Închide

FOTO/VIDEO Ne-am apropiat de „Fantoma” care traversează orașul. Ce rămâne după Someș Delivery

ActualitateTop News by Kristina Reştea - iun. 15, 2015 4 1174

„Aici e bine și e liniște, nu ai dușmani, ai timp să te gândești. Exersezi răbdarea”, ne zice, cu undița în mână, domnul Iosif. Iosif, dar „nu ca sfântul!”, precizează. Asta după ce omul de pe malul Someșului ne arată un peștișor care, se pare, îndeplinește dorințe. Sau cel puțin așa susține, înainte să îi dea drumul înapoi în apă, pescarul de pe Someș despre creatura care are, într-adevăr, niște solzi aurii. Mai aflăm despre iubirea pentru prima soție, care și ea a fost adusă în plimbare pe malul apei, în vremuri când aici creșteau trandafiri (în ’79), aflăm despre divorțul de acum 17 ani, despre copil, despre cum fostul funcționar s-a apucat, la aproape 60 de ani, de Facultatea de Drept, aflăm povestea unui cățeluș șchiop și alte povești cu pești. Pentru că, în weekend, pe malul Someșului s-a adunat lume și desigur că domnul Iosif nu a avut de mult atâția interlocutori dispuși să îl asculte, cum suntem noi adunați acum, la apă, pentru weekendul cu Someș Delivery.

Apa e încă murdară, clădirile i-au întors spatele, spațiile de plimbare sunt puține, iar traseul e tot „rupt”, dar, pentru două zile, am testat cum ar putea să fie altfel, în ediția pilot a Someș Delivery. Extensia de Cluj a Street Delivery s-a oprit în 2015 pe segmentul de apă dintre podul Napoca și podul Horea, cu proiecte pe râul care traversează Clujul. În urma unui concurs de idei lansat ca provocare pentru clujeni, evenimentele și spațiile noi de promenadă au apărut pe râu în acest weekend. Manifestarea a fost organizată de Fundația Cărturești, Ordinul Arhitecților din România și Asociația miniMASS. S-au aşezat aici intervenții urbanistice temporare, instalații artistice, spectacole de teatru în aer liber și dans, proiecții de filme, concerte, performance-uri și ateliere.

 

Citește aici despre concurs și proiecte:

Alei, uși, plante și proiecții pe apă: Someșul, întors spre oraș, după un mini-concurs de proiecte

 

De fapt, weekendul a început cu o dezbatere, pe o terasă amenajată temporar aproape de podul de pe Horea, cu vedere la apă și clădiri de bănci, între doi duzi ciuntiți și o răchită. Care dezbatere nu e chiar dezbatere, ci e un soi de „jam session”, după cum o intitulează moderatul Șerban Țigănaș, președintele OAR. Un arhitect vine cu plasa cu verdețuri de la piață, avem cireșe în găleată și cafea la bar și stăm în sunet de apă curgătoare la o aproape umbră făcută de fâșiile albe care acoperă locul improvizat de întrunire.

 

 

 

Benoît Bavouset, directorul Institutului Francez, vine dintr-un orășel european care trăiește cu apa și anunță că institutul pregătește un workshop pe Someş; crede că dezvoltarea durabilă ar trebui să își găsească loc în aria de studii în școli și licee și că ar trebui să ne întrebăm cum putem să dezvoltăm durabil, fără să distrugem. Lipsește un pod în apropierea stadionului, mai observă participantul la dezbaterea de pe Someș, așa că e ușor de concluzionat, potivit fracezului: avem un râu mic care e totuși un obstacol.

Mihai Mateiu, coordonatorul proiectului, a ajuns să se ocupe de Someș Delivery, după ce a cunoscut râul ca pescar și a „prins” cam tot ce se poate pescui într-o astfel de apă uitată: de la canapele la anvelope. „Someșul e ca o fantomă. Nu sunt conștient de el decât atunci când vin aproape, râul nu e un reper în oraș”, constată Mateiu. Și Țigănaș completează tabloul: ar putea fi vorba de personajul „Fantoma de la opera maghiară”.

Lala Panait, din echipa La Terenuri, care lucrează pentru spații publice în Mănăștur, crede că avem nevoie de “celule de întâlniri”, de locuri unde oamenii să se oprească. „Dacă nu creezi spații care să poată fi folosite, apa e doar apă”, spune Lala. Iar arhitectul timișorean Vlad Gaivoronschi vine cu o viziune din vecini, din unul dintre orașele cu care Clujul se bate pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021. Prin conceptul Bega Bulevard, Filarmonica din Timișoara pune scenă pe râul care trece prin Timișoara, amintește Gaivoronschi. „Mi se întâmplă să fac 40 de kilometri ca să ascult ce ascultați voi aici, în centru”, spune arhitectul.

La Cluj se pescuiește. Mai mult: peștele e bun, apa a devenit mai curată în ultimii ani (deși, dacă ne uităm înspre ea, nu prea am zice) și au apărut populațiile de rațe, aflăm după ce în dezbatere intervine pescarul de pe Someș. Dar nu e chiar bine: cândva peștii erau mai mari, iar intervențiile pe anumite porțiuni de Someș realizate în anii aceștia aduc a „chiuretaj nereușit”, spune pescarul Iosif. „Ce să se mai nască după excavatoare? Nu construim într-o parte și distrugem în alta…”.

 

 

Ce poți face cu Someșul? E una dintre întrebările moderatorului. Am putea avea un pod suspendat, spune reprezentantul Institutului Cultural Francez; piste și acces la apă, amenajări pietonale și terase în zona centrală, sălbăticie unde se poate păstra sălbăticia, crede Mihai Mateiu; ar putea să revină în discuţie traseul de caiac canoe – crede pescarul. Cea mai bună metoda de a continua proiectul ar fi cooptarea cetățenilor, consideră Lala Panait: să fie întrebați, mai departe, cetățenii ce ar vrea să vadă în acest loc, propune ea.

Deocamdată locurile amenajate, în proiecte de concurs sau de către organizatori pe mal, sunt testate de „civili”. La parterul pavilionului MiniMass, printre schele, atârnă cărțulii în care clujenii și-au lăsat impresii despre Someș, iar râul desenat a primit bărcuțe din hârtie, pe o planșă, tot aici, în pavilion. Jos, la apă, e potecă din cerculețe și se stă la taclale, lângă Teatrul Maghiar, care a deschis o poartă, sunt locuri de șezut și a apărut o scenă improvizată. Podul Elisabeta a primit nume, de pe gradenele din lemn din vecinătate se văd plantele suspendate puse pe celălalt mal, iar lângă pod sunt uși cu vizor. Așa că ne uităm prin cerculeţ. Sunt bucăți de Someș!

 

vizor_800x450

 

Concluzii. Ce facem cu Someșul de după weekend?

O parte dintre intervențiile cu autorizare de funcționare temporară și-ar putea prelungi șederea pe malul Someșului, spun organizatorii după weekendul-test. Pentru ca locurile să rămână și pentru ca noi să ne mai apropiem de apă e nevoie de negociere/consultare cu autoritățile. Pavilionul alb din schele al MiniMass, gradenele de lemn de lângă Podul Elisabeta sau pancarta cu numele locului de trecere ar putea să primească acordul de a mai rămâne lângă apă, spune Mihai Mateiu, coordonatorul Someș Delivery. „Și mai sper ca după această ediție să rămână niște idei, niște modele. Unele dintre proiecte se pot transforma, alte idei poate că lasă exemple. Porțile deschise acum la Universitatea Tehnică și de la Teatrul Maghiar nu pot fi tot timpul deschise, din motive care țin de normele de securitate, dar am arătat că avem un traseu care poate să fie cândva deschis. Sper să rămână în mintea celor de la Teatrul Maghiar imaginea locului animat și ideea că acea curte poate fi folosită; acolo poate funcționa o terasă, poate fi un loc de răgaz între spectacole. Aşteptăm şi noi reacţii, vrem să vedem ce a fost bine, dar ne interesează şi ce nu a fost chiar reuşit”, spune Mateiu. Printre imaginile care i-au rămas coordonatorului Someș Delivery: spectatorii opriți pe un mal ca să privească spectacolul de pe celălalt, fluxurile de trecători în zonele cu evenimente și cetățenii din casele vecine Someșului, ieșiți la ferestre să vadă ce se întâmplă pe râu.

 

observator_800x450

 

 

4 comentarii

Scrie un comentariu

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.