Clujul duce lipsă de spații verzi, iar situația pare să se agreveze cu fiecare an. Dezolvatarea orașului a venit firesc în ultimii 15-20 de ani, dar masacrarea „verdelui” e și o consecință a creșterii demografice, a dezvoltării urbane făcută, uneori, fără cap.

Cum arăta orașul în urmă cu 100 de ani? Clujul a fost numit nu de puține ori bijuteria Transilvaniei. Un oraș trainic, impozant , un oraș al artelor și culturii. Fostă regiune a Imperiului Austro-Ungar, orașul de pe Someș a beneficiat din plin de inventivitatea, ingeniozitatea și viziunea unor diriguitori din Viena, Budapesta și alte regiuni imporante ale Imperiului. Arhitectura orașului a rămas mărturie, iar în trecut se punea accent important și pe spațiile verzi.  Natura e parte dintr-un oraș sau cel puțin, așa ar trebui să fie.

O incursiune în arhiva digitală a Universității Babeș-Bolyai ne prezintă o serie de imagini unicat cu spațiile verzi ale Clujului.

Parcul central la începutul secolului XX

1. Parcul central Simion Bărnuțiu 

Istoria parcului începe în anul 1827, când organizația Asociația de Binefacere a Femeilor (Jóltevő Asszonyi Egyesület) a închiriat terenul pe atunci neamenajat, cu scopul de a înființa un loc de recreație. La data de 1 mai 1838 a luat ființă Comisia Orășenească pentru Parc care a preluat activitatea de la Asociația de Binefacere a Femeilor. Parcul a fost deschis publicului la începutul anilor 1830, având inițial numele de Népkert (Grădina Populară). De la 15 septembrie 1860 îngrijirea parcului a fost preluată de Comisia Parc având ca președinte pe contele Imre Mikó.

Parcul Central în 1912

În 1862 a fost înființat Corul Tinerilor Comercianți din Cluj (Kolozsvári Kereskedelmi Ifjak Dalárdája), care sub conducerea dirijorului de operă Béla Stöger cânta seara pe malul lacului din parc. La 2 septembrie 1865 a luat ființă Asociația Parcului (Sétatér-Egylet) care preluase îngrijirea parcului, a organizat cărările, a săpat lacul și a construit pavilionul de muzică. În 1871 Asociația de Patinaj a închiriat lacul din parc și în 1877 a construit un pavilion de lemn pe insula din mijloc. La 14 iunie 1874 a fost deschis ca parte a parcului Teatrul de Vară, construit după planurile arhitectului Henrik Zimmermann. Clădirea e astăzi sediul Teatrului Maghiar de Stat. Între 1896–1897 s-a construit pavilionul de patinaj și chioșcul, ambele proiectate de arhitectul clujean Lajos Pákey. Școala superioară pentru fete De Gerando, numită după prima directoare, Antonina De Gerando, a primit o clădire nouă lângă parc în anul 1900, proiectată de către arhitectul Ignác Alpár. Astăzi clădirea aparține Universității Babeș-Bolyai și adăpostește Facultatea de Chimie. În toamna anului 1912 directorul teatrului, Jenő Janovics a deschis un cinematograf în clădirea teatrului de vară. În parc se află statuile personalităților celebre; Antonin Ciolan, George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Sigismund Toduță, ridicate după 1960. După 1989 parcului i-a fost atribuită denumirea Parcul Central „Simion Bărnuțiu”  (sursa: wikipedia)

2. Parcul sportiv Iuliu Hațieganu

A fost înfiinţat între anii 1930-1932 de către eminentul om de ştiinţă, pedagog şi mare iubitor al sportului,  dr. Iuliu Haţieganu, rector al universităţii clujene. În memoria unicului său fiu, care a murit la vârsta de opt ani şi din dăruire pentru sănătate, acesta a finanţat atât din venituri proprii, cât şi din subscripţie publică, întreaga lucrare. Realizat sub atenta observare şi îndrumare a rectorului prof. dr. Iuliu Haţieganu, Parcul Sportiv, situat de-a lungul Someşului, în zona de vest a municipiului Cluj-Napoca, se întinde pe o suprafaţă de 25 ha, oferind atât tinerilor, în special studenţilor, cât şi altor persoane indiferent de vârstă, posibilitatea de a face sport, mişcare sau pur şi simplu o plimbare în natură. În discursul său vizionar pentru acele vremuri din 21 octombrie 1931, Iuliu Haţieganu promova idei generoase cu privire la rolul educaţiei fizice: „educaţia fizică este ramura cea mai importantă a igienei pozitive, parte integrantă şi indispensabilă a culturii generale… Educaţia fizică… înseamnă năzuinţa omului cult spre sănătate, singura chezăşie a unei vieţi fericite”. Proiectul iniţial al parcului a fost premiat la „Expoziţia de arhitectură sportivă” de la Jocurile Olimpice din Berlin (1936) cu medalia de bronz.

3. Parcul dispărut din Piața Avram Iancu

La începutul secolului XX în actuala piață Avram Iancu nu exista nici nici teatru, nici biserică – ci un imens parc, cu copaci deși și alei întortocheate.

Actuala Piață Avram Iancu, în 1905

Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea această piață a fost rând pe rând câmp de instrucție pentru soldați, pășune și mai apoi târg de vite și de lemne. În perioada Belle Époque zona pieței a fost regândită ca extindere a zonei civice a orașului, când a fost inițiat proiectul de a construi în această zonă două piețe, una la nord și alta la sud, în prelungirea celeilalte. Piața din sud, inițial Piața Huniade, a fost redenumită de autoritățile române în Piața Ștefan cel Mare. Vechea piață din nord, inițial Piața EMKE (abreviere a Societății Culturale a Maghiarilor din Transilvania, similară societății românești ASTRA), a fost redenumită succesiv în Piața Bocskai (după principele transilvănean Ștefan Bocskai), apoi Cuza Vodă (din 1923). În timpul celui de-al doilea război mondial autoritățile fasciste ungare i-au dat numele de Adolf Hitler. După al doilea război mondial a fost redenumită în Piața Malinovski, după Rodion Malinovski, mareșalul sovietic învingător în bătălia de la Stalingrad, unde au fost încercuite deopotrivă trupele germane, ungare, române, italiene și croate. În contextul disensiunilor dintre regimul comunist român și cel comunist sovietic, în timpul regimului Nicolae Ceaușescu, numele Malinovski a fost înlocuit în Piața Victoriei. Din 1993 poartă actuala denumire. (sursa Wikipedia).

CITIȚI ȘI: FOTO Grigorescu, așa cum nu-l știai. Cum arăta cartierul clujean cu jumătate de secol în urmă

FOTO Cetățuia de acum 100 de ani era locuită de bandiți, prostituate și oameni ai peșterilor

Clujul medieval. Două dintre cele mai terifiante execuții publice din istoria orașului

Câteva ilustrate rare cu orașul de la începutul secolului 20

VIDEO Biserica ce s-a pus de-a curmezișul betoanelor comuniste, pe care Ceaușescu a vrut să o mute pe șine ca să n-o vadă când vine în Cluj

FOTO Fermecătorul restaurant Bufnița din Clujul interbelic

Nici un comentariu

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.