primarul Emil Boc, drept un standard de calitate acceptat și aplicat de primărie pentru centrul orașului, în ideea de a se ridica pretențiilor clujenilor, tot mai ridicate de la an la an.
Specialiști clujeni, arhitecți, chiar și simplii cetățeni au criticat primăria pentru modul de abordare. Unanim, s-a spus că amenajările temporare pentru evenimente în centrul Clujul trebuie alese prin derularea unui concurs de idei de către primărie.
Arh Szabolcs Guttmann, sursa foto: http://www.maszol.ro
Arhitectul Szabolcs Guttmann, președintele Ordinului Arhitecților – Filiala Transilvania: “E foarte clar că e kilometurl 0 și dacă la Bonțida care e la kilometrul 30 și nu știu cât de la kilometrul asta 0 au fost angajați unii dintre cei mai buni arhitecți pentru a amenaja trei zile de Electric Castle, ca să fie haios, atunci de ce în Cluj nu se poate la kilometurl 0 să fiecu o echipă aleasă, de ce nu, după un concurs în care să zici: am nevoie de următoarele  momente într-un an…De Crăciun, de Paști, de mărțișor, de vară cum să arate și să aibă cinci ipostaze și alea să fie un concurs generic. Apoi, cine e cel mai flexibil și cel mai deștept devine liderul de amenajări de centru Cluj. Și vom fi mândri de ei și de toată lumea. Noi facem niște mici pași să nu cumva…De ce? E o comisie, a ales, ei ne reprezintă, e cel mai simplu cu un concurs”.
Arh Eugen Pănescu, sursa Facebook
Arhitectul Eugen Pănescu: “Clujul și-a luat în primire spatiul public deschis și reconsiderat pentru utilizări multiple de puțin timp, sunt doar câțiva ani. Totusi, în scurt timp a devenit clară nu numai nevoia de o asemenea „scenă” ci și faptul că lucrurile se învață de către noi toți. Și progresul este vizibil, nu numai în fapte ci și în atitudine. Mobilarea temporară pentru evenimente va urma fără îndoială același curs, mai ales urmărită cu interes de noi toți. Sunt convins că în următorii ani nivelul estetic poate crește și că la Cluj se pot amenaja evenimente cu mobilier dedicat. Situația de acum indeplinește doar câteva criterii de funcționalitate prin adăpostul oferit de căsuțe însă nu este mulțumitor estetic. Propun culegerea opiniilor cetățenești, a cerințelor tehnice și legate de expozanți și vânzători la diferite evenimente, descrierea funcționării și nevoilor acestor evenimente, modularitatea, usurința în montare/demontare și depozitarea mobilierului și transformarea acestor informații într-o temă de concurs pentru mobilierul specific Clujului. Apreciez deschiderea administratiei pentru achizitia unui concept și a unui produs de calitate prin metode competitive. Concursul merită organizat în 2017 și pus în practică în 2018”. 
Arh Silviu Medeșan, sursa foto: www.meetup.com
Silviu Medeșan, arhitect doctorand la Facultatea de Arhitectură din Cluj şi „visiting PhD student” la Universitatea din Sheffield, UK: “Din punct de vedere estetic căsuțele sunt sinistre, pur şi simplu arată ca niște căsuțe banale de Kürtős kalács: provincial, cu materiale care arată ieftin – probabil sunt cumpărate la prețul cel mai mic de la Dedeman. Din perspectiva mea de arhitect cu experiență de 8 ani, nu există nici un „concept unitar” în amenajarea Pieței Unirii de Mărțișor. Cred că Primăria ar trebui să lase specialiștii să se exprime în privința esteticului și să întrebe utilizatorii (artiștii şi meșteșugarii) în privința funcționalității acestor standuri și apoi să ia o decizie care favorizează comunitatea locală, nu un privat din alt oraș. Standurile pe care le deține Asociația Meșteșugarilor din Cluj arată mai bine decât căsuțele firmei ploieștene. Câteva reparații de structură și înlocuirea prelatei gălbui cu un material în culori mai vii ar schimba complet „look”-ul lor actual. Dar problema nu e doar „estetică”, așa cum încearcă Primăria să ne-o împacheteze. Evenimente precum Târgul de Mărțișor creează valoare locală pe care un privat o deturnează și o transformă în profit. Asistăm nu doar la o complicitate public – privat în favoarea privatizării temporare a spațiului public clujean, ci şi la o distrugere sistematică a vieții orașului: prin intermediari care subînchirierea spațiul clujenilor, cresc prețurile produselor vândute în centrul Clujului (mărțișoare în acest caz), producătorii locali nu sunt încurajați să continue (pentru că practic rămân cu mai puțini bani in mână după plata chiriei). Într-un cuvânt, sunt încurajate “chinezăriile”. Clujeanul pierde 3 lucruri: accesul la propriul spaţiu public, bani pentru produsele cumpărate pe același spațiu public şi (poate cel mai de preţ lucru) vibrația autentică a orașului. Vibrație care pare atât de inefabilă dar poate fi speculată cu succes și transformată în profit privat. Tot acest proces susținut din plin de Primăria Cluj se numeşte gentrificare, este un fenomen global al orașelor prospere la care specialiști din numeroase domenii încearcă să răspundă. Nu există încă un răspuns la cum putem face ca orașele noastre să rămână la fel de frumoase şi în același timp incluzive. Un rol important în încetinirea acestui proces îl poate avea, cu siguranţă, administraţia locală, dacă ar fi cu adevărat în interesul clujeanului de rând”.

 

A participat la mai multe concursuri de arhitectură în țară, cu reabilitarea Palatului Cultural din Blaj a făcut înconjurul platformelor din domeniul arhitecturii, iar în urmă cu câteva zile a fost desemnat câștigător al unui prim concurs realizat de primăria Cluj după mulți ani: Turnul Pompierilor. Arhitectul Vlad Sebastian Rusu a vorbit pentru Actualdecluj.ro despre cum s-a “desenat” reabilitarea monumentului, despre restaurarea de case cu istorie, despre necesitatea concursurilor, despre evoluția orașului și arhitectura Clujului interbelic, dar și despre viitoarea generație de arhitecți, pe care o cunoaște fiindcă predă cursuri la Facultatea de Arhitectură din Cluj.

 

Turnul cu “balcon” și oglindă

Vlad Sebastian Rusu e autorul principal al proiectului declarat câştigător în competiția pentru Turnul Pompierilor. A lucrat la proiect alături de coautori: Anamaria Cornelia Olănescu, Anda Gheorghe, Octav Silviu Olănescu şi colaboratorii ingineri Ovidiu Rusu și Ludovic Kopenetz. 25 de echipe de arhitecți, ingineri și proiectanți s-au înscris în concursul organizat de Primăria Municipiului Cluj-Napoca alături de Ordinul Arhitecților din România. Dacă proiectul câștigător se pune în aplicare, transformarea turnului presupune mai mulţi paşi: eliminarea întregii structuri de beton, crearea unei noi “coloane vertebrale” – un “miez” translucid, care lasă vizibile vârstele turnului, instalarea unui lift care face mult mai accesibil punctul de belvedere din vârf, iar sus se va instala “oglinda”, care îi va reflecta pe vizitatori, dar şi pe trecătorii de jos, din stradă. Şi oraşul.

 

PLANSA 1

 

 

Un interviu între două oglinzi – începem cu o oglindă-proiect și încheiem cu o oglindă-utopică, din viitor.

 

Actualdecluj.ro: Cum a venit ideea oglinzii amplasate deasupra Turnului Pompierilor?

Vlad Rusu: Ne-am gândit că nu putem face ceva foarte extravagant, ci o extindere simplă. Dar trebuia compensat cu ceva – să nu fie un proiect banal. Atunci a venit ideea oglinzii, care are foarte multe conotații, de la unele filozofice la unele foarte pragmatice. Această instalație oglindește macheta centrului istoric, care e una fixă, reprezintă memoria unui anumit moment din istorie și, în același timp, oglindește și orașul, care se transformă. Asta poate fi o suprapunere interesantă. Oglinda are și calitatea aceasta ludică. Când stai sub ea, are un efect vizual interesant: te vezi și pe tine, și orașul. Apoi, de la nivelul pietonului observi că se întâmplă ceva acolo sus, că e mișcare. Obții un efect interesant și noaptea – dacă iluminezi bine noaptea, turnul devine un far. Am văzut în expoziție variante prin care am trecut şi noi, dar noi nu ne-am oprit acolo. Nu ne-am oprit până nu am epuizat tot ce înseamnă formalism sau moft, ca să ajungem la o esenţă a soluţiei, care să fie suficient de justificată şi argumentată încât să nu nască controverse prea mari sau eliminări. Ideea era să avem totul argumentat până la ultimul amănunt.

 

De ce vi s-a părut interesant acest obiectiv? În afară de faptul că nu prea avem concursuri în România, deci nu prea ai de unde să alegi și un concurs e o noutate.

Clujul, față de alte orașe, nu mai are un astfel de patrimoniu medieval – de tip turn sau bastion, e un element simbol. Turnul Pompierilor e și foarte privilegiat ca poziție. Orice oraș care se respectă are un punct de belvedere în interiorul orașului. Fie că e vorba de turla bisericii principale, de o campanilă, lumea urcă acolo ca să vadă orașul. La noi nu există așa ceva. La biserica Sf Mihail mai greu se poate urca, la Biserica Ortodoxă nu mai zic, deși și acolo ar fi un loc fantastic. Atunci e acest turn, care are și o poziție bună. E un obiect de patrimoniu, care a fost puternic alterat, din păcat, cu intervenții brutale. Nu putem zice că a fost vorba de restaurare, când principiul era “punem betoane”. Nu se ținea cont foarte mult de calitățile intrinseci ale obiectului. Asta e o ocazie și să îl restaurezi așa cum se restaurează în toată lumea asta civilizată. Zona medievală, barocă sunt tencuite, ar fi bine să dai jos tencuiala, să vezi piatra, să simți textura.

 

Cum a fost procesul? Cum ați început pregătirea pentru concurs?

Eu sunt născut în Cluj, deci știam turnul. Când eram student au fost o serie de evenimente care se întâmplau acolo, inclusiv o expoziție de proiecte de arhitectură. Sunt un mare participant la concursuri. Oricum sunt foarte puține în țară și foarte puține în Cluj. Așa că profit de orice ocazie. Asta e o ocazie unică de a face un proiect așa cum simți, fără restircții foarte mari legate de buget sau de anumite indicații ale beneficiarului și ai o anumită libertate. Asta a fost prima chestiune care m-a atras la concurs. Pe foarte mulți dintre noi, ca breaslă, ne atrage o astfel de inițiativă. Problema aici a fost termenul foarte scurt impus. O lună jumate e puțin. Asta i-a descurajat pe mulți, iar unii chiar nu au apucat să termine lucrul. Dacă era un termen mai lung, sigur erau mai mulți participanți (au fost 25, n.red.).

 

La proiectul de extindere al Bibliotecii Centrale Universitare au fost peste 100.

Era un moment de secetă de concursuri. Din păcate, acel concurs și unele de după el au adus o serie de dezamăgiri. Au fost unele comentarii în rândul breslei vizavi de decizia juriului. Dar a fost un moment unic în istoria recentă a concursurilor – un vârf. Am participat și noi, am luat locul 3. Nu s-a acordat atunci premiul 1, ci două premii II, iar beneficiarul a trebuit să aleagă una dintre soluții. Beneficiarul nu a ales cel mai bine, după părerea celor mai mulți. Noi, cu locul III, am primit premiul, ne-am văzut de drum.

 

Proiect extindere BCU Cluj. Sursa imagine: Vladrusu.ro
Proiect extindere BCU Cluj. Sursa imagine: Vladrusu.ro

 

 

A fost dezamăgirea. Legată de proces și de felul în care se concretizează lucrurile…

A fost timpul scurt de jurizare, în acel caz. Beneficiarii nu se așteptau la un număr așa mare de proiecte, juriul nu a avut timp să discearnă.

 

Care a fost apoi experiența voastră cu concursurile?

Am mai participat la Oradea pentru amenajarea promenadei din apropierea centrului istoric, unde am luat locul 3, la Bistrița pentru amenajarea pieței centrale – unde am obținut locul 2 și acolo e un proiect care se pare că nu are finalitate, e în stand by. Tipic.

 

Promenada Oradea. Sursa imagine: Vladrusu.ro
Promenada Oradea. Sursa imagine: Vladrusu.ro

 

Piata Centrala Bistrița.Sursa foto: Vladrusu.ro
Piata Centrala Bistrița.Sursa foto: Vladrusu.ro

 

 

Adică nici în cazul în care se fac concursuri, nu vezi obiectul realizat.

Și la turnul de control de la aeroport, cu beneficiar ROMATSA, e la fel. Acolo am luat locul 2. Pe locul 1 au fost niște prieteni din București, colegi, care nici ei nu au mai auzit nimic de viitorul proiectului. Se pare că nu au mai continuat, deși începuseră etapele. Undeva pe parcurs, proiectul s-a blocat.

 

Sursa imagine: Vladrusu.ro
Sursa imagine: Vladrusu.ro

 

 

Exemplul pozitiv din experiența recentă de proiecte rămâne, deci, palatul cultural de la Blaj.

Da. Acela a fost un concurs, deși nu a fost realizat cu ajutorul OAR, a fost un concurs de soluții tip licitație, deși tot concurs de soluții – trebuia să prezinți niște variante tehnice și financiare. Am câștigat, am semnat un contract și cinci ani de zile a durat procesul – de la început, cu execuție. Dar și lucrarea era la stadiu de ruină. Proiectarea a durat un an, dar execuția s-a extins, fiind o lucrare cu multe necunoscute. Pe de altă parte, lucrurile au fost făcute foarte temeinic, în sensul că am avut șansa unui constructor foarte corect și atent și asta s-a văzut în calitatea execuției. E un caz foarte fericit ăsta. Și am emoții, pentru că la licitații de obicei prețul cel mai mic dictează și vin tot felul de firme, care apoi îți caută nod în papură și încep o muncă aproape avocățească să reducă costuri pe care oricum nu le au.

 

Reablitare Palat Cultural Blaj. Sursa imagine: Vladrusu.ro
Reablitare Palat Cultural Blaj. Sursa imagine: Vladrusu.ro

 

Având în vedere și această experiență, a Palatului cultural de la Blaj, care sunt elementele de care depinde ca obiectul final să arate așa cum a fost gândit proiectul?

Acolo au fost câteva ingrediente. Unul a fost faptul că administrația de acolo și-a angajat un diriginte de șantier extrem de ferm și primarul a fost și el foarte ferm – a zis că nu plătește până când nu se predau anumite etape și la o anumită calitate. Al doilea element important a fost faptul că noi am fost permanent pe șantier. Tot timpul când ni s-au solicitat detalii, planșe, consiliere la fața locului am fost acolo. Asta e foarte important: să îți urmărești lucrarea și să te asiguri că e pusă în operă conform proiectului. Al treilea element: am avut un constructor serios. Nu a dat țepe, nu a intrat în insolvență, a fost un constructor serios.

 

Au apărut complicații pe parcursul lucrărilor?

Au fost niște probleme inevitabile la astfel de lucrări, nu știi de ce dai când începi să lucrezi. Dar nimic ce nu poate fi rezolvat. Iar lucrarea a ieșit mai ieftin decât am anticipat. Asta a fost o surpriză foarte plăcută, mai ales pentru administrație. A fost sub un milion de euro. Eu anticipasem undeva la 1,2-1,3 milioane.

 

Se poate vorbi de o estimare de costuri pentru Turnul Pompierilor, chiar dacă suntem într-o etapă incipientă?

E prea devreme. Noi vom face un DALI (Documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii), care presupune și partea de deviz – cu tot ce înseamnă execuție, restaurare, execuția corpului nou, demolarea a ceea ce trebuie demolat. Dar asta numai când ai soluții tehnice foarte clare. La lucrarea asta o etapă extrem de consistentă o reprezintă studiile de fundamentare, multe istorice.

 

Care sunt etapele care urmează, din punctul acesta, în care ne aflăm?

O dată studiile legate de monumentul propriu zis, monument clasa A – studiu arheologic, de parametri, biologic, de rezistența materialelor, fizica materialelor, expertiză tehnică făcută de expert, de asemenea, noi trebuie să colaborăm cu un arhitect atestat de ministerul Culturii. E partea asta de fundamentare, și studiile astea toate completează informațiile pentru conturarea unei soluții. După care urmează proiectarea, realizarea listelor de cantități de materiale, lucrări. Toate acestea duc la un deviz, care dă prețul final. După ce se predă proiectul, cu partea scrisă și partea desenată, urmează ca primăria să lanseze o licitație pentru execuție. Acolo e următorul moment important, o necunsocută: cine și reușește să implementeze proiectul? Noi chiar vrem să recomandăm ca constructorul să fie acreditat pentru lucrări pe monumente istorice.

 

Asta nu e o condiție esențală, care trebuie impusă la astfel de proiecte?

Ba da, dar trebuie spusă. Nu știu dacă cei de la primărie, de la Achiziții știu. Asta, pe de o parte, cerne mare parte a celor care ar vrea să vină – să îi lase pe cei care au expertiza, partea tehnică necesară și experiența să lucreze pe astfel de monumente.

 

Descrie-ne procesul care urmează, după proiectul vostru.

Prima etapă va fi eliminarea interioară a structurii de beton, partea de planșee, scări de beton, toate intervențiile făcute în anii ’80. Apoi se pune problema rigidizării acestui turn, care pe parcursul șantierului va trebui realizată cu lucrări de consolidare temporară, până se scoate miezul de beton. Priamida se va demonta, se va curăța tencuiala, vor fi sondaje legate de descoperirea vechilor straturi, posibil să fie puse în evidență aceste stratificații. Trebuie făcută și cercetare arheologică – vor decoperi etapa romană, medievală, poate chiar vestigii care merită păstrate și expuse în turn. Apoi se realizează noua structură: această coloană vertebrală, un miez metalic interior făcut din elemente modulare și care se realizează de sus în jos, în același timp el trebuie să conlucreze cu structura zidului, în așa fel încât să preia de fapt efectul pe care îl au planșeeele de beton acum. Ultima etapă: realizarea părții de sus, cu “oglinda”.

 

În momentul în care se contura tema se vorbea de punctul de belvedere – foarte bun, un mare avantaj al locului, dar și de una din marile probleme: e foarte greu să folosești spațiul din interior. Acolo sunt spații înguste, întunecoase. Pot apărea suprafețe utilizabile acolo?

Nu poți să faci foarte multe, trebuie să ne asumăm că spațiile sunt de dimensiuni reduse. Noi am mizat pe niște efecte de alt tip: planșeele vor fi translucide, se va vedea, se poate face iluminat ambiental care să facă spațiul interesant din punctul de vedere al stimulilor. Toate astea vor fi asezonate cu mici zone de expoziție, de expunere – atât a unui patrimoniu descoperit aici, cât și a unui patrimoniu care povestește despre istoria turnului, a orașului, vor fi spații de expoziții temporare de mici dimensiuni. Nu ne așteptăm să fie expoziții de anvergură sau foarte mari ca suprafață, dar mizăm pe o anumită experiență senzorială – panorama orașului, macheta, oglinda.

 

S-a discutat puțin și despre ce se va întâmpla acolo. Chiar dacă destinația finală a locului nu depinde de voi, tot e un aspect care vă interesează: dacă turnul nu e integrat în viața orașului, degeaba ai muncit. Așadar: care e viziunea voastră legată de utilizarea spațiului?

Doar faptul că turnul va fi mai ușor accesibil, că va exista acel ascensor îl va face mult mai vizitabil. Am experiența turnului din Bistrița, de la biserica de acolo, unde au montat un lift. Dintr-o dată locul a devenit punct de atracție, lumea e curioasă să intre să vaă. Cred că acest lift e suficient în primă fază.

 

Bun. Pentru un prim pas. Și dincolo de asta? Cât de mult contează managementul pentru un astfel de loc?

Contează! Și noi chiar am cerut niște păreri de la niște amici de la Fabrica de Pensule, în ideea că turnul poate deveni loc pentru artă contemporană, pentru diverse instalații.

 

Și care a fost feedback-ul de la operatori?

Sigur, ei sunt deschiși. Dar aici totul ține într-adevăr de beneficiar, care poate să delege un administrator, un operator pentru acest turn. Unul care să fie suficient de deschis și care să gândească foarte actual vizavi de ce evenimente se pot face în turn, mai ales la partea superioară, unde vizibilitatea e mai bună. Noi am ilustrat acolo cam ce se poate face, dar de aici paleta de evenimente e foarte diversă. Mai ales că noi ne lăudăm cu lumea artistică a Clujului.

 

E și o dezamăgire aici legată de ce s-a întâmplat până acum. S-au restaurat Casino-ul, Turnul Croitorilor și ce se întâmplă acum, în ceea ce privește calitatea evenimentelor? Cât de atractive sunt aceste obiective pentru publicul clujean?

Asta deja nu mai depinde de noi, ci de administrație. Dar chiar intenționăm să facem niște propuneri și pe această lini, deși uneori, după cum zicea Șerban, se mai “pierd” hârtii (arh Șerban Țigănaș vorbea de propunerea pentru un board de curatori care să supervizeze ce se întâmplă cu obiective ca Turnul Croitorilor, propunere care nu a primit nicio reacție de la administrație, n.red.). Totul e foarte simplu, de fapt, poți transfera administrarea printr-un parteneriat – dai un segment către Fabrica de Pensule ori către alt operator. Rămâne o zonă care e mult mai flexibilă, pentru expoziții temporare, se pot întâmpla multe lucruri, dacă ai un parteneriat cu orice operator de artă îi transferi lui șansa asta și libertatea de a organiza. Eu m-aș bucura să reușim să aducem lucrurile măcar la faza de suport.

 

În afară de concursuri, ce mai faceți voi, ca birou? Lucrați și pentru zona privată?

Da. Eu am activitate și ca birou de proiectare, dar am și la școală (la Facultatea de Arhitectură din Cluj) și munca cu studenții mă menține la zi. E revigorantă. Așa că avem lucrări la birou, dar nu foarte multe. Având programul acesta cu școala am o anumită libertate, nu trăiesc doar din proiectare și asta ne permite să ne alegem proiectele, concursurile și de aici și o anumită calitate.

 

Deci de asta depinde calitatea? De un anumit confort și posibilitatea de a alege.

Din meseria asta vreau să mă îmbogățesc mai mult sufletește decât material. Deși există și posibilitatea asta. Am pornit pe drumul acesta al cercetării de arhitectură. Și mergem la concursuri. Tot primăria din Blaj a lansat anul trecut concursul pentru sala de sport, unde am participat, am câștigat și urmează să semnăm contractul. Și acolo va fi un proiect destul de mare, la care vom lucra anul acesta, alături de turnul de la Cluj. Avem proiectul unui centru medical într-un loc intersant pe Canalul Morii și am încercat să îi convingem pe beneficiari să facă un spațiu semi-public acolo, să nu pună garduri, să facem un spațiu permisiv, astfel încât de pe strada Sindicatelor să se poată ajunge pe Canalul Morii și cu ocazia asta să atragem atenția că e un curs de apă către care merită să te deschizi, să nu pui gard. E o investiție privată, totuși, care sper să se concretizeze cu această deschidere.

 

Canalul Morii, în apropiere de Parcul Central
Canalul Morii, în apropiere de Parcul Central

 

 

“Totul ţine de maturizare şi noi încă nu avem beneficiul ăsta”

 

Actualdecluj.ro: Cum vezi, ca arhitect, dar și ca profesor evoluția Clujului din anii aceștia în care te-ai maturizat în această profesie? Noi, de pe margine, am văzut boom-ul imobiliar, dar și cazurile neplăcute, scandalurile, construcțiile care i-au afectat negativ pe cetățenii orașului. Cum se văd lucrurile din interiorul breslei?

E greu de spus. Aș face comparația cu Bucureștiul. Deși la București sunt mai mult de jumătate din arhitecții din toată țara. Încă la Cluj nu am observat să se formeze – deși sunt semne că se va forma – o pătură de clienți cu suficientă cultură a construitului și cultură urbană, clienți care să ceară lucruri cu adevărat de calitate. Mai ales în sectorul privat, că de multe ori acolo sunt comenzile cele mai importante și cu atât mai puțin din partea sectorului de stat. Față de alte orașe mai mici stăm totuși bine, chiar și față de capitală, dacă vorbim de deschiderea admnistrației. Cel puțin la nivel declarativ, deocamdată, această deschidere există. Să vedem și la nivel fizic, construit, palpabil.

 

Dincolo de declarațiile care se fac, există o realitate pe care am văzut-o cu toții evoluând în anii aceștia. Ne uităm cum arăta, de pildă, zona de sud a orașului prin 2000 și cum e acum. Vedem în ce fel s-a extins orașul.

Motivele pentru această evoluție a situației țin de responsabilitatea mai multor actori.

 

Lucruri sunt foarte vizibile. Eu văd ca cetățean, ca ziarist, că în unele zone orașul e sufocant, vin oamenii și se plâng: “uite ce mi se construiește lângă casă”. Cum vedeți voi, ca arhitecți, evoluția orașului? Poate arată și mai agresiv.

Absolul. Eu nu mai părăsesc zona pericentrală, nu mă plimb mai departe, e dezastru! Problema e cauzată de mai mulți factori. La nivel legislativ, la nivel național sunt lipsuri în ceea ce privește urbanismul – asta a permis astfel de apariții. Un alt motiv (care a dus la apariția unor fenomene) ține de incapacitatea primăriei de a gândi și de a avea o viziune de ansamblu. Nu poți să gândești un urbanism de parcelă, trebuie să gândești pe zone mari, să gândești infrastructura necesară, căi de comunicare, străzi, utilități, anticipând ce se va întâmpla. Pentru că te trezești că urbanizezi o zonă de foste ogoare agricole și tu nu ții în mână toată infrastructura necesară pentru cei care se vor muta acolo. Din punctul acesta de vedere primăria are o mare vină. După aceea, sigur, e partea aceasta de investitori zeloși care vor să câștige cât mai mult – maxim, cu minimum investit, negândindu-se și nefiind forțați, de cele mai multe ori, să dea ceva și orașului înapoi. În schimb, ei gândesc doar partea care aduce profit, negândind spații publice, utilități.

 

Și atunci intervine obligativitatea. Dacă investitorul nu va face așa ceva din proprie inițiativă, cumva negocierea se poartă în altă parte.

Și de multe ori primăria ar trebui să fie un mult mai bun negociator, unul care să apere interesele orașului. O altă problemă pe care o văd de mult timp este că orașul, prin primărie, a pierdut foarte multe terenuri, a cedat în diverse feluri, în diferite momente, locuri privilegiate care ar fi putut să devină motoare de dezvoltare – spații publice de interes.

 

Un exemplu? Un spațiu public de interes, cu mare potenţial?

Sunt multe – zona aceea a lacurilor din Gheorgheni, Cetățuia, sunt foarte multe locuri, unele au fost ale primăriei sau ale unor regii de stat care între timp s-au privatizat. Un exemplu poate fi și ştrandul de lângă stadion, sunt multe zone publice care prin privatizări de tot felul au ajuns pe mâna unor beneficiari și s-au pierdut. Şi e mare păcat.

 

Din relaţiile de acum cu beneficiarii, cu primăria, cu viitorii arhitecţi, cum vezi viitorul? Suntem tot în pericol? Sunt “umbre” de speranţe?

În toată povestea asta, în oraş, sunt implicaţi foarte mulţi actori. Cred că viitorul optimist ţine de maturizarea fiecăruia dintre ei. Până nu o să înţelegem că suntem toţi părtaşi, că suntem toți locuitori ai aceluiaşi oraş, care trebuie să negociem permanent pentru binele tuturor lucrurile nu vor merge bine. Până nu există o viziune foarte clară cu ce ne dorim de la acest oraş lucrurile nu vor merge bine. Totuşi, există nişte semnale. De exemplu Someşul. Faptul că se doreşte realizarea unui master plan care să spună cum se va dezvolta oraşul din punctul ăsta de vedere e un lucru bun. Dar totul ţine de maturizare şi noi încă nu avem beneficiul ăsta. Şi ne plimbăm prin lume, vedem, observăm, ne place şi când ne întoarcem aici uităm totul şi ne întoarcem la aceleaşi vechi obiceiuri.

 

Care e atitudinea în rândul viitoarei generaţii de arhitecți? Cum sunt studenții? La ce să ne aşteptăm de la ei?

Pot să spun ce văd la tineri. Un aspect e faptul că discutăm de o meserie vocaţională. Arhitectura este, prin natură, o meserie vocaţională, care la nivelul unei generaţii are un număr mediu de persoane care sunt făcute pentru această meserie – cele care au vocaţia, au talentul, au chemarea pentru această meserie. Din păcate, sistemul nostru universitar, nu doar la nivelul facultății de Arhitectură, ci şi la alte facultăți, a îngroşat numărul ăsta enorm. Vin foarte mulţi studenţi care nu prea au de-a face cu meseria asta.

 

Cam care e proporţia?

Dacă într-un an sunt 90-100 de studenţi, cei cu adevărat buni sunt 10-15. Sigur, există şi o parte medie, dar există un număr foarte mare de oameni care se chinuie toată facultatea, care nu știu dacă le place sau nu, care nu îşi dau seama la ce s-au înhămat şi se vor chinui toată viaţa sau vor ajunge să facă tot felul de compromisuri. Se văd de acum, am de-a face şi cu tineri stagiari, văd şi acolo cam ce material este. Încă noi aici, la Cluj, în partea de Ardeal stăm mai bine; dacă discutăm despre sud sau moldova acolo e chiar mai rău din punctul ăsta de vedere. Dar am speranţa că sunt și oameni buni, văd şi tineri arhitecți şi chiar studenţi care vin cu idei bune.

 

Despre Clujul interbelic: “A existat o mână de oameni cu viziune, cultură şi cu disponibilitate financiară, care au gândit pentru binele comunităţii” 

 

Actualecluj.ro: Ai publicat o carte în 2015, care urmărea o anumită perioadă din viața orașului – Evoluția urbanistică a Clujului Interbelic. De ce ai abordat această temă? Ce ai învăţat din acel moment al oraşului? În prezentarea cărţii ai punctat chiar că existau concursuri încă de atunci. Acum ne chinuim de câțiva ani să facem niște concursuri şi ne credem evoluaţi.

Au fost în principal două motive. Aceasta a fost prima perioadă când după o lungă istorie a acestui oraş cu administrație maghiară, cu multe realizări a unor arhitecți din imperiu, a venit un moment când şi arhitecții români, chiar din vechiul Regat au avut posibilitatea de a veni şi a implementa o arhitectură cu totul nouă în peisajul acesta eclectic clujean. S-a realizat o arhitectură de cea mai bună calitate într-o perioadă foarte scurtă de timp. Asta m-a fascinat dintotdeauna. Mă uit la Casa Universitarilor. Cum s-a putut face o casă de tipul ăsta lângă UBB, cu un contrast fantastic? Mi-am dat seama de urbanismul care s-a făcut atunci, cel cu care azi ne mândrim, toată lumea caută un mod de a locui în acele zone. Şi nu erau cine ştie ce lucruri fantastice, ci lucruri de bun simţ: distanţe, lăţimi de străzi, lucruri care sunt fireşti, pe care acum pare că le-am uitat, din aceeaşi lipsă de cultură şi aceeaşi dorinţă de a maximiza un profit în detrimentul unei calităţi a locuirii.

 

Cea mai importantă lecţie cu care ai rămas după studiul acestei perioade?

Greu de zis. Am fost surprins de faptul că atunci exista totuşi o dorinţă colectivă de a îmbunătăţi lucrurile, pe care azi nu o mai regăsesc la nivelul respectiv. A existat o mână de oameni cu viziune, cultură şi, e adevărat, şi cu disponibilitate financiară, oameni care au gândit pentru binele comunităţii. S-a făcut parcul Iuliu Haţieganu, care îi poartă numele pentru că din iniţiativa lui s-a făcut şi chiar şi parţial cu banii lui. S-a făcut Grădina Botanică, Muzeul Etnografic în aer liber. A existat o elită culturală a oraşului care a gândit dincolo de beneficiul propriu, în beneficiul comunităţii. Sigur, şi primăria şi-a adus aportul. Asta pe mine m-a fascinat. Lucrul ăsta nu îl mai regăseşti azi. A existat şi o voinţă. Poate au vrut să se dovedească că şi noi, românii, putem face ceva în ţara asta, în oraşul ăsta. Dar nu cred că a fost numai asta. A fost cred o anumită calitate umană şi o anumită decenţă care a permis să se întâmple aceste lucruri.

 

În legătură cu concursurile – vedem că în altă parte se poate, că s-a făcut un anume obiectiv și că acum e foarte vizitat. Și ne întrebăm de ce acolo se poate și aici nu. Există în rândul vostru o astfel de frustrare: de ce nu se întâmplă și la noi astfel de lucruri?

Evident! Şi mai ales pentru tânăra generaţie, pentru tinerii arhitecți ăsta e un moment fantastic de a te remarca şi de a primi nişte comenzi. Altfel stai pe tuşă foarte mult timp până ajungi să faci lucruri importante. Ăsta e un moment în care se setează valoric nişte lucruri şi cei mai buni ies în faţă şi toţi îşi permit să evolueze profesional. Sunt arhitecți care merită să câştige, să se facă remarcaţi pentru că sunt foarte buni. Dar piaţa asta şi lumea asta nu le permite acest lucru. E cu dublu câştig în această procedură: îşi profesia arhitecților își poate duce în prim plan vârfurile şi pentru beneficiar sau promotor e la fel de bine -poate să aleagă soluţia cea mai bună, are variante, poate decide.

 

De ce nu se întâmplă asta mai des acum? Pare ceva elementar. Inclusiv pentru beneficiarii privaţi

Au fost câteva exemple și în rândul privaţilor. Pur şi simplu s-a pierdut exerciţiul ăsta, nu se cunoaşte, nu se dă prea mare importanţă acestui aspect. Zic că e foarte bun scenariul ăsta în care s-a pornit acest demers de la administraţia publică. Poate fi un semnal fantastic şi pentru zona privată şi pentru alte administraţii.

 

Mai ales dacă continuă aceste demersuri. La nivel declarativ se spune că sunt planuri şi pentru alte obiective.

Dacă acesta se face şi nu vor fi tot felul de piedici poate fi un exemplu de demers corect – de la partea de selecţie la partea de implementare.

 

Crezi că va merge mai repede sau mai încet decât la Blaj? Vedem turnul restaurat în cinci ani?

Clădirea din Blaj era la nivel de ruină. Eu anticipez, dacă toate lucrurile merg bine, că lucrul la proiectul de la Cluj va dura doi ani. Partea de proiectare ar dura 6-7 luni şi realizarea un an jumate maxim. Ăsta ar fi un obiectiv realist, dacă nu apar piedici.

 

Cât de important e ce se întâmplă pe lângă turn, în acea zonă din inima orașului?

Dacă se întâmplă, acea pietonalizare ar permite ca turnul să fie vizitabil în condiţi de siguranţă şi confort. Dar dacă obiectivul acesta devine atractiv, automat şi casele de lângă îşi vor schimba destinaţia. Cu siguranță locul va câştiga, va veni lume

 

Ajunge doar pietonalizarea străzii Tipografiei?

Am şi gândit cum ar putea să se intervină pe suprafaţă mai mare (era una din temele de concurs). Dar nu poţi să pietonalizezi o suprafaţă atât de mare din oraş fără să oferi o alternativă de staţionare a maşinilor. Asta se poate întâmpla numai în momentul în care se realizează acea parcare subterană de sub piaţă, e şi aia din spatele halei, atunci poţi să elimini maşinile din zonă. Suntem totuşi o societate care depindem de maşini mai mult decât alţii.

 

În alt registru decât cel în care am vorbit până acum – cel cu termene realiste, cu obiectiv… dacă trecem într-un regim utopic, că tot vorbeau membrii juriului de utopii dorite. Să zicem că au trecut cei doi ani pe care i-ai dat ca termen, oglinda e sus. Ce ai vrea să se vadă?

Cât mai multă lume. Ciorchini de oameni care urcă sus. În limtele legale permise de pompieri, desigur. Cât mai multe lume, cât mai multe feţe – cred că asta m-ar bucura, asta e cel mai important, asta înseamnă că turnul e viu. Ăla e testul.