Studiu de mediu din 2009 la rampa de gunoi a Clujului: cancerul, bolile de plămâni și cerebrovasculare apar pe trend „abrupt crescător” în aval de groapa de deșeuri
AdministrațieTop News by Actual de Cluj - oct. 11, 2017 0 1701
Un studiu vechi de opt ani arată că sănătatea din aval de Cluj-Napoca e serios afectată de scurgerile de gunoaie de la rampa de deșeuri a orașului – e vorba de locuitorii din Sânnicoară și Apahida.
Studiul de evaluare a impactului sistemului de management integrat a deșeurilor din Cluj, realizat în 2009 de Centrul de Mediu și Sănătate în 2009, când problema închiderii rampei de deșeuri a județului nu devenise atât de stringentă ca peste opt ani, adică acum. Totuși, în studiu, publicat acum de activistul Istvan Szakats, la capitolul Evaluarea impactului asupra stării de sănătate a populației apar o serie de statistici de la Direcția pentru Sănătate Publică Cluj care arată că în Sânnicoară și Apahida cancerul, bolile bronhopneumopatice și cele cerebrovasculare apar cu un trend abrupt crescător, în vreme ce aceleași boli în Someșeni au un trend descrescător. „Pe o distanță de 10km dintre Someșeni și Apahida aflate în aceași vale a Someșului dinamicile de evoluție a bolilor se schimbă cu 180 grade. Linia de demarcație e scurgerea Pata Râtului în Someș, între Someșeni și Sânnicoară. Sânnicoară și Apahida sunt în aval de scurgere. Someșeni e în amonte”, explică Istvan Szakats, care adaugă: „Pata Râtul curge prin pârâul Zăpodie către Sânnicoară și Apahida, și se infiltrează în pânza freatică. Vântul duce aerul toxic în toată zona. Atunci când pute a gunoi la aeroport, nu doar putoarea e acolo. Tot aerul toxic din Pata Rât e acolo”.
Este poluarea de la Pata Rât principalul factor al îmbolnăvirii populației din comunele din aval de Zăpodie? Valorile de toxicitate măsurate în studiul comandat de CJ arătau că în 2009 plumbul, cuprul și bariul depășeau mult valorile normale și se apropiau de pragurile de alertă, în mai multe puncte de măsurare seleniul depășea chiar și pragurile de intervenție, iar manganul ajungea să depășească de zece ori chiar și pragul de intervenție. Și totuși, studiul menționat concluzionează că „modelele statistice nu au pus în evidență nicio corelație semnificativă statistic între valorile determinate în aer ale substanțelor periculoase analizate, adică dioxid de azot, dioxid de sulf, pulberi respirabile PM10, PM2.5, compuși organici volatili, formaldehidă și frecvența afecțiunilor cronice în aria de influență a obiectivului”. „Contrariat”, spune Szakats, „am început să caut mai multe date. Am găsit în Strategia de Dezvoltare a Clujului evoluția bolilor menționate pe județul Cluj. Statistica arată că trendul de creștere a bolilor din Sânnicoară și Apahida este peste media județeană. M-am consultat cu statisticieni și toxicologi. Aceștia mi-au spus că doar toxicitatea nu ar putea explica variații atât de brutale cum apar în statisticile DSP. Someșeni e mai spre urban, Sânnicoară și Apahida e mai rural. Populația are o altă structură, adresează bolile diferit, capacitățile de diagnosticare diferă. Rigoarea științifică cere ca aceste aspecte să fie luate în considerare când se compară cifrele. Și se impun mai multe studii. De acord. Numai că între timp, timpul trece. Din 2009 au trecut opt ani în care CMID nu s-a făcut niciodată, în schimb materialul toxic în deal s-a tot acumulat și scurs la vale. Poluarea în aer, apă, și sol a crescut. Și deja în 2009 arăta rău. Și să nu ne prostim. Viitorul în care CMID o să fie gata nu e previzibil. Nici măcar instalația infinit mai simplă – stația de filtrat levigat nu se vede nici măcar la orizont, deși deadline-ul e în 12 octombrie. Ce s-a scurs în sol în 20 ani e bun scurs și n-o mai scoate nimeni. Aia rămâne acolo și ne otrăvește cu zilele. Nu cred că suntem în ceasul al 12-lea. Cred că de fapt ceasul s-a oprit, și noi trăim și murim într-un al doisprezecelea ceas atemporal, permanent. Așa că până murim, avem tot timpul, nu? Da. Dar aș propune ca măcar să nu stăm”.
