Pe 6 decembrie 1975 Dinu Pillat se stinge din viață plin de remușcări și regrete, dar cu credința că, pe lumea cealaltă își va regăsi linișitea și va putea scrie din nou, de această dată “într-o grădină cu flori”.

Fiul poetului Ion Pillat, Dinu Pillat a debutat în anii 40 în lumea literară, ajungând ulterior asistent al academicianului George Călinescu la catedra de istoria literaturii române. Pentru puțin timp, pentru că, de îndată ce se află că e strănepotul lui Ion Brătianu, este îndepărtat de comuniști. Lucrează în condiții austere pentru a-și întreține familia și de nevoie își vinde o parte din bibliotecă și câteva opere de artă rămase în familie de generații. Se îmbolnăvește de tubercuoză, însă rămâne un filolog statornic credințelor sale. E un naiv într-o lume sordidă instituită odată cu venirea comuniștilor la putere.

Concepe un roman intitulat “Așteptând ceasul de apoi” și citește câteva capitole într-un grup restrâns de prieteni. Doar că Securitatea are ochi să vadă și urechi să audă. E denunțat de cineva ca dușman al statului, iar de aici Dinu Pillat intră în cea mai grea luptă a vieții sale alături de alți intelectuali ai vremii.

Primul arestat e Constantin Noica, pe 11 decembrie 1958. Ancheta a condus la constituirea dosarului unui grup/lot de intelectuali: grupul „Noica-Pillat”, alcătuit din 23 de inculpaţi. În noaptea de 25 spre 26 martie 1959 este arestat şi Dinu Pillat, iar anchetatorii hotărăsc să constituie „lotul Noica-Pillat”, din care mai fac parte Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Arşavir Acterian, Marietta Sadova, Sergiu Al. George, Alexandru Paleologu, Simina Caracaş-Mezincescu, Barbu Slătineanu și Nicolae Steinhardt.

dinupillat

Romanul nepublicat “Așteptând ceasul de apoi”, în care se contura ideea că Mișcarea Legionară nu fusese alimentată din Germania, ci din Uniunea Sovietică, e proba principală în dosar.  Dinu Pillat este condamnat la 25 de ani de închisoare, la 1 martie 1960.

Iată sentința din dosarul său:

“Pedeapsa de 25 ani m.s. (muncă silnică) i-a fost dată pentru faptul că împreună cu alţii în perioada 1945-1958 a desfăşurat activitate de propagandă şi agitaţie pentru schimbarea ordinei sociale existente în stat atît în discuţiile purtate cu ocazia întrunirilor organizate clandestin cît şi prin scrierile cu conţinut contrarevoluţionar redactate de el şi Noica Constantin. De asemeni a redactat şi expediat în Occident unui serviciu de spionaj imperialist informaţii tendenţioase şi calomnioase cu privire la situaţia din R.P.R.”

El suferă de tuberculoză în momentul încarcerării. Iar boala avansează. În combinație cu torturile de la Jilava și Gherla, e un miracol că scriitorul reușește să-și ducă zilele pentru următorii cinci ani și patru luni.
Potrivit România Literară, fişa medicală pentru deţinuţi emisă de Formaţiunea (penitenciarul – n.n.) Jilava arată astfel:

 9 martie 1962. 

“Antecedente contagioase: T.B.C. pulmonar bilateral din 1944. Neagă maladiile infectocontagioase.
Diagnostic – T.B.C. pulmonar bilateral.
Aptitudini de muncă – Inapt de muncă.
Verso: Examen clinic: T.B.C. pulmonar evolutiv.”
Fila 196: Un alt Buletin radiologic nr. 664 din 27 martie 1962 emis de Formaţiunea (penitenciarul – n.n.) Jilava – M.A.I.
Serviciul Sanitar exprimă rezultatul examenului radiologic de la acea dată:
Micronoduli apical dreapta
Leziuni fibronodulare subclaviculare bilateral cu bule de emfizem
Leziuni fibroase hilar şi parahilar dreapta.

Nici o problemă. Ajunge și la Gherla și mai îndură. Igrasie, înfometare și bătăi crunte numai bune pentru plămâni. În ianuarie 1964 este propus pentru grațiere pentru că e “inapt de muncă”. Mai trec șase luni până să fie lăsat în libertate.

Și povestește fiica sa, Monica Pillat, că imediat după ieșirea din închisoare “el voia sa stea departe de viața pe care a trăit-o. Nu a mai dorit să termine nici un roman. Îi era teamă ca familia să nu pățească ceva. S-a rezumat la traduceri, antologii și critică literară. S-a simțit foarte vinovat față de prieteni și față de noi, deși nu avea nici un motiv” (România Liberă).

De altfel, Nicolae Steinhardt descrie elocvent stările prin care a trecut prietenul său Dinu Pillat, în “Jurnalul Fericirii”.

“Vrea să-mi ceară iertare, eu vreau să-i spun și cât îi sunt de recunoscător și se iscă o scenă nițel ciudată, în care ne întreceam cu plecăciunile, mulțumirile, scuzele, iertările și îmbrățișările. Dar curând ne liniștim și vorbim deschis și curat (…). lui Dinu îi datorez prilejul fără de care nu m-aș fi putut naște a doua oară, din apă și din Duh”.

Moare pe 6 decembrie 1975 la București. Romanul pentru care a fost acuzat de trădare e recuperat din arhivele securității de fiica sa, după 50 de ani și e publicat în 2010 de editura Humanitas.  E tradus apoi în limba franceză, “En attendant l’heure d’après”, în 2013.

“Biruința unei iubiri” e o altă operă ce poartă semnătura apăsată a celui care a fost Dinu Pillat. E povestea de dragoste trăită de scriitor și Neli -Cornelia Pillat, cea care avea să-i devină și soție.

Dinu și Cornelia Pillat
Dinu și Cornelia Pillat

“După moartea lui Nelli în 2005, Monica Pillat-Saulescu, ea însăși scriitoare, a reconstituit dialogul epistolar al părinților săi, completându-l cu pagini de corespondență adiacente, fotografii și facsimile. Scrisorile, păstrate cu sfințenie în familie, au fost grupate de editoare, după datele lor, în patru etape definitorii pentru biografia cuplului Pillat: idealurile și iluziile de tinerețe ale celor doi corespondenți (1942-1946), naufragiul produs în viata lor de regimul comunist (1947-1962), întoarcerea din inchisoare a lui Dinu Pillat și viața familiei până la moartea acestuia (1964-1975), dăinuirea iubirii dincolo de moarte (1976-2001). În ultima etapă, Nelli Pillat corespondează cu fiica sau cumnata sa, dar Dinu Pillat e prezent în fiecare rând pe care-l scrie; iar spre capătul vieții, iubirea pentru el devine sursă de iluminare spirituală, ca pentru a confirma ce îi scrisese Dinu în 1946: “Între noi doi, un sfârșit nu va putea aduce nici măcar moartea cea adevărată, fiindcă dincolo de viață de aci ne așteaptă altă viață” – H.-R. Patapievici

Pedepsele din “lotul Noica-Pillat”

25 ani muncă silnică – Constantin Noica

25 ani muncă silnică – Constantin Pillat

20 ani muncă silnică – Ion Mituca

18 ani muncă silnică – Arsavir Acterian

16 ani muncă silnică – Gheorghe Florian

16 ani muncă silnică – Sandu Lazarescu

15 ani muncă silnică – Constantin Ranetti

14 ani muncă silnică – Alexandru Paleologu

13 ani muncă silnică – Iacob Noica

12 ani muncă silnică – Nicu Steinhardt

9 ani închisoare corecțională – Constantin Răileanu

8 ani închisoare corecțională – Beatrice Strelisker

8 ani închisoare corecțională – Marietta Sadova Acterian

8 ani închisoare corecțională – Emanoil Vidrescu

8 ani închisoare corecțională – Nicolae Radian

7 ani închisoare corecțională – Sergiu Al George

7 ani închisoare corecțională – Remus Niculescu

7 ani închisoare corecțională – Theodor Enescu

7 ani închisoare corecțională – Vladimir Streinu

7 ani închisoare corecțională – Vlad Aurelian

6 ani închisoare corecțională – Anca Ionescu

6 ani închisoare corecțională – Simina Mezincescu

6 ani închisoare corecțională – Păstorel Teodoreanu

Comments

comments

NICI UN COMENTARIU

Scrie un comentariu