Închide

REPORTAJ (FOTO/VIDEO) Cum a supraviețuit în criza imobiliară fosta fabrică Flacăra: ruina trăiește cu artiști și meșteri în chirie

Actual de ClujEconomieRecomandarea redacției by Kristina Reştea - mai 30, 2014 1 943

În ianuarie 2009, un neamț în costum croit perfect, într-un birou de arhitecți, cu ferestre mari și acvariu, povestea despre planurile unor turnuri proiectate în locul fostei fabrici Flacăra. Germanii de la LBBW cumpăraseră recent terenul unității de producție. Cinci ani și ceva mai târziu, Flacăra e încă în picioare, fără producție, lăsată în paragină, dar încă trăind. Aici s-au instalat și lucrează zeci de chiriași, care fac aproape de toate: pe platformă există de la service-uri auto la ateliere unde se pictează, se face sau se restaurează mobilă, se face sculptură, se creează obiecte de ceramică şi cam orice altceva – de la sobe la instrumente muzicale. Locul a cam fost lăsat în paragină, dar chiriile sunt mici.

fabrica portocalie_800x450

18 milioane de euro. Cât o fi însemnând 18 milioane de euro? Atât: 18.000 mp de teren pe strada cu nume de râu din apropierea pieţei Mihai Viteazul, cu tot cu o veche fabrică portocalie, de textile, în vremuri de boom imobiliar. La atât se tranzacţionase terenul (pentru că terenul era miza), în 2008, potivit informaţiilor de la vremea respectivă. Flacăra se divizase, utilajele au fost preluate de producătorul de lenjerie Jolidon, iar activele imobiliare vândute unei companii străine. Au urmat randări cu turnuri, planuri pentru bani nemţeşti (divizia imobiliară a unui grup financiar german, LBBW, fusese cumpărătorul), avize şi chiar autorizaţii de construire pentru o parte dintre imobilele dorite de investitori. Planurile nu au mai ajuns în şantier, iar şase ani (de criză imobiliară) mai târziu fosta fabrică de textile e încă în picioare, ceva mai împuţinată: s-au mai spart din geamuri, s-a mai şters din portocaliu, s-au mai “dus” din balustrade; metalul e încă la căutare.

Pe trotuarele care duc spre fosta fabrică Flacăra se joacă vârtejuri de fulgi de polistiren. Zboară desigur dinspre şantierele din zonă: intersecţia Ploieşti-Constanţa e punct fierbinte pe harta imobiliară zilele acestea, cu proiectele Florisal şi Europa Business Center în plină desfăşurare. Câţiva paşi mai încolo, pe locul unde acum ar fi trebuit să fie sus nişte clădiri de 18-20 de etaje, în locul fostei fabrici de textile, e linişte. Intrarea e păzită, dar poţi să intri fără mare greutate, dacă ştii cam ce cauţi. În clădirea administrativă e şi mai multă linişte.

scari in ruina_800x450 BUN

 

Holuri lungi şi întunecate (ciudat să fie întuneric tocmai la „Flacăra”, nu?), trepte pe care nicio balustradă nu le mai mărgineşte, urme de pătrate în pattern de şah încă vizibile, ca pavaj, şi câteva uşi care mai păstrează tăbliţe din vremurile când Flacăra producea: “Contabilitatea” are acum desigur lacăt pe uşă, iar lângă “Directorul general” pluteşte, pe perete, un stencil-umbrelă. E semn de viaţă contemporană umbrela, de fapt, şi indiciu că în clădire se mai întâmplă totuşi ceva. Mai vezi apoi sticker-ele “Uniţi salvăm”, însemne cu Nişte Brand şi “Critical Mass” şi începe să fie clar că prin încăperile acestea poţi să găseşti ceva mai mult decât fantome ale industriei ante-’89. De un perete e sprijinit un tablou ce are forma de romb şi faţa colorată şi zâmbitoare a unui zmeu.

director cu umbrela_800x450

 

usa de hala_800x450

zmeul_800x450 BUN

La uşa cu “Preşedinte”, decorată acum vesel cu feţe zâmbitoare şi stickere colorate cu mesaje anti- (anti-sistem, anti-fascism, anti-homofobie, anti-eutanasiere a câinilor), e prima oprire. E locul unde unul dintre noii locatari ai fostei fabrici “se joacă cu lemnul”. În micul spaţiu “tapetat” cu scule de tâmplărie, desene şi afişe, se lucrează la mese în formă de hexagon, la căsuţe pentru boxe sau la câte un scaun desenat apoi de artişti din zonă şi pregătit să ia drumul Bucureştiului pentru Romanian Design Week. Asta desigur dacă nu îl rătăceşte curierul.

hol cu usa in culori_800x450 bun

Meșterul colaborează cu prietenii arhitecţi de la Prototip Studio şi lucrează la obiecte care ajung să decoreze cafenele din oraş. Se mai fac aici cadre de lemn, tot hexagonale, şi sticlă pentru viitoare instalaţii cu lucrări de artă, accesorii pentru lămpi ori decoruri pentru teatre de păpuşi. Iosif Câmpan e unul dintre primii chiriaşi instalaţi în fosta fabrică de textile.

“În ianuarie s-a făcut un an de când sunt aici. Am venit la un prieten care are un atelier de pictură, ca să îl ajut cu o sobă, şi am văzut imensitatea asta de spaţiu. Atunci m-am decis să închiriez şi eu spaţiu aici, dar nu am investit nimic, fiindcă nu e nimic sigur. Contractele se fac pe un an şi proprietarul te poate da oricând afară. Se precizează în contract că trebuie să fii pregătit oricând să eliberezi spaţiul”, explică Cîmpan.

Au fost necesare însă unele minime intervenţii de imediată necesitate pentru transformarea unui fost spaţiu administrativ în ceva ce să poată fi loc de muncă şi a unei foste săli de baie în zonă de “office” – aici poţi primi nişte prieteni la o cafea/discuţie şi chiar lucra pe laptop. Fierul s-a cam dus, au mai dispărut şi din uşi, unele geamuri au fost cumva reinstalate, dar stau lipite în pereţi, iar soba e un ingenios reconvertit butoi, folosit acum doar ca obiect din decor. Un casetofon vechi, o ţintă de darts, palete de ping pong şi chiar un ecran de TV aproape antic pus pe tavan completează scenografia de creaţie.

lemn_800x450

birou de mester_800x450

Contractele se semnează cu o societate a LBBW din Bucureşti, iar de gestionarea clădirii şi prezentarea spaţiilor se ocupă la faţa locului firma de pază. Chiria e de 1-2 euro/ lună (2 – pentru firme). În total, în fosta Flacăra sunt acum peste 100 de chiriaşi, estimează ocupanţii: de la ateliere de mecanică, la parter, în curte, la ateliere unde se pictează, se face sau se restaurează mobilă, se face sculptură, se creează obiecte de ceramică şi cam orice altceva – de la sobe la instrumente muzicale.

Știți emisiunea aceea cu depozitele scoase la licitație în State, unde apar vânătorii de comori, de pe History? După ce mi se deschide una dintre ușile de pe holul întunecat de la Flacăra am senzația că am intrat într-un astfel de loc. Cristi Buia a închiriat un spațiu în fosta unitate de producție, unde și-a mutat și el tot felul de comori, pe care însă nu le licitează. Biciclete, multe biciclete, pentru care există planuri de „renovări”, două “motoare”, cântare și un… tonomat de jocuri, care va ajunge poate cândva decor într-o casă. Jackpot!

tonomat_800x450 BUN

“Aveam un prieten aici, așa am găsit Flacăra. Și am decis să iau și eu un spațiu, fiindcă aveam nevoie de un astfel de loc unde să îmi țin lucrurile. Înainte să vin eu, în încăperea asta era un perete de cățărat”, povestește Cristi. De ce ar închiria cineva spații într-o fostă fabrică? „Pentru că e în oraș, pentru că e fain. Sunt faini oamenii”, sintetizează stăpânul depozitului cu biciclete.

depozit cu bicilete_800x450 BUN

Câțiva pași mai încolo, în spatele altei uși, găsești omuleți din ceramică. Și pe cel mai prietenos cățel cocker din oraș. Aici e atelierul Biancăi Dimitriu. „Munca mea se împarte în două, fiindcă nu prea poți să trăiești făcând doar ceea ce îți place cel mai mult. Arta nu se vinde ușor. Fac și ceea ce îmi place, sculpturi de galerii, dar mai lucrez și la tot felul de accesorii hand-made pe care le expun în tîrguri”, spune Bianca. În spațiul din Flacăra a ajuns pe filiera pe care a venit de fapt cam toată lumea – prin prieteni. „Eu am venit aici prin octombrie 2012, am fost plecată din țară și aveam o prietenă care a fost printre primii chiriași de aici. Era dezastru! Am făcut niște intervenții fără de care nu se putea – am dat o zugrăveală, am tras curent”, își amintește Bianca despre începuturile din locul care acum arată a atelier de ceramică.

Bianca_800x450

Alți pași pe holul întunecat, altă ușă, altă lume: fotolii reinterpretate, o canapea, instrumente muzicale, o perdea care separă zona de zi de zona de noapte și care pare să fie o pânză de cort de circ. Aici e o cameră de muzică. “Fac tobe, repar chitări, particip la workshop-uri de chitară, saxofon, percuție”, enumeră locatarul, Adel Bakutayan, al cărui proiect actual e o „roată a olarului”. Mai precis, instalația funcționează combinând desen-olărit-artă digitală-muzică: se desenează pe o “roată” (fost pick-up muzical), iar imaginile îți apar, în timp real și interactiv, pe un ecran psihedelic. Totul cu background sonor.

Autorii și-au propus să intersecteze mai multe zone ale artei, iar instalația ar urma să fie dusă în cele mai diverse locuri – de la spectacole de stradă la cluburi.

cort circ_800x450

sala de muzica_800x450

Alături de încăperile micuțe ori ceva mai generoase, după ce treci de culoare și uși în spatele cărora se aud semne de viață (și de lucru), după ce te mai intersectezi cu câțiva locatari care se invită reciproc la cafele prin atelierele proprii, poți să găsești și altfel de spații.

hala_800x450

 

hala cu portocaliu_800x450

O fostă hală, imensă, înaltă (un specialist imobiliar ar numi-o “open space” dacă am fi într-o clădire de birouri), pustie și cu geamuri sparte, e învăluită, în ciuda senzaţiei dezolante de ruină, de o atmosferă care te lasă să îţi închipui că într-un astfel de spaţiu se poate face cu siguranţă mai mult. Iar intrarea e pictată de o veselă şi complicată lucrare de grafitti.

Dar veselia din scenografiile create de noii locatari e intersectată peste tot cu ruina unei foste fabrici în care nu s-a mai investit nimic. Iar când semnezi ca să te instalezi aici o faci pe propria răspundere și e menționat asta și în contracte, după cum spun chiriașii. Cu toate că atunci când auzi prima dată că în fosta fabrică Flacăra s-au instalat meşteri şi artişti îţi vine aproape automat în minte imaginea Fabricii de Pensule, paralela nu prea e justificată. Şi o spun şi locatarii. Fabrica de Pensule, proiect colectiv ajuns să fie recunoscut ca spațiu alternativ de artă contemporană (într-o fostă fabrică din cartierul Mărăști) are chiar reprezentanţi în echipa care gestionează candidatura Clujului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021. La Flacăra însă nu prea e nimic coordonat: vine cine ştie, rămâne cine vrea şi chiriașul se instalează cum doreşte (şi cum poate) și poate face cam orice în spaţiul preluat, fără să fie condiţionat de diplomă de UAD sau de o anumită arie de interese strict conectată de lumea artei. Nici viitorul atelierelor instalate aici nu e cert deloc. Contractele se mai prelungesc doar până în toamnă, după cum sunt informați câțiva dintre chiriași. Reprezentanții LBBW nu au răspuns deocamdată solicitării ACTUALdeCLUJ.ro de a oferi informații privind planurile viitoare pentru fabrica portocalie din cândva raiul imobiliar Cluj-Napoca.

Prezent desenat vs Prezent real:

Bucată din proiectul Flacăra-LBBW (Arhimar)

Bucată din proiectul Flacăra-LBBW (Arhimar)

oranj_800x450

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare