Tags Posts tagged with "dan clinci"

dan clinci

Piscine, mobilier colorat, jocuri de apă, totem-neon, tent bar, food court, game zone, tiroliană peste Someș, boardwalk, muzică live și alte magii. Toate au urcat pe Someș, în sus, de la hub-ul H33 de pe strada Horea pe care anul acesta asociația Urbannect l-a consacrat într-un spațiu industrial al unei companii clujene, temporar, până când fosta secție unde se producea coniac, scoasă la vânzare, își va găsi altă întrebuințare.

Pe plaja din Grigorescu, arhitectul Dan Clinci de la Asociația Urbannect a debarcat cu arca. Miercuri. Atunci s-au început testele, mai ales că vremea nu era portivnică. Anul trecut, evenimentele programate pe plaja din Grigorescu s-au derulat sub imperiul ploii. Acum, soarele a ținut cu Urbannect.

Așadar, miercuri s-a preparat un gulas la ceaun. Mai timid, pentru că toată logistica de evenimente fusese la Untold și a fost foarte greu de mobilizat. “Frigiderul asta a fostla festival. Nu puteai găsi pe nimeni să te ajute cu una alta. Toți strângeau sau dormeau după Untold”, a spus Clinci.

Arhitectul a mai remomorat bunele pe care festivalul, criticat pe rețelele de socializarea, le aduce orașului. “Da, pierzi niște iarbă, dar câștigi infinit. Dacă Primăria investea câte un leu pentru a obține vizibilitatea pe care Armin a adus-o Clujului, atunci erau multe milioane de euro. Doar pentru că Armin a spus I love Cluj, 90 de milioane de oameni au vizualizat postatrea și s-au dat like-uri. Mai trebuie pus la punct un regulament de utilizare a parcului central. Să nu se bată cuie, să, să, să…Este o chestiune perfectibilă. Doar cine n-a organizat în viața lui un eveniment poate sări să critice. Se lucrează cu intermediari, cu firme din București, pe felii mici. Normal că astea vin și nu le interesează ce si cum…Dar se poate îmbunătăți totul. Apoi, toată lumea a câștigat din festival. De la plăncintari, până la toate berăriile și terasele din oraș. Că nu dormi niște zile…cred că merită pentru că, din prima, festivalul a pus Clujul pe o hartă pe care nimeni n-a reușit să-l pună”, s-a mai sporovăit despre Untold.

Și apoi, s-a trecut la gulas. Care s-a terminat în noapte și a generat și o coadă imensă dar și îngrijorări că nu e destul pentru toată lumea.

De joi, lucrurile au mers mult mai bine. S-a făcut grill. S-a dat drumul la piscine. Vineri a ajuns la nisipurile de aur din Grigorescu și Luna Amară care umplut la propriu plaja. În noapte, aproape de final, încă se mai strătea pe plajă și se contemplau luminițele care atânau peste râu.

Încă mai sunt minunății din arcă de văzut până duminica:

A fost fabrică de spirt, ulterior secție de producție a coniacului. Apoi depozit. Acum e închiriat mai multor entități și este de vânzare. Timp de trei zile, însă, peste 30 de actori din Cluj-Napoca, provocați de Asociația Urbannect, a transformat locul – botezat H33 – în spațiu pentru creativi. Cei circa 2800 de mp cunoscuți ca fostul depozit Prodvinalco au fost reconvertiți și populați cu teatru, cu expoziții, cu instalații, cu show-uri de pictură cu lumină, de pictură pe zid, video mapping sau cu muzică. Următorul test – mai mic – va avea loc de Zilele Clujului (25 – 28 mai) când, de asemenea, sunt programate evenimente în fostul spațiu industrial situat pe Horea nr. 33.

Despre fostul spațiu industrial de pe Horea nr. 33, arhitectul Dan Clinci de la Asociația Urbannect spune că a încercat să stoarcă tot ce poate privind istoria sa, în așa fel încât transformarea temporară să fie autentică și să păstreze memoria locului. “A fost fabrică de spirt până în 1932 deținută de un evreu, apoi monopolizată de stat înainte de comunism când s-a pus monopolul pe alcool și tutun, MAT-ul.  Apoi a funcționat ca secție de producție a coniacului. Prodvinalco făcea aici coniacul Țărăncuța, în sticla specială, însă a desființat această secție după de Sticla Turda s-a prăbușit. Ulterior desființării, spațiul s-a folosit ca depozit iar acum este închiriat”, a explicat Clinci la începutul unui tur prin curtea generoasă a spațiului reconvertit și botezat H33.

Noul nume stă scris și la intrarea “gaură” de pe strada Horea. În spatele curții funcționa secția de producție, în dreapta era spațiul de îmbuteliere a coniacului, iar în pivnița subterană generoasă se ținea coniacul la învechit și funcționa și o sală de protocol. Se lua distilat de vin din podgorii, era adus aici și pus în budane (butoaie verticale de 6000 de litri), apoi se ducea în subsol pentru învechit, se mai adăuga vanilie și se îmbutelia în cală.

Spațiile au mai păstrat urme din vechea activitate, însă erau într-o stare jalnică. Cele mai curățele au fost luate cu chirie. În fostul spațiu de îmbuteliere este un atelier de tapițerie, sunt depozite de construcții, funcționează firma de teambuilding-uri Outdoor4u dar și asociația Urbannect sau chiar Jazz in the Park are aici un mic depozit.

“Tot spațiul de aici era în părăsire completă, cu toate geamurile sparte, în care ploua, pe jos erau bălți, curgea apă de pereți, era mucegai, e greu să-ți dai seama cât de mizerie era înainte să-l curățăm. Văzându-l era extraordinar de tentant, mai ales că Urbannect are această preocupare de reconvertire a spațiilor inerte pentru că ele pot fi folosite ca spații culturale între bucata de viață dintre cele două folosiri. Ăsta a fost depozit de coniac și va fi știu eu ce. Între timp, vrem să demonstrăm că pentru oraș utilizarea acestor spații este nemaipomenit de valoroasă pentru că ele înainte de a deveni o locuiță pentru 50 de familii pot aduce orașului o anumită culoare. Ca să pregătim spațiul a fost o muncă spectaculoasă. Am invitat operatori culturali, le-am arătat locul. Unii aveau idei, alții au zis că e prea anost spațiu. Așa am adunat 36 de entități și am început munca”, rememorează arhitectul rețeta temporarului H33.

Hala mare a fost transformată de asociația Niște Oameni în sală de spectacol și aici a avut loc reprezentația
Urletul de Allen Ginsberg cu Ionuț Caras, Vasile Gherghel, Călin Torsan, susținută de cercul donatorilor creat de Niște Oameni. “Ambiția lor a fost nemărginită. Au reușit să facă dintr-un amalgam de lemne, mizerie, mucegai, o minune. S-a folosit pentru mobilier și o fostă cafenea depozitată aici, iar capacele de la budanele de coniac s-au pus ca mese. Spectacolul a fost impresionat, s-a jucat cu sala plină”, a mai spus Clinci.

În spațiile anexe halei s-au pus hinte, se pune și muzică în depozitul mare pentru că este un spațiu potrivit și nu se aude la vecini. Printre mesele rosii de cafenea sunt suspendate și caiace ale celor de la Outdoor4U, e inclus și un fiat antic a lui Sebi Crucin. “Mașina bogătașilor. După război erau Fiaturi 600, VW-uri. Cei de la partid aveau Volga. Pe asta doar medicii și-o permiteau. Sebi Crucin e unul dintre activii clujului în zona organizării de evenimente”, mai adăugat arhitectul. 

În curte, în sala de tehnică a coardă a celor de la Outdoor care poartă tot marca Kero s-a instalat o expoziție cu fotografii din Samothraki care cuprinde imagini din Grecia de la excursiile active organizate de aceștia. 

În pivnița depozitului s-a intenționat amenajarea unui muzeu al depozitului cu elementele din epoca de producție a coniacului – dulapul de haine, ușa veche, cepuri de butoaie, cercuri de butoaie, etc – ca vizitatorii să intre în armosferă.

 

“Încă n-am reușit, dar suntem un lucru. Am conservat descoperirile la intrarea în pivniță. E wow acest spațiu de la subsol. Podeaua era roșie și de o parte și de alta erau butoaiele. Am curățat-o și am făcut expozițiile – fotografie de arhitectură de Laurean Ghinițoiu, sculptură de Balla Csaba, machetele anului trei de la arhitectură, pictură de Alina Firică, piese de mobilier de la Șezi. Spațiul în sine este un exponat pe care am vrut să-l arătăm. În fosta sala de protocol a partidului am pus și expoziția studenților arhitecți de la ASTA privind propriile lor proiecte de reconversie urbană – parcul este, grădina boema. Avem și o instalație luminoasă care interacționează cu vizitatorii. Într-o altă galerie cu luminițe este expoziția lui Dan Coroian, artist care acum este în Noua Zeelandă și care are pasiunea să fotografieze păpuși sinistre”, mai spune ahitectul ghid. 

Păpușile lui Coroian privesc din ferestre către vizitatori. “Avem o pasiune comună pentru fotografiat păpuși Lui îi place Clujul unde vine câtre trei luni și stă. Am discutat să expună. Și așa am legat și unde. Cu asta a început”, a mai dezvăluit Clinci. În mijlocul sălii cu păpuși s-a păstrat o masă pe care câteva descoperiri marchează vârstele locului. Un homless își avea cuibul aici și de la el a rămas un rucsac vechi, un penar de fetiță cu cesuleț, compas, probabil furat, un portofel. De asemenea, o altă încăpere vecină a fost păstrată ca martor. “Aici n-am curățat. Am lăsat spațiul ca o lucrare în sine unde să simți toate vârstele depozitului. Fișe de magazie, uși de vizitare butoaie, cercuri”, a mai precizat ghidul.

Doar partea din dreapta a pivniței a fost curățată. Cea din stânga a rămas încă în starea de dinainte. Bugetul primit de Urbannect de la primărie a fost mic, aceasta fiind una dintre explicații. “Am fost bucuroși că l-am primit pe proiectul Orașul Vizibil și l-am adus aici. Am cumpărat materiale, ne-a ajutat primăria la curățenie. E mare lucru. N-am apucat să cutățăm tot. În partea din stânga a pivniței a rămas exact cum era. Aici am făcut un work-shop de light and painting”, continuă justificările.

H33 e demonul prind care Urbannect are speranța că va stârni imaginația și altor creativi. În curtea spațiului, în zona sopronelor amenajate cu mese și fotolii din paleți marca Urbannect sau hinte Blajin stă directorul Centrului Cultural German, Ingo Tegge. Se uită în sus și e fascinat. Pe calcanul din curtea H33, artiștii stradali Kero Zen si Raw Cocu l-au imortalizat pe Omul Mico și Macro Cosmos. O pictură murală de 300 de metri pătrați. “Wow, cea mai mare din România?! E spectaculoasă”, spune Ingo care se mai interesează în cât timp a fost realizată. “Trei zile de muncă continuă? Cred a fost dificil să se urce acolo”, mai completează.

Ștefan Teișanu, directorul Centrului Cultural Clujean, asociația care continuă proiectul pierzător de Capitală Culturală Europeană al Clujului, intervine la finalul ghidajului prin H33 ca să sublinieze că spațiul are potențialul de a deveni Fabrica de Pensule 2. “Cei de la Prodvinalco ar trebui să fie conștienți că pot reveni și ei spre comunitate punându-i la dispoziție acest loc”, adaugă Teișanu.

Studenții arhitecți au cartat H33 și au marcat preferințele publicului pentru spațiul cu cel mai mare potențial

Reconversii temporare a unor spații industriale sau a unora nefolosite din oraș s-au mai tatonat. În 2015, în anul Capitalei Europene a Tineretului, s-a incercat mutarea artiștilor stradali în fosta fabrică de pâine de pe strada Traian. Aici s-a organizat un eveniment, cu muzică, pictură pe ziduri și faianță din interior, teatru ZUG.zone, însă artiștii sub bagheta lui Kero n-au reușit să se înțeleagă cu proprietarul spațiului ca în acesta să se permanentizeze cu chirie o galerie a artiștilor stradali Launloc.

DETALII: FOTO/VIDEO “Launloc” într-o fostă fabrică: galerie de artă stradală, alături de teatru şi muzică

O altă încercare s-a făcut cu gara mică, aflată în proprietatea Regionalei CFR. Pictorul Ștefan Botiș a făcut anul trecut o săptămână de evenimente culturale cu finanțare în cadrul proiectului de bugetare participativă susținut de Primăria Cluj din 2015.

DETALII: Cum arată gara mică transformată temporar de artiști clujeni în galerie neconvențională de artă

Asupra potențialului gării mici a tras un semnal de alarmă cu evenimente Scena Urbană (inițiativa Ordinului Arhitecților din România – Filiala Transilvania). Apoi Primăria a revendicat spațiul ca să fie parte a viitorului Centru de Artă Contemporană pe care l-a avut ca deziderat în dosarul de candidatură la titlul de Capitală Culturală Europeană. Deocamdată gara mică a rămas tot la CFR.

Citește și:

VIDEO Fost spațiu industrial devine loc de evenimente culturale

Ce evenimente mai au loc în 14 mai la H33

WORKSHOPURI

Lightpainting, Duminica 14 mai, ora 18.00: Workshop de fotografie coordonat de Ciorchin

Cartarea senzorială, o documentare a spațiului efemer – workshop de analiză a evenimentului coordonat de E.A.S.A.- European Architecture Students Assembly

Traista Urbană – Workshop coordonat de Grupul de voluntariat “Impact” a liceului O. Ghibu din Cluj

Workshop imprimare tricouri – Outdoor 4U

Workshop de pictat obiecte

CONCERTE

ElectroShow, Duminica 14 mai, ora 20.00 – electro-music and analogic video projection cu Men-D și Cătălin Bocârnea

DJ Set cu Thufir

sursa foto: Dan Clinci (Facebook)

Un fost depozit al unei societăți va deveni, timp de trei zile, un spațiu care va găzdui mai multe evenimente culturale. Este vorba despre depozitul societății Prodvinalco de pe strada Horea nr. 33 unde între 12 și 14 mai vor avea loc expoziții, work-shop-uri, reprezentație de teatru sau concerte.

Evenimentele fac parte din proiectul Orașu Acasă – ediția 2017 – al asociației Urbannect care a primit și anul acesta finanțare de la primărie. Arhitectul Dan Clinci, șeful asociației, a explicat că prin manifestările programate la finalul săptămânii, Urbannect vrea să demonstreze potențial pe care spațiile nefolosite sau cele industriale ale orașului le au, înainte ca proprietarii acestora să le decidă transformarea. “Acest depozit de pe strada Horea nu mai este folosit de societatea Prodvinalco și e scos la vânzare. Deocamdată spațiile au fost închiriate. Asociația Urnannect e și ea chiriașă. La sfârșitul săptămânii vrem să transformăm acest spațiu inert și să-l fertilizăm cu activități culturale. L-am botezat H33, cu trimitere și către Prodvinalco. Este un spațiu care își așteaptă soarta și până atunci poate fi utilizat. Noi ne-am gîndit la un hub social inovativ. Vom face circ în sensul bun al cuvântului. Scriem povești și plecăm”, a explicat Clinci.

Între 12-14 mai, Urbannect propune să conecteze publicul cu arta plastică, fotografia, performance-ul, arta dramatică, arhitectura, designul, muzica, video art-ul etc într-o atmosferă de relaxare și socializare și într-un decor inedit.

Evenimentul reprezintă prima etapă a proiectului “Orașul Acasă 2017”. Următoarele etape ale proiectului se vor desfășura în august la Plaja Grigorescu, în octombrie în Parcul Etnografic din Hoia și în decembrie în Parcul “Simion Bărnuțiu”.

DETALII DESPRE ORAȘUL ACASĂ: Când „arunci” înt-un loc urban o sufragerie din paleți, apar povești între și cu oameni

PROGRAMUL EVENIMENTELOR 

În 12 Mai H33 va fi locul de plecare catre Atelier Panorama – 7ani de Atelier Café.
Amănunte: https://www.facebook.com/events/303029826794258/

EXPOZIȚII
Omul Micro Macro Cosmos – Pictură murală de Kero și Ocu
Totemuri – Expoziție de sculptură de Balla Csaba
Expoziție fotografie de arhitectură de Laurian Ghinițoiu
Creepy Friends of Our Kids – Expoziție de fotografie de Dan Coroian
Expoziție de fotografie de Crina Prida
Suflete – Expoziție colaj de Paul Viziteu
Samothraki Adventure – Expoziție de fotografie de Ciorchin
All You Can Seat – Expoziție de design mobilier cu Asociația “Șezi”

INSTALAȚII
Calmo di tutti calmi – Instalație suspendată de Dana Ștefănoiu
Conversations in The Hive – Instalație video interactivă de Alexandru Mora
Enlightening Spaces Instalație de – A.St.A. Cluj – Asociația Studenților Arhitecți
Doalanga – Instalație de Blajin

TEATRU
Urletul de Allen Ginsberg: Vineri 12 mai, ora 20.00 – un spectacol în viziunea lui Ionuț Caras. Cu Ionuț Caras, Vasile Gherghel, Călin Torsan. Un spectacol marca “Texte bune în spații nebune”. Spectacol oferit de Sfera Donatorilor din Transilvania, o acțiune marca Niște Oameni

TESTIMONIAL
Amintirile depozitului: Sambata 13 mai, ora 18.00- Moment comemorativ cu ing. Petrescu în dialog cu Cosmina Berindei
Degustare de Coniac cu “Prodvinalco”

PERFORMANCE
Sambata 13 mai ora 20.30: Visual Mapping on the Wall, performance de Vloop

WORKSHOPURI
Duminica 14 mai, ora 18.00: Lightpainting – Workshop de fotografie coordonat de Ciorchin
Cartarea senzorială, o documentare a spațiului efemer – workshop de analiză a evenimentului coordonat de E.A.S.A.- European Architecture Students Assembly

Traista Urbană – Workshop coordonat de Grupul de voluntariat “Impact” a liceului O. Ghibu din Cluj
Workshop imprimare tricouri – Outdoor 4U
Workshop de pictat obiecte

CONCERTE
ElectroShow, Duminica 14 mai, ora 20.00 – electro-music and analogic video projection cu Men-D și Cătălin Bocârnea
DJ Set cu Thufir

You have the Floor – Karaoke coordonat de Emil Kovacs

Bar, Lounge, Gulyas cu Casa Maramureșeană și F-Café

“Someșul este bulevardul nostru de 15 kilometri și merită lucrat pe el”. Este ceea ce spunea Șerban Țigănaș, președintele Ordinului Arhitecților din România (OAR) despre ultimii ani în care oameni de bine (arhitecți, civici, organizatori de festivaluri) au pornit o serie de proiecte care să îi aducă pe clujeni mai aproape de apa care travesează orașul- Someș Delivery, proiecte de amenajări ale malurilor făcute de studenți, festivalul Someșului, jazz pe plaja din Grigorescu cu vedere la râu, etc.

Acum, această concluzie a fost îmbrățișată și de primărie care chiar este pegătită să lanseze concursul de soluții pregătit în parteneriat cu OAR-Filiala Transilvania pentru realizarea unui “Plan integrat de dezvoltare pentru malurile râului Someșul pe parcusul municipiului Cluj-Napoca”. Acest plan, o practică curentă pentru alte țări, va fi cel care va garanta dezideratul din Planul Urbanistic General – întroarcerea orașului cu față către Someș – dar și schimbarea feței nu doar a malurilor ci și a zonei de influență a râului în anumite puncte din Cluj.

Consilierii locali vor discuta la ședința ordinară din 20 decembrie un proiect de hotărâre privind stabilirea cuantumului premiilor pentru concursul de soluții care are ca punct central râul Someș. După această etapă, administrația locală urmează efectiv să lanseze acest concurs, în SEAP, așa cum a făcut recent și cu cel pentru redeschiderea Turnului Pompierilor.

Potrivit proiectului de hotărâre de pe ordinea de zi a ședinței, premiile la concursul dedicat Someșului sunt de peste 1.680.000 de lei. Adică, premiul I, de 1.577.345 de lei, va fi reprezentat de contractul de proiectare, premiul II va fi de  60.000 lei, iar premiul III – 30.000 lei plus va fi acordată și o mențiune specială de 15.000 lei.

Potrivit arhitectului Dan Clinci, cel care s-a ocupat de tema concursului pentru Someș din partea OAR-T, a menționat că cerința este ca planul să cuprindă nu doar malurile de contact cu apa ci și zona influențară de râu (cum ar fi de exemplu plaja din zona cu blocuri a cartierului Grigorescu). “Practic, acest plan va aduce în concret un regulement specific pentru utilizarea malurile râului, mult mai clar decât ceea ce s-a prevăzut în alte documente strategice – PUG, Plan de Mobilitate, etc. Vom cere ca echipele care vor participa la concurs să studieze potențialul întregii zone străbătute de râu, dar și să vină cu o serie de propuneri detaliate pentru niște puncte de interes arzătoare din Cluj-Napoca. Căutăm un fel de viziune futuristă, adică propuneri care să arate cum trebuie procedat dacă se dorește să se facă ceva bun în zona râului. E vizată și zona neexploatată a Someșului din cartierul Grigorescu, cea din zona industrială sau cea de la Armătura, etc”, a menționat Clinci. Arhitectul a spus că planul e un produs neobișnuit pentru România, dar prin faptul că el a fost pornit în Cluj face din oraș un pionier în țară și îl apropie de ceea ce se întâmplă în afara țării. “Noi am reușit împreună cu primăria să lansăm deja concursul pentru redeschiderea și reabilitarea Turnului Pompierilor. La anul și Consiliul Județean va lansă un concurs de soluții pentru extinderea parcului etnografic din Hoia. De asemenea, primăria vrea să lanseze și acest concurs pentru planul Someșului. În acest context este nevoie de o structură calendaristică care să permită concurenților să poată lucra și să participe în număr cât mai mare la toate aceste concursuri”, a mai spus Clinci.

Cu planul odată realizat, primăria va putea să se ocupe și ea – în cazul zonelor publice de pe maluri – de o serie de proiecte prin care să îi aducă pe clujeni mai aproape de râu.

“Someşul are fluctuaţii mari de debit, e greu de stăpânit. Nu s-a construit foarte tare pe Someş, pentru că era năbădăios, în secolele XIV, XV clujenii se fereau de Someş, Clujul nu a fost un oraş construit pe apă, ci lângă apă. Clujenii ştiau că au totuşi nevoie de apă, aşa că au făcut Canalul Morii, o formă de Someş controlat. Ne dorim acum apropierea de apă, există proiecte în lume, în China, în Ljubljana, cu feluri inventive de a folosi malurile apei – ca să stai aici, să dormi, să dansezi, să mănânci. Pentru un astfel de obiectiv, cred că avem nevoie de un mod de a gândi radical – cu ştranduri pe zone de mal, construire de amenajări pentru un Someş primitor, pe malul Someşului, e timpul să ne gândim la dezvoltare pe maluri, nu doar la pus de băncuţe. E cazul de soluţii radicale. Şi podurile şi pasarelele pot arăta altfel. Pot apărea și unele noi pe care ni le dorim. Una pietonală în Grigorescu. Alta în centru și vorbim de podul Nemților care a existat.  Şi toate acestea trebuie făcute prin concurs internaţional, prin colectare de idei din toată lumea”, a mai spus arhitectul Dan Clinci.

Someșul a reintrat în vizorul primăriei odată cu noul PUG care a prevăzut reglementări urbanistice care, odată urmărite și impuse de primăriei, să genereze o întoarcere a orașului cu fața către râu (multe dintre construcțiile realizare pe malul râului sunt cu spatele la acesta). În plus, o serie de civici, organizații, arhitecți au propus manifestări sau amenajări pe mal de apă pentru a atrage atenția primăriei asupra potențialului imens pe care îl are Someșul dar și pentru a-i convinge pe clujeni să utilizeze malurile. S-a amenajat o plajă în cartierul Grigorescu unde s-au făcut, din 2015, evenimente diverse. S-a organizat și manifestarea Someș Delivery (două ediții) evenimentul care aduce proiecte şi evenimente pe mal de apă (în mai multe zone cu potențial) şi câteva locuri de stat cu şanse să rămână o vreme ca să fie folosite de clujenii care vor să se adune aproape de râu. Anul trecut s-a organizat chiar un festival dedicat râului și generat de Asociația care a pregătit dosarul de candidatură a Clujului la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021. În acest dosar, Someșul a fost piesă centrală pentru a genera dezvoltare urbană. Chiar dacă nu a câștigat acest titlul, Clujul și-a asumat (cu susținerea financiară de la primărie și Consiliul Județean) să continue proiectele din acest dosar.

Președintele OAR, arhitectul Șerban Țigănaș, spune că la Cluj s-a înțeles demul că Someșul este “bulevardul orașului”, dar că lucrurile s-au mișcat mai greu pentru că în această ecuație, primăria, deși a acceptat ideea, a acționat câteodată (de exemplu proiectul stopat după proteste pentru sacrificarea verdelui și trotuarelor de pe malul Splaiului Indepenței aferent Someșului în favoarea circulației mașinilor) ca “un fel de Dr Jekyll and Mr Hyde”, adică ca și cum ar fi propriul dușman, ca și cum cu o mână a dat și cu o mână voia să ia ce a dat.

Chiar civicii de la Someș Delivery au subliniat că nici până în ziua de astăzi administrația locală nu s-a sinchisit să facă niște treceri de pietoni (unele acceptate chiar) pentru a lega oamenii de râu în anumite zone.

Chiar dacă mai e de lucrat pentru ca primăria chiar să susțină cu adevărat proiectele asumate pentru a integra râul în oraș, specialiștii clujeni salută faptul că instituția a făcut pașii spre organizarea concursului pentru Someș.

Nu e (doar) loc de festival! E râul care ne străbate oraşul. Ce facem cu el?

Au dispărut gradenele de lângă Someș. Urmează copacii de pe Splaiul Independenței. Luați-vă ADIO, faceți ultimele poze!

FOTO/ VIDEO Aşa au arătat malurile Someşului timp de două zile. Ce rămâne după Someş Delivery II

Someşul Capitalei Culturale: “aquapark” pe mal de apă şi studii despre traseul râului, în 13 august

“Campanie electorală pentru Someș!” Râul a primit anul acesta un festival, dar e jegos, plin de gunoaie și PET-uri. Ce termene și soluții au autoritățile

FOTO Ce se întâmplă când Someşul e pus pe harta evenimentelor. Cifrele “Capitalei Culturale” de pe mal de râu

Barca pe valuri plutește ușor. În curând, pe Someș, aproape de Parcul Feroviarilor

 

 

 

 

Turnul Pompierilor, unul dintre punctele splendide de belvedere ale Clujului, și-a deschis porțile de fier pentru câteva ore, sâmbătă de dimineață. Cu o vizită care să pregătească o nouă poveste a acestui Turn care trebuie să rezulte în urma concursului de soluții lansat la începutul lunii decembrie de proprietarul clăririi, primăria clujeană. Concursul are ca dată limită ziua de 26 ianuarie 2017 și urmează să fie jurizat la început de februarie. Primele trei locuri vor fi premite, cu bani, de la bugetul local, iar propunerea de pe locul I ar urma să fie implementată de primărie pentru ca turnul să fie un punct de atracție pentru turiști dar și pentru clujeni.

 

Turnul Pompierilor din Cluj se află pe strada Tipografiei, în apropierea pieței Mihai Viteazul din Cluj-Napoca. Pe o străduță cu trotuare minuscule, lângă Canalul Morii (pietonalizat, dar plin de mașini parcate), la fel de plină de mașini. Între acestea, un grup mare de curioși priveau sâmbătă de dimineața Turnul special al Clujului, unul dintre puținele care s-a păstrat din perioada medievală (alături de turnul Croitorilor deja reabilitate și aflat în proprietate primăriei, sau de Turnul Pielarilor/Pantofarilor din curtea viitorului centru cultural de artă de pe Avram Iancu nr. 1, proprietatea artistului Adrian Ghenie). Dintre mașinile parcare vizavi de turn, arhitectul Dan Clinci, cel care s-a ocupat de scrierea temei de concurs pentru punerea în valoare a Turnului Pompierilor, a încercat să provoace clujenii, în special pe proiectanți, să privească și să viziteze acest turn, înainte de derularea respectivului concurs.

“Istoria turnului începe în secolul XV, odată cu edificarea celei de-a doua incinte fortificate a orașului Cluj. A servit și pentru accesarea apei din Canalul Morii când era deținut de lăcătuși. Poarta de la strada Tipografiei avea un corespondent în partea de nord, spre Canalul Morii, unde în prezent turnul e înclus în țesătura urbană. Localul de lângă îl înconjoară pe două laturi. Poarta de nord a fost închisă în baroc. Sperăm acum să îl avem și în forma lui de trecere. Turnul parcurge mai multe faze. Avem faza neoclasică de sus, suntem în secolul XIX. Se schimbă complet inclusiv structura. Se trece la structură de cărămidă tencuită. Piesa de sus apare în niște desenele lui Pakey Lajos, edilul orașului din secolul XIX. Faptul că îl desenează alături de altedouă  lucrări ale sale ne face să ne întrebăm dacă nu e chiar un Pakey Lajos. Nu e un monument de amploare, evident. E intersant că are o stratificație istorică și reprezintă o contrucție de nivel administrativ, nu una de amploarea unei catedrale. Scopul nostru e să încercăm să îl revalorizăm. Dacă ați observat, dacă nu vă invit să faceți niște spirale prin țesutul orașului, e greu remarcabil din cauză că e îngust și interiorul e destul de greu de citit  sau de inclus în amintirile clujenilor. Puțini dintre noi s-au încumetat să se aventureze aici, cu riscul să fie măturați de mașini, ca să se uite uite la el. Cât de grozav ar fi de admirat fără cutiile de tablă din jurul lui”, a sinterizat arhitectul Dan Clinci câteva momente din istoria turnului și câteva deziderate pentru proiectanții care vor spune noua poveste a Turnului Pompierilor.

img_6837

img_6838

img_6839

Indiferent care va fi această poveste, ea trebuie să fie una “pietonală”. O altă perspectivă indicată de arhitect presupune legarea turnului de zona în care acesta se află: o pietonală pe Canalul Morii care încă nu și-a găsit o funcțiune, străduțe cu case istorice încă pline de mașini. Recomandarea fiind ca întreaga zonă să primească funcțiuni pietonale ceea ce ar duce și la relansarea celorlalte case din zonă, multe dintre acestea nefolosite în prezent. În timp ce arhitetectul trezea apetitul publicului, povestea se întrerupea de șuieratul unei mașini care tranzita străduța îngustă.

Arhitectul a deschis și poarta de fier construită în anii 60 și a invitat curioșii, înăuntru, în grupuri de 20 de persoane așa cum a cerut Inspectoratul pentru Situații de Urgență și cum s-a procedat și anul trecut când turnul a mai fost deschis odată în Capitala Tineretului pentru o proiecție specială de lumini.

De jos, de pe strada Tipografiei, se pot depista vârstele construcției: medieval, neoclasic, modern adică piatră, cărămidă și o căciulie de sticlă, pe terasa obiectivului. De sus, el spune povestea incintei fortificate a orașului Cluj. Interiorul este de beton, cu scări incomode, înguste și abrupte care amintește de istoria recentă. Câteva instalații de pe etajele create din betoane trădează funcțiunea pe care acesta a avut-o înainte de a-l prelua actualul proprietar, primăria – muzeul al pompierilor. De asemenea, tot în interior se mai pot depista și alte urme ale unor instalații făcute în cele câteva momente din ultimii ani când turnul s-a deschis temporar publicului pentru vizitare.

La parter, se poate depista conturul porții de nord, închise, ale turnului și este afișat un scurt istoric. La intrare, deja, după poarta de fier, s-a format o coadă consistentă în spatele primului grup de 20 de oameni care s-au aventurat pe scările cu balustradă roșie.

sursa foto: T.F.
sursa foto: T.F.

La primele etaje e întuneric, la cele superioare, ferestrele care dau în străduțele din jur lasă să se depisteze mai bine recele din interior. Penultimul etaj e complet scăldat în lumită și lasă să se vadă pe perete două planșe cu “bulgării de zăpadă”, rezultatul unui alt concurs (lansat de o firmă privată în parteneriat cu primăria) pentru iluminareafestivă a unui spațiu public din Cluj, Piața Mihai Viteazu din vecinătatea turnului. Căștigătorii acestui concurs sunt prezenți la vizita din turn în căutarea unei povești pe care să o spună la concursul lansat de primărie pentru reintroducerea Turnului Pompierilor în circuitul cultural și turistic al Clujului.

img_6853

 

sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan

img_6861

img_6862

Au venit în turn chiar și alți tineri arhitecți care în anii trecuți se ocupau cu facerea Zilelor Arhitecturii. Plus alți proiectanți, tot tineri, cunoscuți de la susținerile din primărie, la ședințele Comisiei de Urbanism. Au fost prezenți și arhitecți din București, chiar de la birouri mari, dar și proiectanți din Oradea. Dan Clinci a mai ținut să spună, înainte de accesarea ultimului nivel al turnului, cel cu belvedere, că acest soluții pentru reamenajarea turnului pot chiar îndrăzni să taie toate betoanele din interior, așa cum s-a întâmplat în cazul unui alt turn reabilitate din Cluj – cel al Croitorilor. Sau să combine vârsta actuală cu trecutul medieval sau neoclasic.

“Pe acești tineri ne bazăm la concurs. Ei nu sunt plictisiți, de la ei poate veni nebunia, ca să zic așa plastic. Adică ideile inedite și bune pentru revalorizarea Turnului. Mă bucur că sunt foarte mulți arhitecți tineri prezenți și sper ca toți să participe la concursul din ianuarie și să facă propuneri”, a mărturisit Dan Clinci.

sursa foto: Dan Tăuțan
sursa foto: Dan Tăuțan

Sub căciulia de sticlă, cu geamuri sparte și sprijinite cu placaje sau mobilier de lemn, arhitectul (care s-a ocupat din partea Ordinului Arhitecților de facerea temei de la concursul de soluții lansat deja de primăria pentru redeschiderea Turnului Pompierilor) deschide ferestrele și lansează o altă provocare: obiectivul e un punct ireproșabil de belvedere asupra orașului, din care se poate recrea vizual întreaga incintă fortificată a Clujului medieval.

Arhitectul începe să povestească despre belvederea care se întrevede de pe terasa turnului. Prima tentativă a poveștii nu reușește. Intervine un apel telefonic de la Șerban Țingnaș, președintele Ordinului Arhitecților din România și membru în juriul concursului. Țigănaș e jos și se interesează unde a ajuns turul. Dan Clinci îl invită sus, sub căciulia de sticlă.

Până să ajungă și Țigănaș, reușește să treacă în revistă conturul medieval al Clujului și să recomande perspective de abordare pentru cei care vor face propuneri la concurs.

Aflăm, odată cu apariția președintelui Ordinului Arhitecților din România, ajuns sus, că el a fost cel care a bătut primul cui în gândirea municipalității pentru a aduce ideea de concurs cu scop – redeschiderea turnului.

“A fost acum 20 de ani”, subliniază Țigănaș. Arhitectul a spus că primele proiecte interesante privind valorificarea Turnului Pompierilor au rezultat în urma unei teme de proiectare fixată pentru anul doi, când la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj s-a făcut primul schimb de studenți cu o universitate din Anglia. “7 studenți de la Cluj au făcut schimb de identități cu englezii. Pentru o lună jumătate ei au stat acolo, iar cei care au venit au lucrat aici cu noi. Ne-am întâlnit cu arhitectul care în anii 80 a realizat un proiect pentru turn care nu a fost terminat. Se dorea atunci ca turnul să devină observator. Ei au zis astronomic. Ce să observi? Ce e mai deasupra? Ce e dedesubt? Pe vremea aceea se știau foarte puțin despre poluarea luminoasă și că stelele nu se pot observa din orașe din pricina poluării luminoase. Atunci, arhitectul Gheroghe Vais, căci despre el este vorba, a scris o temă de proiectare pentru studenții noștri printre care și englezii de care spuneam: să gândească un planetariu în combinație cu un observator astronomic. Zis și făcut. Am lucrat cu toții. Era un proiect de anul II. Englezii au spus din prima că turnul poate mai mult decât atât. Parcă (g)astronomia nu mai e singura direcție posibilă. Au făcut niște proiecte extrem de interesante care s-au abătut complet de la tema cu planetariul și observatorul. A fost primul contact intens cu Turnul. De aici se pot observa calitățile spațiului. Acum, concurenții, pornind de la o temă pe care o dau proprietarii, primăria, pot să vină să propună să se facă ceva cu acest turn. O dată de Zilele Arhitecturii, acum vreo 7-8 ani, aici s-a cântat la vioara, s-a mâncat brânza și s-a băut vin bun pe această terasă”, și-a amintit Țigănaș.

Arhitectul a mai amintit că Ordinul Arhitecților a avut o tentativă de a prelua Turnul, înainte ca acesta să ajungă în proprietatea primăriei, de la pompieri. La fel ca Dan Clinci și Țigănaș a ținut să ofere ca exemplu de restaurare un alt turn din Cluj reabilitat deja, cel al Croitorilor, de pe strada Baba Novac, cu proiect realizat de echipa Planwerk, sub bagheta arhitectului Adrian Borda, proiect lăudat și multipremiat. Țigănaș a spus că respectivul turn a fost golit de betoanele din interior și i s-a administrat o stuctură reversibilă metalică care oricând se poate demonta în cazul în care se dorește o altă funcțiune pentru respectivul obiectv. “În câteva ore se poate face din el scut antirachetă pentru că miezul e demontabil”, a glumit arhitectul.

Concursul pentru revitalizarea Turnului Pompierilor a fost lansat la începutul lunii decembrie și are ca dată limită de predare a propunerilorziua de 26 ianuarie 2017.

Organizatorul concursului este Ordinul Arhitecților din România prin Filiala Teritorială Transilvania, în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România, iar promotorul concursului este Primăria Municipiului Cluj-Napoca, cea care este actualmente proprietarul și administratorul obiectivului, urmând să devină beneficiarul proiectului final. Revitalizare turnului presupune atât restaurarea a ceea ce există cu valoare patrimonială, refuncționalizarea și amenajarea obiectivului, cât și pietonalizarea străzii Tipografiei pe porțiunea din fața Turnului.  Concursul e deschis şi pentru specialişti din afara ţării, dar participarea unor arhitecţi străini e însă discutabilă, având în vedere că acest concurs nu are documentaţia tradusă în limba engleză.

Citiți mai multe detalii:

S-a lansat concursul pentru Turnul Pompierilor. Care sunt cerinţele, care sunt termenele şi cine sunt “judecătorii

 

 

În apropiere de parcul Central, de Cluj Arena şi de râu, a apărut în weekend un pavilion – e desenat din elemente de lemn, are nişte pânze de “corturi-corăbii” albe şi scaune de plastic, verde ca verdele în care s-au instalat. E Someş Pavilion, loc de dezbateri pentru ediţia din acest an a Someş Delivery, evenimentul care aduce proiecte şi evenimente pe mal de apă şi câteva locuri de stat cu şanse să rămână o vreme ca să fie folosite de clujenii care vor să se adune aproape de râu.

 

DSC_2382

DSC_2374

Lumea s-a adunat în pavilion, cu stadionul în fundal, de-o parte şi Someşul de cealaltă şi suntem speraţi de apă de traficul obişnuit de sâmbătă. Am trece mai uşor spre râu, dar primăria nu a amenajat cele trei treceri de pietoni pe care a promis că le amenajează de Someş Delivery, deşi susţine (declarativ şi financiar) proiectul care ne lasă să vedem râul de mai aproape. Aşa că dăm mai departe constatarea lui Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România (şi membru în Comisia de Urbanism a primăriei), referitoare la felul în care a abordat municipalitatea râul, cu proiectul Splaiul Independenţei: primăria a devenit propriul său “oponent”, e un fel de Dr Jekyll and Mr Hyde – cu o “mână” dă, cu alta ia. Merită menţionat şi că la deschiderea ediţiei 2016 de Someş Delivery (18-19 iunie) din partea primăriei a venit un singur reprezentant: fotograful oficial (care, de fapt, a fost invitat chiar de organizatori). Asta în condiţiile în care totuşi primăria a sprijinit financiar şi cu aprobări Someş Delivery.

E un eveniment care “ocupă” două zile din anul clujean. Anul trecut evenimentul de week-end a lăsat însă în urmă câteva imagini ale apopierii de râu, nişte obiceiuri, o instalaţie a cărei dispariţie a însemnat start de protest pentru salvarea malului verde de Someş sau o plăcuţă multilingvă care marchează un pod. Asta ar fi miza Someş Delivery – evenimentul care aduce instalaţii şi evenimente pe mal de apă: să lase ceva în urmă, să evite abordarea “festivalieră”, chiar dacă oraşul e unul al festivalurilor.  “Proiectul propune soluţii de amenajare firească. Adică nu festivalieră, nu ocazională”, sintetizează coordonatorul proiectului, Mihai Mateiu de la Cărtureşti. „La ediţia din 2015 au fost peste 2.000 de oameni. Asta arată că oamenii vor să se apropie de Someş şi o fac imediat ce au pe unde şi de ce. Am avut 8 amenajări, dintre care una s-a permanentizat (marcarea Podului Elisabeta), iar Someş Alley (locul de stat, pus lângă pod) a rămas peste vară şi a fost un test reuşit pentru ceea ce înseamnă o alee lângă apă. A avut, de asemenea, un efect vizibil la protestele ce au salvat malul verde de pe Splaiul Independenţei”, a amintit Mateiu.

DSC_2369

Lângă Podul Elisabeta poţi să îţi aminteşti şi acum că anul trecut aici se făceau proteste pentru ca primăria să nu radă malul verde şi să nu facă încă o bandă auto. Nu a făcut-o. La presiunile societăţii civile recent închegate în oraş, municipalitatea a suspendat proiectul.

Despre dispariţia amenajării şi ceea ce anunţa ea (lucrări pentru crearea unei noi benzi pentru trafic auto) Actualdecluj.ro a relatat în septembrie:

Au dispărut gradenele de lângă Someș. Urmează copacii de pe Splaiul Independenței. Luați-vă ADIO, faceți ultimele poze!

 

Cât despre segmentul ales în acest an pentru Someş Delivery – tronsonul dintre Podurile Napoca şi Garibaldi – ei bine, descrierea lui e doar ceva mai puţin complicată decât parcurgerea sa: „un tronson dificil, flancat de trafic auto, fără suficiente legături cu obiectivele de alături (parc, locuri de joacă), fără acces la apă”, arată Mateiu. Printre beneficiile de lungă durată pe care le putea lăsa în urmă SD sunt şi trei noi treceri de pietoni care facilitează parcurgerea tronsonul Garibaldi-Napoca și apropierea de Someș. Echipa SD a dus o campanie de trei luni pentru trecerile care urmau să fie amplasate pe străzile 1 Decembrie 1918, Splaiul Independenței și Coșbuc. Primăria le-a transmis că se fac; azi la inaugurarea SD încă nu apăruseră. „Suntem extrem de dezamăgiţi că aceste treceri de pietoni nu există. E o dovadă de neprofesionalism şi neglijenţă, care periclitează un eveniment public pe care primăria l-a aprobat şi susţinut. Le mulţumim în schimb celor de la primărie pentru promisiunile pe care şi le-au ţinut: pietonalizarea străzii Muzicescu şi deschiderea benzii închise a trotuarului de pe strada Napoca”, a completat Mateiu.

 

Locuitorii din apropierea apei au testat deja instalaţiile şi le-ar vrea permanentizate. „Zilele trecute am asistat la ciocănit, bocănit, eu locuiesc aproape de Someş. Şi apoi am văzut ce a ieşit: un loc de popas foarte reuşit, unde aş merge cu prietena mea să beau o cafea. Someş View e un loc extraordinar, care de dimineaţă deja era arhiplin. Lumea l-a ocupat. Ar trebui să fie mai multe astfel de locuri şi care să fie făcute pe termen lung, că lumea le foloseşte”, spune Ana Rozenberg, care locuieşte pe malul Someşului din 1985. „Eu şi soţul meu am ieşit la manifestaţie când au vrut să facă tabula rasa verdele de pe Splaiul Independenţei. Aflu acum că planul ar putea fi totuşi pus în aplicare. M-ar durea să se întâmple aşa ceva, oraşul trebuie să aibă plămâni”, spune clujeanca.

DSC_2371

Şerban Ţigănaş, preşedintele al OAR, partener în proiectul Someş Delivery, a amintit de ce Clujul a abordat altfel conceptul „Street Delivery”, lansat cu cei de la Cărtureşti în Bucureşti şi în alte mari oraşe ale ţării. „La Cluj lucrurile deja se mişcaseră, exista interes pentru pietonalizări şi ne-am dat seama că Someşul e „bulevardul” nostru şi merită lucrat pe el. Are 15 km doar în oraş şi bucăţi foarte diferite între ele, unele complet inaccesibile”, a menţionat Ţigănaş. Nici tronsonul de anul acesta nu a fost ales la întâmplare. Ci ca argument. „Ne gândeam să abordăm zona Parcului Feroviarilor, îi va veni şi ei rândul. Dar după întâmplarea cu Someş Alley şi ameninţarea defrişărilor, am decis să rămânem aici, între cele două poduri. Sperăm ca permiterea vieţii pe mal de Someş să devină fără dubii, să nu fie doar o amânare de proiect”, a punctat Ţigănaş. Încercând să rezolve problema traficului, prin crearea unei benzi auto în defavoarea pietonilor şi a copăceilor de pe mal de Someş, “primăria a devenit atunci propriul său duşman. Un fel de Dr Jekyll and Mr Hyde”, a spus Ţigănaş. Asta în contextul în care, pe de altă parte, primăria a susţinut Someş Delivery, deci un proiect care promovează apropierea (pietonală) de râu.

Dimensiuni pe mal de Someş şi abordarea “radicală”

20 de slide-uri, cu imagini, povestite în câte 20 de secunde – asta a fost provocarea pentru participanţi, într-o  prezentare PechaKucha, în care fiecare a adus slide-urile solicitate pentru a ilustra o dimensiune a Someșului. S-a vorbit despre economie, despre plimbatul, trăitul, privitul pe mal de Someş. De la cei care au studiat Someşul, în diversele sale dimensiuni, am aflat, printre altele, că

– Liliecii nu îţi atacă coafura şi pot consuma 2000 de ţânţari pe noapte, deci e bine să îi avem aproape de Someş

– Nevertebratele aduc un sistem destul de precis pentru măsurarea poluării Someşului (în oraş nu stăm foarte bine).

– Locuitorii din zonele apropiate de Someş vor modernizare, acces la apă şi se bucură de spaţii noi; există zone sărace şi zone burgheze de locuire în apropiere râului.

Încercăm să ne apropiem de Someş, vedem dacă ajungem sau nu şi de ce nu – privim la nivel “micro”.

“Trebuie să înţelegem râul puţin diferit, să ne luptăm pentru el. E o luptă – o luptă împotriva lărgirii Splaiului Independenţei cu încă o bandă auto spre Someş şi lupta asta a fost dusă de foarte mulţi oameni implicaţi civic. Pentru că ne-am dat seama că e o mare pierdere renunţarea la spaţiul verde, care, de altfel, e şi mic. Noi credem că traficul tebuie decelerat, cu cât de apropii de râu să mergi tot mai încet, să ajungi să mergi pe jos “, arată arhitectul Marius Moga.

Arhitectul Marius Moga, din echipa MiniMass, partener de Someş Delivery despre Someş:

“Someşul e disputat. E disputat de cei care construiesc locuinţe, de cei ce vor să rezolve trficul, de adepţii pietonalizărilor. Planul Urbanistic General prevede servituţi de utilitate publică (locuri “ferite” de construcţii). Dimensiunea care îl caracterizează acum e că se merge tot mai mult către public”, crede Ţigănaş.

Şerban Ţigănaş despre latura economică a Someşului:

 

Există acum şi perspectiva unor soluţii pe termen lung, coordonate: primăria şi OAR Transilvania au în lucru pregătire unui concurs pentru un “Plan Director pentru malurile râului Someș, pe tot traseul din municipiu”.

“Someşul are fluctuaţii mari de debit, e greu de stăpânit. Nu s-a construit foarte tare pe Someş, pentru că era năbădăios, în secolele XIV, XV clujenii se fereau de Someş, Clujul nu a fost un oraş construit pe apă, ci lângă apă. Clujenii ştiau că au totuşi nevoie de apă, aşa că au făcut Canalul Morii, o formă de Someş controlat. Ne dorim acum apropierea de apă, există proiecte în lume, în China, în Ljubljana, cu feluri inventive de a folosi malurile apei – ca să stai aici, să dormi, să dansezi, să mănânci. Pentru un astfel de obiectiv, cred că avem nevoie de un mod de a gândi radical – cu ştranduri pe zone de mal, construire de amenajări pentru un Someş primitor, pe malul Someşului, e timpul să ne gândim la dezvoltare pe maluri, nu doar la pus de băncuţe. E cazul de soluţii radicale. Şi podurile şi pasarelele pot arăta altfel. Şi toate acestea trebuie făcute prin concurs internaţional, prin colectare de idei din toată lumea”, subliniază arhitectul Dan Clinci, responsabil de acest subiect din partea OART.

 

Dan Clinci, despre pregătirea concursului pentru masterplan

Ai târguri, concerte și locuri de stat pe malul Someșului, în acest week-end, de Someș Delivery. Puteți vedea și testa și proiectele câștigătoare, puse în aplicare în cadrul ediției din acest an, pe tronsonul dintre podurile Napoca și Garibaldi.  Le găseşti trecute în revistă AICI sau, şi mai bine, chiar pe mal de Someş. Proiectul e gândit de Fundația Cărturești, Ordinul Arhitecților din România și Asociația miniMASS și realizat cu sprijin de la municipalitate.

 

 

 

 

Versantul Cetățuii care face parte din peisajul cu apă al orașului ar putea fi inclus în concursul care are în vedere reamenajarea malurilor Someșului.  Deocamdată, s-a lansat o idee, a avut loc o discuţie, s-au exprimat nişte acorduri de principiu. Ordinul Arhitecților are în lucru o temă de concurs pentru malurile Someșului, iar Facultatea de Arhitectură s-a ocupat de zona cu viitorul amfiteatru dorit pe Cetățuie. Primarul promite de toate – nu e foarte clar ce anume se va întâmpla, concret, dar edilul susține că foarte curând clujenii vor vedea schimbări concrete pentru Cetățuie. Pe de altă parte, cei care se ocupă de aceste teme arată că mai sunt pași de făcut înspre această direcție.

Plimbarea

Ieşi din Parcul Central, traversezi precaut şi ajungi direct pe malul apei care parcurge oraşul, la podul cu pătrate de fier care te trece dincolo spre cartierul Grigorescu. Chiar aici ai şi un indicator mare care îţi arată şi o altă destinaţie de cărţi poştale a Clujului: Cetăţuia. Iar dincolo de indicator, se înalţă frumos chiar dealul care îţi oferă punctul de belvedere al oraşului.

cetatuia sageata

Parcul, apa, poduri, Cetăţuia – sunt toate aici şi, la o simplă plimbare, înţelegi de ce de ani de zile câţiva arhitecţi şi urbanişti tot vorbesc de posibilitatea unui traseu continuu care să lege mai bine, la pas, aceste locuri.

DSC_1286

Pietonalul de pe mal e deocamdată îngust, dar există, iar lângă Podul Elisabeta poţi să îţi aminteşti uşor cum anul trecut aici se făceau proteste pentru ca primăria să nu radă malul verde şi să nu facă încă o bandă auto. Nu a făcut-o. La presiunile societăţii civile recent închegate în oraş.

podul de departe

Dar micul trotuar proaspăt amenajat, atât de greu câştigat, e invadat de maşini. “Avem locuri de parcare noi în oraş!” – şi-au zis unii.

DSC_1315

Priveliştea e amestecată şi ţi se arată în straturi: apa, blocurile în liniile drepte şi gri ale anilor de dinainte de ’89, scorojite, bătrâne şi decorate cu antene parabolice, câteva case şi, dincolo de ele, dealul sălbatic al Cetăţuii, pe care tronează, sus, hotelul Belvedere şi “Crucea”.

DSC_1299

DSC_1329

Ce se poate face cu acest peisaj?

Varianta primarului

Întrebat fiind daca va reabilita scările care urcă pe Cetățuie, primarul Emil Boc zice că lucrurile sunt în pregătire, în discuție în direct cu cetățenii pe Facebook (menţiune: suntem în perioadă de campanie electorală). Are chiar mai multe planuri de lucru, susține edilul. „Da, avem un plan. Avem un plan de reabilitare a întregii zone, care e la Comisia de Monumente – scări si ziduri, plus alei, care vor face obiectul unei modernizări masive în această primăvară. Domnul Pantelimon de la RADP (Ion Pantelimon, director Regiei Autonome a Domeniului Public, n.red.) și Gabriela Cora de la Drumuri Urbane sunt cei care se ocupă direct. Nu va trece mult timp până să vedeți că se lucrează. Și mai avem un proiect pentru realizarea unui amfiteatru împreună cu OAR”, spunea primarul.

Varianta arhitectului-şef. Amfiteatrul

În urmă cu doar câteva săptămâni, informațiile dinspre primărie erau ușor diferite: administrația locală anunța că va lansa un concurs de soluții pentru amenajarea proprietății recent cumpărate de oraș pe Dealul Cetățuia cu 120.000 de euro – un hectar de teren și porticul de deasupra scărilor. Tema pentru acest concurs a fost deja realizată pentru primărie, dar nu de OAR, ci de Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj. O bucată din dealul de belvedere al orașului a ajuns efectiv în proprietatea primăriei, după parcurgerea tuturor formalităților, la finalul anul trecut. Anul acesta, primăria va lansa și un concurs de soluții pentru un proiect de amenajare a zonei, după cum a informat arhitectul-șef al orașului, Ligia Subțirică.

pod

Varianta Ordinului Arhitecţilor. Someşul şi versantul

Și dacă îi întrebi pe „partenerii” de la OAR situația ar sta altfel: concurs în pregătire există, dar e vorba de cel asumat public, pentru malul Someșului. Iar în acest context ar putea fi introdusă Cetățuia. Nu e vorba însă de un obiectiv strict – teatrul de vară, ci de asocierea unei bucăţi de Cetăţuie. Amitnim că primăria a lansat o licitaţie şi a încredinţat apoi pregătirea documentaţiei de concurs Ordinului Arhitecţilor din România, prin filiala Transilvania, în colaborare cu Departamentul Concursuri al Ordinului. Licitaţia a vizat, la pachet, două obiective: Someşul, dar şi reabilitarea Turnului Pomperilor. Actualdecluj.ro a întrebat care este stadiul pregătirilor pentru lansarea concursurilor.

„I-am dat o idee primarului, având în vedere că suntem în proces cu Someşul, cu Turnul Pompierilor, pentru care se pregătesc concursuri. A fost o discuţie cu primarul şi fiindcă am văzut că nu se întâmplă nimic în ceea ce priveşte Cetăţuia s-a conturat această idee, să fie cumva integrată în concursul cu Someşul, având în vedere această pantă a Cetăţuii spre Valea Someşului. Cu ideea de a avea spaţii comunitare pe mal de Someş tot aveam probleme – sunt şosele foarte aproape, construcţii foarte aproape. În principiu, şi primarul a fost de acord să introducem Cetăţuia în tema de concurs, am putea să încercăm să salvăm partea vizibilă a Cetăţuii. Dar aceasta a fost doar o discuţie şi mai departe trebuie să ştie Dan Clinci, care se ocupă de acestă temă”, ne-a spus Szabolcs Guttmann, preşedintele Filialei Transilvania a Ordinului Arhitecţilor din România. Se află de asemenea în lucru proiecte de intervenții de urgență pentru proprietăți private pe Cetățuie.

Mai precis, tema de concurs s-ar putea “lărgi”, așa încât să primească și o bucată din Cetățuie. Ar fi o idee chiar binevenită, consideră cei de la OAR. Dar nu în aceleași condiții în care s-a semnat contractul. “A fost o hotărâre luată de primar, supusă dezbaterii, transformată în procedură de achiziție pentru concursul de soluții. Dar acest concurs se cheamă “Plan Director pentru malurile râului Someș, pe tot traseul din municipiu”, respectiv “Temă pentru concurs de soluții Revitalizare Turnul Pompierilor” (OAR Transilvania se ocupă de temă şi ar urma, pe baza acestora, lansarea de concursuri, n.red.). Discutăm acest proiect în comandamente, din când în când. Iar la una dintre aceste întâlniri s-a adus în discuție și faptul că versantul sudic expus orașului participă la același complex peisager. Ar fi bine să fie analizat și el. Am zis toți că da, ar fi o chestie bună, că dacă faci proiect pentru maluri ar fi un moment potrivit să ai în vedere și acest versant. De aici la includerea lui în documentația unui singur concurs e un drum și costă. Dacă ni se dă timp, suntem bucuroși să facem și munca asta. Dar nu în aceleași condiții”, subliniază arhitectul Dan Clinci. “Există o foarte mare disponibilitate, iar miza este strategică pentru oraș. Ar fi bine ca această discuție să treacă la faza următoare. Ne-am zis să terminăm Turnul Pompierilor, să îl dăm în lucru și să ne concentrăm pe Someș”, a expus Clinci strategia.

Reprezentanţii primăriei aveau şi nişte posibile termene pentru lansarea concursului: aprilie-mai pentru Turnul Pompierilor şi cel mai probabil a doua jumătate a anului pentru complexul Someş. În acest an, sunt prevăzute și sume în buget pentru aceste planuri: 500.000 de lei pentru Planul Integrat de dezvoltare Someș – concurs de soluții, studii și proiect tehnic. Concursul de soluții pentru reabilitarea Turnului Pompierilor are prevăzută suma de 250.000 de lei.

După ani și ani: concursuri pentru Someș și Turnul Pompierilor. Care e stadiul pregătirilor

 

Foto Dan Clinci

 

„Este imperios necesar să păstram și chiar să reparăm ornamentele care acum cad. Și în nici un caz să nu le înlăturăm. Deoarece nu sunt niște crăci uscate pe care să te apuci să le cureți primavara, ca să facă pomul roadă bună. Ele sunt, nici mai mult nici mai puțin, decât chiar fața Clujului”, atrage atenția Dan Clinci, vicepreședine al filialei Transilvania al Ordinului Arhitecților din România. Încă un arhitect se alătură vocilor care s-au pronunțat în aceste zile pentru conservarea patrimoniului orașului. Asta în contextul în care primăria a pornit o campanie de înlăturare a unor elemente de pe fațadele clădirilor nereabilitate din centrul istoric, care ar reprezenta pericole pentru cetățeni.

Citește pe acest subiect:

Cum se intervine în centrul istoric al Clujului, pe clădirile de patrimoniu: “Remedierea trebuie să se facă după o rețetă. La Cluj văd doar bâta”.

#Stopucidereamonumentelor. Hastag și petiție pentru salvarea clădirilor istorice din Cluj-Napoca

Cazul “Intervenții cu pompieri pe clădirile din centrul istoric”. Explicațiile primarului

Ministrul Culturii a cerut stoparea intervențiilor la clădirele monument din Cluj-Napoca

Primarul Boc către ministrul Culturii: Dacă vrea, îl așteptăm să vină el, să dea țigla jos

Arh. Dan Clinci – de ce are Clujul nevoie de fațade “neștirbite”.

„Majoritatea ornamentelor care decorează fațadele orașului sunt executate din stucatură. Este un meșteșug folosit în arhitectura mai tuturor epocilor istorice, de la romani încoace. Perioada de maximă efervescență în utilizarea stucaturii a fost epoca neoclasicismului și, ulterior, perioada art nouveau-lui, cu variantele puternic reprezentate în Cluj: Wiener Secession și Magyar Szecesszió. Stucul este un material compozit alcătuit din diferite agregate (nisip, ipsos, praf de marmură, etc.) adezivi (var, clei de oase, etc. ) și apa. Acest compus este turnat în matrițe negative, turnate la rândul lor după un ornament inițial modelat în lut. Această formă are la bază o structura de susținere construită din pânză, plasă de sârmă și stinghii de lemn. După ce fiecare element este gata turnat, ele se aplică pe fațade bucată cu bucată, constituind întregul compozițional al acesteia. După aplicare se șlefuiesc toate ornamentele și se tencuiește cu mare grijă orice linie de îmbinare a acestora, pentru a nu se observa la final nici o neregularitate. Ulterior se zugrăvesc cu mare atenție, uneori elementele florale complicate necesitând zeci de ore de aplicare a vopselelor cu pensule fine. Crearea ornamentelor din stucatură necesită abilități extraordinare, meșterii stucatori ai perioadei fiind adevărați artiști. Începând de la desenul conceptual inițial și finalizând cu punerea în opera, turnarea si montarea pe structură presupuneau cunoștințe și abilități învățate în școli de arte și meserii și transmise de la generație la generație, timp de sute de ani.

O dată cu răspândirea preceptelor arhitecturii moderne care dezavua ornamentica, pledând pentru curățenia și sinceritatea structurală și strict funcțională a clădirilor, arta stucaturii a intrat în umbră și meseria de stucator a apus încetul cu încetul. Astăzi, foarte puțini maeștri restauratori se încumetă să reabiliteze ornamente de stuc, fiind necesară o munca laborioasă și mare consumatoare de timp”, subliniază arhitectul.

Elementele sunt, așadar, semnificative pentru profilul urban al Clujului, constituit majoritar din imobile edificate în secolele XVIII, XIX și începutul secolului XX. „Una dintre cele mai expresive componente distinctive ale acestor clădiri este ornamentica din stuc. A cărei estetică demonstrează apartenența culturală a orașului la Europa, chiar la Mitteleuropa. Farmecul, ambianța și parfumul Clujului emană în cea mai mare parte, tocmai din imaginea fațadelor decorate cu stucatură, care vorbesc trecătorilor despre parcursul istoric al orașului. Căci în epoca în care aceste imobile au fost edificate, Clujul se număra printre orașele importante ale Europei. Acest lucru se citește ușor chiar prin prezența și prețiozitatea acestor ornamente. O dată ce acestea ar fi înlăturate în câteva minute, cu simplitatea târnăcopului de pompier, resursele necesare pentru a le reface vor fi nespus de costisitoare si îndepărtate în timp. Poate, din păcate aproape sigur, că vor fi iremediabil pierdute. De aceea este foarte important ca orașul să depună eforturi uriașe pentru a-și conserva aceste ornamente! Deoarece ele îi dau o mare parte din identitate. Desigur, timpul a fost nemilos cu clădirile istorice, mai ales că timp de două treimi de veac clădirile monument ale orașului au fost populate prin sistemul centralizat locativ de către persoane care nu aveau nici interesul și nici resursele să le conserve, restaureze sau chiar reconstruiască. E necesar acum un efort financiar de anvergură. De o anvergură care însă trebuie luată în considerare. Pentru a conserva imaginea orașului trebuiesc găsite soluții care să angreneze fonduri comunitare. Ori resurse locale ale municipalității, ori resurse atrase din fonduri naționale de patrimoniu, ori resurse rezultate în urma elaborării de proiecte care să invite finanțatori de anvergura Uniunii Europene, sau a fondurilor norvegiene, de exemplu”, continuă Clinci.

Cazul Leipzig și moștenirea Clujului scăpat de “lamele buldozerelor ceaușiste”

„Este imperios necesar să păstram și chiar să reparăm ornamentele care acum cad. Și în nici un caz să nu le înlaturăm. Deoarece nu sunt niște crăci uscate pe care să te apuci să le cureți primavara, ca să facă pomul roadă bună. Ele sunt, nici mai mult nici mai puțin, decât chiar FAȚA CLUJULUI”, arată arhitectul, care continuă cu un exemplu european. „Leipzig-ul a încheiat războiul devastat de bombardamente. Neexistând fonduri, în condițiile unei Germanii ieșită învinsă dintr-un război costisitor, trebuiau găsite soluții inventive pentru reconstruirea orașului. Soluția găsită de municipalitate a fost să ofere tuturor (instituțiilor comerciale în principal, dar și cetățenilor de rând) posibilitatea redirecționării unei proporții din cuantumul impozitelor și taxelor datorate orașului către operațiunile de refacere și reconstrucție a fondului construit. Aceasta este doar una dintre soluțiile care, în acest caz, propune utilizarea unor fonduri rezultate din redirecționare. Desigur că soluții de finanțare inventive și sustenabile pot fi generate făcând apel la specialiști în întocmirea acestui tip de planuri financiare strategice la scară urbană. Merită să încercăm să salvăm ceea ce ne-a mai ramas. Clujul a avut norocul să scape de lamele buldozerelor ceaușiste ale anilor ‘80. Spre deosebire de majoritatea orașelor tării, care și-au pierdut ireversibil identitatea și atmosfera de oraș istoric, înlocuită brutal și dușmănos de impersonalele centre civice ale modernismului socialist, făcute intenționat cvasi-identice pentru a șterge memoria istorică de dinaintea comunismului victorios, istorie neiubită de ctitorii epocii de aur”, subliniază Clinci.

Haideți să încercăm să nu știrbim orașul tocmai acum, în pragul candidaturii la titlul de Capitala Culturală Europeană! Să nu fie nevoit să urce pe podium fără dinții din față. Poate, așa cum spun medicii stomatologi, reușim să salvăm zâmbetul orașului”, conchide Clinci.

 

„Ce se întâmplă aici?”, întreabă o mămică, după ce s-a aşezat deja pe o băncuţă de paleţi cu micuţa care a început să deseneze cu instrumentele pregătite pe masa construită tot din paleţ. E duminică și am ajuns pe Bulevardul Eroilor. Desenăm! „Ca să ne simţim acasă în oraş”, e sinteza de proiect (și declarația de intenție) a arhitectului Dan Clinci. Este vorba despre „livingul urban” din paleți al asociației Urbannect, care, după ce s-a plimbat două luni prin cartierele Clujului, s-a aşezat în acest week-end în centrul orşului. Printre activităţile de final de săptămâna, avem în agendă atelier de pictat ceasuri. Adică primeşti „o farfurie”, ai pensule şi culori şi desenezi. La final, primeşti şi un mecanism de ceas. Dacă desenezi pe o hârtie, se prea poate să o rătăceşti ori puşi simplu să o uiţi într-o stivă. O dată ce ai desenat un ceas, e acolo să amintească (pentru tine și pentru alții) că poţi desena în oraş. Cam asta era şi una dintre ideile organizatorilor. Sunt şi câteva fotografii cu imagini în alb-negru ale unor clădiri reprezentantive din Cluj, deci exerciţiul are şi componenta „urbanistică”, vizibilă.

Aşa că Actualdecluj.ro a acceptat invitaţia (alături de locuitorii mici ai oraşului) şi am redesenat oraşul. Fără să ne rupem de contextul existent, lansăm şi o întrebare: cam cum arată oraşul? Şi ce ne-am dori de la el / cu el / pentru el?

Avem case, desigur. Mai multe feluri de case, case mai mari şi mai mici, cu câte un etaj sau două, cu mansardă sau fără. Locuinţe individuale. Case. Sau chiar câte un bloculeţ. Avem o zonă de turnuri argintii – cu funcţiuni mixte (rezidenţial, comercial, birouri). În Centru avem clădiri-monumente istorice, pe care le protejăm. Conti se vede într-o imagine alb-negru, aşa că intrăm să aprindem lumina (cu vopsea galbenă). Clădirea Muzeului de Artă e şi ea cam tristă şi fragilă. Un pitic (un puzzle-pitic – aşa se construiesc piticii) a descoperit clădirea care are nevoie de renovări. Pentru el era uşor: avea felinar şi a zărit giuvaerul. Avem şi un castel, desigur! Istoria Transilvaniei s-a scris şi din castele. Le păstrăm. Avem locuri unde ne ascundem de ploaie – luăm umbrela şi mergem la cafea. Avem şi un râu care traversează oraşul. Malurile lui sunt bordate de Verde, avem iarbă și copăcei (sălcii) și loc de plimbat. Un oraş nu există fără oameni. Deci avem şi oameni. Care dansează. Sau merg la filme. Uneori merg la filme. Şi timpul se mișcă din inimă. Și timpul e, uneori, desenat cu roz: tot oraşul e presărat de litere. Iar din literele oraşului scriem poveştile, în timp ce limbile ceasului merg în sens anti-trigonometric.

 

Orasul

Am mai putea avea:

Un oraş cu apă, în care se construim fără să ne distrugem moştenirea şi fără sa anulăm natura, în care vedem cerul cu stele şi viaţă de noapte şi care păstrează fundalul de roşu – viu şi intens.

Oras desenat de Anca
Oras desenat de Anca

Un oraş cu verde, cu parcuri, cu locuri de respirat, cu grădini şi terase şi curţi şi balcoane de unde să visăm la cireşii înfloriţi din Japonia

Oras desenat de Anca
Oras desenat de Anca

 

Un oraş în care să purtăm pălării, în care să ne ascundem şi să nu ne ascundem, în care să ne jucăm, în care să reconstruim din haos, în care să mergem (și) cu bicicleta, un oraș în care nu doar să privim timpul, ci în care să şi mișcăm timpul-comoară.

 

Oras desenat de Luminița
Oras desenat de Luminița

by -
0 232

Livigul urban al asociației Urbannect va ajunge la acest sfârșit de săptămână pe pontonul de pe malul lacului din Gherogheni. Clujenii vor fi așteptați în sufragerie cu ateliere pentru copii, joacă de-a culorile dar și cu Jazz.

„În perioada 25-27 septembrie, între orele 11.00 și 22.00, pe pontonul de pe malul lacului Gheorgheni, administrat de Iulius Mall, vom pune la dispoziția cetățenilor din nou, Sufrageria Urbană. După ce am invitat locuitorii cartierului Grigorescu să petreacă trei zile de relaxare pe malul Someșului, la Plaja Grigorescu, în etapa întâia a acestui proiect, după ce ne-am pregătit de începerea școlii, împreună cu locuitorii cartierului Mănăștur în etapa a doua, acum, în cadrul etapei a treia, îi invităm pe cei care locuiesc în cartierele Gheorgheni și Mărăști, dar nu numai pe ei, să vină în Sufrageria Urbană, unde le pregătim o atmosferă de tihnă și distracție pe malul lacului”, a anunțat Asociația Urbannect.

Potrivit programului, activitățile vor fi pe toate gusturile: ateliere pentru copii, inprovizații de muzică și teatru, audiție de Jazz găzduite de Alex Moldovan de la Jazz Factory, schimb de cărți, discuții cu elevi de liceu despre propriile festivaluri sau cluburi ale școlilor, se vor picta traiste urbane și semne de carte sau va avea loc o proiectecție de film din Cinemobilul lui Alexandru Baciu.

Programul evenimentului

Vineri, 25 septembrie
• Ora 10.00 Montarea Sufrageriei Urbane

Sâmbătă, 26 septembrie
• Ora 11.00 – 13.00 Atelier de pictură și colaj pe fond de muzică clasică cu Atelierele Bucuriei
• Ora 13.00 – 15.00 Atelier de confecționat păpuși și piesă de teatru interactivă cu actrița Mălina Mândru
• Ora 18.00 – 22.00 Audiție de jazz cu Jazz Factory
• Ora 19.00 – 20.30 Discuție despre jazz cu Jazz Factory

Duminică, 27 septembrie
• Ora 11.00 – 16.00 Audiție muzicală rock, blues
• Ora 11.00 – 13.00 Cartea și educația Atelier de pictat semne de carte, discuții deschise schimb de cărți cu UnDialog
• Ora 14.00 – 16.00 Pictați-vă propria Traistă Urbană cu Grupul Impacții
• Ora 16.00 – 18.00 Discuții cu elevii de la Grupul Impacții și cei de la liceul Ana Aslan
• Ora 18.00 – 19.15 Concert de Hang și Cora cu Valentin Pleș
• Ora 19.45 – 21-15 Proiecție de film cu Cinemobilul lui Alexandru Baciu