Portretul celui mai temut criminal din istoria Clujului. O anchetă actualdecluj.ro cu...

Portretul celui mai temut criminal din istoria Clujului. O anchetă actualdecluj.ro cu mărturii ale principalilor anchetatori rămași în viață, colonelul Augustin Nona și procurorul Iuliu Andrei

Un personaj sinistru a terorizat Clujul timp de doi ani de zile , în perioada 1972-1974, punând pe jar autoritățile din întreaga țară. Criminalul ataca femeile noaptea sau dimineața în locuințele lor și reușea mereu să scape nevăzut. La vremea respectivă, ancheta a fost preluată de colonelul Dumitru Ceacanica, cel mai mare inspector criminalist al României, cel care a lucrat și la cazul Rîmaru, un odios criminal român din anii 70. Actualdecluj.ro vă oferă șirul exact al evenimentelor care au tulburat întreaga țară, mărturii înscrise în dosarul de acuzare, fotografii unice și dezvăluiri ale anchetatorilor Augustin Nona, pe-atunci mâna dreaptă a criminalistului Ceacanica și Iuliu Andrei, procurorul care a instrumentat cazul și a făcut întreg rechizitoriul. Aceasta este “Operațiunea Someșul” sau cazul “Omul cu ciocanul”.

Fostul procuror Iuliu Andrei rememorează "Operațiunea Someșul"
Fostul procuror Iuliu Andrei rememorează “Operațiunea Someșul”

Pe 11 septembrie, când peste Someș e așternută o toamnă frumoasă, un telefon sună de urgență la miliție. “E o femeie moartă în Someș. Veniți repede”. Procurorul Iuliu Andrei se deplasează la Podul Hingherilor,lângă albia râului și găsește trupul neînsuflețit al unei brunete frumoase, care avea câteva lovituri în zona craniană. Era goală, iar trupul îi era jumătate în apă și jumătate pe uscat. Era de o frumusețe cum rar îi fusese dat să vadă.

“Avea părul ca Ofelia din tragedii. O fată frumoasă. Am ajuns la locul cu pricina și-am început ancheta. Nu părea ceva ieșit din comun, eu eram procuror criminalist și mă confruntasem cu fel și fel de cazuri. Pe fata asta nici nu știam cum o cheamă, am aflat ulterior că era Vaida Cornelia, avea 28 de ani și locuia într-un cămin de nefamiliști de pe Oașului”, mărturisește Iuliu Andrei, ajuns astăzi la 92 de ani.

 

E lucid și rememorează la perfecție cazul care avea să marcheze carierele tuturor celor implicați. Așadar, anchetatorii se confruntau cu o crimă, așa cum au fost și altele. În fază inițială sunt cercetați toți locatarii căminului și mulți alții din împrejurimi. Se prefigurează deja și figura unui posibil suspect, un vecin de-al victimei care era cunoscut drept un mare afemeiat. “Era descris așa, făcea glume cu femei și avea profilul unui obsedat sexual. Dar nu aveam probe. Se făceau presiuni să –l pun sub acuzare, dar nu l-am pus, nu aveam nimic care să-l condamne în afară de câteva descrieri ale celor ce-l știau”.
Anchetatorii continuă cercetările, iar pe 7 octombrie se dă alarma din nou. Kovacs Ibolya, o adolescentă de 15 ani de pe strada Vasile Lucaciu , e agresată de un necunoscut, pe care îl surprinde în casă la șase jumate dimineața. Fata abia apucă să strige după ajutor și e lovită în cap de câteva ori cu obiect contondent. Făptașul o dezbracă , îi fură lenjeria și un ceas și se face nevăzut. Fata zace ore în șir într-o baltă de sânge , până când ajunge mama ei acasă, de la muncă. Printr-o minune și-o operație la neurologie scapă, dar memoria îi joacă feste. Ea susține că atacatorul e brunet și are părul ondulat.

Casa victimei de pe strada Vasile Lucaciu
Casa victimei de pe strada Vasile Lucaciu

Clujul fierbe deja, panica se instalează din vorbă în vorbă , iar în oraș se duce zvonul că un criminal cu un ciocan atacă femei noaptea și le ucide, apoi le violează. Poveștile circulă cu rapiditate, își amintește colonelul Augustin Nona, pe atunci locotenent al Miliției Județene. “Toată lumea vorbea de omul cu ciocanul. Dar nu exista nici o probă că acesta ar fi ucis sau atacat cu ciocanul. Se presupunea doar, iar de-aici au apărut toate zvonurile.”
La nici 10 zile de la cel de-al doilea atac , o altă femeie cade victimă. Maria Mărgineanu lucrează în bucătăria sa din locuința de pe strada Traian, când un necunoscut intră peste ea și o lovește din spate , cu un corp metalic. Din nou același tipar. Fără mobil, fără explicații. Femeia scapă cu viață, dar fără să fi apucat să-l vadă la față pe atacator. Era 16 octombrie, iar anchetatorii construiau profilul unui criminal în serie. “Lucra toată lumea disponibilă la acest caz. Eram sute de oameni care făceam rapoarte, intervievam oameni. Umblam noaptea la pândă cu femei înainte, ca momeală. Umblam peste tot, dar nimic”, își amintește Nona.
În tot acest timp, procurorul Andrei aștepta probe, dar primea noi vești sumbre.
Pe 5 decembrie 1972, Florea Valentina, o fetiță de 9 ani se pregătește să meargă la școală, fiind singură acasă . Era în jurul orei 7:45, părinții erau deja plecați și atunci intră în casa de pe strada Mașiniștilor un bărbat îmbrăcat în militar. O lovește în cap și-o violează, după care incendiază locuința, pornind focul din șifonier. Un trecător îl vede pe atacator cum o ia la fugă spre strada Buhuși, iar apoi câțiva vecini pătrund în locuință și o scot pe fetiță, aflată în viață. Atacatorul e descris acum ca fiind „blond cu părul ondulat.”
Ziua atacului dublu

În 12 decembrie, atacatorul lovește prima dată la ora 20:00, atacând-o pe Ana Biro, o femeie de 48 de ani , vânzătoare la un magazin de pâine din Piața 1848. Un client intră și e ignorat de aceasta, după care femeia se trezește cu o lovitură de ciocan în cap. Nu cade și începe să țipe cât poate de tare. Atacatorul se sperie și o ia la fugă, fiind urmărit de un măcelar de la magazinul de vis –a-vis. Suspectul scapă după ce ajunge în jurul Parcului Feroviarilor. După patru ore, acesta atacă o altă femeie, pe Oltean Ioana, o operatorea la centrul de radioficare care se întorcea acasă de la serviciu. Aceasta dă să intre în lift într-un bloc de pe strada Horea și , susține ea, ulterior, e atacată de un bărbat care-i inspira neîncredere, acesta lovind-o în cap. Rana e superficială, iar femeia este adusă la interogatoriu. Dă câteva declarații contradictorii și stârnește suspiciunile anchetatorilor. “Era nesigură de la început, ceva nu era în regulă. Am suspectat-o cu toții când am auzit-o ce vorbește. Spunea că a văzut un om mascat, că avea părul negru. Cu toate astea a intrat cu el în lift. Ne gândeam că ceva nu este în regulă”, rememorează Augustin Nona.
Oltean Ioana rămâne în cercul anchetatorilor, dar pe 16 decembrie, Miliția e alertată încă o dată. Ciule Aurelia, 16 ani, rămâne singură în locuința de pe strada Karl Marx (actuala stradă Decebal), nr. 113, în apropiere de sediul Miliției. Atacatorul pătrunde în apartamentul vecinei Nagy Ana, ia un cuțit de bucătărie cu mâner din lemn, intră în locuința unde se afla Aurelia, o violează și o ucide cu ferocitate, aplicându-i 17 lovituri de cuțit. La final incendiază locuința, dar cu toate acestea, anchetatorii salvează câteva fire de păr. “Am intrat și-am stat acolo câteva ore bune. Fata s-a luptat și am reușit să găsim în palma stângă două fire de păr blonde. Și am mai găsit încă două în încăpere. Le-am îngrijit ca pe sfintele moaște, știam că pot fi de mare ajutor mai târziu. Era foarte probabil ca acestea să aparțină criminalului”, își amintește procurorul Iuliu Andrei.

Harta anchetatorilor cu zonele crimelor
Harta anchetatorilor cu zonele crimelor

“Tot nu-l aveam pe atacator. Încercam să restrângem cercul suspecților, am luat toată zona la pas. Am făcut o hartă , aveam însemnate zonele în care s-au produs crimele și toate erau în zona Gării, zona Someșului , pe-acolo. Am căutat listele cu cei cunoscuți ca având boli de psihice, s-au făcut peste 1000 de dosare. Mai întâi au fost urmăriți cei de la ergoterapie, de la Spitalul Psihiatric, că era în apropiere. La operațiunea Someșul au participat și ofițeri din împrejurimile județului, de peste tot. Era o spaimă generală în oraș”, mai spune acesta.
Oamenii îl vedeau la fiecare colț pe “Ciocănarul”, pe “Omul cu ciocanul”. Așa se face că într-o zi , procurorul primește un telefon de la un ofițer, care îl cheamă de urgență la un bloc din Mănăștur. Ajunge la locul cu pricina și la parter e vânzoleală mare, agitație. O femeie refuză să îi deschidă ușa soțului său, spunând că e “Omul cu ciocanul”. Procurorul încearcă s-o înduplece. “Doamnă, sunt procuror criminalist șef Iuliu Andrei, vă rog să deschideți!”. Femeia nimic, nu și nu. Acesta face o nouă încercare, dar femeia nu renunță. “Du-te-n pizda mă-tii, ești cu ciocanul”. “Poftim răsplată! Fraților , haideți să mergem acasă, mi-a ajuns pe azi. Așa mi-a trecut ziua aia. Și-au fost și altele, era o nebunie generalizată în tot orașul.”

Prins și eliberat
Luni în șir au trecut așa. Tot atunci au încetat și atacurile pentru o perioadă. Organele de anchetă erau în încurcătură, nu găseau nici o soluție. Se fac razii peste tot, se înmulțesc patrulele de miliție, sunt chemați colaboratori civili care patrulează noaptea prin oraș. Angajații Miliției din alte județe nu mai au nici locuri de cazare în Cluj. Timpul trece, criminalul e liber și poate lovi în orice clipă. Sunt verificați apoi foștii pușcăriași, vagabonzii, acuzații de violuri și crime. Nimic la nimic. Până când, într-o zi, un civil zărește un bărbat blond care lipește afișe pe cinematograful 23 august, de pe strada Horea. E alertată miliția, iar “blondul” este reținut undeva în Piața Mihai Viteazul. “Te hipnotizează, aplică lovituri la encefal, te călărește sexual.” Asta era scris pe afișe, iar data este 13 februarie 1973.
Așadar, bărbatul e reținut, dus la interogatoriu, iar asupra sa se găsește un cuțit cu mâner din lemn și câteva pachețele cu păr uman. De asemenea, pe sub geacă purta o cămașă care prezenta urme vizibile de sânge. Acestuia i se ia cămășa, petele sunt duse la laborator, dar rezultatele oficiale se pierd în noianul de dosare. Blondul este lăsat să plece. “Era foarte mult de muncă, dar a fost și multă fușereală. De-aia a scăpat atunci. Se întocmea câte-un raport în grabă , din vorbe și uite-așa s-a ajuns în situația asta. Mi se pare că tot în ziua în care a fost reținut, a fost și trimis la Psihiatrie, la spital”, povestește colonelul Augustin Nona, unul dintre cei mai implicați anchetatori din vremea respectivă.

În centru e Colonelul Ceacanica, iar în dreapta e Augustin Nona, pe atunci locotenent major
În centru e Colonelul Ceacanica, iar în dreapta e Augustin Nona, pe atunci locotenent major

Sosirea lui Ceacanica
La peste un an de la producerea seriei de crime, de la București sosteșe în Cluj o delegație , iar în fruntea ei se află nimeni altul decât Dumitru Ceacanica, cel mai mare criminalist român al tuturor timpurilor. El avusese un rol decisiv în soluționarea cazului “Râmaru”, investigase și alte cazuri, toate dificile și foarte puține i-au rămas cu autor necunoscut. Ceacanica era o legendă vie și participa doar la cele mai complicate cazuri din acele vremuri. “Primul lucru pe care l-a spus după câteva zile în care a studiat cazul a fost : domnilor, căutăm un bolnav psihic. Vreau să văd toate evidențele , toate dosarele. Nona, tu vii de-acuma cu mine peste tot. Așa am ajuns mâna lui dreapta. Eram foarte aplecat către meserie, îmi plăcea și eram organizat. Lui Ceacanica, un tip extrem de abil , dar sever, i-a plăcut asta. Era foarte vulcanic”, spune Nona.
Ceacanica i-a luat la bani mărunți pe ofițeri. “Ce-ați făcut, ce faceți aici? Pe teren toată lumea, nu mai stați degeaba.” “Îi beștelea pe toți de-ți era și frică de el. Dar nu sancționa, impunea lucruri profesionist. Am luat iar toate mărturiile martorilor, am luat totul la rând din nou”, mai spune Nona.
Procurorul Andrei îl completează. “Ceacanica era extrem de inteligent, era și un actor foarte bun. Avea o minte ageră ca nimeni altul, eu așa l-am cunoscut prima dată. Și era extrem de dur.”

Luând din nou la rând mapele cu probe, cu mărturii, Ceacanica a ajuns la victima Oltean Ioana, cea care scăpase ca prin minune din lift. Chemând-o la interogatoriu, criminalistul s-a prins că femeia ascunde ceva , iar apoi avea să afle că avea mai multe relații extraconjugale, cu toate că era măritată cu un mecanic de locomotivă.
Mai mult decât atât , femeia reușise să-l corupă și pe un ofițer trimis s-o ancheteze. “Ceacanica a înnebunit atunci, nu i-a venit să creadă, a făcut un scandal monstru. Ofițerul nostru căzuse în plasă și îi spunea femeii cum decurge ancheta. Am aflat ulterior că ăsta îi șoptea tot. Ea întreba, era curioasă, iar el dădea din casă, cum se zice”, spune procurorul Andrei.
Pusă în fața mai multor probe , Ioana a recunoscut că a avut mai multe relații, nominalizând cifra șase. Din cei șase bărbați recunoscuți, patru erau mecanici de locomotivă. Se fac alte percheziții în zona Gării, Mașiniștilor sau Iris, dar încă nimic concludent.
Pe 14 februarie 1974, atacatorul revine în prim plan. Victimă îi cade Szilagyi Ilona , o vârstnică de 84 de ani. Surpriză, crima are loc pe strada Iugoslaviei, în Gheorgheni, deci într-o zonă diametral opusă celei în care opera până în prezent. Bătrâna a fost lovită cu o sticlă în cap , după care a fost asfixiată cu o pernă, iar criminalul a încercat să incindieze din nou locuința.
La locul faptei ajung Ceacanica, locotenentul major Nona și procurorul Andrei. Se preiau probe și se stă în birouri până spre a doua zi. Ceacanica cere acum dosarele celor bolnavi psihic înregistrate cu zonele aferente străzii Iugoslaviei și pornește în recunoaștere cu Nona, pretinzând că sunt angajați ai Direcției Sanitare plecați în recunoaștere.

Ajung la un bloc de pe Arieșului, nr.102, în apropiere de Iugoslaviei și urcă la unul dintre cei înscriși pe liste. “Am dat peste ăsta, el făcea chef, era cu ceva prieteni. Am zis că suntem de la Direcția Sanitară, adică Ceacanica a zis, că el era la înaintare și că vrem să vedem dacă se simte bine, dacă e în regulă. Ăsta , primul, a zis că nu e bolnav și-am fost nevoiți să plecăm. Ceacanica s-a enervat apoi și când să coborâm vede o doamnă care se uita mai urât pe scară. I se pare că se uită la el și se răstește la ea și o întreabă dacă nu are vreun nebun pe scară. Ș-atunci doamna ne spune că la etajul cinci stă un nebun, ROMULUS VEREȘ, un fost mecanic de locomotivă mutat recent în zonă, care zice că vorbește cu Satana. Și e agresiv și înjură mult”, mărturisește Nona.

Cei doi bat apoi la ușa indicată minute bune, iar apoi persoana deschide. E un blond aproape dezbrăcat, ușa e doar întredeschisă și ținută cu lanțul, după care începe să înjure de Dumnezeu, de ceaușescu și multe altele. “A închis și am chemat brancardierii să-l ia. Ceacanica a zis că ceva e suspect. Văzuse prin ușă cutii multe de chibrituri și-a făcut legătura cu crimele. A zis că e omul pe care-l căutăm. Am chemat brancardierii , aceștia au urcat cu liftul și l-au surprins pe Vereș când dădea să iasă. I-au pus cămașa de forță și l-au dus la Psihiatrie.”
La apartament a fost chemat de urgență procurorul Iuliu Andrei. Ceacanica nici n-a intrat înăuntru până la apariția acestuia. “Am intrat în dezordinea aia, iar pe uși am găsit tot felul de scrijelituri cu diferite date. Și cu Satana. Satana cu cuțitul orb, am dat cu toporul orb și tot așa. Apoi s-au găsit câteva caiete cu însemnări, un tratat de medicină legală cu adnotări cu privire la morți violente, traumatisme craniene, era și o broșură Vitta Sexualis. S-au găsit și ceasuri de mână și lenjerie intimă aparținând victimelor”, spune Iuliu Andrei.
Atunci se află că Vereș fusese un mecanic de locomotivă, dar a fost pensionat forțat câțiva ani mai devreme, pe motiv de boală. Oltean Ioana, cea bănuită că l-ar fi cunoscut pe Vereș era chiar una dintre amantele acestuia. Ulterior, în urma investigațiilor, Romulus Vereș a fost diagnosticat cu “parafrenie pe fondul unui delir mistic și sexual.”
Procurorul Andrei a fost din nou supus presiunilor, lumea dorind să-l vadă condamnat la moarte . “I-am dat soluție de neîncepere a urmăririi penale și am sugerat să fie internat într-un institut de boli mintale. El nu avea discernământ, era dement, era foarte bolnav. A ajuns la Dr. Petru Groza (Ștei de astăzi) , unde și-a și aflat sfârșitul ani mai târziu. Firele de păr recoltate atunci , de la crime, au fost analizate și s-a ajuns la concluzia că erau foarte asemănătoare, așa era tehnica atunci. Dacă aș fi avut cazul azi, în zilele noastre, nu știu dacă l-aș fi găsit vinovat, nu știu dacă ar fi fost condamnat pentru că noi n-am avut arma crimei la niciunul dintre cazuri. Dar istoria mi-a dat dreptate în cele din urmă pentru că odată cu el au încetat și toate acele crime.”
Vereș și-a petrecut ultimii ani din viața la spitalul din Ștei , unde moare în 1993 în urma unei afecțiuni a ficatului.

Veres2

Veres

Comments

comments

NICI UN COMENTARIU

Scrie un comentariu