Tags Posts tagged with "Coltuc"

Coltuc

by -
1 105

Prin Legea dării în plată s-a stabilit un mecanism prin care cei cu credite imobiliare care îndeplinesc anumite condiții să poată să-i transmită băncii dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat și să scape astfel de datorii. Mecanismul se pune în mișcare printr-o notificare a datornicului către creditorul său, în conformitate cu cerințele impuse de lege. Tocmai pentru că este cea care pune în mișcare lucrurile și pentru că efectele sale sunt foarte importante, e necesar să fie făcută cu seriozitate și cunoscând anumite aspecte dinainte. În
condițiile în care un reprezentant al Băncii Naționale a României a declarat recent că numărul notificărilor de date în plată a ajuns la aproximativ 7.000, vă explicăm astăzi patru aspecte esențiale legate de
această procedură legală.

Primul pas pentru datornicul cu un credit ipotecar care vrea să apeleze la mecanismul dării în plată este să facă acea notificare pe care o prevede Legea nr. 77/2016: “În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei”, stabilește legea. Prin intermediul acestei notificări, printre altele, datornicul îi pune în vedere instituției financiare două date diferite la care să se întâlnească cu un reprezentant al acesteia pentru a face actele de dare în plată, la notarul public ales. Cel mai important aspect aici este faptul că, în perioada de timp care se scurge de la primirea notificării, “se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia”, după cum prevede legea.

7000 de notificări de dare în plată  

Potrivit unor statistici ale Băncii Naționale a României, citate de Agerpres, la sfârșitul lunii februarie 2017 se înregistrau aproximativ 7.000 de notificări de dare în plată. Cu alte cuvinte, se suspendă temporar obligația de a plăti rate, dobânzi, nu se percep penalități pentru ceea ce în mod normal ar fi însemnat întârzieri ș.a.m.d. De asemenea, orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de altă persoană în locul său împotriva datornicului va fi suspendată, potrivit actului normativ. Practic, notificarea pune în mișcare mecanismul dării în plată și date fiind efectele sale, e necesar ca ea să fie făcută cu seriozitate și cu
bună-credință din partea datornicului.

1. Nu e indicat să stabilim un termen foarte lung prin notificare

Legea impune ca prima dată stabilită pentru întâlnirea de la notar (între datornic și reprezentantul creditorului) să nu fie stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere (de la momentul notificării).
Practic, se impune un termen minim, dar nu și un termen maxim (se presupune însă că nu trebuie să existe rea-voință din partea debitorului). A stabili un termen foarte lung înseamnă a stabili o perioadă foarte
mare în care se suspendă acele obligații față de creditor la care ne-am referit mai sus. Dacă stabilim un termen de șase luni, spre exemplu, înseamnă șase luni în care nu suntem obligați prin lege să facem plățile
respective. În situația în care, ajungându-se în instanța de judecată, judecătorii apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele de la darea în plată, atunci ne întoarcem la situația de la care am plecat și vor trebui plătiți din urmă toți acești bani. Cumulând cele șase luni pe care le-ați stabilit din start, cu timpul în care creditorul a contestat decizia, s-a ajuns în instanță ș.a.m.d., se ajunge la o perioadă de timp foarte lungă, iar
banca va pretinde să se plătească toți acești bani deodată. În mod cert, pentru că suspendarea acestor plăți, așa cum o prevede Legea nr. 77/2016 este un beneficiu al datornicului, se poate renunța la el. Dacă aveți posibilitatea să plătiți, în continuare, ratele la creditul respectiv, banca cu siguranță nu va spune nu.

2. Ce facem dacă banca ignoră notificarea?

Dacă creditorul (bancă sau altă instituție financiară) nu se conformează prevederilor din Legea dării în plată, atunci datornicului nu-i mai rămâne decât să meargă în instanța de judecată, unde banca va fi citată și va trebui să se prezinte.  Însă partea mai supărătoare a acestui refuz, cel puțin pentru buzunarul datornicului, este că din moment ce banca ignoră notificarea, atunci ignoră și suspendarea obligațiilor la care ne referam mai sus. Asta înseamnă că percepe plățile în continuare, merge înainte cu executarea silită sau cu alte acțiuni judiciare/extrajudiciare împotriva datornicului și a bunurilor sale etc.

Dacă banca nu aplică acest efect al notificării (suspendarea obligațiilor), atunci o soluție ar fi să facem o sesizare celor de la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC). Dreptul de a cere ajutorul celor de la ANPC este conferit prin chiar Legea dării în plată, prin referirea la noțiunea de consumator, în sensul OG nr. 21/1992 și al Legii nr. 193/2000. Reclamația se poate face fie la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor, fie electronic, pe site-ul instituției. Dacă suntem în faza de executare silită, aceasta ar trebui să fie suspendată, ca urmare a notificării respective, pentru că așa prevede legea. Dacă totuși executarea continuă, atunci este absolut necesar să facem o contestație la executare, în condițiile Codului de procedură civilă.

3. Cât ne poate costa o notificare și ce plătim, de fapt?

Legea nr. 77/2016 dispune că toate costurile acestei proceduri sunt suportate de către datornic. După cum spuneam mai sus, notificarea trebuie făcută fie la un notar, fie la un executor, fie cu ajutorul unui
avocat. Legea a oferit datornicilor trei posibilități de a întocmi acest document, însă costurile pot să difere destul de mult de la un specialist la altul. “Pentru redactarea draftului de notificare, comunicarea acesteia către creditor şi asistarea clientului (în cazul în care doreşte) în faţa notarului public, în cele două zile prevăzute de lege, în vederea încheierii actului translativ de proprietate, onorariul avocaţial poate
varia între 200 şi 800 de lei”, ne spunea Lavinia Capus, avocat în cadrul firmei Nicolescu Attorneys at Law, într-un material referitor la costurile implicate de darea în plată. Dacă datornicul alege ca de transmiterea notificării să se ocupe un executor judecătoresc, atunci onorariul datorat acestuia ar fi de aproximativ 100 de lei, potrivit avocatei. La fel, pe lângă costul de redactare, în cazul transmiterii notificării de către un notar, onorariul perceput se încadrează între 100 şi 200 de lei.

Practic, datornicul plătește onorarii specialistului pe care îl alege pentru ca acesta să-i redacteze, așa cum cere legea, documentul cu rol de notificare, dar și pentru ca specialistul să se ocupe de transmiterea acelei notificări către bancă (sau altă instituție financiară). Însă costurile implicate de notificare nu sunt singurele pe care datornicul va trebui să le suporte în toată această poveste. Dacă creditorul e de acord cu darea în plată, atunci urmează să fie plătite costurile cu transmiterea dreptului de proprietate de la datornic la
creditor, în fața notarului public. Pe de altă parte, dacă creditorul nu e de acord cu darea în plată și face o contestație, atunci putem avea de-a face cu costuri suplimentare. Trebuie să menționăm însă și că în octombrie anul trecut a intrat în vigoare o prevedere care stabilește că notarii aplică o reducere de 50%
pentru autentificarea actelor de dare în plată (acestea nu sunt același lucru cu notificarea de dare în plată!).

4. Cine este scutit de impozitul pe transferul proprietății?

Ca în majoritatea cazurilor când vorbim de transmiterea unui drept de proprietate, statul ne percepe impozite pentru aceste operațiuni. Dacă se ajunge la darea în plată efectivă a imobilului ipotecat și este prima
dare în plată pe care datornicul respectiv o face, atunci ea va fi scutită de plata impozitului, potrivit OUG nr. 32/2016. Totuși, scutirea de impozit nu se aplică decât în următoarele condiții: o singură dată pentru același datornic – prima dare în plată, mai exact; indiferent dacă darea în plată este făcută în calitate de debitor, codebitor, coplătitor sau garant personal ori ipotecar al debitorului; dacă s-a solicitat de la notarul public un certificat din care să reiasă că persoana respectivă nu a mai beneficiat de o altă dare în plată. Dacă solicitantul a mai făcut o cerere de dare în plată înainte ca Legea nr. 77/2016 să intre în vigoare (30 iunie 2016), atunci ea nu va fi luată în calcul pentru a îndeplini condiția referitoare la prima dare în plată. Mai simplu, prima dare în plată va fi considerată cea făcută după 30 iunie 2016.

Avocat Marius Coltuc

by -
0 251

Cine poate să obțină o armă letală în România?  Permisul de armă îți oferă dreptul de a deține și, după caz, de a purta și folosi arma letală supusă autorizării (tipul, marca, seria și calibrul sunt înscrise în permis, precum și muniția aferentă). Dar permisul nu îți oferă posibilitatea să-ți și procuri o armă letală.  Pentru aceasta ai nevoie de o autorizare distinctă, valabilă doar pentru perioada în care îți procuri arma respectivă.

În 2016, în evidențele oficiale figurau aproximativ 157.000 de persoane cu 230.000 de arme letale și neletale, potrivit Digi24. Procurarea armelor se poate realiza prin cumpărare, donaţie, moştenire,
sponsorizare, închiriere sau comodat, potrivit legii. Actul este foarte clar cu privire la ce categorii de persoane pot cere autorizarea procurării unei arme de apărare și de pază: demnitari, magistrați, diplomați, militari, polițiști; alte persoane prevăzute de lege, care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice; persoanele incluse în programe de protecţie a martorilor, pe perioada în care au această calitate.
În mod evident, vânătorii pot procura arme de vânătoare (au nevoie de permis de vânătoare, mai întâi), precum şi arme de tir, numai din categoria armelor lungi, iar sportivii de tir categoria I, membrii loturilor naţionale sau olimpice, antrenorii şi instructorii în poligonul de tragere pot procura, pe perioada cât sunt în activitate, numai arme de tir. În fine, colecţionarii pot procura numai arme de colecţie, dar de regulă, fără muniţia aferentă.

Condițiile în care poți să obții autorizarea sau să pierzi permisul

În linii mari, pentru a obține autorizația de procurare trebuie să ai peste 18 ani, să nu fi suferit anumite condamnări, să nu ai calitatea de inculpat în anumite cauze penale, să fii apt din punct de vedere
psihologic și medical pentru asta și să nu fi considerat un pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor. De asemenea, Legea mai impune doritorilor și să fi absolvit un curs de instruire teoretică și practică, organizat de o persoană juridică autorizată special pentru acest lucru.
Abia după ce ți-ai procurat arma, ești obligat să mergi în termen de trei zile lucrătoare de la data procurării la organul de poliție care ți-a dat autorizația pentru a obține și permisul de armă (asta dacă nu
îl aveai deja, caz în care mergi să înscrii arma în permis).  Cât despre valabilitatea permisului, aceasta este de cinci ani, urmând ca organele poliției să-i aducă aminte titularului cu cel puțin șase luni înainte că permisul urmează să expire. Pentru prelungirea valabilității (cu încă cinci ani) se verifică, în mare, cam aceleași
condiții de mai sus referitoare la lipsa condamnărilor respective, a calității de inculpat ș.a.m.d. Titularul trebuie să meargă anual într-un poligon autorizat la trageri, iar pentru a cere prelungirea permisului
trebuie să faci dovada acestor ședințe anuale (excepție fac cei cu arme de vânătoare).

Noutatea principală aduse de anul 2016 în materia permiselor de armă este că verificarea sănătății fizice și psihice a titularului de permis se poate cere de către un medic sau de organele din poliție ori de câte
ori aceștia ajung la concluzia că în comportamentul titularului există indicii că el nu ar trebui să dețină un permis de armă. Înainte, verificarea se făcea în principal cu ocazia reînnoirii permisului. Cei care refuză să se supună acestor verificări în termen de 30 de zile sunt sancționați cu anularea permisului.  Tot Legea nr. 295/2004 mai prevede și că organele competente pot să dispună suspendarea permisului de armă există atunci când există „indicii comportamentale temeinice, care reclamă o examinare urgentă psihologică şi/sau medicală, în vederea verificării aptitudinii persoanei şi menţinerii autorizării pentru a deţine arme şi muniţii
letale”.  „Poliţia Română este autoritatea competentă care exercită controlul privind deţinerea, portul şi folosirea armelor, pieselor şi muniţiilor, precum şi cu privire la operaţiunile cu arme şi muniţii”, potrivit Legii
nr. 295/2004.

Notă: Detalii concrete despre documentele necesare pentru a obține autorizările aferente fiecărei categorii de arme și pentru a prelungi valabilitatea permiselor se regăsesc în actul normativ amintit și, mai
pe scurt, în secțiunea dedicată de pe site-ul Poliției Române.

Ce drepturi îți conferă, concret, permisul de armă?

„În funcţie de scopul pentru care a solicitat autorizarea procurării armei, autorităţile competente pot acorda solicitantului dreptul de deţinere sau, după caz, de port sau folosire a armei procurate, făcând menţiune, în mod expres, despre aceasta în conţinutul permisului de armă„ – stabilește legea. Așadar, permisul poate să ne dea dreptul doar să deținem o armă, dar nu și să o purtăm asupra noastră tot timpul, ori poate să ne ofere toate aceste drepturi, în funcție de scopul pentru care am solicitat permisul. Cel mai restrictiv este practic permisul care conferă doar dreptul de a deține arme.

„Dreptul de deţinere a armei se poate acorda numai pentru armele de vânătoare, de tir, de colecţie sau de autoapărare şi conferă titularului posibilitatea de a păstra arma la domiciliul sau reşedinţa înscrisă în
documentul de identitate”, conform actului. „Dreptul de a purta şi folosi arme se poate acorda numai pentru armele de apărare şi pază, de vânătoare şi de tir şi conferă titularului posibilitatea de a purta asupra sa arma şi de a o folosi în scopul pentru care a fost autorizată procurarea acesteia, precum şi în caz de
legitimă apărare sau stare de necesitate”, stabilește legea în acest caz.

Condiții de păstrare și de port ale armelor letale

Titularul dreptului de a purta şi folosi arme letale are obligaţia de a păstra arma şi muniţia înscrisă în permisul de armă în condiţii de securitate, astfel încât să nu permită accesul la acestea al persoanelor
neautorizate. Cei care au dreptul de a purta şi folosi armele le pot folosi în mod efectiv numai în poligoanele autorizate în condiţiile prezentei legi sau în caz de legitimă apărare ori stare de necesitate. „Persoana care a făcut uz de armă este obligată să acţioneze imediat pentru a se acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanelor rănite. Persoana care a făcut uz de armă este obligată să anunţe de îndată cel mai apropiat organ de poliţie, indiferent dacă au rezultat sau nu victime ori pagube materiale”, se prevede în lege. Cât despre armele de vânătoare, cei care au permis pentru folosirea acestora le pot folosi în mod efectiv doar la vânătoare sau în caz de legitimă apărare, de stare de necesitate sau caz fortuit, potrivit legii.

În ceea ce privește cumpărarea muniției, titularii de permise pot merge doar la armurierii autorizați și pot cumpăra doar muniția aferentă armelor înscrise în permisul pe care îl dețin. În orice caz, cantitatea maximă de muniție pe care poate să o dețină este înscrisă tot în permis. Spre exemplu, în cazul armelor de apărare și pază vorbim de 50 de cartușe cu glonț și 50 de cartușe fără proiectil, pentru câte o singură armă de fiecare calibru.

avocat COLTUC MARIUS VICENTIU www.facebook.com/avocatcoltuc

coltuc-e1450386960338

by -
0 213

Codul de procedură fiscală stabilește mai multe cazuri în care un contribuabil este declarat inactiv, printre care se numără și funcționarea firmei într-un sediu social expirat. Concret, persoanele juridice aflate în această situație nu mai au dreptul să își deducă cheltuielile și TVA-ul aferent achizițiilor efectuate și, în plus, inactivitatea fiscală este înscrisă în cazierul fiscal. Expirarea sediului social se traduce prin declararea inactivității fiscale și, în consecință, prin înscrierea acestui fapt în cazierul fiscal. Concret, firmele aflate în această situație nu mai pot să realizeze activitate economică.

Potrivit art. 92 alin (1) lit. g din Codul de procedură fiscală, orice contribuabil/plătitor persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv dacă se află în situația în care durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social este expirată (această durată poate fi determinată de perioada de valabilitate înscrisă în contractul de închiriere sau în contractul de comodat depus la Oficiul Registrului Comerțului).

La ora actuală, pentru a evita ca Fiscul să declare inactivă o persoană juridică, există, potrivit ONRC, două variante:

1. Schimbarea sediului social la o nouă adresă, ce are loc atunci când durata unui sediu social a expirat, iar prelungirea sa nu poate avea loc. Conform sursei citate, pentru această procedură se depun mai multe
documente, după cum urmează: Cererea de înregistrare; Declaraţia-tip pe propria răspundere, semnată de asociaţi sau de administratori din care să rezulte, după caz, că: persoana juridică nu desfăşoară, la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora, activităţile declarate, o perioadă de maximum trei ani; persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii pentru activităţile precizate în declaraţia-tip; Hotărârea adunării generale a asociaţilor/ acţionarilor sau decizia asociatului unic/ CA/ directoratului sau, după caz, actul adiţional la actul constitutiv; Documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social; Cererea adresată Fiscului în vederea obţinerii certificatului emis de administraţia financiară competentă, care certifică faptul că pentru imobilul cu destinaţie de sediu social nu a fost înregistrat un alt document pentru înstrăinarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, cu titlu oneros sau gratuit; Declaraţia pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor referitoare la sediul social, în cazul în care, din certificatul emis rezultă că sunt deja înregistrate la administraţia financiară alte documente care atestă înstrăinarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil cu destinaţie de sediu social; Certificatul de înregistrare; Actul constitutiv actualizat; Dacă este cazul: avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă; alte avize; împuternicire specială, avocaţială sau delegaţie pentru persoanele desemnate să îndeplinească formalităţile legale;

Dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale legale:
45 lei – taxele de registru; 27 lei – un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare
şi 10% Fondul de buletin prevăzute de Legea nr. 85/2014; 72 lei pentru fiecare sediu autorizat pe baza declaraţiei pe proprie răspundere; tariful de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

2. Prelungirea valabilității sediului social. Procedura se realizează prin depunerea la Oficiul Registrului Comerțului a unui act adițional de prelungire a contractului inițial sau a unui nou act de prelungire a
duratei sediului social și a unei cereri de înregistrare a mențiunilor și de depunere acte.

În altă ordine de idei, în afară de situaţia expirării sediului social, declararea inactivităţii de către Fisc mai poate interveni şi în următoarele cazuri: contribuabilul nu îndeplineşte, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege (mai exact este vorba de depunerea declaraţiilor 100, 101, 112, 300, 301, 390 VIES, 394); contribuabilul se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia; organul fiscal central constată că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat; inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului; durata de funcţionare a societăţii este expirată; societatea nu mai are organe statutare.

Cum se declară o firmă drept inactivă

Procedura privind declararea ca inactivi a contribuabililor/plătitorilor, potrivit art. 92 alin (1) din Codul de
procedură fiscală a fost aprobată la începutul anului prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3846/2015. Astfel, compartimentul de specialitate din cadrul organului fiscal central în a cărui evidență sunt înregistrați contribuabilii întocmește lunar, în termen de cinci zile de la primirea informațiilor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, o listă care cuprinde firmele ce au sediul expirat. În continuare, procedura stabilește că în maximum cinci zile lucrătoare de la completarea acestei liste, Fiscul întocmește o “Decizie de declarare în inactivitate”. De asemenea, în cinci zile lucrătoare, compartimentul de specialitate trebuie să transmită contribuabilului o notificare în vederea clarificării situației pentru care a fost propus pentru a fi declarat inactiv.

Contribuabilii care, în termen de 30 de zile de la data comunicării notificării, fac dovada faptului că nu se află în situația de a avea sediul social expirat, sunt eliminați din lista contribuabililor care îndeplinesc condițiile pentru a fi declarați inactivi.

Notă: Potrivit procedurii în vigoare, dovada că respectivul contribuabil nu se mai află în situaţia pentru care a fost inclus în lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi o reprezintă: informaţia transmisă de ONRC sau certificatul constatator eliberat de ONRC cu privire la clarificarea situaţiei în cauză, depus de contribuabil la organul fiscal competent. Concret, declararea în inactivitate se face de către organul fiscal central, printr-o decizie, conform legislației în vigoare, după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea către contribuabil/plătitor a notificării menționate anterior.

După expirarea acestui termen, pentru fiecare contribuabil înscris în listă, care îndeplinește condiția pentru a fi declarat inactiv, Fiscul întocmește o “Decizie de declarare în inactivitate”.

Notă: Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte față de terți din ziua următoare datei înscrierii în registru.

Inactivitatea fiscală se înscrie în cazierul fiscal

Cazierul fiscal, reglementat prin Ordonanța nr. 39/2015, este un mijloc de evidență și urmărire a respectării disciplinei fiscale, contabile și financiare de către contribuabili. La ora actuală, în cazierul fiscal se înscriu și informații referitoare la inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii, cu excepția inactivității fiscale declarate ca urmare a înscrierii inactivității temporare la registrul comerțului.

Concret, inactivitatea fiscală se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice sau entității fără personalitate juridică declarate inactivă, cât și al reprezentanților legali sau reprezentanților
desemnați ai acestora. Înscrierea inactivităţii fiscale se face în cazierul fiscal al reprezentanţilor legali ai persoanei juridice, precum şi al reprezentanţilor legali sau desemnaţi ai entităţilor fără personalitate juridică existenţi în perioada în care au intervenit situaţiile de declarare a inactivităţii fiscale.

În cazul în care sunt desemnaţi noi reprezentanţi/reprezentanţi legali şi se menţine starea de inactivitate fiscală pe o perioadă mai mare de un semestru calendaristic de la data înscrierii menţiunilor privind desemnarea noilor reprezentanţi legali în registrul comerţului sau în evidenţele autorităţilor şi instituţiilor publice la care sunt înregistrate celelalte persoane juridice şi entităţi fără personalitate juridică care nu se înregistrează la registrul comerţului, inactivitatea fiscală se înscrie şi în cazierul fiscal al acestora.

Atenție! Contribuabilii care au înscrise informații în cazierul fiscal se scot din evidență dacă firma declarată inactivă a fost reactivată. Astfel, potrivit Ordonanței nr. 39/2015, data scoaterii din evidenţă este data împlinirii unui termen de 3 luni de la data reactivării contribuabilului, în situaţia în care acesta a fost declarat inactiv din cauza sediului social expirat. De asemenea, în cazul în care persoana nu mai deține calitatea de reprezentant legal sau reprezentant desemnal al contribuabilului aflat în stare de inactivitate, inactivitatea fiscală este eliminată din cazierul fiscal al persoanei la data împlinirii unui termen de un an de la data înscrierii menţiunii privind schimbarea reprezentantului legal în registrul comerţului sau în evidenţele autorităţilor şi instituţiilor publice la care sunt înregistrate celelalte persoane juridice şi entităţi fără personalitate juridică care nu se înregistrează la registrul comerţului sau de la data expirării mandatului, în situaţia în care acesta este limitat în timp şi nu a fost reînnoit.

Totodată, în situația în care contribuabilul decedează sau este radiat, inactivitatea fiscală înscrisă în cazierul fiscal al reprezentanţilor legali sau al reprezentanţilor desemnaţi se scoate din evidenţa acestora la data împlinirii unui termen de un an de la data radierii contribuabilului.

avocat Coltuc Marius Vicentiu