Închide

O noapte în TIFF: seara în care am aflat cum s-a îndrăgostit John Malkovich. Plus un prosecco în pahar de plastic, la cinema sub cer

ActualitateFestival by Kristina Reştea - iun. 07, 2014 1 610

 

Două pahare de prosecco din barul mobil TIFF, pe măsuţa din faţă, păturica neagră TIFF, ecranul uriaş TIFF instalat temporar, în Piaţa Unirii TIFF şi filme proiectate sub cer. Debra Winger zărită pe o scenă de Cluj şi, la câteva minute distanţă – Angela Similea (vă explic mai târziu de ce) pe o altă scenă, un ecran cu John Malkovich, într-o poveste desenată de Paul Bowles şi Bernardo Bertolucci, pe care Bertolucci îl văzuseşi cu doar o seară înainte pe alt ecran, într-o altă poveste, de Cannes, alături de Martin Scorsese. Cam aşa arată nişte frânturi rupte şi adunate, în câteva ore de Festival.

Începutul de weekend e (în sfârşit!) ceva mai vioi în oraşul de festival, după o săptămână cu străzi mohorâte (în ploaie) şi cu parcă mai puţini ca oricând oameni cu badge-uri,  pliante cu orar de filme şi AperiTIFF-uri (revista festivalului). Vineri au cam revenit, pe final de festival, oamenii în stradă. La Casa de Cultură a Studenţilor e ceva agitaţie (nu prea multă), s-a populat şi sala de proiecţie (nu de tot) şi s-au adunat nişte spectatori care au stat (pe scaunele înghesuite de la CCS) la 2 ore şi 18 minute de film cu deşert(uri). A fost proiecţia Cerului Ocrotitor al lui Bernardo Bertolucci din 1990, o ecranizare a Ceaiului în Sahara scris de Paul Bowles, cu Debra Winger (actriţa invitată specială la ediţia 13, unde primeşte un premiu pentru întreaga carieră) şi John Malkovich.

debra winger

După cele 2 ore şi 18 minute, pe scena cu ecran în fundal a apărut şi Debra Winger, ca să vorbească cu spectatorii. A explicat că a văzut de doar două ori filmul lansat acum 24 de ani (o dată la premieră, cu Bertolucci), pentru că nu se simte confortabil să îşi urmărească propriile filme şi că după fiecare astfel de experienţă ieşi diferit ca om şi altfel decât ai intrat. „Întregul film a fost o călătorie care a durat cinci luni (perioada de filmări, n.red), a fost o transformare”, le-a spus Winger spectatorilor de Cluj despre experienţa din Africa. Întrebată despre colaborarea cu enigmaticul Malkovich de ecran ca partener de scenă, actriţa a povestit că pe parcursul filmărilor colegul de echipă a fost un partener de joc plăcut şi cu umor. „Atunci s-a îndrăgostit de asistenta secundă de producţie, cu care s-a şi căsătorit ulterior. Se îndrăgostea şi era fericit”, a punctat scurt Winger. Întrebată dacă nu a trăit frustrarea de a nu primi un premiu Oscar ca răsplată pentru rolurile sale, actriţa susţine că în viaţa unui actor care iubeşte filmul, premiile nu sunt targeturi. „Nu m-am aşteptat să am un aşa succes. Nu am urmărit un astfel de premiu, eu am vrut doar să joc. Cred că premiile pot aduce ghinion, chiar am emoţii pentru mânie (sâmbătă urmează gala de închidere TIFF, unde actriţa urmează să fie premiată)”. „Dinner?”, a încheiat Winger la finalul seriei de întrebări ale publicului, eliberat de un film pentru a intra în următorul.

Pe la 21.00 centrul Clujului e plin. În sfârşit, după atâtea zile gri. Au apărut iarăşi oameni adunaţi buluc prin faţa cinematografelor de centru sau zăcând relaxaţi şi fără treabă cu filmele, în grupuri, la terase pe pseudo-pietonalul bulevard Eroilor, bordat de felinare de stradă împodobite zilele acestea cu bannere TIFF. În Piaţa Unirii (locul unde TIFF îşi pune cinemaul open air de oraş) e iarăşi multă lume. Stau pe borduri, lângă fântână, tineri, bătrâni, cu prieteni şi căţei, în jurul sau înăuntrul „sălii” delimitate, în aşteptarea filmului.

piata

Ecranul gonflabil e sus, iar scena care îl înconjoară e de centru istoric. Regele Matei (statuia ecvestră) veghează impasibil din şa (parcă e totuşi ceva mai cool cu ochelarii 3D în afişele TIFF), iar decorul e familiar: turnul cu ceas luminat din interior al Catedralei, palatele care înconjoară Piaţa Unirii (cu câte o fereastră luminată), părăginitul şi părăsitul (încă o dată) Conti. În zona unde s-au instalat scaunele de cinema sunt şi corturile de festival (de aici îţi poţi lua pentru 20 de lei garanţie o păturică), au apărut şi câteva mese de terasă (aici ne-am aşezat şi noi), iar foarte aproape se află  şi prosecco barul mobil, unde se servesc băuturile în pahare de plastic, dar în clasica formă de pahare classy de şampanie.

doi

„Să mooooriii de dragosteee răniiităăăă”. Da, aici intră în scenă Angela Similea. Se aude celebrul (pentru nostalgiile unora) refren. Asta pentru că în piaţă se proiectează vineri seara scurt-metrajul Iuliei Rugină (cu îndrăgostiţi-aproape-sinucigaşi, fani ai cântăreţei), iar la final urcă pe scenă şi „doamna muzicii uşoare româneşti” pentru a saluta publicul. După „introducerea” de aproape o oră, urmează şi filmul programat în Uniri pentru vineri seara. „America, venim!”. Vin, mai precis, nişte actori de provincie în New York (pe ecran). De povestit nu povestim, mergeţi să îl vedeţi, aşa îndemna echipa filmului, la final: ca fiecare spectator să mai invite pe câte cineva să facă audienţă unui film românesc.

E filmul familiei Giurgiu: produs de Libra Film (compania de producţie fondată de directorul TIFF Tudor Giurgiu, administrată de Oana Giurgiu), în care are un rol şi micuţul Ştefan Giurgiu (fiul celor doi). Un film românesc la care „sala” de cinema a răspuns, din când în când, cu râsete şi aplauze. A venit şi echipa de film pe scenă, de unde s-a anunţat că există planuri pentru un „America, Venim” continuare în Spania.

america in echipa

Cu doar o zi înainte, la Cinema Florin Piersic, după proiecţia Selfie, şi echipa acestei comedii româneşti vorbea de planuri pentru un Selfie II şi îi chema pe clujeni să vadă filme româneşti pe marele ecran.

selfie

După Selfie (film… atipic, să zicem, pentru ceea ce recunoşti ca „film de TIFF”, din zona spectatorului, dar încheiat cu aplauze în sala plină) a urmat la cinema Florin Piersic (joi) un film despre film. Despre finanţare de film. A fost unul dintre titlurile recomandate de directorul festivalului înainte de TIFF. Mergeţi să-l vedeţi! (pe film, nu pe directorul TIFF. Sau pe amândoi)

“The movie business is the worst lover you’ve ever had in the sense that you are seduced and abandoned over and over again.” – Alec Baldwin.

Suntem deci „Seduced and abandoned” (aşa se cheamă filmul-documentar). Şi îl urmărim pe Alec Baldwin la festivalul de la Cannes, printre discuţii despre bani şi despre Film, cu oameni care dau sau fac rost de fonduri, dar şi cu gânduri de la Martin Scorsese, Roman Polanski şi Bernardo Bertolucci. Şi iar am ajuns la Bernardo Bertolucci (de joi), deşi am început povestea cu Bertolucci (de vineri). Cam aşa e în TIFF, în vârtej. Nu „la” TIFF, nu am greşit prepoziţia. „În” TIFF. Poţi să mergi la TIFF sau să intri în TIFF.

Un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Articole similare