Ghidul comunist al Clujului începe de pe cea mai aglomerată stradă din oraș și se încheie cu centrul care creionează arta contemporană a lumii

Un ghid neoficial al Clujului îți prezintă cinci trasee prin care să cunoști orașul, iar unul dintre ele merge pe urmele regimului comunist – startul acestui traseu ar putea fi surprinzător.

Comunismul a lăsat urme adânci în arhitectura Clujului, timp de jumătate de secol: sistematizarea masivă a fost instrumentul prin care zone întregi au dispărut înghițite de betoane, altele au răsărit din iarbă verde în doar câțiva ani – cartiere muncitorești, uriașa zonă industrială și nu în ultimul rând centrul orașului, cu primul bloc de zece etaje, de exemplu, ori cu clădiri cum ar fi Casa de Cultură a Studenților.

Un traseu ce cuprinde moștenirea comunistă, „Viața în paradisul comunist”, îi îndeamnă pe turiști să vadă cum anume acest regim a transformat orașul. Începe … pe strada Mehedinți din Mănăștur, cunoscută ca cea mai aglomerată din oraș, cu aproximativ 10.000 de locuitori pe puțina suprafață pe care o ocupă. „Pe această stradă locuiesc aproape 10.000 de oameni. E cea mai aglomerată stradă din Cluj-Napoca. Procesul masiv de industrializare a erei comuniste a condus la migrarea forței de muncă spre oraș și astfel către neaștepatata ocuparea rapidă a acestui cartier. Observați blocurile uriașe din zonă, structura și cât de înghesuite sunt apartamentele”, scrie ghidul.

Ghidul continuă pe traseul tramvaiului: urci pe liniile 101 sau 102 în stația Parâng, prima – în treacăt, amintim că în Cluj-Napoca linia de tramvai a fost introdusă foarte recent, în 1987, ca să lege Mănășturul de zona industrială – de pe un traseu care șerpuiește pe lângă râul Someș, trece pe lângă parcul central al orașului, prin centru, gară și apoi spre fosta zonă industrială ce angaja, în vremurile de glorie, zeci de mii de oameni. „Această călătorie oferă o privire unică în viața de zi cu zi a muncitorilor care locuiau în Mănăștur și mergeau la muncă în cealaltă parte a orașului, în fabricile din zona industrială a Clujului”, arată ghidul.

Urmăriți apoi traseul bifând două hoteluri construite în acea perioadă. Mai întâi Napoca, „creație arhitecturală a lui Aurel Buzuloiu de la începutul anilor ’70, hotelul păstrează în structură și design simplicitatea volumetrică a unei clădiri moderniste, împreună cu elemente dintr-un limbaj arhitectural specific românesc. Muchiile verticale ale corpului principal sunt evazate la bază, sugerând acoperișul tradițional din regiunea Apusenilor”.

Continuați spre hotelul Belvedere, construit de același arhitect – acesta nu mai are nevoie de nicio prezentare, e una dintre cele mai cunoscute clădiri ale Clujului.

Coborâți de la hotel pentru a vedea și Palatul Telefoanelor. Poate sunteți obișnuiți cu clădirea, căci fiind centrală treceți probabil zilnic prin zonă, dar nu știați că e una dintre cele mai reprezentative din Europa pentru un anumit stil arhitectural. Clădirea e opera arhitectului Vasile Mitrea. „Clădirea e un simbol iconic al Clujului și al curentului modernist european „Brutalist”, cu beton expus. Construită între anii ’64 și ’68, clădirea reușește să integreze volume precise specifice anilor ’60, dar se menține într-o discreție respectuoasă față de țesutul urban înconjurător, fiind localizată în centrul primului perimetru medieval al orașului”, se arată în ghid.

Traseul continuă cu Biblioteca Academiei de pe strada Mihail Kogălniceanu, cu fațada sa neobișnuită, deși clădirea în sine e un paralelipiped simplu, cu faimosul restaurant Vărzărie unde e obligatorie porția de „varză a la Cluj”, cu Bulevardul Muncii din Iris și apoi cu pavilionul expozițional Expo Transilvania, din cartierul Mărăști. Despre aceasta din urmă ghidul notează că e „una dintre cele mai revoluționare soluții inginerești din întreaga eră comunistă: domul pavilionului expozițional e acoperit cu foi de beton de doar câțiva centimetri, sprijinite în doar câteva puncte de stâlpi arborescenți. Această structură permite o iluminare perfectă a întregului spațiu”.

În fine, turul comunismului de la Cluj se încheie cu Fabrica de Pensule, o fostă fabrică de pensule ce, pentru iubitorii de artă contemporană ori de artă pur și simplu, nu mai are nevoie de prezentări.

Ghidul notează și câteva ponturi – complexul Mercur din Gheorgheni, pentru modul în care ajungeți la acesta, pe alei șerpuite pe un versant de deal, complexul Fortuna din Grigorescu construit în anii ’70, complexul Big din Mănăștur, Casa Radio din Grigorescu și fostul cinematograf „Republica”.

Ghidul cuprinde și alte două trasee prin care poate fi descoperit orașul – o promenadă de 15 minute a zonei centrale a orașului, o altă rută pentru iubitorii de plimbări ce vă duce prin centru, parc și malul Someșului.

Ghidul a fost conceput de un grup de tineri la inițiativa lui Andrei Mutu, tânărul clujean care a construit pe Facebook cea mai dinamică pagină dedicată orașului, „I love Cluj”, cu aproape 170.000 de aprecieri la ora publicării acestui articol.

Actual de Cluj