Suedezul de la Jucu. Carl Widell, Ecolor: „Sunt cel mai bun ambasador al nostru, oriunde merg. Spun că sunt din România când călătoresc”

“Bună ziua! La Mulţi Ani!”, auzi la fiecare pas în fabrică (în birou sau la noua cantină), când managing directorul suedez se intersectează cu vreun angajat. A doua zi după 1 Decembrie, în hala unde drapelul suedez stă alături de cel românesc mai e încă atmosferă de zi naţională – la auto-servire chiar se oferă câte un baton ROM. Începutul de decembrie prinde fabrica Ecolor în plin şantier de extindere, iar despre afacere şi Cluj vorbim cu suedezul care conduce aici business-ul companiei care produce pentru gigantul IKEA. Au venit în țară (business-ul şi directorul său străin), la Jucu, pentru palul românesc, ca să facă afaceri (I). De ce a rămas? (II) Ce oferă Clujul? Ce nu oferă? Ce planuri are compania pentru perioada următoare? De ce nu sunt românii bine văzuţi în ţările nordice, dar şi cum fabrica din Cluj e pregătită să preia la muncă cerşetori cu paşaport românesc din Suedia sau refugiaţi sirieni – sunt câteva dintre temele de discuţie cu directorul de la Jucu.

“Sunt clujean”, zice Carl Widell, în română. Spune, de câte ori are prilejul, că îi place Clujul şi că românii ar trebui să fie mândri de originea lor, iar în fabrica pe care o conduce îţi arată cu mândrie mai ales două locuri: noul spaţiu de luat masa (unde angajaţii primesc “obligatoriu” prânzul) şi un “happy corner”: o zonă a unităţii de producţie unde lucrează angajaţi cu dizabilităţi (deşi firma ar fi fost acoperită prin lege, lucrând cu furnizori care au astfel de angajaţi, aşa că nu era obligată să creeze aici “happy cornerul”).

1. Afacerile. Viaţa la fabrică

De ce Cluj? Cum aţi ajuns aici?

Lucram, ca angajat, pentru o companie din Suedia, furnizor al IKEA, când ei au primit un input de la IKEA, că ar trebui să construiască ceva în zona Balcanilor. Şi s-a decis că locul cel mai potrivit ar fi România. Şi mi s-a zis: tu, Carl, poţi să mergi acolo să te ocupi de asta?

Aşadar aţi venit la Cluj, aţi ajuns aici ca angajat.

Ei (partenerii suedezi de la Gyllensvaans Möbler, n.red.) sunt proprietarii majoritari ai Ecolor şi eu sunt partener minoritar. Compania suedeză e una de familie, are o fabrică în Suedia şi una aici, la Cluj, iar fabrica lor e unul dintre cei mai vechi furnizori IKEA. Toate acestea se întâmplau acum 11-12 ani.

Cum a fost prima vizită aici?

Chiar prima prima vizită în România se întâmplase cu mai mulţi ani înainte, fusese o excursie în rulotă, cu familia, când am făcut un tur prin Europa, vara, şi trecusem şi prin România. Dar în 2003 am venit să evaluăm România pentru afacere (cu partenerii suedezi, n.red.) şi, din diverse motive, şi datorită şi unor coincidenţe, cum se întâmplă adesea, am sfârşit prin a alege Clujul. Am găsit teren în Jucu – 7,2 ha. Atunci nu era nimic aici. După câţiva ani a expodat un pic, cu venirea celor de la Nokia.

Prima impresie despre Cluj care a fost?

Că e un loc primitor. Înainte de a veni nu aveam aşteptări prea mari. Când mă gândeam la România, îmi ziceam că da, materia primă e acolo, dar poate puteam găsi o ţară mai „fun”. Impresia aceasta se conturase din lipsă de informaţii.

Ce ştiaţi despre România?

Ştiam puţin despre Ceauşescu, despre orfelinate. Din păcate, cam acestea erau imaginile care ajunseseră până la mine la acel moment. Dar când am venit aici m-am simţit foarte bine primit.

Dar nu aţi venit ca să rămâneţi.

După ce s-a construit fabrica, s-a decis că eu mă voi ocupa de această investiţie, aşa că era clar că cel puţin câţiva ani voi sta aici. Apoi urma să vedem, dacă venea altcineva sau dacă urma să existe management local. De atunci am crescut de la an la an. Iar acum nu am planuri să mă mut de aici.

Nu era înspăimântător? Să vii din Suedia aici, în România, ţară despre care aveaţi doar acea imagine nu foarte încurajatoare?

Eram singur. Nu e atât de greu să te muţi când nu ai o familie, eram doar eu şi această fabrică. Înspăimântător? Nu. Era interesant. Mi-a plăcut.

Aţi avut aşadar impresia unui oraş primitor. Ce altceva?

A fost şi distractiv. Dar a fost şi foarte multă muncă. Când mă gândesc la acea perioadă – 2004, 2005, 2006… Era multă muncă, dar era şi amuzant – Clujul, cu atâţia tineri, studenţi. Eram mai tânăr atunci, eram mult mai conectat la lumea studenţească şi deja erau mulţi străini aici.

De ce aţi ales să veniţi la Jucu?

Am decis că locul noii fabrici va fi la Cluj şi a intervenit şi un coleg de-al meu, o persoană-cheie în acest proces, cu care am început să lucrez aici. El era de aici. Acesta a fost unul dintre motive. Am căutat teren şi la Jucu am găsit o suprafaţă mare, plată, nu departe de oraş şi nici departe de aeroport.

S-au schimbat lucrurile aici după venirea Nokia?

Nu am pierdut oameni în favoarea companiilor noi care au început să apară aici. Au fost foarte puţine cazuri, aceasta nu a fost niciodată o problemă. Deşi Nokia a angajat peste 2000 de oameni. Cred că la ei focusul era pe oameni cu un alt nivel de educaţie. Nu au fost probleme. Şi apoi, ciudat, au închis…

Aţi fost surprins? Lucraţi în această lume a afacerilor, cunoaşteţi corporaţiile.

Noi nu suntem din aceeaşi cultură. Am fost surprins. Să investeşti atât de mult, să creşti aşa şi apoi să renunţi… chiar dacă sigur au avut motivele lor. Şi acum uneori, când angajăm oameni, simţim un fel de reţinere din partea lor. Eu sunt mândru să spun că nu am renunţat la oameni niciodată. Am crescut constant, nu am fost niciodată în situaţia de a trebui să concediem 100 de oameni. Nu am concediat oameni.

Cum au evoluat lucrurile? Cu ce aţi început şi unde aţi ajuns acum?

Aveam mare încredere în IKEA, asta pot să o spun de la început. Am cumpărat terenul şi am început construcţia fabricii înainte să stabilim ce produse vom face aici.

Dar ei erau deja partenerii dvs. Asta era stabilit.

Da, dar suntem o companie privată, putem să vindem oricui. Şi totuşi în acest moment lucrăm doar pentru IKEA. Asta nu corespunde niciunui model de business predat la UBB (zâmbeşte).

S-a schimbat ceva în strategia de afacere, faţă de început?

IKEA e singurul nostru client. Asta deşi au venit câteva companii care au vrut să cumpere. Noi nu aveam marketing, nu vindem broşuri, e atât de… uşor. Din acest punct de vedere.

Nu trebuie să vă vindeţi, nu trebuie să convingeţi pe nimeni.

Şi facem câteva tipuri de produse, dar în volume mari.

Ce s-a schimbat totuşi în 10 ani?

Afacerea a crescut dramatic. Cifrele s-au schimbat dramatic.

Ce înseamnă „dramatic” în business?

În decembrie 2005 am scos prima piesă de mobilă: o comodă cu sertare. În 2006, cifra noastră de afaceri era de 6 milioane de euro. Acum am trecut de 62 de milioane. S-a schimbat dimensiunea afacerii. Trimitem 15-20 tiruri pe zi spre export. Vreo 4 ani am făcut doar acest produs (comoda cu sertare, n.red.), ceea ce a fost foarte bine pentru o companie la început de drum. Am putut învăţa cu asta. Apoi, în 2010 a fost marea schimbare în tehnologie. Am investit 9 milioane de euro în utilaje noi, într-o hală nouă. Am început să facem şi alte tipuri de produse, mai ieftine, dar produse pe care IKEA le vinde în volume mari: dulapuri, comodă cu sertare, paturi. Acum facem în special mobilier de dormitor.

Ce se întâmplă acum pe platforma de aici, cu afacerea de la Jucu?

Construim. Facem spaţii noi pentru depozite şi producţie. Hala pe care o construim acum e Hala 5. În ianuarie ar trebui să fie finalizată hala, iar birourile în martie.

Aşadar şi afacerea se extinde?

Am crescut cu 20% anul trecut, cu veniturile, şi acum creştem, angajăm alţi oameni, cumpărăm utilaje.

Asta înseamnă că 20% e ţintă de creştere?

Nu, deloc. Nu cred că aceasta e viteza optimă de creştere pe mai departe, e un ritm puţin forţat.

Foto: Ecolor

În afară de Ecolor, sunteţi implicat şi în alte proiecte, de afaceri?

Nimic de menţionat.

Sunteţi interesat de alte domenii în economia clujeană, credeţi că sunt oportunităţi de investiţii?

Da, dar fabrica îmi necesită aproape integral atenţia. Dar sunt foarte interesat de ceea ce se întâmplă în Cluj şi sunt în contact apropiat cu alţi oameni cu afaceri.

Ce afaceri sunt de viitor în Cluj?

Cred că ceea ce se întâmplă în IT-ul din Cluj e puţin nebunesc. Cred că e uimitor felul în care creşte acest sector, dar e dificil pentru anterprenori, fiindcă e o asemenea mişcare de oameni între companii. Şi noi creştem repede, dar ceea ce se întâmplă în Cluj în IT, cu start-up-uri şi mari jucători internaţionali venind e peste orice alt domeniu. Dar e şi dificil să fii într-o astfel de piaţă, unde oamenii se mută pentru 300-500 de euro în plus. E dificil. Dar IT-ul e foarte important pentru Cluj. Producem mulţi oameni educaţi, cu aptitudini, la universităţi şi se pare că multe multinaţionale stau cu ochii pe Cluj. Asta e foarte bine.

Adică nu aţi fi investitor în IT. Ce altceva vi se pare de interes în economia clujeană?

Nu sunt interesat de alte business-uri, îmi place foarte mult ceea ce fac, afacerea în care sunt implicat acum, o simt ca fiind copilul meu.

Royal School? (şcoală cu curriculă britanică, lansată la Cluj în 2015, unde Carl Widell e unul dintre membrii fondatori)

E o activitate în care m-am implicat fiindcă îmi face bine, nu e o afacere. Acest proiect nu va genera bani pentru mine nici în viitor. Cred că în primul rând e un proiect bun pentru comunitate. Avem câţiva expaţi care lucrează aici şi văd un model, atunci când ei vin aici. Primul lucru pe care îl întreabă e referitor la educaţia copiilor, întreabă despre şcoli, grădiniţe. Acest aspect e mai important decât jobul în sine, e important să ai aceste facilităţi. Şi vin mulţi străini. Avem o şcoală bună chiar dinainte, Transylvania College.

Nu era suficientă aceasta?

Nu cred. Când câţiva dintre fondatori m-au abordat cu această idee, mi-a plăcut imediat, deşi nu am copii şi familie, ca majoritatea fondatorilor. Mi-a plăcut foarte mult acest proiect. Poate tocmai fiindcă e ceva complet diferit de pal şi export de mobilă. Vorbeşti despre copii, despre educaţie, despre viitor. Îmi place. Ne întâlnim în fiecare săptămână. E şi provocator, fiindcă şcoala trebuie să crească, are un potenţial uriaş.

Menţionaţi expaţii din Cluj. Cum s-a schimbat această comunitate în anii recenţi?

S-a schimbat un pic. Avem cluburi de expaţi, uneori ne întâlnim la evenimente şi se observă schimbările. Aţi întrebat ce se întâmplă cu această comunitate. Creşte. Acum mă simt ca cel mai vechi din această comunitate, când ne întâlnim apare aproape mereu câte cineva nou. Eşti aici pentru IT? Pentru alte companii? Frumos!

Dar sunt şi persoane care pleacă, nu?

Mulţi nu pleacă. Am sentimentul că, la fel ca mine, au venit să lucreze aici pentru câţiva ani sau să înceapă ceva sau au câştigat un contract şi apoi au rămas. Poate au întâlnit pe cineva aici sau afacerea lor a luat avânt…

Sursa foto: Ecolor

II. Oraşul. Viaţa în Cluj

Dar dvs? Ce v-a convins să rămâneţi? Spuneaţi că nu aveţi niciun plan de plecare. De ce?

Afacerea e cea mai puternică dintre rădăcini aici, dar e vorba şi despre calitatea vieţii: e un loc mai bun de trăit aici decât locul de unde vin eu.

Ce înseamnă asta?

Suedia e o ţară uimitoare, cu exemple bune din multe puncte de vedere, mai ales în ceea ce priveşte siguranţa socială. Văd asta la oameni. Se simt mai în siguranţă. Dacă îţi pierzi slujba sau te îmbolnăveşti sau divorţezi sau se întâmplă toate în acelaşi timp, oricum nu poţi să te prăbuşeşti. Şi se creează în acest fel un sentiment de siguranţă. Oamenii se simt mai în siguranţă din acest punct de vedere. În acelaşi timp, totul merge atât de bine acolo. Totul e destul de dezvoltat. Cred că e puţin plictisitor. Pentru mine, ceea ce s-a întâmplat aici în aceşti 10 ani, la Cluj, e destul de dinamic. Clujul.. a trăit un „boom” în aceşti ani. Gândiţi-vă doar că s-au construit mall-uri. Nu erau mall-uri când am ajuns eu aici, mergeam la Sora. E uimitor ceea ce s-a întâmplat! Şi cu infrastructura. Aeroportul e un exemplu frumos. E vorba despre calitatea vieţii. Dacă am început cu fabrica, ceea ce m-a convins să rămân aici a fost calitatea vieţii. Şi din punct de vedere social sunt mulţumit, îmi place oferta de aici.

Şi experienţe negative? Ce nu vă place în Cluj?

Sunt lucruri care nu îmi plac. E nerealist să spui că totul e perfect. De la început nu mi-a plăcut birocraţia. Dar cred şi că lucrurile s-au îmbunătăţit mult în aceşti zece ani de când sunt aici.

Deci e mai uşor acum să faci afaceri aici.

Da, este. Şi situaţia traficului e deranjantă. E o provocare pentru autorităţile locale. Ce altceva nu îmi place… Nu am avut niciodată probleme aici, nu am fost jefuit, nu am avut niciodată motive să mă îngrijorez pentru siguranţa mea. Nu am avut niciodată astfel de probleme.

Mâncarea?

E grozavă. Sunt atâtea opţiuni bune în Cluj.

Oamenii?

Îmi plac oamenii.

Clădirile?

Unele…

Viaţa de noapte?

E ok. Nu pot să mă plâng.

Spuneaţi că sunteţi clujean. Ce înseamnă asta?

Mă simt mai acasă aici decât în Suedia. Merg în vizită să îmi văd părinţii, familia, dar mi-e dor de casa de aici.

Vă lipseşte şi Suedia? Ce vă lipseşte din Suedia?

Familia. Mama şi tata, bunicul, sora…

Ce au simţit ei despre mutarea în România, la Cluj?

Cred că au fost fericiţi pentru mine, văzând că îmi place.

Spuneaţi că nu vă plângeţi de viaţa socială de la Cluj.

Am o reţea socială uriaşă. Uneori e chiar complicat. E o cultură atât de diferită faţă de cea pe care o cunoşteam în Suedia – ieşi, mergi la masă, la un vin, te întâlneşti cu prietenii. Facem asta şi în Suedia, dar în week-end. Sunt atâţia oameni, atâţia prieteni, atâte lucruri de făcut.

Deci aveţi mulţi prieteni aici în Cluj.

Mulţi. E un mix de expaţi şi români.

Ce vă place să faceţi în Cluj?

Mănânc în oraş în fiecare zi, locuiesc singur şi nu gătesc, aşa că asta e o parte din viaţa socială, ieşitul la masă în oraş.

Ce altceva oferă Clujul? Festivaluri?

E un oraş activ când vine vorba de evenimente, de concerte. E o dezvoltare şi din acest punct de vedere. Eu merg şi la Untold şi la Electric Castle, e ofertă bună de evenimente în Cluj.

Ceva ce lipseşte?

Mai e un avantaj al oraşului: avem natura aproape, natură frumoasă. Around the corner. Merg uneori cu ATV-ul. E uimitor! Să locuieşt într-un oraş cum e Clujul, cu atâtea opţiuni şi la 10 minute să fii în Făget, pe Feleac, în Borhanci. Around the corner.

Maramureşul e un loc pe care îl vizitaţi. Vizitaţi des România?

Nu am fost niciodată la mare. Nici în Deltă. Încă. Dar am fost activ, am mers în Timişoara, Bucureşti, în marile oraşe, am făcut excursii spre Moldova. Foarte frumos! Oamenii de aici nu sunt atât de mândri că sunt de aici, din România…

Dar că sunt din Cluj.. că nu sunt din Bucureşti…

Da, asta am observat. Dacă spun cuiva de aici că merg la Bucureşti, îmi zice să nu fac asta. Nu e aşa de rău la Bucureşti. Ai multe opţiuni. Centrul vechi al oraşului e foarte primitor. Dar eu nu merg prea des în capitală. Cred totuşi că e trist că, atunci când călătoresc, românii nu sunt mândri că sunt din România. Am fost în Frankfurt recent, am intrat într-un restaurant italian, şi domnişoara care ne servea nu vorbea engleză, am încercat în germană, dar nu ştia germană. Apoi a zis că e din România. Am zis „şi eu! Sunt clujean”. Şi a fost atât de fericită! Şi eu sunt din România, am zis. Oamenii nu o spun aşa, într-un fel mândru.

Ce spuneţi despre România, când sunteţi în afara ţării?

Sunt cel mai bun ambasador al nostru, oriunde merg. Spun că sunt din România când călătoresc, în SUA, doar fiindcă îmi place să o spun. Din România? sunt întrebat. Ok… Şi apoi reiese că sunt suedez, dar locuiesc în România. Îmi place să văd reacţiile oamenilor. Sunt mulţi români în străinătate care poate nu sunt cei mai buni ambasadori ai ţării. Există ambele categorii. Oamenii care călătoresc ar trebui să fie ambasadori buni ai locului de origine.

Care sunt lucrurile bune pe care le spuneţi despre România?

Cât de bine-venit mă simt în oraş. Recent, într-un taxi în Valencia, i-am spus unui taximetrist că sunt din România. Că trăiesc acolo, lucrez acolo, în Cluj, care e al doilea cel mai important oraş din ţară, i-am spus. E oraş universitar, un loc foarte dinamic, comparativ cu locul din Scandinavia de unde vin eu. Îmi place foarte mult. E în general o listă standard de lucruri pe care le menţionez. Spun că avem 100.000 de studenţi, multe opţiuni, multe afaceri, mulţi străini care vin. Că e un loc foarte foarte interesant în care să locuieşti.

Cum văd România partenerii de afaceri?

Partenerii suedezi sunt mulţumiţi de cum se dezvoltă compania. Le place să vină aici, datorită restaurantelor, a vinului, a verilor lungi, le place că se poate sta afară pe terasă în septembrie, în octombrie, ei au devenit la rândul lor ambasadori pentru România în Suedia. Sunt bucuros de asta.

A fost recent incidentul cu tinerii politicieni care spuneau că nu vor să fie „români jegoşi”…

Am auzit de asta. Sunt foarte foarte trist de această întâmplare. În fiecare ţară sunt extremişti, aceia erau extremişti vorbind despre subiectul referitor la primirea imigranţilor. Ce pot să spun? Ruşine! Acum 9, 10 ani când mă întorceam în Suedia, dacă auzeau de România spuneau ceva de Ceauşescu sau poate întrebau cum sunt drumurile. Acum e altă poveste. Acum, dacă spun că sunt din România, aud răspunsuri de genul „Oh, şi în satul nostru avem un tip la alimentară”, sunt mulţi oameni cu paşaport de România care cerşesc bani în Suedia. Cred că sunt bine primiţi. Într-o mică zonă rurală, în magazin, e amenajat un loc pentru o astfel de persoană, e „cerşetorul nostru”. E focus pe această temă şi pe mine, care cunosc realitatea de aici, asta mă deranjează. Le-am spus suedezilor: aveţi atât de puţine probleme aici! Aşa că această temă, cu cerşetorii e inconfortabilă. Dacă spun „România” mereu apare această temă. Din păcate. Nu aş zice că aud cuvinte rele, dar e această atitudine.. „ooh, avem şi noi o doamnă foarte drăguţă”. Chiar vorbesc în aceşti termeni. Recent, a fost aici la fabrică un grup din Suedia, cu politicieni, cu reprezentanţi din poliţie, biserica locală, un consul român de acolo – reprezentanţi ai comunităţii adică. Au venit fiindcă au 160 de români într-o comună mică şi au venit să investigheze cum pot să îi ajute ca aceştia să se întoarcă în România. Erau destul de bine pregătiţi. Ştiau că cei mai mulţi dintre ei erau din zona Moldova. M-au întrebat dacă pot să angajez câţiva. Am spus că da, iar dacă performează pot să îşi păstreze slujba, vor avea o perioadă de probă, ca toată lumea. Dacă performează sunt bineveniţi. Erau reprezentanţi din comunitatea acelei localităţi şi voiau să îi ajute pe acei oameni să îşi ia viaţa în stăpânire, să găsească o slujbă, un venit stabil, un angajator, în loc să stea în faţa magazinului să ceară bani. Dar oamenii de acolo sunt generoşi. Cred că e o provocare, să îi convingi să se mute şi să lucreze pentru un salariu standard din România. Avem romi angajaţi aici, avem şi câteva cazuri bune. Am anunţat autorităţile de la Ocuparea Forţei de Muncă că suntem pregătiţi să primim oameni din Siria, dacă vin în România, dacă ajung la Cluj. Putem să primim câţiva. Noi creştem. Avem 610 oameni (pentru început de 2016, n.red.).

Veţi mai angaja?

Da, dar nu foarte mult. Fiindcă investim mult şi în automatizări, în roboţi. Creştem stabil.

Am avut în ultimii ani, şi chiar recent, implicaţi în scandaluri de corupţie oameni cu funcţii înalte în administraţie: AJOFM, Consiliul Judeţean, Primărie. Ce simţiţi legat de acest fenomen?

Sunt nişte „Muppets”.

Faceţi afaceri în România. Cum vedeţi astfel de cazuri?

Sunt oameni cu putere decizie. Astfel de ştiri mă fac să fiu foarte deranjat.

Aţi simţit acest fenomen, făcând afaceri aici?

De corupţie? Poate când am început, la fazele de aprobare de lucrări au fost nişte semnale. Ne prefăceam că nu înţelegeam. Le spuneam ca dacă ceva nu e rezolvat, să ne scrie, să ne transmită în scris ce avem de făcut. Nu am simţit asta recent. Vin oameni de la instituţii de Mediu, Finanţe, nu am eu personal de-a face cu ei foarte mult, dar, din ceea ce simt, cred că sunt tot mai profesionişti, şi mai tineri, cred că acesta e un semn bun. Plătim taxe la timp, salarii, toată lumea e angajată pe hârtie, se plătesc orele suplimentare, plătim taxe în avans. Poate şi de-asta nu resimţim astfel de efecte.

Ecolor în cifre: afaceri de 65 milioane de euro și peste 15 tiruri de mobilă/zi

Deținută de Gyllensvaans Möbler și Carl Widell, compania care și-a început activitatea în 2005 a încheiat anul trecut cu afaceri de aproximativ 65 milioane de euro. Firma are 610 angajați și clădiri de 53.000 mp pe platforma de la Jucu. Ecolor este al treilea cel mai mare exportator al județului, după Emerson și De’Longhi, produce mobilier în principal pentru piața externă: pleacă de aici între 15-20 de tiruri pe zi.

Interviu realizat de: Kristina REȘTEA, Luminița SILEA

Nici un comentariu

Actual de Cluj