Tags Posts tagged with "braila"

braila

Polițiștii locali din țară sunt din ce în ce mai răsfățați de către edilii șefi. 2017 este anul în care primării din țară au aprobat alocări financiare de la bugetele locale pentru achiziția unor dotări “năstrușnice” pentru polițiștii locali. Tocmai în ideea de a le eficientiza intervențiile dar și a le îmbunătăți imaginea în comunitate. O altă explicație se leagă de alinierea polițiilor locale cu cele din marile orașe europene.

Spre exemplu, la primăria Iași s-au alocat bani pentru achiționarea a șase cai care să fie utilizați de poliția locală unde s-a decis organizarea unei patrule călare pe model britanic. Potrivit datelor vehiculate de administrația locală ieșeană, caii și obiectele de harnașament sunt aproape 100.000 de lei iar ca să funcționeze noua patrulă călare la nivelul poliției locale s-a suplimentat bugetul cu circa 60.000  de euro. La Iași, poliția locală n-a susținut propunerea, însă aceasta a fost ambiția edilului.

„Vom avea Poliţie călare şi la Iaşi, după model britanic. Nu ştiu dacă place sau nu place, poate aduce mai multe sau mai puţine zâmbete, dar eficienţa s-a văzut, prezenţa lor în spaţiul public trebuie să fie din ce în ce mai activă. Vrem să facem o gardă de cinci cai, vor învăţa şi echitaţie, sper să găsim minimum cinci poliţişti locali care să nu distrugă caii, – ştiţi ce am în vedere -, şi credem că va oferi o ima­gine mai deosebită oraşului nostru. Nu este o glumă, am mai discutat un pic şi anul trecut acest subiect, dar unii de pe la Poliţia Locală au crezut că nu este bine. Eu am spus că este bine, am văzut cam cum se prezintă o Poliţie călare şi în Ger­mania, Franţa sau Marea Brita­nie“, susține Mihai Chirică, primarul Iaşului, citat de ziaruldeiași.ro.

sursa foto: 7est.ro

Primii cinci cai au ajuns la Iași în 2017, iar în primă fază primăria nu a găsit călăreți printre polițiștii locali care să știe să stunească animalele. La primul concurs organizat pentru ocuparea posturilor la patrula călăre nu s-a prezentat nimeni, ulterior polițiștii locali de la alte servicii s-au apucat să învețe să călărească.

La Primăria din Timișoara, polițiștii locali au primit anul acesta bani pentru mai multe mașini, dar și pentru o șalupă. Mai precis, 30 de masini noi (SUV-uri, MCV-uri, autoturisme, microbuze), doua remorci si o salupa care urmează să se adauge parcului auto al poliției locale Timișoara care deține deja 18 mașini de diferite tipuri și o remorcă. În bugetul local s-au prevăzut pentru dotările anului 2017 la poliția locală Timișoara peste 3,6 milioane lei.

Poliția din Timișoara are în dotare și circa 40 de biciclete care sunt folosite de polițiștii locali. Acestea sunt utilizate pentru patrulare.

sursa foto: tion.ro

Primarul din Timișoara, Nicolae Robu, a criticat în repetate rânduri polițiștii locali din subordine menționând că aceștia nu sunt destul de numeroși, eficienți sau pregătiți, în așa fel încât să răspundă prompt solicitărilor venite de la timișoreni. Așa că primăria a investit în logistică ca să compenseze. Poliția locală din Timișoara are și un compartiment de Patrulare Navală care are în sarcină să monitorizeze râul Bega ale cărui maluri au fost reabilitate cu bani europeni. Tot pe malurile Begăi se patrulează și cu bicicleta.

salupa de salvare din Timișoara, sursa foto: opiniatimisoarei.ro

La Cluj, primarul Emil Boc este mai cu moț. Dacă din 2005 până în prezent, poliția locală avea în dotare pe lângă mașini și două scutere, din 2017, s-a achiziționat un vehicul de transport de tip segway, electric, cu care polițiștii locali să patruleze mai eficient.  Primul vehicul a costat 14.000 de lei, urmând ca poliția locală să mai cumpere și altele. Acesta ajunge la maxim 20 de km/h, urmând să fie dotat cu girofar şi claxon. Are o autonomie de 4 ore și se încarcă de la prize normale. Ideea de a cumpăra un astfel de vehicul a aparținut primaurlui Emil Boc care a remarcat tehnologia la vizitele în străinătate și care a decis să o aducă și în Cluj pentru a da o imagine modernă poliției locale. S-a vehiculat și propunerea ca polițiștii locali să utilizeze bicicleta, însă despre aceată propunere viceprimarul Dan Tarcea a spus că este utopică.

Poliția Capitalei are biciclete cu autoechilibru de tip Segway încă din 2013 când s-au cumpărat zece astfel de vehicule cu câte 8500 de euro fiecare.

sursa foto: b365.ro

Alte primării din țară și-au dotat poliția locală cu scutere electrice (tricicle). La Galați s-au cumpărat cu câte 5000 de euro bucata două scutere electrice care ating 40 kilometri pe oră și care, potrivit polițiștilor, cresc de 5 ori intervențiile acestora față de o patrulă pedestră.

La Primăria Brăila, tot anul acesta s-au cumpărat motoscutere de câtre 2500 lei fiecare pentru organizarea unei patrule de la poliția locală care să se ocupe de monitorizarea parcului monument din municipiu. Ca investiții viitoare, primăria brăileană a anunțat că dorește să cumpere, tot pentru poliția locală, ATV-uri pentru misiunile de teren.

sursa foto: adevarul.ro

La Deva, primăria a cumpărat pentru polițiștii locali biciclete electrice încă din 2015 pentru a stimula transportul electric și a încuraja investitorii de la fabrica DHS care au produs astfel de biciclete la Sântuhalm și apoi le-au scos și pe piața din România, la vânzare.

sursa foto: hunedoaralibera.ro

 

by -
0 639

Nelu conduce de pe vremea cartelelor cu benzină, cartele galbene, verzi și-albastre. Are permis din ‘80 și tot de-atunci cară oameni de colo-colo, ascultă povești, aude multe și zice puține.

Odată, pe vremea lui nea Nicu, a dus niște țigani lângă Dej, contra-cost, dar ilegal, că așa erau vremurile, el făcea taximetrie la negru, ca să scoată un ban în plus la salariul ce-l avea de la CUG, unde muncea ca lăcătuș-mecanic. Și s-a-nțeles cu băieții și-a zis că-i duce cu 600 de lei și îi și aduce înapoi. A simțit Groza că ceva nu-i bine încă de când s-a suit la volan pentru că vorbeau ăștia numa’ pe țigănește. Era senzația aceea când știi că se întâmplă o nefăcută, dar tot mai speri să-i dai de capăt.
I-a luat cu Dacia și-a pornit pe noapte , prin Iris, apoi pe lângă aeroport. În final a ajuns lângă Dej, i-a așteptat vreo 10 minute până s-au întors de la ceva șmenărie și pe când să-i parcheze în Cluj zice unul dintre pasageri: “Îți mai dau 200 de lei, dar ne duci până în Baciu”.

Groza2
Și tot nu s-a luat Groza după instictul său. I-a dus în Baciu, iar când a văzut că ajunge într-o fundătură a știut că-i groasă rău. Țiganu din dreapta i-a scos cheile din contact, cel din spate i-a pus briceagu’ la gât, iar al treilea a blocat ușa din stânga. Nelu s-a speriat nițel, dar i-a dat Dumnezeu minte și le-a dat drumeților tot banul ce-l avea la el. Ce să și facă Groza pe urmă, la poliție nu putea merge că-l băgau milițienii la ilegaliști, pe cin’ să sune că n-avea prieteni năzdrăvani și nici un telefon cu fise în zonă. “Așa te lecuiești, conduci și-nveți. Ce să faci? Conduci și tot înveți.”

Groza3
Altădată a luat niște tineri să-i ducă la Dezmir, vreo patru flăcăi îmbuibați de alcool care puțeau strașnic a borhot. Era de Crăciun și-a zis Nelu că nu se poate întâmpla nimic rău, că “doară, oameni-s buni” de sărbători. Un drac. Ajung iară pe noapte și se trezește Neluțu cu cuțitu-n gât. “Moșule, noi nu plătim niciodată”. Și duși au fost și-aștia.

Cu vaporul peste mări

Nelu Groza era obișnuit cu greutățile , dar tot nu putea să priceapă câteva lucruri pe lume. N-a înțeles nimic nici atunci, prin 54, când s-a trezit cu soră-sa la o casă de copii pe strada Horea. Maică-sa dădu ortul popii, iar tată-său, cu o pareză pe stânga, imobilizat într-un scaun cu rotile, i-a dat statului în primire pe amândoi. De-aici a început să umble-n toate colțurile țării. La fel și soră-sa. Prima oară i-au trimis tovarășii la Prundu Bârgăului, în Bistrița, unde-au făcut șapte clase și de-acolo Nelu a fost detașat la Brăila, iar soră-sa în Hunedoara. Din Brăila a ajuns la Brad, în Hunedoara, iar apoi din nou la Brăila.
Atunci a visat că se va face marinar când va fi mare și va cutreiera lumea-n lung și-n lat cu un vapor. Va ajunge căpitan de vas, își va lua și-o nevastă și-și va face o familie, așa cum el n-a avut. Nu cât și-ar fi dorit. Nelu mergea în fiecare zi în portul Brăilei și se uita cujind către băieții mai mari în uniforme și cu chipiu. Dar orașul tot nu i-a plăcut, nu atâta de tare încât să rămână acolo. “Oameni-s altfel, io am lucrat în port , stăteam în chirie cu încă doi și trăiam, supraviețuiam că n-aveam nimica când am ajuns. La 18 ani, când ești major, n-ai familie, nimic, ești pe drumuri. Eu am muncit și-apoi m-am întors la Cluj, că-i mai bine, îmi plăcea mai mult.”

S-a angajat Nelu la CUG , apoi și-a luat carnetul de conducere și uite-așa navighează cu mașina, că pe apă n-a reușit. Când a fost să fie Revoluția, Dacia gri a lui Nelu tot pe șosele era. Pe 21 decembrie s-a dus în centru, la Conti, ca într-o zi obișnuită, numai că acuma a început să vadă cum cad oamenii pe stradă și lasă dâre roșii pe asflat. Șuierau gloanțele în mijlocul Clujului de zici că era război . “Toată lumea era la pământ. Câțiva au fost împușcați, alții de frică s-au aruncat. Nici nu știam ce se întâmplă. Apoi, când l-au împușcat pe Ceaușescu , am ieșit cu nevastă-mea în oraș. Ziceam că-i mai bine, că o să fie mai bine. Era sărbătoare peste tot”.

Istanbul, venim!

Și era prin 91 când a făcut primul drum în Turcia. A luat o gașcă de flăcăi din Cluj și-a mers la Istanbul cu ei ca să aducă blugi și aur. “Îmi plăteau cartea verde, drumul, masa și cazarea. Benzina plus banii mei, ieșea un bacșiș gras că erau generoși. Ș-atunci nu erau taxe vamale, mergeai cu mașina și veneai cu portbagajul plin și în spate stăteau oamenii peste saci cu blugi, alte haine și aur. Luam aur ieftin și-l vindeau scump”.

Revedere, dulce revedere

Nelu s-a mai dus așa și-n Ungaria, a mai ajuns în Turcia, dar tot la Cluj a tras pe dreapta. Grozav i-a mai plăcut să conducă și să-i ducă pe oameni și-a suferit cumplit la primul accident în care-a fost zvârlit de soartă. “Stau în Mărăști și ieșeam atunci de la autogara veche, pe unde-i acuma Expo Transilvania. Și-mi iese un copil în față, avea vreo 7 ani. Nu aveam viteză, trag tare de volan să-l evit, dar îl ating cu spatele mașinii. Vine maică-sa fugim la spital, văleu. A primit îngrijiri, s-a făcut bine, dar n-am fost bun de nimica o vreme. Am trecut și peste asta. Și fii atent, acum ceva vreme stau în stand la gară. Vine unu la mine: “nu-mi dați un foc?” Îi dau, sigur că da ș-apoi se uită iară la mine bărbatu’. “Tot taximetrie faceți?”. Îl întreb: “Da de unde mă cunoști?” Se mai uită puțin la mine, zâmbește și zice: “Păi știți, eu îs băiatul ăla cu accidentul”.
“Ca să vezi ce mică-i lumea. Am stat cu el atunci de vorbă , mi-a zis că e șofer de TIR în America. Ia te uită, șofer! Am râs amândoi, am mai povestit una și alta și uite-așa, pe urmă ne-am văzut de drum. Eu prin Cluj, el în treaba lui”.

La 68 de ani împliniți chiar pe 6 aprilie, Nelu Groza n-are de gând să renunțe la condus. “Cât timp îs sănătos, nu las mașina. Așa știu eu să navighez”