Tags Posts tagged with "București"

București

Polițiștii locali din țară sunt din ce în ce mai răsfățați de către edilii șefi. 2017 este anul în care primării din țară au aprobat alocări financiare de la bugetele locale pentru achiziția unor dotări “năstrușnice” pentru polițiștii locali. Tocmai în ideea de a le eficientiza intervențiile dar și a le îmbunătăți imaginea în comunitate. O altă explicație se leagă de alinierea polițiilor locale cu cele din marile orașe europene.

Spre exemplu, la primăria Iași s-au alocat bani pentru achiționarea a șase cai care să fie utilizați de poliția locală unde s-a decis organizarea unei patrule călare pe model britanic. Potrivit datelor vehiculate de administrația locală ieșeană, caii și obiectele de harnașament sunt aproape 100.000 de lei iar ca să funcționeze noua patrulă călare la nivelul poliției locale s-a suplimentat bugetul cu circa 60.000  de euro. La Iași, poliția locală n-a susținut propunerea, însă aceasta a fost ambiția edilului.

„Vom avea Poliţie călare şi la Iaşi, după model britanic. Nu ştiu dacă place sau nu place, poate aduce mai multe sau mai puţine zâmbete, dar eficienţa s-a văzut, prezenţa lor în spaţiul public trebuie să fie din ce în ce mai activă. Vrem să facem o gardă de cinci cai, vor învăţa şi echitaţie, sper să găsim minimum cinci poliţişti locali care să nu distrugă caii, – ştiţi ce am în vedere -, şi credem că va oferi o ima­gine mai deosebită oraşului nostru. Nu este o glumă, am mai discutat un pic şi anul trecut acest subiect, dar unii de pe la Poliţia Locală au crezut că nu este bine. Eu am spus că este bine, am văzut cam cum se prezintă o Poliţie călare şi în Ger­mania, Franţa sau Marea Brita­nie“, susține Mihai Chirică, primarul Iaşului, citat de ziaruldeiași.ro.

sursa foto: 7est.ro

Primii cinci cai au ajuns la Iași în 2017, iar în primă fază primăria nu a găsit călăreți printre polițiștii locali care să știe să stunească animalele. La primul concurs organizat pentru ocuparea posturilor la patrula călăre nu s-a prezentat nimeni, ulterior polițiștii locali de la alte servicii s-au apucat să învețe să călărească.

La Primăria din Timișoara, polițiștii locali au primit anul acesta bani pentru mai multe mașini, dar și pentru o șalupă. Mai precis, 30 de masini noi (SUV-uri, MCV-uri, autoturisme, microbuze), doua remorci si o salupa care urmează să se adauge parcului auto al poliției locale Timișoara care deține deja 18 mașini de diferite tipuri și o remorcă. În bugetul local s-au prevăzut pentru dotările anului 2017 la poliția locală Timișoara peste 3,6 milioane lei.

Poliția din Timișoara are în dotare și circa 40 de biciclete care sunt folosite de polițiștii locali. Acestea sunt utilizate pentru patrulare.

sursa foto: tion.ro

Primarul din Timișoara, Nicolae Robu, a criticat în repetate rânduri polițiștii locali din subordine menționând că aceștia nu sunt destul de numeroși, eficienți sau pregătiți, în așa fel încât să răspundă prompt solicitărilor venite de la timișoreni. Așa că primăria a investit în logistică ca să compenseze. Poliția locală din Timișoara are și un compartiment de Patrulare Navală care are în sarcină să monitorizeze râul Bega ale cărui maluri au fost reabilitate cu bani europeni. Tot pe malurile Begăi se patrulează și cu bicicleta.

salupa de salvare din Timișoara, sursa foto: opiniatimisoarei.ro

La Cluj, primarul Emil Boc este mai cu moț. Dacă din 2005 până în prezent, poliția locală avea în dotare pe lângă mașini și două scutere, din 2017, s-a achiziționat un vehicul de transport de tip segway, electric, cu care polițiștii locali să patruleze mai eficient.  Primul vehicul a costat 14.000 de lei, urmând ca poliția locală să mai cumpere și altele. Acesta ajunge la maxim 20 de km/h, urmând să fie dotat cu girofar şi claxon. Are o autonomie de 4 ore și se încarcă de la prize normale. Ideea de a cumpăra un astfel de vehicul a aparținut primaurlui Emil Boc care a remarcat tehnologia la vizitele în străinătate și care a decis să o aducă și în Cluj pentru a da o imagine modernă poliției locale. S-a vehiculat și propunerea ca polițiștii locali să utilizeze bicicleta, însă despre aceată propunere viceprimarul Dan Tarcea a spus că este utopică.

Poliția Capitalei are biciclete cu autoechilibru de tip Segway încă din 2013 când s-au cumpărat zece astfel de vehicule cu câte 8500 de euro fiecare.

sursa foto: b365.ro

Alte primării din țară și-au dotat poliția locală cu scutere electrice (tricicle). La Galați s-au cumpărat cu câte 5000 de euro bucata două scutere electrice care ating 40 kilometri pe oră și care, potrivit polițiștilor, cresc de 5 ori intervențiile acestora față de o patrulă pedestră.

La Primăria Brăila, tot anul acesta s-au cumpărat motoscutere de câtre 2500 lei fiecare pentru organizarea unei patrule de la poliția locală care să se ocupe de monitorizarea parcului monument din municipiu. Ca investiții viitoare, primăria brăileană a anunțat că dorește să cumpere, tot pentru poliția locală, ATV-uri pentru misiunile de teren.

sursa foto: adevarul.ro

La Deva, primăria a cumpărat pentru polițiștii locali biciclete electrice încă din 2015 pentru a stimula transportul electric și a încuraja investitorii de la fabrica DHS care au produs astfel de biciclete la Sântuhalm și apoi le-au scos și pe piața din România, la vânzare.

sursa foto: hunedoaralibera.ro

 

foto arhivă

Un muc de ţigară aruncat la întâmplare la semafor sau pe o alee a unui parc v-ar putea lăsa fără bani de vacanţă vara acesta. Autorităţile s-au săturat așa că au crescut până la 5.000 de lei amenzile pentru cei cărora le e lene să caute un coş de gunoi, anunță digi24.ro.

Ba mai mult, sunt şi bucureşteni care confundă strada cu tomberonul de gunoi. Mulţumită lor, sunt străzi pe care maşinile nu mai pot trece. Locatarii abia îşi mai fac loc.

Autorităţile vor să stopeze fenomenul şi cred că au găsit cea mai bună soluţie: să mărească amenzile. Dacă sancţiunea maximă nu depăşea 200 de lei, acum sancţiunile pornesc de la 200 de lei şi ajung până la 5.000 de lei. Cele mai mici amenzi vor fi date celor care nu sortează deşeurile sau nu îşi curăţă tomberoanele vreme de o săptămână. Cei care nu distrug deşeurile periculoase în mod corespunzător riscă amenzi de până în 2.000 de lei. Sancţiunile cele mai drastice sunt pentru cei care murdăresc spaţiul public.
Amenzi mărite

200 – 500 de lei

– nu colectează şi nu depozitează separat deşeurile

– depozitează deşeurile menajere în coşurile stradale

– nu deţin contract pentru evacuarea deşeurilor menajere

– tomberoanele nu sunt spălate cel puţin o dată pe săptămână

500 – 2.000 de lei

– nu distrug deşeurile periculoase corespunzător

2.000 – 5.000 de lei

– nu păstrează curăţenia trotuarelor, străzilor, parcurilor, locurilor de joacă, pieţelor, etc.

– aruncă biletele de călătorie, resturile de ţigări, hârtii, etc pe domeniul public

– nu curăţă terenurile pe care le deţin

– nu menţin mobilierul urban şi stradal în stare corespunzătoare

Sursa: PMB

sursa: europedirect.lt

Câștigurile medii nete au depășit în luna decembrie 2016 nivelul de 500 de euro în câteva zone din țară. Vorbim de Capitală și de județele Ilfov, Cluj, Timiș, Sibiu și Brașov. Aceasta într-o lună în mare mulți angajați au primit prime de sărbători. Cele mai mari creșteri salariale s-au depistat în județele Bacău, Caraș-Severin și Constanța. Datele rezultă din calculele făcute de agenția News.ro pe baza statisticilor județene ale Institutului Național de Statistică. În alte 17 județe din România slariile medii nete au rămas sub 400 de euro chiar și cu primele primite de sărbători.

Pe țară, câștigul salarial mediu net s-a majorat cu 11,4% în decembrie 2016 față de ultima lună din 2015. Adică la la 2.354 lei (echivalentul a 521 euro), nivel maxim istoric pentru România. În decembrie, cursul mediu al euro, curs la care s-a făcut echivalaneța salariilor în moneda europeană, a fost de 4,5173 lei, potrivit Băncii Naționale a României (BNR). Câștigurile salariale includ atât salariile, cât și bonusurile sau tichetele de orice tip pe care le primesc angajații.

Statisticile oficiale arată că, deși câștigul mediu net la nivel național a depășit pragul de 500 de euro, doar angajații din București și aște 5 județe din țară au câștigat, în medie, peste 500 de euro în decembrie 2016. În celelelate județețe salariile sunt cu mult mai mici.

Cifrele arată un câștig mediu net în București de 3.219 lei (713 euro, la cursul mediu BNR din luna decembrie), în Ilfov de 2743 lei (607 euro),  în Cluj de 2.605 lei (577 euro) și în Timis de 2.512 lei (556 euro).

Mai multe despre cine urmează în top și cum sunt câștigurile salariale medii nete din celelalte județe, pe hotnews.ro: Salariile la finalul anului 2016: Castigurile nete au depasit 500 de euro doar in Bucuresti si in cinci judete

 

Liderul PSD Liviu Dragnea a depus miercuri un proiect de lege de modificare a Codului Fiscal care prevede aplicarea cotei de TVA zero pentru mai multe livrări de bunuri și servicii, printre care livrarea locuințelor către persoane fizice, livrarea de clădiri destinate a fi case de copii sau cămine de bătrâni, servicii de difuzare de publicitate prin mass-media, dar și livrarea de îngrășăminte și de pesticide. O altă prevedere constă și în majorarea până la 300.000 lei a plafonului de scutire de la plata TVA – transmite Hotnews

Astfel, se stabileste aplicarea cotei zero de TVA pentru: livrarea de locuinte pentru persoanele fizice
livrarea de constructii destinate a fi utilizate drept camine de batrani si de pensionari, case de copii si centre de recuperare si reabilitare pentru minori cu handicap livrarea de cladiri catre primarii in vederea atribuirii de catre acestea cu chirie subventionata unor persoane sau familii a caror situatie economica nu le permite accesul la o locuinta in proprietate sau inchirierea unei locuinte in conditiile pietei
serviciile de difuzare de publicitate prin mass-media livrarea de ingrasaminte si de pesticide utilizate in agricultura, seminte si alte produse agricole destinate insamantarii sau plantarii, precum si prestarile de servicii de tipul celor specifice utilizate in sectorul agricol, prevazute prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale.

Dragnea sustine, in expunerea de motive, ca masura are in vedere “sprijinirea sectorului serviciilor sociale, prin reducerea cotei de TVA de la 5% la 0% pentru cladirile utilizate in scopuri sociale, precum si facilitarea accesului populatiei la o locuinta fara suportarea TVA”.

by -
0 368
sursa foto: Radio Cluj
Salariații Agenției pentru Protecția Mediului Cluj, alături de colegi din agențiile pentru protecția mediului,
comisariatele județene ale gărzii de mediu din țară, precum și de angajați din cadrul Agenției Naționale
pentru Protecția Mediului și ai Gărzii Naționale de Mediu sunt pregătiți de protest.
Clujenii din stucturile responsabile cu protecția mediului au anunțat că vor fi prezenți la mitingul de mâine din Piața Constituției din București unde vor cere salarii decente.
“Această acțiune de protest a fost organizată datorită nemuțumirilor acumulate de către angajații din sistemul de mediu privind  inechitățile salariale din cadrul Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor. Alte forme de protest, respectiv greve spontane au fost organizate în toată țara, în decursul lunii aprilie, însă doleanțele salariaților nu au fost luate în considerare de către factorii de decizie din administrația centrală”, a anunțat liderii sindicatul din Agenția pentru Protecția Mediului Cluj.
Aceștia au subliniat că actualul sistemul de salarizare are consecințe negative și anume migrarea angajaților buni din sistem înspre mediul privat.
“Precizăm că activitatea desfășurată de către agențiile pentru protectia mediului este extrem de complexă și cuprinde atât partea de reglementare din punctul de vedere al protecției mediului, biodiversitatea, deșeuri, monitorizarea factorilor de mediu. Totodată prin agențiile județene de mediu se asigură și serviciul de permanență  în caz de producere a unor poluări accidentale sau alte evenimente cu impact semnificativ asupra populației. De asemenea, menționăm faptul că, toate actele de reglementare pentru proiectele de infrastructură de transport, apă și deșeuri finanțate din fonduri europene sunt emise de către agențiile județene pentru protecția mediului. Nerezolvarea nemulțumirilor salariale pot duce la blocarea activității de reglementare și implict la reducerea absorbției fondurilor europene”, au mai spus liderii de sindicat.
Sursa Foto: Radio Cluj

Cât de satisfăcuți sunt clujenii de viața în Cluj? 500 de oameni au răspuns în cadrul ultimul Eurobarometru pe care Comisia Europeană îl face odată la trei ani, începând cu 2004, privind Percepția calității vieții în orașele europene. Documentul a fost publicat în luna ianurie.

În cadrul Eurobarometrului din 2015 au fost intervievați peste 40.000 de oameni din 79 de orașe europene. Clujul a fost printre acestea, alături de 2 alte orașe din țară, București și Piatra Neamț. Întrebările sunt centrate pe calitatea vieții, iar oamenii au fost intervievați pentru a evalua calitatea unor servicii din orașele lor – educația, infrastructura culturală și sportivă, transportul public și serviciile oferite de administrație, dar și piața muncii, a locuințelor sau serviciile administrației publice.

Ce zicem despre infrastructura orașului

Clujenii nu prea utilizează transportul în comun și nu prea sunt mulțumiți de acesta

Dacă în Capitală, 38% din respondenți nu sunt mulțumiți de transportul public, iar 48% sunt mulțumiți, în Cluj-Napoca un procent ridicat – 18% – dintre cei întrebați au răspuns cu Nu știu când au fost întrebați dacă sunt mulțumiți de transportul public în comun. O explicație a celor care au realizat barometrul este că încă nu se utilizează transportul public de către toți cetățenii. 22% din clujeni sunt multumiți de transportul public din oraș iar 47% au răspuns cu “mai degrabă mulțumiți”, la fel cum au răspuns și locuitorii din Piatra Neamț. Doar 37% dintre clujeni folosesc într-o zi normală transportul în comun.

cluj2

cluj

cluj3

cluj4

 

(sursa Eurobarometru 2015 – FLASH EUROBAROMETER 419, Quality of Life in European Cities 2015, la fel ca restrul datelor tabelare din text)

Doar 12% dintre clujeni sunt foarte mulțumiți de serviciile medicale din oraș

Potrivit Eurobaromentrului european pe 2015, s-au înregistrat creșteri față de 2012 ale gradului de satisfacție a cetățenilor cu privire la serviciile medicale doar în București (cu 11%) și Piatra Neamț (cu 12%).  În Cluj-Napoca, 38 % dintre respondenți răspuns că sunt mai degrabă satisfăcuți de serviciile medicale. Doar 12% sunt foarte mulțumiți de acestea.

cluj2

cluj

cluj3

cluj4

 

Avem stadion și polivalentă noi nouțe. Dar n-avem măcar jumătate din clujeni mulțumiți de infrastructura sportivă

Cea mai puternică scădere a gradului de satisfacție față de 2012, referitor la infrastructura sportivă din orașele din România incluse în Eurobarometru s-a înregistrat la Piatra Neamț (scădere de 9%). În Cluj-Napoca, doar 28 % din respondenți sunt foarte mulțumiți de infrastructura sportivă, în timp ce în Piatra Neaț, procentul este de 28. În București, e și mai mic, 10%.

cluj

cluj2

cluj3

cluj4

 

Din ce în ce mai mulțumiți de infrastructura culturală a Clujului

70% dintre bucureșteni sunt mulțumiți de facilitățile culturale (săli de concerte, teatre, muzee, librării) în timp ce în Cluj-Napoca, proporția celor mulțumiți este de 85%, înregistrându-se o creștere a gradului de satisfacție în 2015, cu 9%, față de 2012.

cluj

cluj2

cluj3

cluj4

 

Suntem cei mult mai mulțumiți decât bucureștenii de serviciile educaționale 

cluj

cluj2

cluj3

cluj4

 

Ne place calitatea străzilor și clădirilor din cartierul nostru

57% din bucureșteni nu sunt mulțumiți de calitatea străzilor și clădirilor din Capitală. 61 % dintre clujeni sunt, în schimb mulțumiți sau aproape mulțumiți de străzi și clădiri.

cluj

 

cluj2

cluj3

cluj4

 

Nu mai suntem mulțumiți de calitatea spațiului public

70% dintre respondenții clujeni sunt mulțumiți pe deplin de piețe publice, scuaruri și zone pietonale în 2015. Cu toate acestea a scăzut procentul de oameni mulțumiți față de 2012, cu 7%. Ceilalți locuitori din Capitală și Piatra Neamț sunt mumt mai puțin mulțumiți față de clujeni privind spațiile publice.

cluj

cluj2

cluj3

cluj4

 

91% din clujeni sunt mulțumiți pe deplin de accesibilitatea magazinelor de retail din oraș.

Ce credem despre viața în Cluj

E ușor să-ți găsești un job în Cluj-Napoca

Clujul este printre singurele 14 orașe unde majoritatea celor intervievați au spus că este ușor să-ți găsești un job. 67% dintre clujeni au răpuns cu da. Față de precedentul Eurobarometru din 2012, percepția față de găsirea unui loc de muncă e mai mult decât pozitivă în cazul Clujului (+25%). Același răspuns majoritar pozitiv l-au dat praghezii (72%), cetățenii din Munchen (62%) și cei din Bratislava (62%).

Străinii sunt bine integrați în oraș

Majoritatea celor din orașele europene intervievați au fost de acord că prezența străinilor este benefică pentru oraș. Clujenii au răspuns în proporție de 91% că sunt cel mai probabil de acord că prezența străinilor e bună pentru oraș. N-au fost de acord cu afirmația orașe precum Instambul, Atena, Torino sau Ankara. La întrebarea dacă străinii sunt bine integrați în oraș, doar șapte orașe europene din cele 79 de pe listă, au răspuns cu da în proporție de peste 70%. Cele mai mari nivele de acceptare a respectivei afirmații s-au înregistrat în Zagreb (77%) și Cluj-Napoca (73%).

Suntem la fel de nemulțumiți ca bucureștenii de prețul locuințelor

60% dintre locuitorii din Piatra-Neamț, intervievați pentru Eurobaromentru, spun că pot să-și găsească o locuință la un preț accesibil în orașul lor. În schimb, doar 12% din respondenții din Cluj-Napoca, dar și cei din București sunt de acord cu cei din Piatra Neamț la capitolul de accesibilitatea a locuințelor.

cluj

cluj2

cluj3

Ne simțin siguri în Cluj

92% dintre respondenții clujeni spun că se simt în siguranță în Cluj-Napoca, față de 61% din bucureșteni și 88% din locuitoitorii din Piatra Neamț. 89% din clujeni se simt în siguranță și în cartierul în care locuiesc. 76% din bucureșteni sunt total de acord că se simt în siguranță în cartierele unde stau.

Poți să ai încredere în confrații tăi din oraș?

58% din bucureșteni nu sunt de acord că pot avea încredere în cei care locuiesc în Capitală. 17% din clujeni spun da, hotărât, iar 53%, aproape Da. 76% din clujeni spun că vecinii lor din cartier sunt de încredere. În București, însă a crescut gradul de încredere în confrați în 2015, față de 2012, cu 7%.

Avem servicii administrative eficiente

60% e procentul de răspunsuri pozitive din Cluj referitoare la cât de eficiente sunt serviciile administrative ale orașului. Avem același procentaj ca Oslo (capitala Norvegiei) sau Manchester din Marea Britanie.

1

(verde=foarte mulțumit de serviciile administrative, roșu=deloc mulțumit)

Poți avea încerede în administrația publică a orașului? 58% din Bucureșteni spun că nu. 65 % din clujeni spun că da, sau aproape da.

Cu toate acestea, nu suntem în primele poziții în topul orașelor europene la cei doi indicatori corelați, eficiență și încredere în administrația publică locală.

by -
0 255
Sursa foto: Tarom

Zbor între București și Cluj cu 57 de euro la Tarom. E cea mai recentă ofertă promovată de compania de stat, la doar câteva zile după ce operatorul low cost WizzAir a anunțat spargerea monopolului Tarom prin introducerea de curse regulate Cluj-București. Oferta Tarom este însă valabilă doar o zi: de 24 ianuarie. În mod obișnuit, un zbor pe ruta Cluj-Capitală trece de 80 de euro, ajungând chiar și la 150 de euro.

“Pe 24 ianuarie 2016 sărbătorim 157 ani de la Unirea Principatelor Române, cu un tarif unic de 57 de euro dus-întors, toate taxele incluse, pentru biletele achiziţionate pe rute între Bucureşti şi Cluj, Iaşi, Oradea, Satu Mare, Suceava şi Timişoara”, anunță azi reprezentanții Tarom. Oferta specială este valabilă pentru călătoriile dus-întors efectuate pe curse interne TAROM şi este supusă unor termene şi condiţii: durata şederii la destinaţie între 1 şi 14 zile, modificări permise cu plata unor diferenţe tarifare şi taxe şi a unei penalizări de 20 EUR/tranzacţie, restituirea nu este permisă. Perioada de vânzare este de 22-24 ianuarie 2016.

Citește și:

Ce ofertă “de iarnă” propune Tarom în ziua în care Wizz Air anunță spargerea monopolului pe ruta Cluj-București

și

BREAKING WizzAir sparge monopolul TAROM, operează cursă Cluj-București, costă mai puțin decât trenul, ajungi noaptea

De la amintiri cu arhitecți care lucrau “cu stil” și primeau câte un apartament la fiecare lucrare (cu niște zeci de ani în urmă) la o vedere contemporană: studenții ghicesc răspunsuri la examene cu “search” pe Google, arhitecții au ajuns să lucreze la palate țigănești, e valabilă și acum formula de cârciumă în arhitectură, dar și atitudinea de tip „cum dorește conașu, așa îți fac”. Actualdecluj.ro vă invită la o vizită prin epoci și lumi de arhitecți cu Sorin Vasilescu, profesor de șapte cursuri la facultatea cu nume de ahitect din București.

Grigore Ionescu, Nicolae Lupu, Richard Bordenache, Nicolae Cucu, Horia Teodoru, Horia Creangă, Haralamb Bubi Georgescu, Florea Stănculescu, Constantin Moșinschi, Duiliu Marcu, Nicolae Nenciulescu, Arghir Culina, N. Georgescu, Victor Smigelschi, George Matei Cantacuzino, Petre Antonescu, Octav Doicescu, Horia Maicu (alias Hanry Goldstein), George Cristinel. Cine or fi și aștia?

Omul de cultură român nu poate pronunța cinci nume de arhitecți autohtoni. Rapid, ca un exercițiu de memorie. Nume din momentul de explozie absolută care pentru noi este arhitectura interbelică. Faceți un exercițiu personal. Găsiți trei nume de arhitecți. Nu vă va fi ușor. Dacă unui român nu-i rezonează Eminescu, Arghezi, sau Sadoveanu, sau Blaga, nici nu ai termeni să-l disprețuiești. Unii poate își aduc aminte de Ioan Mincu, părintele arhitecturii moderne românești, că așa se numește Facultatea de arhitectură din București. Dar mai mult nu”, e constatarea arhitectului Sorin Vasilescu. Regățean. Profesor la București. Și expozant în Cluj. Iubitor al formei, având o soție italiancă.

Cei de mai sus sunt cei care ne-au făcut, cu lucrările lor, să nu fim mai proști decât alții”, în Europa dintre războiele mondiale. Adică cei care au demonstrat că arhitectul român din perioada interbelică a fost la același nivel cu confrații din alte părți. Prin ceea ce au proiectat, fie că au făcut Colegiul Universitarilor din Cluj sau Palatul Victoria din București, și-au adus aportul la proto art-nouveaul românesc, stilul neoromânesc, singura noastră contribuție directă la istoria arhitecturii moderne. Unele dintre proiectele acestor arhitecți au rămas la stadiul de planșetă, altele s-au făcut, dar au fost demolate cu tunul de regimul de tristă amintire din România, dar cele mai multe stau în picioare și astăzi. Într-o stare jalnică care, de fapt, este realitatea din toată țara. Profesorul Vasilescu i-a pus într-o expoziție, ca să nu fie uitați, ca lumea de astăzi să înțeleagă că arhitecții români aveau stil, aveau ținută, aveau statut. 80 de panouri și peste 16 nume de arhitecți, într-o expoziție la Casa Artelor, la Cluj, la finalul lunii trecute.

Am încercat o discuție cu Vasilescu. Pe holurile unei clădiri emblematice a Clujului, Teatrul Național, edificată în 1906, sun semnătura biroul vienez Helmer și Fellner, cei care au aplicat același șablon acustic, de la Odesa la Graz, dar și în România, în Timișoara, Iași sau Oradea. În seara unei gale de premiere moderată de ex-Zâna Surprizelor. Profesorul Vasilescu predă șapte cursuri la Facultatea de arhitectură din București așa că am reușit să întrebăm puțin. Dar destul cât să înțelegem că am avut arhitecți români care au avut șansa să creeze atunci când România avea venitul național mai mare decât cel al Belgiei, înainte de perioada în care Bucureștiul a pierdut, prin demolare, o „Veneție”. Unii dintre „desenatorii de orașe” și-au pus amprenta și pe Cluj. Asta era atunci. Și acum? Acum, avem tot mai puțini arhitecți valoroși, crede profesorul cu șapte cursuri de predat și mai avem și generații de studenți care au ajuns să fie arhitecți de palate țigănești. Iar „era Google” a schimbat fundamental lucrul cu orașele și viețile noastre.

 

Reporter: În prezentarea expoziției, trecând printre lucrări, expunerea zicea cam așa: asta nu mai există, asta a fost demolată, asta e în stare jalnică. Nu prea ne-au rămas, în stare bună, construcții reprezentative pentru arhitectura modernă create de arhitecții români?

Sorin Vasilescu: Din ce am pus în expoziție (Arhitectura în România Interbelică, vernisată la final de noiembrie în Cluj), sunt 4-5 panouri cu construcții care nu mai există din totalul de 80. Că sunt într-o stare jalnică, și asta e adevărat. Priviți toată țara, ca să vă limpeziți. Totul e într-o stare jalnică, în sensul și spiritul acesta vorbesc. Dar nu totul e dărâmat. Unele sunt dărâmate de răutatea omenească, cum ar fi opera lui Octav Doicescu. Pentru prima dată am prezentat în public lucrări ale acestui arhitect. E vorba de Monumentul Dezrobirii realizat după nenorocitul pact Ribbentrop-Molotov, care ne-a făcut să pierdem nu doar Basarabia, ci și din Bucovina și ținutul Hertei. În momentul de entuziasm general, început după 22 iunie 1941, când am început și noi așa-numita cruciadă sfântă împotriva bolșevismului, în entuziamsul acesta, marele arhitect Octav Doicescu, care mi-a fost profesor, a realizat într-o modernintate în relație directă cu formele majore de arhitectură practicate în modernismul interbelic italian, un monument dedicat dezrobirii Basarabiei. Pe de o parte, e făcut din cele mai tradiționale dintre materialele tradiționale, o piatră a locului, pe de altă parte într-o expresie de linearitate, de ordine și, să spunem, de transmitere a unor mesaje de adâncă seminificație, decodificabilă poetic și politic. Aduce o informație grafică remarcabilă. Acest monument are un loc particular, în forma reconstituită după fotografii și după alte cele deoarece a avut o șansă tragică. A fost dărâmat cu tunul, nu aruncat în aer.

Unde a existat acest monument?

Era amplasat într-un sat din Basarabia, ceea ce se numea Hidra Bolșevică și fusese eliminată. Deci o recunoștință pentru neam și țară pentru acest moment esențial. În afara acestei opere importante prezentate pentru prima dată în public, mai există alte construcții care, din alte forme de vitregie, în afară de răutatea umană, nu mai există. Altele au fost afectate de cutremur, altele au fost afectate de „auris sacra fames” foamea sacră pentru aur. Adică de specula edilitară. Așa au dispărut o serie de importante clădiri care au un loc particular în istoria arhitecturii noastre. Imaginați-vă că cineva ar scoate din literatura noastră un volum de Sadoveanu și l-ar pune pe foc. Ar fi o dramă. Dar dacă ar scoate câteva poezii de-ale lui Emiescu și le-ar pune pe foc ar fi o tragedie. Între dramă și tragedie e o nunață.

Deci multe tragedii în arhitectura românească?

S-au întâmplat tragedii nenumărate, iar mai ales sinistra epocă așa-zis „de aur” a dus la ceea ce niciodată nu s-a întâmplat în condiții de pace în lume. La distrugerea unei suprafețe urbane din centrul orașului București egală, comprativ, cu suprafața orașului Veneția. Asta este suprafața dipărută. Și mai este un asprect. Nu magistrații, nu medicii, ci arhitecții au fost cea mai persecutată categorie de regimul comunist. Chiar și cea mai întemnițată. Unii arhitecți au fost adoptați de regim și la rândul lor și-au scos colegii din pușcărie și i-au folosit pentru proiecte din epoca comunistă semnând în numele lor. Alții au fost trimiși să studieze arhitectura stalinistă la Moscova și s-au adaptat cerințelor clasiciste și au mai creat și după al doilea război mondial. Alții n-au mai făcut niciun proiect. Arhitectura își are propria istorie, soartă, devenire. Ce am încercat a arăta aici în Cluj, într-o expoziție, este că am avut un moment de importanță remarcabilă în arhitectura românească, momentul interbelic, moment peste care a stat un val de tăcere jumătate de secol. Deoarece mi se mare important și pe plan național, nu doar cultural, pentru că vă dați seamna că eu, regățean pur-sânge, recunosc locul Clujului de Capitală a Transilvaniei.

Specialiștii spun că în Cluj nu a fost același avânt ca în capitală și nu avem foarte multe clădiri-reper realizate de arhitecți români. Dar chiar și așa, Clujul e prezent timid în expoziție, cu doar două clădiri, Colegiul Academic și Institutul de Fizică și Chimie. De ce lipsesc construcții cunoscute publicul ca locuința Tătaru sau Cercul Militar?

Casa Tătaru e făcută de una dintre cele mai importante figuri ale arhitecturii mondiale, Gio Ponti, împreună cu madame Elsie Lazăr. Sunt elemente picante aici, care s-ar traduce cam așa: marele arhitect, ca orice om care iubește forma, a prefererat-o pe juna aceasta, studentă belă și entuziastă, și-a venit la Cluj. În limbajul obișnuit se numește fugit de-acasă. Probabil că entuziasmul doamnei, soției sale, n-a fost cu totul și cu totul particular, fapt pentru care i-a tăiat orice posibilitate financiară. Și-atunci și-a adus aminte că este arhitect. Și-a făcut această minunăție de casă pentru doctorul Tătaru. Pe care am apucat-o într-o stare cât de cât omenească. Nu mai știu cum arată astăzi. A suferit permanente transformări. În general, în proiectele de restaurare e important cum faci intervențiile. V-ați permite să modificați într-o poezie celebră, ca și Ceaușescu?

Dar e discutabil subiectul. Casele se degradează și trebuie întreținute. Modificările, restaurările sunt normale. Problema este cum le faci și nu că le faci…

Total de acord. Omul trăiește. Dar te mai și speli. Tai unghiile, mai faci un lifting. Vedeți ce tragedie din punct de vedere formal este Zâna Zânelor Surprizelor, spunea cineva când a văzut-o, i-a căzut fața. Clujul are câteva lucruri extraordinare – ceea ce numiți Casa Universitarilor, fostul colegiu universitar Ferdinand, una dintre cele mai remarcabile opere, precum și Cercul Militar de lângă catedrală. Sunt două lucrări importante, absolut impresionante.

Spuneți-ne ceva special despre ele, ceva ce poate noi nu cunoaștem, dar e cunoscut de un arhitect.

Priviți cu ochiul minții, așa eminescian, ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptăDacă priviți respectiva clădire, vedeți în linii mari că este un volum ce are un element pe verticală. Acel element este una dintre intervențiile subtile, cu influențe din interbelicul italian; în interbelicul italian se făceau sedii de partid, numite casa del littorio, care aveau o campanilă. Campanila provine din Evul Mediu, gândiți-vă la Florența. Doar că această realitate a exemplelor italiene, vechi, dar noi pentru anii 30, nu a fost preluată exact în limbajul de azi. Nu este o casa Scânteii, care a preluat o formă moscovită și e pusă acolo, ci elementele au fost preluate critic. Nu este ca operele confraților mei sau foștilor mei studenți și am 42 de ani de carieră aceștia preiau necritic valori din limbajul contemporan și le aplică într-un mediu care are alte rezonanțe, ale unei alte realități, unde nu se potrivesc. Importanța Colegiului Academic ține de modul în care o idee străină este integrată în realitatea noastră, este una dintre cele mai valoroase opere din arhitectura noastră interbelică, dacă nu cea mai valoaroasă, una care nu este cu nimic mai prejos decât ceea ce se făcea în restul lumii atunci. Este, după începutul secolului art nouveau în lumea clujeană, varianta nouveaului venită prin Viena și filtrată prin Budapesta, așa zisul secession după art-nouveaul de sorginte germană reelaborat prin școala lui Lechner Odon (varianta maghiară a zeului nordic Odin, supranumit Gaudi al Ungariei care a creat nenumărate edificii din Budapesta – n.red.).

Deci ce s-a făcut la Cluj a fost preluarea modelului Budapesta în arhitectură, cel de influență germanică?

Arhitectul era german, așa cum multe dintre marile personalități maghiare sunt esențiale, dar nu de acealași sânge, ceea ce nu i-a făcut mai puțin maghiari. De la Carol Robert de Anjou până la Lechner avem o multitudine de personalități. Varianta de seccesion de art nouveau cea mai reprezentativă pentru Budapesta este făcută de acest arhitect de origine germană. Și arta sa s-a reflectat și în Ardeal. În Banat legătura cu Viena a fost directă și e vorba de secession vienez fără intermediari. La fel cum în Bucovina se vorbește de o direcție vieneză. Este o formă de art-nouveau. Prima formă de modernitate și ce s-a făcut în această perioadă este categoric de același nivel cu ce s-a făcut în alte părți din lume. Și la Cluj.

Arhitecți străini, deci. Dar cei autohtoni?

Da. Al doilea moment este momentul de explozie absolută, care e arhitectura interbelică. Se poate ca un om de cultură să nu poată pronunța cinci nume de arhitecți români. Rapid. Faceți un execițiu personal. Găsiți trei nume de arhitecți. Nu vă va fi ușor. În general se găsesc puține sau deloc. Dacă unui român nu-i rezonează Eminescu, Arghezi sau Sadoveanu, sau Blaga, nici nu ai termeni să-l disprețuiești. Unii poate își aduc aminte de Ion Mincu, părintele arhitecturii moderne românești, că așa se numește facultatea de arhitectură din București. Dar mai mult nu. Deci, în sensul acesta, arhitectul român din perioada interbelică a fost la același nivel cu confrații din alte părți, așa cum începuseră să fie grație art nouveaului sau secessionului pentru noi cei din Regat, inițial un art nouveau de factură franceză care pe urmă se combină cu un proto-Art Nouveau românesc, stilul neoromânesc, singura noastră contribuție directă la istoria arhitecturii moderne.

Ce alte clădiri din Cluj ați include într-o expoziție?

Eu mă ocup de istoria arhitecturii moderne. Printr-o convenție se spune că ea a început de la Revoluția Franceză și ține până la al doilea război mondial. Atunci ar începe, convențional, arhitectura contemporană. Ceea ce e contemporan pentru mine, nu e însă și pentru dumneavoastră. Din motive ușor de spus, cum și în ce fel. Asta nu înseamnă că nu am făcut și o expoziție în Cluj dedicată lui Brâncoveanu.

Dar niște clădiri din Cluj…

Reprezentative, în măsura în care am competența să vorbesc despre un oraș care nu e al meu… Ar fi exemplele de gotic, de la Sfântul Mihail…tot de factură gotică ce mă impresionase, este vorba de școala de belle-arte, care era într-o mănăstire (Franciscană), avea o particulară calitate. Nu este nici pe departe lipsită de importanță Catedrala Ortodoxă. Sigur, în momentul în care vezi ce s-a pus în fața, statuia lui Avram Iancu, cum și ce arată, mulțumesc lui Dumnezeu că în acea perioadă nu eram președintele Comisiei Naționale de Monumente de For public. Pentru că în calitatea aceasta doar recentă am putut cât de cât să mai tund elanurile unor edili care din punctul de vedere al culturii plastice aveau mari probleme. Nu pot să vă spun câte monstrozități de felul acesta sunt dorite. Apoi, clădirea în care ne aflăm, Teatrul și Opera din Cluj, e una reprezentativă, deși e un strandard întâlnit de la Odessa la Graz, șablon al biroului vienez Helner și Keller. Și în alte orașe din România. Nu pot lipsi de pe lista clădirilor emblematice din Cluj nici unele opere contemporane. A existat un fel de palat al telefoanelor, dacă nu mă înșel, de la sfârșitul anilor 60, care era o operă absolut remarcabilă pentru vremurile sale. Am văzut în Cluj o casă, un fel de omagiu adus lui Reid, marele arhitect american care are o proprie viziune.

Cu arhitect român?

Da, clujean. Este casa unui politician de aici. Am fost pus și într-un hotel italienesc.

Grand Hotel Italia?

Da. Nu sunt multe făcute la noi la nivelul acestei lucrări. Poate voi mai vedea și altele. E o clădire frumoasă, bine proporționată, cu tot profesionalismul.

Dar în Cluj e un obiectiv des criticat.

Nu judecați arhitectura după părerea arhitecților. Grand Hotel are și multe calități, pe lângă defecte. Fluiditatea spațiului e obținută cu mari eforturi, s-au folosit grinzi de zeci de metri ca să se poată face ca holul principal să dea în sala cea mai reprezentativă. Și tot așa. Nu mă refer la confort, asta e o mașinărie. E foarte bine făcut. Că poți judeca din nenumărate puncte de vedere, asta este altă discuție. Cei care-l beștelesc și-au pus vreodată problema că în arhitectură funcționează formula de cârciumă? Cine plătește comandă muzica. Există și un element de felul acesta, gustul proprietarului.

vitoc si vasilescu

Dar discuția e cum și cât acceptă arhitectul.

Drept. Ține de persoană. Mie mi-a venit un potentat din ăsta din lumea nouă, din noua aristocrație a banului, înainte era noua aristocrație comunistă, acum sunt reciclați. Și mi-a spus: domnule arhitect, vreau să-mi faceți o casă, iar când intru în ea trebuie să văd șemineul și scara monumentală. L-am dat afară. S-a dus la colegul meu care, frumușel, i-a zis „cum dorește conașu, așa îți fac”. Nu vreau să vă spun că toate palatele țigănești, astea înfiorătoare, sunt făcute de arhitecți bun. Să vedeți ce greu e să faci acele acoperișuri. Dacă nu ești doctor în probleme de structură și din astea…

Există arhitecți ai palatelor țigănești?

Da. Nomina odiosa. Pentru că, în majoritate, cei care au făcut palate țigănești mi-au fost studenți. Ca profesor, ceva din tine se transmite generațiilor pe care le instruiești și prin prisma aceasta eu cred că am fost steril, n-am „fecundat” nimic la oamenii aceștia. Dar pentru a supraviețui faci și din astea. E ușor când ai spatele asigurat ca profesor universitar și nu trăiești din a face case, aranjat curtea.

Cum erau arhitecții din perioada interbelică, cei pe care îi pomeniți în expoziție, cu proiecte?

Erau în vârful societății. Să vă spun o întâmplare, de la mine din familie, ca să înțelegeți despre acești arhitecți. Bunicul meu, un aristocrat din cea mai aleasă familie românească, George Movilă, vrea întâmplător și studii într-o perioadă în care lumea bună nu mergea să studieze și nu-și pierdea timpul. Făcuse școala de poduri și șosele, inginerie. Nu a practicat, doar a supervizat o expoziție celebră din 1906. După tragediile vieții mele de copil, mama ajunge din cel mai tânăr doctor în drept și filosofie din România, profesoară de toate materiile, la propriu, în țigănie. Unde rămâne toată viața de frica regimului comunist. Venea 1 martie și primea, ca orice profesoară, pumni de mărțișoare. Eu le așteptam, le scoteam cu o andrea, recuperam din ele ce puteam recupera pentru a le recicla și da mai departe. Și mă vede bunicul meu, deja nonagenar. Îmi zice: ce tragedie, ce-ați ajuns! Pe vremea mea, de 1 martie, un arhitect se ducea la Geaburov, cel mai mare bijutier și îi cumpăra așa și așa, iar când voiai să scapi de o amantă îi făceai cadou un apartament. Ca să înțelegeți poziția socială a arhitectului. Pe unul din corifeii arhitecturii românești, Petre Antonescu, l-a prins regimul comunist și i-a naționalizat proprietățile. Arhitectul, în perioada în interbelică, primea un apartament la fiecare casă construită, la fiecare bloc construit. În Călinescu, în Bietul Ioanide, e povestită chestia asta. Ei bine, lui Petre Antonescu i-au naționalizat comuniștii 98 de apartamente. Asta era poziția socială în perioada interbelică. Ca activitate liberală, produceai ca atare.

Un singur lucru pe care îl aveau acești arhitecți și nu îl au cei contemporani?

Stil. Obținut prin educație. Și secole.

Raportat la acești arhitecți, cum sunt studenții dumneavoastră?


Vorbim de o lume care și-a schimbat criteriile de evaluare, de comunicare. Forma de cultură scrisă pe care o cunoaștem noi se schimbă în altă formă. 
Eu țin un număr enorm de cursuri universitare, șapte cursuri(Le enumeră folosind degetele – n.red). Istoria arhitecturii moderne, istoria arhitecturii contemporane, comunicări vizuale, arhitectura spațiului, stiluri și istoria artelor vizuale. (Verifică numărătoare – n.red.) Oi fi sărit ceva, că mi-au ieșit șase. Vă dați seama, când ai 350 de studenți într-o serie, ce problemă e să-i notezi. Printr-o tradiție a școlii noastre, la unele dintre materii se aplică tehnica – ghici ghicitoarea mea. Pe vremea mea, îți venea marele profesor cu o lădiță de diapozitive, puse laolaltă, scoteai, puneai în aparat și spuneai ce clădire e. Eu acum fac același lucru, dar le proiectez aceste imagini pe perete de pe un laptop. 10 imagini. Și ei trebuie să spună ce văd. Dacă le dau Turnul Eiffel, trebuie să spună: Gustave Eiffelturn de 300 de metri, Paris 1889. Dacă n-o nimeresc, trebuie să spună măcar dacă e arhitectură greco-romană, egipteană sau arhitectura inginerilor. Și-s 10 imagini. Și ce văd eu anul acesta și nu mai știu ce să fac? Una dintre studente scoate telefonul (Vasilescu scoate și el un smartphone, îl așază orizontal și mimează o fotografiere cu mobilul – n.red.) și pac-pac!, a fotografiat imaginea care se proiecta și apoi dădea Google și căuta după imagine. Și o nimerea. Deci ăsta-i viitorul.

Google?

Un viitor. Am văzut la propria persoană. Eu trăiesc cu 4.000 de volume în casă. Sunt de limbă naturală franceză, așa că am, în 37 de volume, marea enciclopedie franceză. Din 1898, ediție nou-nouță. Cărți groase. O splendoare, sunt în stare perfectă. Și domnul profesor când face ceva, zice ceva, normal că trebuie să și verifice. Stăteam la birou, așezat și mă răsuceam, spre dreapta, întindeam mâna, apucam volumoiul și verificam ca să nu spun vreo gogoriță. Acuma fac, tî-tî-tî (mimează mouse-ul pe ecranul de laptop și mâinile pe tastatură -n.red.)…

Ce ați făcut cu studenta-Google?

Am plecat din sală și l-am lăsat pe asistent să facă ce vrea el. Pe mine mă doare-n cot. Nu e menirea mea asta, să-i pedepsesc sau să-i prind. Menirea mea nu e să-i spun ce trebuie să-i spun, ci să încerc să-i fac să gândească. În condițiile acestea… E o schimbare de paradigmă. Absolută și definitivă, altă lume. Se schimbă paradigma paradigmei, dar cu ghilimele, pentru că formula îi aparține lui Pascal. Eu sunt un om, să zicem că m-aș dori viu, dar în condițiile actuale, nu mai exist, am coștientizat. Dumneavostră nu mai existați…

Aveți măcar cinci studenți pe care să-i admirați, după ce au devenit arhitecți?

În fiecare an am câțiva măcar. Dar tragedia este că sunt cumpărați în străinătate. Da, cei mai mulți buni pleacă în străinătate. Creditele transferabile îi face să plece cu burse și așa s-a dus dracului tot. Tot ce avem mai valoros, pleacă. Dacă mă puteți bănui de o formă de nostalgie pentru ce-a fost pentru mine cea mai monstruoasă din cele mai monstroase, perioada comunistă, aș zice că ceva totuși s-a făcut bine. În momentul în care celor care emigrau și fuseseră în învățământ gratuit și obligatoriu li se aplica un tratament special de scârboșenia de Ceaușescu. Adică regimul îi punea să își plătească studiile dacă emigrau. Sunt absolut de acord cu asta. Adică cum să fiu de acord că studentul la medicină pleacă acum în străinătate, când a trăit pe banii mei, ai dumneavoastră. Am fost 8 ani cancelarul Universității și am avut implicare și în partea birocatică. Ca să pot trimite într-o excursie de studii în Italia, Grecia sau Turcia anul I de studii am ciupit din banii primiți de la minister, ciup-ciup-ciup din leafa mea, câțiva lei. Ca să avem fondul cu care să-i trimitem. Tot așa cum nu plăteam plata cu ora la gradul universitar și nu se plătește nici acuma. Eu ca profesor mai fac o normă ca să fac un ban în plus, dar nu sunt plătit cu 159 lei ora cât e profesorul, ci cu 58 de lei cât e asistentul, ca diferența să o folosim pentru studenții noștri, pentru excursii de studii, documentație, abonamente gratuite pentru programe computer care sunt extrem de costisitoare, nici nu vă dați seama. Și ăsta, după ce a trăit parțial și pe punga mea și nu numai, își pune palma în zona anală după ce termină arhitectura sau medicina și pleacă.

Lumea e deschisă, nu poți să-i ții…

De acord. Însă să-și plătească studiile. Pentru că e un animal care obține pus produs. Se duce și se vinde ca orice curvă din lume, pe bani.

Prestează un serviciu și e plătit… Ca în orice meserie.

Da, corect. Dar nu e normal să recuperez ceva ce i-am dat din banii mei. Dacă prestează în străinătate și nu proiectează sau tratează în România?

Dar există echilibru. De exemplu și multinaționalele plătesc studii, conta unui timp de angajare în companie. Nu îi obligă să stea pentru totdeauna…

E altceva, echilibrul acesta. Nu se aplică și în învățământ. Nici unui medic care pleacă după șase ani aici, pleacă de la 1200 de lei la 5000 de euro.

Păi, e o alegere, nu pot toți să trăiască din 1200 lei…

Păi eu cum trăiesc din salariul meu universitar? Depinde cum vrei, cum simți nevoia… Și ce mai însemnează sentimentul național…

Principale opere ale arhitecturii interbelice româneşti:

Ministerul Justiţiei, arhitect Constantin Iotzu (Bucureşti 1929-1932);

Sala fundaţiilor Dalles, arhitect Horia Teodoru (Bucureşti 1932);

Corpul principal al Gării de Nord, arhitect Ph. Ştefănescu (Bucureşti 1932-1934);

Palatul AGIR (Asociaţia Generală a Inginerilor din România) arhitect Constantin Moşinschi (Bucureşti 1935);

Institutul de istorie “Nicolae Iorga”, arhitect Petre Antonescu (Bucureşti 1936);

Sanatoriul balnear Eforie Nord, arhitect Nicolae Nenciulecu (Eforie 1936);

Bloc de locuinţe pe Splaiul Unirii 5, arhitect Nicolae Cucu (Bucureşti 1938-1939);

Biblioteca Academiei Române (Bucureşti 1936-1937), arhitect Duiliu Marcu;

Palatul administrativ CFR, arhitect Duiliu Marcu şi Ştefan Călugăru (Bucureşti 1937-1940);

Gara regală Băneasa, arhitect Duiliu Marcu; Şcoala de Război, arhitect Duiliu Marcu (Bucureşti 1937); Palatul CAM – Casa Autonomă a Monopolurilor Statului, arhitect Duiliu Marcu (Bucureşti 1937-1940);

Ministerul Economiei naționale, arhitect Arghir Culina  (Bucureşti 1937-1938);

Ministerul de Externe, azi Palatul Victoria (Bucureşti 1937-1944), arhitect Duiliu Marcu;

Casa de pensii a Teatrelor şi Operelor Române, arhitecţi Nicolae Cucu şi Ion Davidescu (Bucureşti 1938-39);

Colegiul Universitar „Regele Ferdinand” (azi Casa Universitarilor din Cluj), arhitect George Cristinel (1935-1937);

Cercul Militar din Cluj-Napoca, arhitect Nicolae Georgescu;

Institutul de Agronomie din Bucureşti, arhitecţi: Florea Stănculescu, Ştefan Peternelli, Radu Udroiu şi Leonida Plămădeală;

Pavilionul României la Expoziţia Universală de al Bruxelles (1935), arhitect Constantin Moşinschi;

Pavilionul României la Expoziţia-târg de la Belgrad (1937), arhitect Victor Smigelschi;

Pavilionul României la Expoziţia Internaţională de la Paris (1939), arhitect Duiliu Marcu;

Pavilionul oficial al României la Expoziţia Internaţională de la New York (1939), arhitect George Matei Cantacuzino;

Pavilionul României la Expoziţia-târg de la Varna (1940), arhitect Constantin Moşinschi;

Pavilioanele de la Herăstrău din cadrul “Lunii Bucureştilor” (1938), arhitecţi Horia Creangă şi Haralamb Georgescu.

Text: Kristina REȘTEA, Luminița SILEA

by -
2 2626

UPDATE

În urma materialului publicat de actualdecluj.ro, sponsorul principal al Cupei României a trimis redacției un comunicat pe care îl redăm integral.

Timișoreana, berea românească cu cea mai lungă tradiție, este suporter al fotbalului adevărat încă de la sfârșitul anului 2006, când ne-am alăturat competiției interne Cupa României în calitate de Sponsor Principal.

Suștinem Cupa România Timișoreana de nouă ani de zile și în tot acest timp, la fel ca și în cazul acestei ediții, am respectat deciziile Federației Române de Fotbal, inclusiv de alegere a stadionului pe care se va juca finala competiției. Timișoreana și-a asumat rolul de a le oferi suporterilor un spectacol care să amplifice experiența finalei unei competiții de tradiție cum este Cupa României. De-a lungul anilor, în afară de București, am susținut acest spectacol și în alte orașe din țară: Iași, Brașov, Timișoara, Târgu Jiu și Piatra Neamț.

Suntem convinși că fotbalul frumos se poate juca oriunde, iar spectacolul Cupei României Timișoreana îi va încânta pe toți suporterii.”

Textul inițial

Comitetul Executiv al Federației Române de Fotbal a votat cu 12 voturi pentru, o abținere și unul împotrivă, disputarea finalei Cupei României pe stadionul Național Arena. Actualdecluj.ro a aflat cum a decurs ședința forului suprem din fotbalul românesc.

În primă fază, la ultima ședință a  Comitetului Executiv, 13 membri au optat pentru ca finala să se joace pe Cluj Arena.  Varianta a fost agreată inclusiv de președintele FRF, Răzvan Burleanu, care a militat puternic pentru disputarea partidei pe arena unde evoluează Universitatea Cluj.

Ieri, după mai multe presiuni ale principalilor sponsori, Timișoreana și PRO TV, postul care transmite, membrii CEX s-au răzgândit.  Burleanu a vorbit deschis despre “problema viitorului Cupei României”, susținând că un eventual joc la Cluj ar periclita relația dintre FRF și  sponsori, Timișoreana, respectiv PRO TV. Aceștia au făcut presiuni intense în ultimele săptămâni ca partida să se joace pe Național Arena. Burleanu a indicat astăzi faptul că un alt vot decât cel pentru București, ar fi  “în defavoarea viitorului acestei competiții”, susțin sursele noastre.

Singurul care s-a opus vehement ca partida să se joace la București a fost Ioan Horoba, președintele lui Gaz Metan Mediaș. Acesta s-a contrat dur cu ceilalți membri, inclusiv cu președintele FRF. Horoba a spus că e anormal ca o competiție organizată de Federația Română de Fotbal să fie la discreția celor doi sponsori. El a optat pentru Cluj,  așa cum s-a votat și la penultimul Comitet Executiv. “Competiția aceasta e organizată de FRF, cum să îți impună Timișoreana și PRO TV-ul unde să joci finala aflată sub egida ta, a Federației?”, a tunat oficialul medieșenilor.

Contactat de actualdecluj.ro, Horoba a confirmat informațiile. “Eu nu am fost de acord și am spus acest lucru destul de răspicat. Nu e normal , așa am și votat, împotrivă!  Mergem și mai departe. De să organizezi un astfel de eveniment pe un stadion care va fi aproape pustiu, cel de la București, când puteai foarte bine să îl organizezi la Cluj, unde s-ar fi umplut stadionul? La Cluj veneau fanii Stelei din Transilvania și erau cei ai Universității. Aveai și arena plină, iar Clujul ar fi meritat că și așa a suferit destul și n-a primit tot ce-ar fi meritat. Nici Chivorchian n-a fost de acord , dar asta a fost votul până la urmă”, a precizat Horoba.

Reamintim, finala Cupei României dintre Steaua și Universitatea Cluj se va juca pe 31 mai, la București, pe Arena Națională.

foto:prosport.ro

 

Finala e la București! “U” Cluj joacă pe terenul Stelei ultimul act din Cupa României: “E de neînțeles!”

Bătălia pentru Finala Cupei! Trei stadioane pentru “U” Cluj – Steaua. Reacție vehementă a bucureștenilor: “Să le dea cupa celor de la U încă de acum, e o prostie!”

Un cotidian național (gândul.info) au dat publicității o listă cu 35 din cei 67 de senatori care au votat împotriva arestării senatorului Dan Șova, probată cu capturi de pe imaginile video din timpul votului de ieri din Senat. Pe listă este și senatorul clujean Laszlo Attila.

„Nu s-a votat în funcție de grup, fiecare a votat cum i-a dictat conștiința. Votul este unul secret. Este lipsit de etică că un președințe de partid să facă presiuni într-un astfel de caz. Și la fel, media să se amestice și să ceară, direct, telefonic un vot pentru ridicare arestare”, a declarat senatorul Laszlo Attila pentru Actualdecluj.ro

Cu se justifică un vot împotriva ridicării inunității parlamentare?

„Întodeauna am considerat arestare preventivă o măsură extremă. Procedura de urmărire penală merge mai departe, la fel procesul și decizia instanței, iar dacă persoana e vinovată, plătește pentru asta. În cazul Vâlcov (Dariu, fostul minustru de finanțe) cred că în asfel de cazuri este opțiunea demisiei de de continuare a procedurii de urmărire penală. Ambii vor merge în fața instanței, indiferent de votul împotriva arestării. Apoi mai trebuie spus că felul în care a fost formulat proiectul și anume cererea senatului de arestare preventivă, e total inadecvat pentru instituție care este un for legislativ”, a mai spus Laszlo.

Directia Națională Anticorupție (DNA) a solicitat, în 19 martie 2015, aviz de la Senat pentru reținerea și arestarea preventivă a lui Darius Vâlcov, pentru trafic de influență, dupa ce ar fi intervenit, când era primar al Slatinei, în atribuirea unor contracte către un om de afaceri, care i-ar fi promis 20 la sută din sumele încasate.

DNA a cerut Parlamentului în 13 martie 2015 să încuviințeze arestarea preventivă a senatorului PSD Dan Șova, pentru trei infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu în dosarul privind contractele încheiate de firma sa de avocatură cu complexurile Turceni și Rovinari.

DAN a cerut aviz de la Camera Deputatilor și pentru retinerea si arestarea preventiva a lui Theodor Nicolescu pentru luare de mită și abuz în serviciu, în dosarul privind despăgubirile pentru imobile supraevaluate cu aproximativ 75 de milioane de euro.

În urma votului de ieri din plen, senatoii au votat pentru reținerea și arestarea lui Darius Vâlcov plus Nicolescu și împotriva reținerii și arestării lui Dan Șova.

Co-președinta PNL, Alina Gheroghiu a anunțat că ca partidul sau analizeaza solutia si paghiile contestării la Curtea Constituționala a votului în cazul Dan Șova cu privire la interpretarea dată numărului de voturi necesar pentru ridicarea imunității senatorului PSD.

sursa foto: gândul.info