Închide

REPORTAJ Ziua în care am zburat și-am ajuns la o nuntă

ReportajSocialSport by Catalin Suciu - feb. 06, 2015 0 1164

Vrei să zbori? Hai cu mine, te duc, nu-i problemă. Ai mai zburat? Nu? Atunci tre’ să vezi cum e. Și da Vinci voia să facă asta în secolul 16.

Închid telefonul și mă gândesc la vorbele lui Bogdan. M-am trăznit, îmi zic. Eu, care îmi imaginez că mă prăbușesc cu primul wizz pe care-l iau vara. Dapoi cu o parașută, un fel de parașută ghidată, căreia îi spun ăștia parapantă. Are și motor, paramotor!
Trag tare aer în piept și-mi imaginez deja cum ne ia o rafală de vânt și ne flutură direct într-un hău. Ne facem ferfeniță și ne culeg bucățele de pe jos oamenii de gardă de la SMURD. Apoi mă gândesc la tot răul ce-l poate provoca o eventuală prăbușire nedirijată.
Revin . Hai că nu poate fi rău și sună iar telefonul. E Bogdan. “Nu ți-am zis, avem o cerere în căsătorie. Facem probe dimineță. Dacă vrei, la o adică, poți veni atunci. Te-ai hotărât, zbori? Zbor! Am zis, am zis, gata, îs un prost.
Nuntă, zice. E unul ce vrea să-și ceară iubita de soție pe 1 februarie, la temperaturi ce provoacă degerături. Costel, îndrăgostitul, cică nu mai doarme de-o săptămână, de când i-o căzut poanta. El vrea un ditamai banneru’ care să zboare pe cer , să îngenuncheze , să scoată inelul pe care l-a ascuns cu sârguință vreme de câteva zile prin cele mai prăfuite cotloane din casă…și ea tre să zică DA. Un da hotărât. Dar dacă dacă refuză fata? În fine, nu e treaba mea.
Dau să ies din bloc a doua zi, dis de dimineață, când în Grigorescu e agitație, că au ieșit locatarii la plimbarea matinală obișnuită. Zic sărutmâna unei vecine, apoi mă întâlnesc cu administratoarea care-mi reamintește că n-am plătit cheltuielile pe ultima lună. Bun început de zi, îmi zic.

Traversez poteca dintre blocuri și-mi iese în cale și-o cotoroabă neagră. Csssssst, dispari! Fuge mâța, dar iar îmi aduc aminte că urmează ză zbor. De ce mă-ta mi-ai ieșit fix acuma în față?
Iau un taxi până pe calea Florești de unde urmează să-mi fac rost de-un drum până-n Florești la sensul giratoriu, că de-acolo mă vor prelua Bogdan și Diana. Diana e nevastă-sa . Și ea zboară.

Băiatu’, mergi la Gilău, mă întreabă un nene îmbrăcat în pantaloni de stofă gri, asortați cu-n fâș albastru spălăcit și pantofi lăcuiți, negri și curați. Îi spun că mă duc în Florești, îmi cere 10 Roni – da , exact așa , RONI- îi zic că-i dau 6 lei. Îi bun , hai să văd dacă mai agăț pe cineva, îmi răspunde. Calea Florești în zilele de duminică arată ca Pripiatul după explozia de la Cernobîl. Se lămurește și șoferul meu de cursă scurtă și pornim.

DSC_0025

Bogdan , Diana și dubița cu de toate

Dubița cu de toate
Bogdan și Diana sunt relaxați. Ei zboară de 8 ani cu parapanta, Diana face și parașutism de mai multă vreme și-i membră de vază la clubul parașutiștilor români. Odată , la o săritură, nu i s-a deschis parașuta. A avut-o pe aia de rezervă, a fost pe fază și-a aterizat întreagă. “Când m-am pus noaptea în pat mi-am dat seama că na, era ceva grav. O vreme nu mi-a mai trebuit să sar”. Dar cum oamenii ăștia trăiesc pentru adrenalină, nici ea n-a stat mult deoparte. Bogdan are peste 5000 de sărituri cu parapanta. Mă uit în spate și văd un motor cu roti, ca o tricicletă gigantică cu două locuri și-o elice mare în spate. Ceva mai încolo e o parașută împachetată și tot felul de echipamente de protecție. Urcăm o pantă care-mi lasă senzația ca e perpendiculară, depășim cu stoicism câteva cratere și ajungem pe platou, sus, mai aproape de cer. Unde și vântul, după cum aflu de îndată, îmi crapă obrajii și buzele. “N-ai mănuși? O să-ți fie frig”, îmi zice Bogdan. Tac ca un bou, ușor rușinat de incapacitatea de-a fi dedus înainte să plec de-acasă că am nevoie de mănuși, căciulă și haine groase, de iarnă.

În pregătiri

Mașina se eliberează, coborâm echipamente , sfori, un cuțit de vânătoare , alte sfori. Toate au un rost pe care eu nu-l percep deocamdată. Bogdan e întreprinzător,un bărbat bun la toate. Face noduri pescărești, ascute și mânuiește cu ușurință cuțitul cu care improvizează pe loc un suport numai bun pentru bannerul cu cerearea în căsătorie. Leagă și dezleagă pentru că lucrează contra-cronometru. Primește un mesaj de la Costel, posibilul viitor mire. Și Costel stă cu iubita lui în Florești, în zonă. “Am ieșit cu câinele la plimbare. Voi zburați acuma? Să nu vadă cumva banneru”.
Bogdan îi paseasă telefonul Dianei și îi zice să-i dea SMS să aștepte. “Când suntem gata, te anunțăm. NU VENIȚI ÎNCĂ. Zburăm , facem teste”
Hai, ești gata? ieșim cu banneru , îmi spune. Vântul bate din nord-vest, zice Bogdan și eu mă uit ca bou la poarta nouă la el. Luăm paramotorul și-l punem pe direcția potrivită. Mă așez ca turmentat în scaunul din față, Diana vine și se asigură că –s întreg și conștient, că-s legat cu toate cele. Îs ok, îi spun. Pornim și încep să regret că m-am gândit vitejejte cum voi zbura cu parapanta. Fredonez în gând piesa Come Home, de la Amatorski ș-apoi, inevitabil, îmi aduc aminte de Pink Floyd și-a lor “Learning to fly”.

Mă îmbărbătez și schițez un zâmbet forțat când ne ridicăm de la sol. Nu prea am curajul să o privesc pe Diana din depărtare și s-o văd cum se face mică, din ce în ce mai mică. N-am mănuși. Mă ia cu rău. Stau țeapăn în scaun și încep să mă uit în jur, dar strict din privire. “Îți place?”, mă întreabă Bogdan, dirijând cu cea mai mare atenție parapanta. Siguranța și stăpânirea lui mă calmează și învăț să mă bucur de înălțime. Îmi revin. S-a desprins frumos și bannerul, numai că mai trebuie aranjat puțin. „Îi mai pun o greutate în spate, să stea întins bine”, zice Bogdan. Ne învărtim și prindem altitudine, urcăm într-o spirală largă și-acum văd și Clujul de sus, din depărtare. Începem coborârea și-n câteva minute suntem jos. Mai vreau!

S.O.S: Venim!

Costel e de neoprit. E de înțeles, pe de o parte, că doar urmează să-și ceară iubita în căsătorie. Și trimite un nou mesaj: “Venim. Ne-am pornit încolo.” Păi cum, Bogdan trebuie să facă un nou test. Zbor, mă grăbesc, zice.
Un franț, Costel e și mai grăbit. Dacă vine când banneru e pe cer? Că planul sună cam așa.
El își aduce iubita la dat cu parapanta. E un cadou de ziua ei, care pică chiar azi, 1 februarie. Vine fecioru’ , iubită-sa zboară prima cu Bogdan, iar apoi tre să zboare Costel cu Bogdan și atunci să dea drumul la mesaj. “Vrei să fii soția mea?”. Frumos! Bogdan e perfectionist, vrea să iasă totul ca la carte. “Am zis că-l ajut, dar să aibă puțină răbdare. N-ai cu cine, omu’ se grăbește, asta e. Nu mai fac al doilea test.” Prinde apoi bannerul sub paramotor cu un șnur perfect și oftează:. “Sper să iasă, Doamne dă să iasă”.

Costel e un moldovean zdravăn de 23 de ani, din Botoșani, și vine tot într-un zâmbet. Fața îl trădează, dar poate mi se pare doar mie, pentru că știu ce vrea să facă. Aproape că urcă în alergare de mână cu iubita lui, se vede că –i nedormit și tensionat. “Tu ești prima, iubita!”, îi spune fetei.

Stai să vedem cum e cu vântul. Atunci când zbori, depinzi de vânt, de condiții. Ș-acuma a început să joace feste. Bate din toate părțile, neregulat. Se oprește, apoi își schimbă direcția. Mutăm paramotorul spre vest, cică. Se urcă fata și când dau să plece, să zboare, fleoșc- parașuta se duce naibii, într-o parte. Bogdan mută iar paramotorul câțiva metri mai încolo . O nouă încercare nereușită. “Nu avem ce face, mai așteptăm”. Costel fierbe de nerăbdare , nu-și poate stăpâni deloc trăirile.
Pe iubită-sa o cheamă Meissun, aflu. Și ea e tot din Botoșani. “Tata e sirian, mama româncă”, îmi spune. “Costel e tot al meu”, completează. Bravo,îmi spun în gând. Fie tot al tău Costel, să fiți fericiți!

Bogdan aranjează parpanta pentru o nouă încercare. Ș-acuma îi vezi cum se ridică spre nori. Ne fac cu mâna, iar Costel începe să tremure din mâini și din glas. “Vai, nu mai pot”, îl aud. “Mai ai răbdare, hai că iese mișto”, îi transmit. El urmează la zbor, dar apare o problemă. E puțin cam greu , e cam voinic. „Te ia, mă”, îl îmbărbătez. “Dacă nu iesi, bre, mai zboarî Bogdan de încercari și dă drumu la benner”. Ăsta-i Costel, și-a dat drumul și vorbește liber, cu accent moldovenesc. Acuma dacă l-aș întreba de cartofi, mi-ar zice de barabuli.
Îi țin pumnii când îl văd așa emoționat. „Bravo, bre, ai să vezi că iese”, îi spun iar.

Planul B

Meissun aterizează cu Bogdan încântată și își sărută iubitul în semn de mulțumire. Costel urcă în paramtor, dar se lasă într-o parte. Au făcut pană la roata din stânga, camera e praf! „Văleu” începe ăsta. Bogdan aduce o pompă, dăm la pompă și totu-i în regulă. Atâta doar că parapanta nu-l ia pe Costel. “Ești cam greu, nu putem zbura”, dă vestea Bogdan după care zice că mai face un zbor de probă, să vadă ce și cum. Cum e motoru, vântu’, povești din astea. Fata nu se prinde, habar n-are ce –i pe cale să se petreacă. Și zboară Bogdan și-l urmărim cu privirea până îl vedem cu banner cu tot. Messin se întoarce la iubitu-său și-l găsește îngenuncheat. Hopa, și-un inel. Apoi un DA răspicat de s-a auzit până-n Cluj!!! CASĂ DE PIATRĂ, COPII!

 

DSC_0057DSC_0262DSC_0268

 

NOTĂ: O mențiune SPECIALĂ pentru Bogdan și Diana de la Transilvania Extreme Adventures, fără de care nimic n-ar fi fost posibil 🙂

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.

Articole similare