Tags Posts tagged with "Generatia de Aur"

Generatia de Aur

by -
0 2899

Gică Popescu, fostul mare internațional român, a acordat un interviu pentru Gazeta Sporturilor în care abordează mai multe momente trăite în carieră. Coleg de cameră cu Dan Petrescu la echipa națională, Baciul oferă amănunte neștiute despre antrenorul “feroviarilor”.

Cu probleme medicale foarte mari, Petrescu a reușit să facă performanță la un nivel înalt atât la echipa națională, cât și la cluburile pentru care a evoluat.

Și povestește Gică Popescu că:

“El nu luase vizita medicală în Anglia, a semnat antrenorul ca să poată să-l transfere! Ăla e profesionistul! Ani de zile, stretching câte 40 de minute înainte și după antrenament. Apă plată tot timpul la el, dietă atentă. Avea probleme cu stomacul, cu șoldul, cu picioarele, cu gâtul. Da’ cu ce n-a avut probleme! Și a făcut performanță la cel mai înalt nivel doar pe seriozitate! D-aia face și acum rezultate, ca antrenor e cum a fost ca jucător. Mă teroriza cu stretchingul! A învățat în Italia să facă posturi, îl găseam seara în cameră cu picioarele pe pereți. Impresionant! Calități fizice n-a avut. Poate nu înțelegeți: el avea probleme medicale mari! El nu poate nici acum să-şi țină picioarele drepte, că are un picior mai mare și unul mai mic, șoldurile cu probleme… Gâtul! Cum bea un pahar cu apă rece sau sufla vântul mai tare, i se umflau amigdalele. Un om incredibil de serios! (…) Eu i-am tot zis “Băi, tu ești un fenomen!”. Lumea nu știe, eu am stat cu el în cameră de la 16 ani. Știu foarte bine cât s-a chinuit. Pentru Petrescu, chapeau!.”

Interviul complet AICI:

by -
0 272

Când Dorinel îmbrăca tricoul Naționalei, un meci precum cel cu Albania, ultimul de la Euro 2016 pentru noi, era de neconceput. Când românii jucau cu Albania, se discuta de scor, de diferență. Alte echipe, alte vremuri. Nu? “Nu contează, oricum trebuia să ne adaptăm. Noi suntem mai buni decât Albania pe care trebuia s-o învingem fără probleme, nu să fim umiliți, să avem o asemenea prestație. E jignitor”, povestește Dorinel Munteanu pentru actualdecluj.ro.

Au trecut ceva ani de când schimba pase cu Hagi, cu Ilie Dumitrescu, cu Răducioiu. O eternitate, parcă. Microbiștii nostalgici își găsesc acum fericirea prin youtube. Dar să-l lăsăm pe Munteanu să ne povestească exact cum a fost și cum a ajuns naționala de fotbal.

DorinelHagi

Cum ai văzut acest european?

– Mai e loc de cuvinte acuma?  Avem un gust amar, am un gust amar și nu-mi trece. Am avut o șansă extraordinară să scoatem iar capul prin lume. A fost primul meci, cel cu Franța, care ne-a dat speranțe. A urmat un joc slab cu Elveția și-o rușine cu Albania. Scria pe televizor în ziua partidei cu Albania că e ziua națională. A fost catastrofă națională, nu ziua națională.  E mare păcat, lumea își dorea să iasă din nou în stradă și le-am retezat orice speranță cu acest joc modest. Inexplicabil, zic eu.

– Se vorbește foarte mult de lipsa de valoare. Este, probabil, principalul motiv pentru prestația naționalei. E explicabil, până la urmă.

– Nu, nu este. Eu am văzut o echipă foarte bună a nostră în primul joc. Am fost compacți, am stat bine în teren, am pus și probleme Franței. Diferența nu poate fi atât de mare de la primul la ultimul joc. S-au făcut prea multe greșeli după deschiderea turneului.

– Concret?

– Concret tu nu poți face, ca și selecționer, 3-4 schimbări la câteva zile. Ce relații de joc să mai ai? Schimbi trei vârfuri în trei meciuri, unde s-a mai întâmplat așa ceva în lume? Ce încredere să mai aibă în el un jucător? Își pierd toți încrederea în modul acesta. Ce drac de omogenizare să mai ai? Avem și fotbaliști care puteau să ajute mai mult, dar pe care nu s-a mizat.

– Te referi la Sânmărtean?

– Da, un fotbalist de calitate. Nu rezistă un meci? Nici o problemă, începi cu el și îl lași până poate, apoi îl schimbi. Dar până să-l scoți, el îți creează o fază de gol, îți dă o pasă, scoate oameni din joc, driblează. Noi am avut la tot Euro o bară la colțul scurt a lui Andone, nimic ieșit din comun. Măcar de trăgea la colțul lung. Pe Stanciu lasă-l să se desfășoare în fiecare meci, de ce-l schimbi, apoi îl bagi iar? Joacă ori cu Stanciu, ori cu Sânmărtean sau cu amândoi. Noi avem mari probleme în centru, de unde mijlocașii nu pot crea nimic. Noi trebuie să avem cursivitate, constanță în joc, să reușim să dezvoltăm măcar câteva contraatacuri rapide, cu jucătorii din bandă. Dar cine să le facă? Sânmărtean a demonstrat și în preliminarii cine e. E păcat. Mai e Maxim, care-a fost lăsat acasă și nu înțeleg de ce. Maxim, oricât de puțin ar fi jucat la Stuttgart, vă spun eu, făcea mai multe decât alții. Și niciodată nu va putea nimeni să compare Bundesliga sau liga a doua din Germania cu Bulgaria sau Turcia. E diferență ca de la cer la pământ, de la nivelul de joc, la nivelul de pregătire, la condiții, medicamentație, tot. N-a avut meciuri multe Maxim? Păi au fost în lot alți jucători la Euro care au jucat și mai puțin decât el, dar în campionate net inferioare, incomparabile din punct de vedere al valorii.

– Ești destul de vehement în discurs.

– E atât de trist. Ai așteptări, ai niște așteptări și apoi te faci de râs la modul acesta. Eu le ziceam tuturor că batem, că facem, că dregem. Jucătorii s-au pierdut pe teren, nu-și găseau locul la ultimele două jocuri. Și pe cei din bandă i-a tot schimbat, Torje și Popa. Săracii, erau debusolați în teren. Nu știu ce s-a întâmplat cu Puiu Iordănescu. Eu îmi aduc aminte când jucam eu în națională și nu făcea așa ceva niciodată. Ce, îl schimba pe Răducioiu? Nu-l schimba nici când nu marca. Sau pe Vio Moldovan, după Răduciou? Sau pe alții? Noi ne știam cu ochii închiși. Naționala trebuie să aibă un nucleu de bază, o echipă standard, nu tot faci experiemente. S-a greșit foarte mult și în privința banderolei de căpitan. De ce-l schimbi pe Raț, ca să ce? Acolo a fost răutate, nu știu de ce, nu înțeleg motivul.  Schimbi staff-ul medical înainte de campionatul european. O sumedenie de decizii pripite. Pompiliu Popescu e un doctor extraordinar ca nivel de pregătire. E un profesionist.

– L-ai urmărit pe selecționer după joc? Nu își reproșa nimic.

– Da, nu știu, el îl respect foarte mult pe nea Puiu, dar nu știu ce s-a întâmplat. Și pe noi ne certa, striga, dar nu certa ziariștii sau nu făcea niciodată aprecieri despre public sau alții. Deci totul a fost foarte bine, atâta doar că am scos un punct și ne-am făcut de rușine cu Albania. În rest totul a fost perfect!

– În cariera ta la națională, ai bifat și două momente cel puțin neplăcute. Barajul cu Slovenia pentru Mondial (pierdut de ai noștri) și meciul decisiv de la Copenhaga (pierdut cu 2-1 în prelungiri). Există câteva fotografii antologice de la finalul acelor partide. Erați copleșiți, erați în genunchi, în lacrimi. Ai văzut așa după meciul cu Albania?

– Nu, dar asta depinde și de caracter. Nu trebuie să-i judecăm pe alții. Durerea a fost cu atât mai mare pentru noi la meciurile cu Slovenia și cu Danemarca pentru că noi am dominat, am marcat, am pus presiune, am atacat, am jucat fotbal. Meciul cu Danemarca a fost o nenorocire și-am suferit enorm. Am avut câteva ocazii extraordinare de a închide meciul. Acolo a fost vorba de ghinion, dar acum am văzut și-un joc slab spre foarte slab, dar și lipsă de atitudine. Cu Slovenia și Danemarca am avut ghinion, acum am avut o bară la tot europeanu. Despre ce discutăm?

 

– Crezi sincer că această echipă cu acești jucători putea face mai mult?

– Cum să nu poată? Uitați-vă la unguri, bravo lor. Și cu cine joacă, că acolo-i de urmărit. L-am văzut pe Kiraly prin poartă, am jucat vreo 10 ani cu el în Germania, el era la Berlin și văd că-i la Euro. E mai bătrân ca mine, Dumnezeule! Fundașii lor joacă prin Ungaria, au jucători de la Academia Puskaș, de la Videoton, încă vrei doi din Polonia. Sunt ei mai buni decât ai noștri? Nu, dar ei sunt o echipă. Puteam, repet, să realizăm mult mai mult. Să nu ne facem de râs.

– În toamnă încep prelimariile pentru Campionatul Mondial din Rusia. Se impun schimbări majore la echipa națională?

– Păi am văzut că nea Puiu a zis că pleacă în vacanță. FRF-ul caută un antrenor. La jucători eu n-aș schimba foarte mult, fiindcă nici nu prea avem alții. Aș face un “11” omogen, de bază și-aș renunța la tot felul de experimente.

– Ai avut vreun contact cu cineva din FRF?Mă refer la posibilitatea de a prelua naționala.

– Am discutat, dar înainte, atunci când domnul Iordănescu și-a pus secunzii. Am refuzat, atâta tot. Mi s-a propus să fiu secund, dar eu sunt principal. Noi am avut patru antrenori principali la Euro și ne-a bătut o echipă modestă, Albania, păcat.

Antrenor străin sau român?

– Nu știu ce să zic. Probabil că dacă vine un străin, va fi de mâna a doua pentru că la 200.000-300.000 de euro pe an, cât poate oferi FRF-ul, de banii ăștia și primești. Ungaria îl plătește cu vreo 800.000 de euro pe antrenor. Așa că, eu cred că tot un român va fi pe bancă din toamnă.

foto: epochtimes-romania.com

CITIȚI ȘI: INTERVIU Destinul lui Sabău

INTERVIU Povețele lui Emeric Ienei

 

Fostul internațional român a pus capăt carierei de antrenor, dar nu stă departe de fotbal…

Despre Ioan Ovidiu Sabău s-au scris pagini întregi. Despre participările la echipa națională, despre Mondialul ratat din 94 din pricina unei accidentări, despre Brescia, Mircea Lucescu , Universitatea Cluj. Ultimul subiect e sensibil. Poate mai mult decât toate celelalte. Pentru că Sabău s-a născut, practic, la U Cluj, a crescut cu „U” și-a sfârșit prin a fi hulit precum cel mai mare dușman. Să vedem ce spune fostul mijlocaș al Generației de Aur. În urmă cu 16 ani, echipa care l-a format a căzut în Divizia C. A lăsat atunci Rapidul campioană și-a părăsit Giuleștiul pentru a reconstrui Universitatea.
De menționat că Ovidiu Sabău evolua la vremea respectivă inclusiv în echipa națională. „Ești nebun? Ce-ai pățit, de ce vrei să te duci la C?”, i-a spus George Copos, într-o ultima încercare de a-l determina să-și prelungească contractul cu Rapid. Dar „Moțul” a fost de neînduplecat. Acum, „U” Cluj traversează o perioadă similară, dacă nu cumva mai dificilă. Cine o mai salvează? Răspunde în rândurile de mai jos fostul mare internațional român.

FOTBAL - AMICAL - ROMANIA - GEORGIA
– Că tot stă să înceapă Campionatul European. Să ne facem mari speranțe sau trebuie să ne mulțumim fie și cu participarea?

– Cred că ar trebui să ne mulțumim cu participarea, iar orice vine în plus, va fi un bonus. Nu mai suntem o echipă puternică, dar putem compensa cumva. Pentru fiecare jucător ar trebui să însemne foarte mult acest European. Sunt mulți antrenori la un turneu final, scouteri, ar trebui să fie foarte motivați măcar pentru asta. Și să nu uite că reprezință țara.

“Nu prea am valoare, dar dacă alerg foarte mult și sunt disciplinat, poate ajung undeva. Doar în felul acesta nu vei putea juca nici finală, nici semifinală, niciodată. E diferență mare între ce-a fost naționala și cum arată acum”

– Se vorbește acum de forța grupului, mai ales în lipsa unor lideri, așa cum au fost alții. Parcă, totuși, asta nu stă în picioare pentru că, înainte de toate, România a avut și lideri și grup. Rămân mărturie și meciurile cu Columbia, cu Argentina din 94, partidele de la Campionatul Mondial din 98 și chiar mai târziu.

– Tu poți compensa cu factorul grup până la un anumit nivel. Noi, cei din Generația de Aur, aveam și valoare, eram și un grup nemaipomenit. Noi eram și prieteni, aveam și jucători care puteau să facă diferența. Când jucam noi atunci, noi impuneam jocul și adversarul își lua măsuri, așa era echipa națională. Echipele bune te invitau să joci meciuri amicale, acum am avut și noi, desigur, cu Spania, cu Argentina, dar pe contracte pe bani. Ideea de grup e bună până la un punct. Nu prea am valoare, dar dacă alerg foarte mult și sunt disciplinat, poate ajung undeva. Doar în felul acesta nu vei putea juca nici finală, nici semifinală, niciodată. E diferență mare între ce-a fost naționala și cum arată acum.

– Dar chiar și așa, stilul României din 1994, de la Mondialul din SUA, era de contraatac. Fotbaliști mari, de mare valoare, dar puși să joace pe contraatac.

– Aveți dreptate, dar trebuie văzut și cu cine am jucat. Noi am întâlnit Columbia, una dintre marile favorite ale turneului, care făcea scor înainte de Campionatul Mondial cu tot ce prindea la mână. Ne-am pus pe 18 metri, 20, cu jucători tari din punct de vedere fizic și i-am blocat, apoi i-am ucis pe contră. Aveam fotbaliști de mare calitate, toți știau și cu mingea. Poate mai puțin Selymeș, el alera foarte mult (râde).

Ioan Ovidiu Sabău a fost un om de bază în naționala României din preliminariile Campionatului Mondial din SUA 1994    foto: Sabău, arhiva personală
Ioan Ovidiu Sabău a fost un om de bază în naționala României din preliminariile Campionatului Mondial din SUA 1994

– Ați lipsit din lotul României la acel Mondial din cauza unei accidentări. Cum ar fi arătat România cu Sabău acolo, cu Marius Lăcătuș, poate (și el lăsat acasă), cu Timofte (lăsat acasă).

– Nu știu dacă era mai bine, mai rău. Ne-am calificat, eu am avut un aport foarte mare la acea calificare. Echipa de bază era cu mine în teren. Ar fi însemnat enorm să fiu acolo, toți au plecat la echipe mari după Mondial. A fost o lecție pentru mine, cu toate regretele. Nici Marius n-a prins lotul, nici Timofte. Timofte era cel mai bun din Portugalia, cel mai bun fotbalist din campionat. Asta ca să vedeți ce valoare exista atunci și ce fotbaliști nu prindeau lotul.

– Ce simte un fotbalist când ratează un asemenea moment. Și vreau să facem o paralelă și cu decizia lui Anghel Iordănescu în privința celor 5 lăsați acasă: Maxim, Ivan, Toșca, Hora, Ropotan.

– Simți altfel acest moment când ești titular de bază. Când n-ai jucat deloc, ești doar acolo…alta e reacția. Maxim a jucat în preliminarii, a jucat mai puțin sau mai mult la Stuttgart, a retrogradat, dar are o tehnică deosebită. Ce l-a făcut pe Iordănescu să-l lase, nu știu. Poate are mai mare încredere în Chipciu, poate simpatie pentru Chipciu. Oricum, e dureros pentru oricare jucător un astfel de moment. Chipciu are forță, viteză, tenacitate, e puternic fizic, Maxim are tehnică, are ultima pasă, driblează. Nici nu i-aș fi pus în balanță pe cei doi. Eventual Sânmărtean cu Maxim, aici se putea concura. De tehnică la Chipciu….despre ce vorbim…

– Pe cine mizați în primul rând? Se vorbește foarte mult de Nicușor Stanciu.

– El deocamdată trebuie să confirme, iar acum vin adversarii tari. Trebuie să joace două campionate la același nivel, nu doar 6 luni, trebuie să joace în străinătate. Mie îmi place foarte mult Stanciu și în afara terenului. E un băiat modest, cu mult bun simț, e serios și e un fotbalist bun pentru România. Dar de aici și până a face comparații cu Hagi e cale lungă. Nici cu Mutu nu poate fi comparat, n-are rost să discutăm despre asta. Facem prea ușor comparații prin prisma numerelor de pe tricou. Ce rezultate și ce echipe au avut Hagi, Ilie Dumitrescu sau Răducioiu? Ce fotbaliști erau ei? Cum să facem atât de ușor comparații? Repet, Stanciu e foarte bun în campionatul nostru, dar el n-ar fi prins nici lotul lărgit în generația noastră.

– Ați fi făcut o altă selecție?

– Nu, nu îmi permit. Ca să faci asta trebuie să-i urmărești pe jucători zi de zi. Există un antrenor principal, este un staff la națională, ei s-au ocupat și probabil că știu cel mai bine. Poate pe Maxim l-aș fi ținut.

– Să ne îngrijoreze meciul cu Ucraina, pierdut cu 3-4?

– Consider că a fost un accident, pentru că asemenea greșeli, atâtea într-un singur meci, n-am văzut la națională. Cred că jucătorii vor fi mult mai responsabili. Chiricheș se blochează uneori, uită ce rol joacă. Oprește cu talpa mingea, dar dacă a făcut o greșeală, e taxat. Nu poți fi așa ca fundaș central. Poți ieși cu mingea la picior, dar nu în situații în care ai șanse infime. Sau ai trecut de unu, iar apoi începi să driblezi la un metru de altul. Ieși cu fentă, te duci în spațiul liber, dar nu începi să driblezi ca un mijlocaș. Sunt sigur că Vlad Chiricheș va fi mult mai concentrat la Euro.

– Alibec, Andone sau Keșeru?

– În meciul cu Franța aș juca cu Keșeru . Cred că ar putea mai bine face față. Andone e combativ, e luptător, aleargă, dar Keșeru e peste. A jucat la un nivel, are execuții, mi se pare mai oportunist, chiar dacă Andone a făcut un campionat foarte bun în Segunda.

– Atac sau contraatac?

– Nu poți face un joc de atac cu Franța. Tu din start n-ai cum să ai încrederea să controlezi jocul. La ce forță are, pleci cu dezavantaj psihic în acest moment. Joci pe contraatac, închizi spațiile, poate joacă cu trei fundași centrali selecționerul, văd un scenariu de acest fel.

– Nu poate fi meciul cu Spania un etalon (0-0 pe Cluj Arena)?

-N-are nici o legătură cu ce va fi în Franța. Spania a venit în vacanță după meciul cu Italia. Traversează și o altă perioadă față de cea cu care era toată lumea obișnuită. Nu pot câștiga nici ei la nesfârșit. Sunt în schimbare, meciul acesta n-are nici o legătură cu Campionatul European.

Sabău, îmbrăcând tricoul Universității în liga a III-a. Meci cu Unirea Dej    foto: Dan BODEA
Sabău, îmbrăcând tricoul Universității în liga a III-a. Meci cu Unirea Dej foto: Dan BODEA

“N-am regretat niciodată. Aici am trăit, am crescut, mi-am făcut junioratul, aici mă simțeam acasă”

– 1999, facem un salt în timp. Un moment, poate, nefiresc. Ați lăsat Rapidul pentru Universitatea Cluj, echipă retrogradată în Divizia C. De ce?

– Pentru mine e foarte clar. Echipa avea nevoie de cineva care s-o ajute să nu se desființeze. Nu era absolut nimic la U în afara datoriilor. Nu erau nici mingi, echipamente. Am zis că nu se poate, trebuie să vin să creez o emulație în jurul clubului și să salvăm cu ceilalți oameni acest club care e simpatia mea, e numărul unu ca reper, aici am trăit, am crescut, mi-am făcut junioratul, aici mă simțeam acasă. Am lăsat echipa națională, m-am întors, am revenit și la echipa națională. Am făcut-o pentru mine pentru a fi împăcat eu cu mine. N-am primit apreciere din partea multor oameni, dar am găsit și oameni deosebiți. Nu pot să-i mulțumești pe toți. N-am regretat niciodată că am venit atunci.

– Ați plecat în 2001 pentru a vă întoarce la Rapid…

– Da. Atunci au venit suporterii să-mi ceară explicații. Ei au venit să le explic de ce și n-am putut. Erau alte probleme, nu pot să le explic nici acum. Nu mi s-a pus pata și-am plecat, gata. Eu aveam un proiect, unul real.. Generația aia pe care am avut-o. Toți au jucat în Liga 1.. Cociș și Florescu în echipa națională. Nu voiam niciodată să plec..

– Și totuși…

– (Intervine) Apoi am avut două momente cu fanii. Primul, cel de la Petroșani, apoi cu meciul de retragere din Gruia..

– Așa. Momentul Petroșani – Gaz Metan. Atunci v-au acuzat suporterii că ați facilitat promovarea rivalei CFR. (Jiul se lupta cu CFR la promovare în vara anului 2004, iar în cazul unui succes cu Mediaș -antrenată de Sabău- în ultima etapă, ar fi promovat, iar CFR-ul ar fi rămas în B.  Partida s-a terminat 0-0, iar “feroviarii” au promovat – n.r.)

– Nu puteam să mă dau la o parte, nici nu mai vreau să dezbat subiectul. Cred că și dacă nu ne prezentam, tot nu câștiga Jiul. Nu vreau să zic mai multe, iar dau subiecte de interpretat și chiar încerc stau liniștit…Aș vrea să mă duc la stadion, acasă, să mă simt liniștit. Când jucam, lumea era lângă mine, veneau lângă mine, jucam cu Stadionul plin aici în Cluj, am reprezentat U Cluj până în 2000. Eram produsul lui U Cluj cât am jucat la echipa națională. Am făcut tot pentru U Cluj. Eu și-n 1991 am venit din Olanda cu 15.000 dolari pe care i-am făcut cadou Universității și nici mulțumesc n-am primit. Am închiriat o remorcă și-am venit cu ghete, echipamente, mingi pentru echipa mare. Le-am predat. Am făcut-o pentru echipa mea de suflet. Când m-am întors în C de la Rapid, am venit pe 2500-3000 de dolari pe an, pe-acolo. Am venit cu bani de-acasă, am dat prime de joc, am adus mâncare la echipă… Apoi e momentul retragerii mele pe stadionul CFR-ului, în acel meci cu Olanda. Eu am încercat atunci să-l ajut pe domnul Alexa Uifăleanu, care era dat afară din casă. Era meciul organizat de Gică Popesc. Mi-a zis așa: „Neluțule, n-ai dori să facem și retragerea ta? Am zis că nu pot acolo, am jucat la U Cluj, nu pot.” Apoi m-a sunat soția lui Alexa Uifăleanu, plângea. Dacă pot să-i ajut. Și-am pus condiția asta la organizare. Dacă dați banii ăștia, vin și voi juca, accept să anunț retragerea, era vorba de 60 și ceva de mii de euro. Mă bucur că am reușit să-l ajut pe domnul Uifăleanu, am făcut-o pentru un om care a fost antrenorul meu și care a reprezentat foarte mulți ani Universitatea Cluj. Nu regret nici un moment.

– Au trecut 16 ani de la revenirea la Universitatea. Echipa e din nou în al treilea eșalon. Este posibilă o nouă implicare într-un proiect de revitalizare al clubului? Se discută de implicarea Universităților din Cluj, cu primăria..

– Sigur că este. Dacă se va apela la mine își se va considera că pot să ajut, o voi face. Noi suntem sau nu, existăm sau nu,  U Cluj rămâne. Sunt foarte mulți care iubesc acest club. Acest club înseamnă enorm.

“Nu vreau să fac compromisuri. Din păcate, prea mulți se pricep la fotbal, de la magazioner, la șofer și conducători, iar în aceste condiții eu nu mai am ce să fac.”

– Nu mai antrenați, deși ați început de mulți ani meseria asta. Ați condus mai multe echipe, dar e o pauză destul de lungă de când n-ați mai activat. Care e motivul? Se spune că ați lua în calcul inclusiv o retragere.

– Nu e zvon, e realitate. Eu și meseria de antrenor nu mai suntem compatibili cu ce se cere în momentul de față. Dacă nu pot să-mi fac meseria așa cum consider că am învățat-o în Italia, Olanda sau în alte părți, trebuie să renunț. Nu vreau să fac compromisuri. Din păcate, prea mulți se pricep la fotbal, de la magazioner, la șofer și conducători, iar în aceste condiții eu nu mai am ce să fac. Nu că aș fi eu foarte bun, cel mai bun, nu, dar nu are rost. Eu ca și antrenor mă așez la masă să discut cu un conducător, ne punem de acord asupra unei strategii, dar după o lună se schimbă totul. Nu mai merge în felul acesta. Am avut trei oferte în ultimul timp, una chiar ieri. M-a sunat cineva, nu-i dau numele și mi-a zis așa: vino pentru că avem un proiect, e un oraș cu ambiții. I-am spus: Cu cine crezi că vorbești? Ce proiecte sunt aici, în România, pe bune? Și-asta a fost totul.

– Antrenorat nu mai doriți. Dar un post de conducător?

– Mi-ar plăcea. Poate manager sportiv. Pe partea de jucători, antrenor, de selecție, asta mi-ar plăcea și cred că aș putea s-o fac mult mai bine.

– “U” Cluj?

Poate chiar la U, mi-aș dori sincer. Cel mai mult mi-aș dori la „U”.

Ioan Ovidiu Sabău s-a născut pe 12 februarie 1968, la Valea Florilor (județul Cluj). Ca fotbalist s-a format la “U”, unde a și jucat în perioadele 1985-1988 și  2000-2001. A mai activat la Dinamo, ASA Târgu Mureș, Feyenoord, Brescia, Reggiana, Rapid și Gaz Metan Mediaș. Are 52 de selecții în echipa națională, 8 goluri și două participări la turneele finale, la Campionatul Mondial din Italia (1990) și la Campionatul European din 1996 (Anglia). 

foto principal: prosport

"U" și Generația de Aur, înainte de start

E sâmbătă și ploia se cerne peste Cluj și parcă nu vrea să se mai oprească. La stadion se fac ultimele pregătiri pentru meciul caritabil dintre “U” Cluj și România, „Generația de Aur.”

 

"U" și Generația de Aur, înainte de start
“U” și Generația de Aur, înainte de start

Gașca foștilor studenți s-a strâns la pensiunea Arena, de lângă polivalentă. „Motanul” Maier, „Pluto” Brătianu, Jula și Zoli Ritli stau pe-o canapea la intrare și se pregătesc de o miuță, așa cum o făceau și anii 90. Atmosfera e acceeași, doar chipurile s-au mai schimbat. Timpul nu iartă! Hai că apar și câteva glume, normal. „Băi, ce burtă mai ai, ia uitați-vă la Ritli”. Cârlionțatul din poarta „Șepcilor” a chelit acum și are câteva kilograme în plus.

„Hai că întârziem, ne ceartă lumea”. Băieții pornesc apoi, în pas alert, spre stadion. „Ia uite ce stadion, noi jucam pe vechiul Moina. Bine, era fermecător, mereu sărbătoare”, povestește Ritli.

Sunt invitați în vestiar , iar apoi se alătură celorlalți. Predatu e pregătit și el să intre pe teren. Cioloboc, Bănceu, Popescu și Radu Sabo așteaptă să iasă deja la încălzire. Vestiarul oaspeților devine și el neîncăpător. Au sosit deja Adrian Ilie, Dorinel Munteanu, Gâlcă și Stelea. Ce fotbaliști! Ilie și Gâlcă par neschimbați, n-ai zice că s-au retras din activitate de ani buni.

Arena e aproape goală, în jur de 200 de oameni așteaptă echipele să iasă la încălzire. Până atunci, lumea se delectează cu câteva filmulețe pe tabelele electronice. Rulează imagini de arhivă ale TVR-ului de la campionatele Mondiale. Hagi și golul cu Columbia din 94, Ilie și lobul în poarta aceluiași Mondragon în 98, în comentariul lui Emil Grădinescu. „Dorinel Munteanu, Valderama, încercare de presing, Hagi, Hagi, Adrian Ilie, contră favorabilă, Ilie… Gooool! MAG-NI-FIC!!”.

Cobra are aceeași eleganță în joc și astăzi. Stilul de alergare inconfundabil, cu pumnii strânși mereu și lovitura fină, o eleganță cum n-a mai avut nici un atacant român.

Gâlcă e neobosit, așa cum îl cunosc toți microbiștii, cu capul sus întotdeauna, Munteanu e static, dar n-a uitat cum să lovesacă mingea. Lipsește , însă, Regele! Hagi n-a vrut sau n-a putut să ajungă! Nici al doilea Gică, din motive lesne de înțeles. N-a fost nici Lăcătuș, Dumitrescu sau Răducioiu. Ganea a spus prezent și e la fel de bătăios ca-n vremurile bune, deși nu-l mai ajută deloc fizicul. „Tati, am câteva kilograme în plus, dar fotbalul nu l-am uitat”.

Adrian Ilie și Gâlcă n-au îmbătrânit nici o zi.  foto: silviucristeaphotography.blogspot.ro/
Adrian Ilie și Gâlcă n-au îmbătrânit nici o zi. foto: silviucristeaphotography.blogspot.ro/

Universitatea lui Maier, Cioloboc, Ritli, Sabo sau Brătianu încearcă să țină pipt, dar Ilie și Ganea fac ravagii în atac. Cobra deschide scorul, mai înscrie încă o dată cu un șut impecabil, în forță, sub transversală, și încă o dată, marchează și Ganea , Rotariu și Ilie Lazăr.

 6-0 la pauză și e nevoie de schimbare în echipa lui ”U”. Studenții sunt epuizați, Șandru se cere afară după un sprint de 30 de metri și-o căzătură resimțită până-n măduva oaselor. Tricolorii o lasă mai moale. Câteva nume noi și-au făcut loc în lot, printre care Uzunea , un antrenor de copii și juniori de la FRF , Sorin Vădana, fostul arbitru sau , țineți-vă bine, Aurelian Ghișa, patronul de la Sănătatea Cluj!

Romania2

 Stelea a ieșit apoi din poartă și-a jucat vârf! A și înscris, Munteanu și Gâlcă au marcat și ei, iar Cocan a mai spălat din onoarea Universității, înscriind singurul gol.

Fluier final, 1-10 și petrecere cu șpriț ca-n vremurile bune !

 Romania3

U CLUJ – GENERAŢIA DE AUR 1-10 (0-6)

Au marcat: Adrian Ilie (3 goluri), Ganea (2), Rotariu (1), Ilie Lazăr (1), Munteanu (1), Gâlcă (1), Stelea (1)

U Cluj 90-95: Ritli – Şandru, Jula, Brătianu, Cristi Pojar – Francisc Dican, Cioloboc – Radu Sabo, Maier, Bănceu – Marius Popescu.

Antrenori: Remus Câmpeanu, Remus Vlad, Tiberiu Poraczki

România: Stelea – Vădana, Leo Grozavu, Daniel Prodan, Uzunea – Gălcă, Dorinel Munteanu – Ilie Lazăr, Adrian Ilie, Rotariu – Ganea. Rezervă: Aurelian Ghişa

 

  • Toți banii din încasări vor fi direcționați pentru continuarea lucrărilor la Așezământul Social pentru copii Sfântul Onufrie de la Mănăstirea Tăuți și pentru sprijinirea caselor de tip familial ale Centrului de Servicii Sociale Sfânta Veronica din comuna Dumbrava, locuințe care adăpostesc peste 100 de copii aflați în dificultate.

 

by -
0 187

Foștii jucători ai Universității din perioada 1990-1995 vor evolua într-un meci caritabil împotriva Generației de Aur.


Partida este programată pentru data de 31 mai, iar fondurile obținute în urma evenimentului vor fi direcționate pentru ajutorarea unor copii aflați în dificultate. Din echipa Universității vor face parte nume ca și Ovidiu Maier, Zoltan Ritli, Horațiu Cioloboc sau Radu Sabo.

Cele două echipe:

 “U” Cluj 90-95 : Ritli , Brătianu, Maier, Cioloboc, Sălăjean, Șandru, Zotincă, Jula, Flavius Moldovan, Mare, Pojar , Falub, Feri Dican , Radu Sabo, Banceu, Predatu, Zanc .

 Generația de Aur: Stelea, Prunea, Dorinel Munteanu, Selymeș, Adrian Ilie, Leo Grozavu, Cristi Dulca, Mihali, Gâlcă, Vlădoiu, Viorel Moldovan, Sabău, Lăcătus