Închide

„Instructaj” de urbanism în şcoală de vară la Cluj, din Italia şi Japonia: despre parcuri şi moştenirea oraşului

DezvoltareEconomieTop NewsUrbanism by Kristina Reştea - aug. 21, 2016 0 636

Scena Urbană a adus pe mal de Someş, la jumătatea lunii august, o expoziţie şi dezbateri cu privire la parcursul râului în cadrul orașului, cu focus pe Parcul Feroviarilor și parcul Oașului. Înainte de asta însă, în iulie, alături de Ordinul Arhitecţilor Filiala Transilvania în Cluj a avut loc o şcoală internaţională de vară, la care au venit studenţi şi profesori din Cluj, dar şi din afara României. La final de proiect, am discutat cu doi dintre ei – profesorul arhitect Paola Rizzi din Italia şi Hidehiko Kanegae, de la Ritsumeikan Univerity, specialist în urbanism în Japonia – despre ideile studenţilor şi propunerile lor pentru zona unde se află unul din parcurile uitate ale Clujului, dar şi despre oraşul de care aparţine acesta.

La final de „şcoală de vară”, echipele mixte de studenţi, cu specializări în domenii diferite şi provenind din şcoli diferite, au venit cu viziunile despre zona Parcului Feroviarilor, trasate în cele câteva zile pe care le-au avut la dispoziţie (e vorba despre parc, dar şi despre zonele învecinate, cu privire inclusiv înspre zone industriale în proces de reconversie). Menţionăm că primăria a anunţat că face demersuri să preia Parcul Feroviarilor de la  Compania Națională de Căi Ferate CFR SA şi că urmează să se lanseze şi un concurs de soluţii pe această temă.

Sursa imagine: Scena Urbana

Sursa imagine: Scena Urbana

O echipă a avut ca temă aleasă „Conexiunile”, a propus restricţii de construire în zonele cu risc, îmbunătăţirea infrastructurii, staţii noi pentru încurajarea transportului public, amenajarea Parcului Feroviarilor, construirea de poduri, reconversii în zona industrială şi conexiuni ale zonelor, folosind râul şi promenadele. O altă echipă a venit cu o alt fel de soluţie: aducerea unor funcţiuni universitare în zonă, în speţă pe terenuri „brownfield” din zona industrială în proces de reconversie. Tot în zonă ar putea exista şi loc dedicat afacerilor de tip start-up şi implicarea locuitorilor în procesul de redesign. O a treia echipă a propus conceptul de „ţesut” comunitatea. A propus poduri peste râu şi căi pietonale, legarea zonelor verzi şi a funcţiunilor plus activităţi noi. Malul râului primeşte pietonale, iar Parcul Feroviarilor poate fi legat de cel de pe Oaşului. Zona parcului are nevoie de îmbunătăţiri – o mică piaţă, loc de joacă pentru copii, zonă sportivă, o zonă centrală comună, unde oamenii se pot aduna pentru evenimente. Echipa a patra propune la rândul său legarea spaţiilor verzi de pe malul Someşului prin promenade şi conexiunea cu parcul Oaşului. Pentru revitalizarea zonei ar fi nevoie de o investiţie nouă, consideră studenţii – clădiri mai înalte, şase etaje. Asta ca să îi convingă şi pe alţi investitori să reacţioneze la schimbare. O plajă ar mai putea, de asemenea, apărea în zonă, iar în parc şi un amfiteatru pentru concerte şi restaurant. Zona verde „se împrăştie” în vecinătate.

  13934597_1184046478326720_5161595694126487929_n

 

13934966_1184046678326700_5421154799957598180_n

 

Sursa imagine: Scena Urbană

13938380_1184046758326692_2744982539013951400_n

 

Sursa imagine: Scena Urbană

 

13962704_1184046178326750_2785774329071345938_n

 

Sursa imagine: Scena Urbană

 

14039916_1184047024993332_7610961968128356236_n

 

Înainte să îşi ia rămas-bun de la studenţi, doi dintre profesori, Paola Rizzi şi Hidehiko Kanegae, apucă să împărtăşească câteva impresii cu Actualdecluj.ro despre propunerile care vor să ajute la „învierea” zonei

Ca o concluzie, după prezentare, care ar fi cel mai bun plan care s-ar putea întocmi adunând din toate aceste idei? S-au pus întrebări, s-au propus unele posibile soluții, s-au trasat strategii, pe planșe. „Fiecare dintre participanți a realizat că nu e vorba doar de parc, doar de râu, doar de zona industrială. Ci că există legături între toate acestea. Fiecare echipă e diferită, datorită mixului de domenii din care vin studenții și datorită diferenţelor de vârstă – sunt studenți din anii 2, 3, dar și de la Doctorat, iar mixul de idei a fost foarte interesant, unele idei au fost strălucite, când le împarți cu cineva e cu atât mai interesant”, spune Paola Rizzi.

Insistăm: niște exemple de idei strălucite? „Fiecare echipă are puncte bune în proiectele sale. Există provocări în ceea ce privește felul în care poți să faci față problemelor de mediu și de siguranță; nu poți să rezolvi totul, nu poţi să rezolvi toate problemele, dar se pot oferi soluții de design, iar unele chiar au fost propuse: legarea parcului și deschiderea unor zone, deschiderea parcului spre zona rezidențială. Alte idei punctează că există două părți ale râului, nu doar una, există două maluri și ambele trebuie avute în vedere. Pentru ambele trebuie găsite soluții – de exemplu, poate că trebuie să punem piste de biciclete și mai mult verde. Toate echipele au identificat partea care e legată de poduri, de legătura cu linia ferată. Alții oferă soluții externe, cum ar fi un campus”, spune Rizzi.

E fezabilă o astfel de idee, a unui campus în zonă? Menționăm în plus (sau în minus) că universitățile sunt la Cluj mari proprietare de terenuri și bunuri imobiliare, așadar au unde să se dezvolte, în cazul în care nu au făcut-o deja. „O propunere de genul acesta ar putea fi fezabilă. E interesant că echipa care a venit cu această idee nu a spus că propune un campus model care să adune universitățile, care să devină ghetou. Propunerea a vizat un ansamblu cu funcțiuni mixte, unde principala temă ar fi adunarea infrastructurii universitare care e în oraș. Dar sunt propuse și funcțiuni rezidențiale și de relaxare, nu era vorba doar de un campus uriaș. Acela e modelul american, care nu ar merge aici”, punctează Rizzi.

E o idee bună să construiești în parc?, mai întrebăm, fiindcă una dintre propuneri menționa și o astfel de opțiune. Studenții au avut, de fapt, o exprimare inexactă, e explicația îndrumătoarei. „S-au exprimat greșit, ideea era nu că vor să se construiască în parc, ci că lângă parc se poate construi, poate ceva mai dens, adică în perimetrul parcului pot să apară proiecte care să anunțe o revitalizare a zonei. Unii se gândeau cum să intre cu căi de acces, pietonale și înspre zona rezidențială”, arată Paola

Sunt și idei propuse de studenţi care sunt, poate, de pus în analiză? Când discuția a ajuns la tema clădirilor înalte, profesorul japonez a ridicat problema infrastructurii de care e nevoie pentru a susține astfel de imobile. „Situl are potențial, e aproape de gară, iar de spații deschise este nevoie; dacă orașul vrea să se îndrepte spre zona gării, acesta ar putea să fie un fel de centru de afaceri. De ce clădiri înalte? (acolo unde ele se pretează). Pentru a crea spații deschise, la sol (o suprafață construită mai mare pe verticală lasă mai mult spațiu liber la sol). Acesta e motivul. Voiam să atrag atenția asupra acestui aspect. O altă problemă pe care am ridicat-o se referă la faptul că redezvoltările au uneori ca efecte că cei cu venituri mici sau medii sunt împinși în afară. Dar există soluții, se pot face locuințe sociale, pot apărea oportunități noi de locuri de muncă în zonă”, arată Hidehiko Kanegae.

Şi investitorii se pot bucura să audă măcar o parte dintre propunerile din cadrul prezentării de final a şcolii de vară, menite să „învie” zona; oricum, ne întrebăm şi în ce fel se poate dezvolta coerent şi sustenabil oraşul. E pozitiv, de pildă, să susţii trendul verde şi să spui că propui piste de biciclete, dar nu prea poți spera că, în viitorul apropiat, toți locuitorii/angajații din astfel de zone se vor deplasa cu bicicleta sau pe jos. Ce soluţii sunt pentru astfel de aspecte? „Aici aș veni cu o precizare. Spre exemplu, în Elveția trendul e să pui zona rezidențială în mix cu alte funcțiuni. Când spui „rezidențial” lumea se gândește la blocuri. Dar rezidențialul nu înseamnă automat blocuri mari. În competițiile pentru zone rezidențiale în Elveția criteriul e că trebuie să ai un mix, să adaugi și alte funcțiuni – comerciale sau de servicii. Când spuneau de clădiri mari, studenții nu se refereau la „zgârie-nori”, ei voiau să sublineze avantajul de a se crea spații publice pe teren. Același grup a identificat foarte bine și vulnerabilitățile zonei, care sunt de natură socială, economică, de transport și accesibilitate. Asta arată că ei sunt conștienți de problemele zonei”, adaugă Rizzi.

Prima impresie asupra parcului? „Protecția împotriva eventualelor inundații e insuficientă”, crede japonezul. „E un mare potențial acolo, dar e o zonă îngrădită. E o zonă cu garduri, izolată și separată. Eu nu sunt pentru dezvoltare și construire oriunde și peste tot, nu spun că trebuie să razi și să eliberezi totul. Dar trebuie să deschizi spațiile, să arunci gardurile, să pui ceva care să atragă oamenii acolo. Începând din parc și apoi gândindu-te la toată zonă. Acum aceea nu prea e o zonă unde vrei să te plimbi, dar există potențial, sunt grădini mici private, pe care poți să le vezi. Copiii se joacă în stradă, în siguranță, aș păstra asta ca valoare a locului. Unii au propus lărgirea pietonalelor, plantarea de copaci, crearea de străzi pietonale. Sunt lucruri care trebuie avute în vedere. Apa e un risc, dar e și o oportunitate, dacă știi cum să o folosești”, completează Rizzi.

 

Sursa foto: Scena Urbană

 

Cum se vede Clujul

„Clujul păstrează ceva din „scenariul” său unițial, dar sunt și dezvoltări noi, reconversii și clădiri noi. Mi se pare că nu am văzut un management prea bun în ceea ce privește clădirile istorice, nu înțeleg cum s-a permis construirea unora dintre clădirile noi din zonă, dacă te uiți la felul în care au fost inserate acolo. Ar fi bine să existe o zonă de conservare. Sigur, restaurarea e în regulă, e bine să se facă, dar trebuie să existe o preocupare pentru păstrarea peisajului original. Conservarea clădirilor istorice creează un fel de miez, iar zona din jur poate fi o zonă de conservare. Noile clădiri trebuie făcute cu atenție, în alte părți, în afara zonei istorice. Acum e ok, dar peste 20 de ani, pe fondul dezvoltării economice și a presiunilor, o să fie ușor de distrus ceva și înlocuit și așa riscă să dispară memoria unui oraș. Regulamentele pentru conservare sunt absolut necesare, apoi poate exista o zonă „tampon”  și o trecere gradată spre nou. Zonele istorice atrag turiști. E ușor să distrugi, dar înlocuirea a ceva istoric cu ceva nou face centrul mai puțin valoros”, atrage atenția Hidehiko Kanegae.

„Partea bună este că această zonă (Parcul Central) nu arăta așa acum șapte ani, când am mai ajuns eu în zonă. E o zonă pe care o împarte toată lumea și sunt și alte exemple. Dar în acest timp am văzut cum toată lumea critica blocurile comuniste, iar acum oamenii încep să critice blocurile contemporane, spunând că cele vechi sunt poate mai bune. Probabil sunt urâte, dar sunt funcționale, s-au făcut după un plan de urbanism, în timp ce dintre cele noi puține sunt concepute cu o viziune de viitor. E pe principiul fiecare pe parcela lui, a avut loc o dezvoltare fără perspectivă, fără viziune pentru viitor. Revenind la ce s-a întâmplat la Școala de Vară, aici s-a pus problema de dezvoltare, studenții au fost nevoiți să iasă din zona lor, din specialitatea lor și să intre în contact și cu alte domenii, să vadă care e problema unei zone, cum poate fi ea rezolvată, să identifice probleme și cauze ale problemelor. E important ceea ce face Scena Urbană, care pune în lumină locuri la care merită să ne gândim”, subliniază Paola Rizzi.

13710050_1160164437381591_2592509372905577505_n

Hidehiko Kanegae şi Daniela Maier, coordonatoarea Scenei Urbane

 

Şcoala internaţională de vară, despre spaţii urbane şi riscuri

Școala internațională de vară a avut ca temă “spațiile urbane supuse factorilor de risc” și s-a desfășurat, în perioada 4-10 iulie, la Casino- Centrul de Cultură Urbană din Cluj-Napoca. Proiectul derulat la Cluj-Napoca, Scena Urbană, a atras, în cadrul Universității de Vară Transilvania a Ordinului Arhitecților România Filiala Transilvania (OART), un grup internaţional de profesori, cercetători şi studenţi, din Italia, Cipru, Marea Britanie, Polonia, și Japonia. Participanții au luat parte la ediţia a VIII-a a ”International School of Awareness and Responsibility of Environmental Risk- Resilient Places and Spaces-Design for Risk Reduction” (“Școala Internațională de conștientizare și responsabilizare cu privire la factori de risc ai mediului înconjurător, cu tema Spații reziliente și design spațial”), organizată la Cluj-Napoca, la inițiativa profesorului arhitect Paola Rizzi din Italia, în parteneriat cu OART și Primăria Cluj-Napoca. Prezentările și workshop-urile au mers în paralel cu lucrul la un studiu de caz real din Cluj-Napoca, Parcul Feroviarilor, factorii de risc de mediu și design, și managementul lor prin proiect.

 

Sursa foto: Scena Urbană

Sursa foto: Scena Urbană

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.